Art. 6 § 3: dreptul la aparare

Art. 6 § 3

„3. Orice acuzat are, in special, dreptul:

1. sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege  si in mod amanuntit, asupra naturii  si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa;
2. sa dispuna de timpul  si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale;
3. sa se apere el insu si sau sa fie asistat de un aparator ales de el  si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer;
4. sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii  si sa obtina citarea  si audierea martorilor apararii in acelea si conditii ca  si martorii acuzarii;
5. sa fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu vorbe ste limba folosita la audiere."

230. Cerintele art. 6 § 3 reprezinta aspecte specifice ale dreptului la un proces echitabil, garantat de primul paragraf al art. 6 [Sakhnovskiy impotriva Rusiei (MC), pct. 94; Gafgen
     
     impotriva Germaniei (MC), pct. 169].
231. 
     Garantiile enuntate in mod expres la art. 6 § 3 ilustreaza notiunea de proces echitabil in anumite situatii procedurale tipice, constatate in materie penala, dar scopul intrinsec al acestora este intotdeauna acela de a garanta sau de a contribui la garantarea caracterului echitabil al procesului penal in ansamblul sau. A sadar, acestea nu reprezinta un scop in sine  si, in consecinta, trebuie interpretate in lumina functiei pe care o indeplinesc in contextul general al procedurii (Mayzit impotriva Rusiei, pct. 77; Can impotriva Austriei, pct. 48).
     

1. Art. 6 § 3 lit. a)

1. Art. 6 § 3 lit. a)

   „3. Orice acuzat are, in special, dreptul:

   
   a) sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege  si in mod amanuntit, asupra naturii  si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa;"
   

   C
   onsiderente de ordin general

232. Sfera de aplicare a art. 6 § 3 lit. a) trebuie apreciata, in special, in lumina dreptului mai general la un proces echitabil, garantat la art. 6 § 1 din Conventie. In materie penala, o informare precisa  si completa cu privire la acuzatiile aduse unui inculpat  si, prin urmare, cu privire la incadrarea juridica pe care instanta ar putea sa o retina impotriva acestuia, este o conditie esentiala a echitatii procedurii [Pelissier  si Sassi impotriva Frantei (MC), pct. 52; Sejdovic impotriva Italiei (MC), pct. 90].
233. 
     Exista o legatura intre literele a)  si b) ale art. 6 § 3, iar dreptul de a fi informat cu privire la natura  si cauza acuzatiei trebuie sa fie analizat in lumina dreptului acuzatului de a- si pregati apararea [Pelissier  si Sassi impotriva Frantei (MC), pct. 54; Dallos impotriva
     
     Ungariei, pct. 47].
     

2. I
   NFORMATII PRIVIND ACUZATIA

234. Art. 6 § 3 lit. a) exprima necesitatea acordarii unei atentii deosebite notificarii persoanei in cauza cu privire la „
     acuzatia
     ” care i se aduce. Actul de acuzare joaca un rol hotarator in trimiterea in judecata: de la comunicarea acuzatiilor, persoana invinuita este oficial in stiintata in scris cu privire la baza juridica  si factuala a acuzatiilor care i se aduc [Kamasinski impotriva Austriei, pct. 79; Pelissier  si Sassi impotriva Frantei (MC), pct. 51].
235. Art. 6 § 3 lit. a) din Conventie recunoa ste acuzatului dreptul de a fi informat nu numai cu privire la
     „cauza"
     acuzatiei, adica faptele materiale de care este acuzat  si pe care se bazeaza acuzatia, dar  si la „
     natura"
     acuzatiei, adica incadrarea juridica a faptelor in cauza (Mattoccia impotriva Italiei, pct. 59; Penev impotriva Bulgariei, pct. 33  si 42, 7 ianuarie 2010).
236. Aceste informatii nu trebuie sa mentioneze neaparat probele pe care se bazeaza acuzatia [X. impotriva Belgiei (dec.); Collozza  si Rubinat impotriva Italiei]
     ,
237. Art. 6 § 3 lit. a) nu impune o anumita forma de informare a inculpatului cu privire la natura  si cauza acuzatiei care i se aduce [Pelissier  si Sassi impotriva Frantei (MC), pct. 53; Drassich impotriva Italiei, pct. 34; Giosakis impotriva Greciei (nr. 3), pct. 29].
238. Obligatia de informare a acuzatului revine in intregime acuzarii  si nu poate fi respectata pasiv, prin furnizarea unor informatii fara avertizarea apararii (Mattoccia impotriva
     
     Italiei, pct. 65; Chichlian  si Ekindjian impotriva Frantei, pct. 71).
239. Informatia trebuie sa fie primita efectiv de acuzat; nu este suficienta o prezumtie legala de primire [C. impotriva Italiei (dec.)].
240. Daca situatia denuntata se datoreaza comportamentului acuzatului, acesta din urma nu este in masura sa sustina o incalcare a dreptului la aparare [Erdogan impotriva Turciei
     
     (dec.); Campbell  si Fell impotriva Regatului Unit, pct. 96].
241. 
     In cazul unei persoane care sufera de afectiuni psihice, autoritatile au obligatia de a lua masuri suplimentare, astfel incat aceasta sa poata fi informata in detaliu cu privire la natura  si cauza acuzatiei care i se aduce (Vaudelle impotriva Frantei, pct. 65).
     

3. R
   eincadrarea juridica a acuzatiei

242. Acuzatul trebuie sa fie informat in mod corespunzator  si pe deplin cu privire la orice modificare a acuzatiei, inclusiv modificarile care au legatura cu „cauza” acesteia,  si trebuie sa dispuna de timpul  si inlesnirile necesare pentru a reactiona la aceste modificari  si pentru a- si organiza apararea pe baza oricarei noi informatii sau afirmatii [Mattoccia impotriva Italiei, pct. 61; Backstrom  si Andersson impotriva Suediei (dec.)].
243. Informatiile referitoare la acuzatiile aduse, inclusiv incadrarea juridica care ar putea fi retinuta de instanta in materie, trebuie sa fie furnizata fie inainte de proces, in actul de inculpare, fie cel putin in cursul procesului, prin alte mijloace, precum extinderea formala sau implicita a acuzatiilor. Simpla mentionare a posibilitatii teoretice ca instanta sa ajunga la o concluzie diferita de cea a parchetului in ceea ce prive ste incadrarea infractiunii este, in mod evident, insuficienta (I.H.  si altii impotriva Austriei, pct. 34).
244. In cazul reincadrarii faptelor in cursul procesului, acuzatului trebuie sa i se acorde posibilitatea de a- si exercita dreptul la aparare in mod practic  si efectiv  si in timp util [Pelissier  si Sassi impotriva Frantei (MC), pct. 62; Block impotriva Ungariei, pct. 24].
245. Se poate considera ca reincadrarea infractiunii este suficient de previzibila pentru inculpat daca se refera la un element intrinsec al acuzatiei [De Salvador Torres impotriva
     
     Spaniei, pct. 33; Sadak  si altii impotriva Turciei (nr. 1), pct. 52  si 56; Juha Nuutinen
     
     impotriva Finlandei, pct. 32].
246. 
     Viciile din comunicarea acuzatiilor pot fi corectate prin calea de atac daca inculpatul are posibilitatea de a- si sustine mijloacele de aparare in ceea ce prive ste acuzatia reformulata  si de a contesta condamnarea sa in privinta tuturor aspectelor de drept  si de fapt pertinente (Dallos impotriva Ungariei, pct. 49-52; Sipavicius impotriva Lituaniei, pct. 30-33; Zhupnik
     
     impotriva Ucrainei, pct. 39-43; I.H.  si altii impotriva Austriei, pct. 36-38; Juha Nuutinen
     
     impotriva Finlandei, pct. 33).
     

4. D
   etalii

247. Cu siguranta ca intinderea informatiilor „
     detaliate
     ” vizate de aceasta dispozitie variaza in functie de circumstantele speciale ale cauzei; totu si, acuzatul trebuie sa dispuna, in orice caz, de suficiente elemente pentru a intelege pe deplin acuzatiile care i se aduc, pentru a si putea pregati apararea in mod corespunzator.
248. In aceasta privinta, caracterul adecvat al informatiilor trebuie sa fie apreciat din perspectiva art. 6 § 3 lit. b), care recunoa ste oricarei persoane dreptul de a dispune de timpul  si inlesnirile necesare pentru a- si pregati apararea,  si in lumina dreptului mai general la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 [Mattoccia impotriva Italiei, pct. 60; Backstrom  si
     
     Andersson impotriva Suediei (dec.)].
249. C
     eleritate
250. 
     Informatia trebuie sa fie comunicata inculpatului in timp util, astfel incat sa i si poata pregati apararea, acesta fiind scopul principal implicit al art. 6 § 3 a) [C. impotriva Italiei
     
     (dec.), unde notificarea acuzatiei reclamantului cu patru luni inainte de procesul acestuia a fost considerata acceptabila; a se vedea, in schimb, Borisova impotriva Bulgariei, pct. 43-45, unde reclamanta a dispus doar de doua ore pentru a- si pregati apararea, fara un avocat].
     
251. 
     Atunci cand examineaza chestiunea respectarii art. 6 § 3 lit. a), Curtea tine seama de sensul autonom al cuvintelor „
     acuzat ”
      si „
     acuzatie penala ”,
     care trebuie interpretate in raport cu o situatie materiala  si nu formala [Padin Gestoso impotriva Spaniei (dec.); Casse impotriva
     
     Luxemburgului, pct. 71].
     

5. L
   imba

252. Daca se demonstreaza sau exista motive sa se creada ca acuzatul nu cunoa ste suficient de bine limba in care sunt comunicate informatiile, autoritatile trebuie sa ii furnizeze acestuia o traducere [Brozicek impotriva Italiei, pct. 41; Tabai impotriva Frantei (dec.)].
253. De si art. 6 § 3 lit. a) nu specifica faptul ca este necesar ca unui inculpat strain sa i se furnizeze sau sa i se traduca in scris informatiile relevante, un acuzat nefamiliarizat cu limba utilizata de instanta poate sa fie dezavantajat in practica daca nu i se furnizeaza  si o traducere a actului de inculpare, intocmit intr-o limba pe care acesta o intelege [Kamasinski impotriva
     
     Austriei, pct. 79; Hermi impotriva Italiei (MC), pct. 68].
254. Cu toate acestea, o traducere verbala a actului de inculpare poate, de asemenea, sa ofere suficiente informatii cu privire la acuzatii, daca aceasta ii permite acuzatului sa i si pregateasca apararea [Kamasinski impotriva Austriei, pct. 81; Husain impotriva Italiei (dec.)].
255. Art. 6 § 3 lit. a) nu confera acuzatului dreptul de a obtine o traducere completa a dosarului [X. impotriva Austriei, (dec.), p. 70].
256. 
     Cheltuielile ocazionate de interpretarea acuzatiilor sunt suportate de stat, conform art. 6 § 3 lit. e), care garanteaza dreptul la asistenta gratuita a unui interpret (Luedicke, Belkacem
     
     si Kog impotriva Germaniei, pct. 45).
     

2. Art. 6 § 3 lit. b)

1. Art. 6 § 3 lit. b)

   „3. Orice acuzat are, in special, dreptul:

   []

   
   b. sa dispuna de timpul  si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale; ”
   

   C
   onsiderente de ordin general

257.  Art. 6 § 3 lit. b) prive ste doua elemente ale unei aparari veritabile,  si anume chestiunea inlesnirilor  si cea a timpului. Aceasta dispozitie implica faptul ca activitatile aferente apararii pe fond a acuzatului pot cuprinde tot ceea ce este „
     necesar ”
     pregatirii procesului. Acuzatul trebuie sa i si poata organiza apararea in mod corespunzator  si fara restrictii in ceea ce prive ste posibilitatea de a invoca orice mijloc de aparare in cadrul procesului  si de a influenta astfel rezultatul procedurii (Can impotriva Austriei, pct. 53; Gregacevic impotriva Croatiei, pct. 51).
258. Problema caracterului corespunzator al inlesnirilor  si al timpului acordat unui acuzat se apreciaza in lumina circumstantelor fiecarei spete (Iglin impotriva Ucrainei, pct. 65; Galstyan impotriva Armeniei, pct. 84).
259. T
     ermen adecvat
260. 
     Art. 6 § 3 lit. b) protejeaza acuzatul impotriva unui proces pripit [Krocher  si Moller
     
     impotriva Elvetiei (dec.); Bonzi impotriva Elvetiei (dec.)]. De si este important ca procedura sa se desfa soare intr-un termen adecvat, aceasta nu trebuie sa fie in detrimentul drepturilor procedurale ale uneia din parti (OAO Neftyanaya Kompaniya Yukos impotriva Rusiei,
     
     pct. 540).
     
261. La examinarea aspectului daca inculpatul a dispus de un termen adecvat pentru pregatirea apararii sale, trebuie sa se tina seama, in special, de natura procesului, precum  si de complexitatea cauzei  si de stadiul procedurii (Gregacevic impotriva Croatiei, pct. 51). De asemenea, trebuie sa se tina cont  si de volumul de munca obi snuit al unui avocat, din partea caruia nu se poate a stepta sa i si modifice intregul program pentru a- si consacra tot timpul unei cauze [Mattick impotriva Germaniei (dec.)].
262. Art. 6 § 3 lit. b) din Conventie nu impune ca pregatirea unui proces care are o anumita durata sa se incheie inainte de prima  sedinta de judecata. Desfa surarea unui proces nu poate fi planificata integral in prealabil: uneori este posibil ca, in cursul unui proces, sa fie dezvaluite elemente noi  si, prin urmare, partile sa aiba nevoie de un termen pentru o pregatire suplimentara [Mattick impotriva Germaniei (dec.)].
263. Este necesar sa se acorde mai mult timp apararii dupa anumite acte de procedura, astfel incat aceasta sa i si adapteze pozitia, sa pregateasca o cerere, sa formuleze o cale de atac etc. (Miminoshvili impotriva Rusiei, pct. 141). Printre aceste „
     acte ”,
     se numara, de exemplu, modificarea actului de acuzare [Pelissier  si Sassi impotriva Frantei (MC), pct. 62], depunerea de noi probe de catre parchet (G.B. impotriva Frantei, pct. 60-62) sau o schimbare brusca  si radicala a opiniei unui expert in cursul procesului (G.B. impotriva Frantei, pct. 69-70).
264. Este de a steptat ca inculpatul sa solicite amanarea sau suspendarea  sedintei de judecata in cazul in care considera ca sunt probleme la termenul respectiv [Campbell  si Fell
     
     impotriva Regatului Unit, pct. 98; Backstrom  si Andersson impotriva Suediei (dec.); Craxi
     
     impotriva Italiei (nr. 1), pct. 72], cu exceptia unor circumstante exceptionale (Goddi
     
     impotriva Italiei, pct. 31) sau daca nu exista nicio baza pentru acest lucru in dreptul  si practica interna (Galstyan impotriva Armeniei, pct. 85).
265. In anumite circumstante, instanta poate fi obligata sa amane procesul din oficiu, astfel incat sa ofere apararii suficient timp [Sadak  si altii impotriva Turciei (nr. 1), pct. 57; Sakhnovskiy impotriva Rusiei (MC), pct. 103  si 106)].
266. Instantele interne trebuie sa expuna suficient de clar motivele pe care i si intemeiaza decizia, astfel incat acuzatul sa i si poata exercita eficient dreptul de recurs de care dispune (Hadjianastassiou impotriva Greciei, pct. 33). Atunci cand nu exista o hotarare motivata in intregime inainte de expirarea termenului de recurs, acuzatul trebuie sa dispuna de informatii suficiente astfel incat sa poata formula calea de atac in cuno stinta de cauza (Zoon impotriva
     
     Tarilor de Jos, pct. 40-50; Baucher impotriva Frantei, pct. 46-51).
267. 
     Statul trebuie sa se asigure ca orice acuzat beneficiaza de garantiile prevazute la art. 6 § 3; impunerea persoanei condamnate a obligatiei de a se informa cu privire la inceputul sau expirarea unui termen nu este compatibila cu „
     diligenta
     ” de care trebuie sa dea dovada statele contractante pentru a asigura exercitarea efectiva a drepturilor garantate la art. 6 (Vacher
     
     impotriva Frantei, pct. 28).
     

2. I
   nlesnirile necesare
   1) Accesul la probe

268. 
     Printre inlesnirile de care trebuie sa beneficieze orice inculpat se numara posibilitatea de a lua cuno stinta de rezultatele cercetarilor efectuate pe tot parcursul procedurii, in vederea pregatirii apararii (Huseyn  si altii impotriva Azerbaidjanului, pct. 175; OAO Neftyanaya
     
     Kompaniya Yukos impotriva Rusiei, pct. 538).
     
269. In cazul in care inculpatul se afla arestat preventiv, notiunea de
     „
     inlesniri”
     poate sa includa conditii de detentie care sa ii permita sa citeasca  si sa scrie cu un grad rezonabil de concentrare
     (Mayzit impotriva Rusiei,
     pct. 81; Moiseyev impotriva Rusiei, pct. 221). Este crucial ca, atat inculpatul, cat  si avocatul acestuia sa poata fi asociati procedurii  si sa faca observatii fara sa oboseasca excesiv
     (Makhfi impotriva Frantei,
     pct. 40; Barbera, Messegue  si
     
     Jabardo impotriva Spaniei,
     pct. 70).
270. Inlesnirile de care trebuie sa beneficieze inculpatul se limiteaza la cele care il ajuta sau care il pot ajuta sa i si pregateasca apararea [Padin Gestoso impotriva Spaniei (dec.); Mayzit impotriva Rusiei, pct. 79].
271. Nu este obligatoriu ca acesta sa aiba acces direct la dosar, fiind suficient ca sa fie informat cu privire la elementele din dosar prin intermediul reprezentantilor sai (Kremzow
     
     impotriva Austriei, pct. 52). Totu si, limitarea accesului unui inculpat la dosarul judiciar nu trebuie sa impiedice in niciun caz prezentarea elementelor de proba inainte de dezbateri  si ca acesta sa poata formula in pledoarie, prin intermediul avocatului sau, observatii cu privire la aceste probe [Ocalan impotriva Turciei (MC), pct. 140].
272. In cazul in care inculpatului i s-a permis sa se apere singur, refuzarea accesului acestuia la dosar reprezinta o incalcare a dreptului la aparare (Foucher impotriva Frantei,
     
     pct. 33-36).
273. Pentru a facilita activitatea apararii, inculpatul nu poate fi impiedicat sa obtina o copie a documentelor relevante din dosar, nici sa ia notite sau sa le utilizeze (Rasmussen
     
     impotriva Poloniei, pct. 48-49; Moiseyev impotriva Rusiei, pct. 213-218; Matyjek impotriva
     
     Poloniei, pct. 59; Seleznev impotriva Rusiei, pct. 64-69).
274. Dreptul de acces la dosar nu este absolut. In unele cazuri, poate fi necesar sa nu se permita accesul apararii la anumite probe, astfel incat sa fie protejate drepturile fundamentale ale altei persoane sau sa fie aparat un interes public important. Cu toate acestea, sunt permise in temeiul art. 6 § 1 doar masurile de limitare a dreptului la aparare al acuzatului care sunt absolut necesare. Curtea trebuie sa analizeze daca procesul decizional a indeplinit pe cat posibil cerintele privind asigurarea unui proces in contradictoriu  si a egalitatii armelor  si daca acesta a inclus garantii care sa protejeze interesele acuzatului (Natunen impotriva Finlandei,
     
     pct. 40-41; Dowsett impotriva Regatului Unit, pct. 42-43; Mirilashvili impotriva Rusiei, pct. 203-209).
275. 
     Nedivulgarea catre aparare a unor probe materiale care contin elemente care pot sa exonereze acuzatul sau sa reduca pedeapsa acestuia poate fi considerata un refuz de acordare a inlesnirilor necesare pregatirii apararii  si, prin urmare, o incalcare a dreptului garantat de art. 6 § 3 lit. d) din Conventie. Totu si, acuzatul poate fi obligat sa motiveze in mod special cererea sa, iar instantele nationale pot sa examineze temeinicia acestor motive [Natunen impotriva
     
     Finlandei, pct. 43; C.G.P. impotriva Tarilor de Jos (dec.)].
     

2) Consultarea unui avocat

276. „
     Inlesnirile”
     
     de care trebuie sa beneficieze inculpatul includ consultarea cu avocatul acestuia (Campbell  si Fell impotriva Regatului Unit, pct. 99; Goddi impotriva Italiei, pct. 31). Posibilitatea acuzatului de a discuta cu avocatul care il apara este esentiala pentru pregatirea apararii sale [Bonzi impotriva Elvetiei (dec.); Can impotriva Austriei, pct. 52].
277. 
     Art. 6 § 3 lit. b) se suprapune cu dreptul de a fi asistat de un aparator, enuntat la art. 6 § 3 lit. c) din Conventie [a se vedea, de exemplu, Lanz impotriva Austriei, pct. 50-53; Ocalan
     
     impotriva Turciei (MC), pct. 148; Trepashkin impotriva Rusiei (nr. 2), pct. 159-168].
     

3. Art. 6 § 3 lit. c)

   „3. Orice acuzat are, in special, dreptul:

   Art. 6 § 3 lit. c): dreptul de a se apara singur sau prin intermediul unui avocat
   

278. […]

     sa se apere el insu si sau sa fie asistat de un aparator ales de el  si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer; ”

     
     Paragraful 3 lit. c) al art. 6 include aspecte speciale ale dreptului la un proces echitabil, garantat la paragraful 1 [Correia de Matos impotriva Portugaliei (dec.); Foucher
     
     impotriva Frantei, pct. 30]. Acesta garanteaza ca procedura indreptata impotriva inculpatului nu se va desfa sura fara ca acesta sa fie reprezentat in mod corespunzator in scopul apararii sale (Pakelli impotriva Germaniei, pct. 84). Sunt enuntate trei drepturi distincte ale inculpatului: dreptul de a se apara el insu si, de a fi asistat de un aparator ales de el  si de a fi asistat in mod gratuit de un avocat (Pakelli impotriva Germaniei, pct. 31).
     

1. D
   omeniul de aplicare

279. Orice inculpat este protejat de art. 6 § 3 lit. c) in orice etapa a procedurii (Imbrioscia
     
     impotriva Elvetiei, pct. 37). Prin urmare, aceasta protectie poate fi impusa inainte de trimiterea spre judecare a unui dosar  si in masura in care exista riscul ca echitatea procesului sa fie grav afectata de nerespectarea acestei dispozitii [Ocalan impotriva Turciei (MC), pct. 131; Imbrioscia impotriva Elvetiei, pct. 36; Magee impotriva Regatului Unit, pct. 41].
280. Daca art. 6 § 3 lit. b) este legat de considerente ce tin de pregatirea procesului, art. 6 § 3 lit. c) ofera acuzatului un drept mai general la asistenta  si sustinere din partea unui avocat pe parcursul intregii proceduri (Can impotriva Austriei, pct. 54).
281. Modalitatile de aplicare a art. 6 § 3 lit. c) in cursul etapei premergatoare procesului, de exemplu in cursul anchetei preliminare, depind de caracteristicile procedurii  si de circumstantele cauzei (Brennan impotriva Regatului Unit, pct. 45; Berlinski impotriva
     
     Poloniei, pct. 75). Art. 6 impune, de regula, ca invinuitul sa poata beneficia de asistenta unui avocat inca din primele etape ale interogatoriului politiei [John Murray impotriva Regatului
     
     Unit (MC), pct. 63; Ocalan impotriva Turciei (MC), pct. 131; Salduz impotriva Turciei (MC), pct. 54; Averill impotriva Regatului Unit, pct. 59; Brennan impotriva Regatului Unit, pct. 45; Dayanan impotriva Turciei, pct. 31]. Acest drept poate fi totu si suspus unor restrictii din motive temeinice [John Murray impotriva Regatului Unit (MC), pct. 63; Magee impotriva
     
     Regatului Unit, pct. 41]. In fiecare caz trebuie sa se stabileasca daca, in lumina ansamblului procedurii, restrictia in cauza a privat inculpatul de un proces echitabil [John Murray
     
     impotriva Regatului Unit (MC), pct. 63; Brennan impotriva Regatului Unit, pct. 45]. Chiar  si in cazul in care motive imperative pot justifica in mod exceptional refuzul accesului la un avocat, o astfel de restrictie nu trebuie sa prejudicieze in mod nejustificat drepturile care ii sunt conferite acuzatului in temeiul art. 6 [Salduz impotriva Turciei (MC), pct. 55].
282. 
     In mod similar, modalitatile de aplicare a art. 6 § 3 lit. c) in fata instantelor de apel sau de recurs depind de circumstantele particulare ale procedurii in cauza [Pakelli impotriva
     
     Germaniei, pct. 29;
     mutatis mutandis
     , Meftah  si altii impotriva Frantei (MC), pct. 41]. Trebuie sa se tina seama de ansamblul procedurii desfa surate in ordinea juridica interna  si de rolul instantelor de apel sau de recurs in cadrul acesteia [Monnell  si Morris impotriva
     
     Regatului Unit, pct. 56;
     mutatis mutandis
     , Meftah  si altii impotriva Frantei (MC), pct. 41]. Este necesar sa fie abordate aspecte precum natura procedurii de autorizare a apelului  si importanta acesteia in cadrul global al procesului penal, sfera competentelor instantei de apel  si modul in care interesele reclamantilor au fost expuse  si protejate in fata acesteia (Monnell  si
     
     Morris impotriva Regatului Unit, pct. 56).
     

2. D
   reptul de a se apara singur

283. Dreptul acuzatului de a participa la  sedinta de judecata decurge din obiectul  si scopul art. 6 din Conventie in ansamblul sau [Zana impotriva Turciei (MC), pct. 68; Monnell  si

Morris impotriva Regatului Unit, pct. 58]. Strans legat de acest drept, art. 6 § 3 lit. c) permite acuzatului sa se apere singur. Prin urmare, nu contravine, in principiu, cerintelor art. 6 ca acuzatul sa se reprezinte singur, cu exceptia cazurilor in care interesele justitiei impun altfel (Galstyan impotriva Armeniei, pct. 91).

284. Cu toate acestea, dreptul de a se apara singur nu este garantat in mod absolut. A permite acuzatului sa se apere singur sau sa desemnezi un avocat pentru acesta tine de marja de apreciere a statului contractant, care este mai in masura decat Curtea sa aleaga modalitatea adecvata in cadrul sistemului sau judiciar pentru a garanta dreptul la aparare [Correia de
     
     Matos impotriva Portugaliei (dec.)]. A sadar, instantele interne au dreptul sa considere ca interesele justitiei impun desemnarea din oficiu a unui avocat (Croissant impotriva
     
     Germaniei, pct. 27; Lagerblom impotriva Suediei, pct. 50). Este vorba despre o masura de protejare a inculpatului, care are ca scop sa asigure apararea corespunzatoare a intereselor acestuia [Correia de Matos impotriva Portugaliei (dec.)].
285. 
     In plus, art. 6 § 3 lit. c) nu confera dreptul nelimitat de a utiliza orice argument pentru apararea sa. Orice acuzat care alege sa se apere singur renunta in mod deliberat la dreptul de a fi asistat de un avocat  si trebuie sa dea dovada de diligenta in maniera in care efectueaza apararea (Melin impotriva Frantei, pct. 25) Notiunea de drept la aparare al unui inculpat ar fi extinsa peste masura daca s-ar presupune ca acesta se va sustrage procesului penal in cazul in care, in exercitarea dreptului sau, va ridica intentionat suspiciuni false privind comportamentul reprobabil al unui martor sau al altei persoane care participa la procedura (Brandstetter impotriva Austriei, pct. 52). Nu se poate considera ca simpla posibilitate ca un invinuit sa fie anchetat penal ulterior din cauza afirmatiilor formulate in apararea sa incalca drepturile garantate la art. 6 § 3 lit. c). Alta ar fi situatia daca s-ar dovedi faptul ca legislatia sau practica nationala, prin rigoarea lor exagerata in materie, creeaza un risc pentru astfel de anchete penale suficient de mare incat sa paralizeze efectiv libera exercitare de catre acuzat a drepturilor sale (Brandstetter impotriva Austriei, pct. 53).
     

3. A
   sistenta juridica

286. Dreptul oricarui acuzat de a fi aparat efectiv de un avocat se numara printre elementele fundamentale ale procesului echitabil [Salduz impotriva Turciei (MC), pct. 51]. In principiu, orice suspect ar trebui sa aiba acces la un avocat din momentul in care este retinut sau arestat preventiv (Dayanan impotriva Turciei, pct. 31).

Dreptul unui acuzat de a participa efectiv la procesul sau penal include, in general, nu numai dreptul de a fi prezent, ci  si dreptul de a fi asistat de un avocat, daca este necesar (Lagerblom impotriva Suediei, pct. 49; Galstyan impotriva Armeniei, pct. 89). In mod similar, simpla prezenta a avocatului acuzatului nu poate compensa absenta acestuia din urma [Zana

impotriva Turciei (MC), pct. 72].

287. Dreptul de a fi asistat de un avocat nu depinde de prezenta acuzatului [Van
     
     Geyseghem impotriva Belgiei (MC), pct. 34; Campbell  si Fell impotriva Regatului Unit,
     
     pct. 99; Poitrimol impotriva Frantei, pct. 34]. Neprezentarea unui acuzat care a fost citat in mod corespunzator – chiar  si fara o justificare – nu il poate priva de dreptul de a fi aparat de un avocat [Van Geyseghem impotriva Belgiei (MC), pct. 34; Pelladoah impotriva Tarilor de
     
     Jos, pct. 40; Krombach impotriva Frantei, pct. 89; Galstyan impotriva Armeniei, pct. 89].
288. Dreptul oricarui acuzat de a fi aparat de avocatul ales de acesta nu este absolut [Meftah  si altii impotriva Frantei (MC), pct. 45; Pakelli impotriva Germaniei, pct. 31]. De si, in principiu, alegerea unui avocat de catre inculpat trebuie sa fie respectata (Lagerblom
     
     impotriva Suediei, pct. 54), instantele nationale pot sa nu tina seama de aceasta alegere in cazul in care exista motive pertinente  si suficiente pentru a considera ca interesele justitiei o impun [Meftah  si altii impotriva Frantei (MC), pct. 45; Croissant impotriva Germaniei,
     
     pct. 29]. De exemplu, caracterul specific al procedurii, considerata in ansamblul sau, poate sa justifice ca monopolul prezentarii orale a argumentelor sa fie rezervat exclusiv unor avocati specializati [Meftah  si altii impotriva Frantei (MC), pct. 47].
289. Pentru ca dreptul la asistenta juridica sa aiba un caracter practic  si efectiv,  si nu pur teoretic, exercitarea acestuia nu trebuie sa depinda de indeplinirea unor conditii excesiv de formale. Este de competenta instantelor sa asigure caracterul echitabil al unui proces  si, in consecinta, sa se asigure ca avocatului care participa la proces cu scopul aparent de a- si apara clientul in absenta acestuia i se ofera ocazia sa faca acest lucru [Van Geyseghem impotriva
     
     Belgiei (MC), pct. 33; Pelladoah impotriva Tarilor de Jos, pct. 41].
290. 
     La fel ca in cazul altor drepturi legate de echitatea procesului, acuzatul poate sa renunte la dreptul de a fi asistat de un avocat (Pishchalnikov impotriva Rusiei, pct. 77). Totu si, inainte sa se considere ca, prin comportamentul sau, un acuzat a renuntat implicit la un drept important care decurge din art. 6, trebuie sa se stabileasca faptul ca acesta putea sa prevada in mod rezonabil consecintele actelor sale. Sunt necesare garantii suplimentare in cazul in care acuzatul solicita un avocat, deoarece, daca acesta nu are un avocat, exista mai putine  sanse de a fi informat cu privire la drepturile sale  si, prin urmare, sunt  sanse mai mici ca acestea sa fie respectate (Pishchalnikov impotriva Rusiei, pct. 78).
     

4. A
   sistenta judiciara

291. Al treilea  si ultimul drept enuntat la art. 6 § 3 lit. c), dreptul la asistenta judiciara, face obiectul a doua conditii.
292. In primul rand, acuzatul trebuie sa dovedeasca faptul ca nu dispune de suficiente mijloace financiare. Totu si, nu este necesar sa faca acest lucru „
     dincolo de orice indoiala rezonabila
     este suficient sa existe „
     unele indicii"
     in acest sens, sau, cu alte cuvinte, sa poate fi stabilita „
     absenta unor indicii clare in sens contrar""
     (Pakelli impotriva Germaniei, pct. 34).
293. In al doilea rand, statele contractante nu sunt obligate sa ofere asistenta judiciara decat „
     in cazul in care interesele justitiei o impun
     "; acestea trebuie apreciate tinand seama de faptele spetei in ansamblu: nu doar de situatia din momentul pronuntarii deciziei cu privire la cererea de asistenta judiciara, ci  si de situatia din momentul in care instanta nationala s-a pronuntat pe fond (Granger impotriva Regatului Unit, pct. 46).
294. Atunci cand apreciaza daca interesele justitiei impun ca acuzatul sa fie asistat gratuit de un avocat, Curtea tine seama de diverse criterii, in special de gravitatea infractiunii  si de severitatea pedepsei in cauza [Benham impotriva Regatului Unit (MC), pct. 60; Quaranta
     
     impotriva Elvetiei, pct. 33; Zdravko Stanev impotriva Bulgariei, pct. 38]. In principiu, in cazul unei masuri privative de libertate, interesele justitiei impun oferirea de asistenta judiciara [Benham impotriva Regatului Unit (MC), pct. 61; Quaranta impotriva Elvetiei, pct. 33; Zdravko Stanev impotriva Bulgariei, pct. 38].
295. Pe langa conditia referitoare la „
     interesele justitiei"",
     Curtea ia in considerare complexitatea cauzei (Quaranta impotriva Elvetiei, pct. 34; Pham Hoang impotriva Frantei,
     
     pct. 40; Twalib impotriva Greciei, pct. 53), precum  si situatia personala a acuzatului (Zdravko
     
     Stanev impotriva Bulgariei, pct. 38). Aceasta din urma conditie este importanta in special din perspectiva capacitatii unui acuzat de a- si apara cauza, de exemplu din cauza faptului ca nu este familiarizat cu limba utilizata in fata unei instante sau intr-un sistem de drepturi specifice, daca ar fi necesar sa i se refuze acordarea de asistenta judiciara (Quaranta impotriva Elvetiei,
     
     pct. 35; Twalib impotriva Greciei, pct. 53).
296. In ceea ce prive ste cerinta referitoare la interesele justitiei, criteriul care se aplica nu presupune sa se stabileasca daca lipsa asistentei judiciare a cauzat „
     un prejudiciu real
     " prezentarii apararii, ci unul mai putin strict,  si anume daca ipoteza asistentei din partea unui avocat
     „pare plauzibila in speta""
     (Artico impotriva Italiei, pct. 34-35; Alimena impotriva
     
     Italiei, pct. 20).
297. Independent de importanta relatiei de incredere dintre un avocat  si clientul sau, dreptul de a fi aparat de un avocat „
     ales
     " face in mod necesar obiectul anumitor restrictii, in cazul in care este vorba despre o asistenta judiciara gratuita. De exemplu, atunci cand numesc din oficiu un avocat al apararii, instantele trebuie sa tina seama de dorinta acuzatului, dar aceasta poate sa nu fie luata in considerare in cazul in care exista motive pertinente  si
     
     suficiente pentru a se considera ca acest lucru este in interesul justitiei (Croissant impotriva
     
     Germaniei, pct. 29; Lagerblom impotriva Suediei, pct. 54). In mod similar, art. 6 § 3 lit. c) nu poate fi interpretat ca garantand dreptul de a inlocui avocatul desemnat din oficiu (Lagerblom
     
     impotriva Suediei, pct. 55, 59). In plus, nu se poate considera ca interesele justitiei impun acordarea automata de asistenta judiciara ori de cate ori un condamnat, care nu are nicio  sansa obiectiva de succes, dore ste sa formuleze apel sau recurs, dupa ce a beneficiat in prima instanta de un proces echitabil in sensul art. 6 (Monnell  si Morris impotriva Regatului Unit,
     
     pct. 67).
     

5. A
   sistenta judiciara concreta  si efectiva

298. Art. 6 § 3 lit. c) consacra dreptul la o asistenta judiciara care trebuie sa fie „
     concreta  si efectiva”.
     Or, simpla desemnare a unui avocat din oficiu nu este suficienta pentru a asigura eficienta acestei asistente, deoarece este posibil ca avocatul din oficiu sa moara, sa fie grav bolnav, sa nu i si poata exercita atributiile o perioada indelungata sau sa se sustraga de la indatoririle sale (Artico impotriva Italiei, pct. 33).
299. Dreptul la o asistenta judiciara efectiva include in special dreptul acuzatului de a discuta in privat cu avocatul acestuia. Doar in circumstante exceptionale statul poate restrictiona discutiile confidentiale dintre o persoana aflata in detentie  si avocatul acesteia [Sakhnovskiy impotriva Rusiei (MC), pct. 102]. Daca nu avocat nu poate sa discute cu clientul sau  si sa primeasca instructiuni confidentiale de la acesta fara supraveghere, asistenta acestuia i si pierde in mare masura utilitatea (S. impotriva Elvetiei, pct. 48; Brennan impotriva
     
     Regatului Unit, pct. 58). Nicio restrictie aplicata relatiilor dintre clienti  si avocatii acestora, fie ca este implicita sau expresa, nu trebuie sa impiedice asistenta efectiva din partea unui aparator la care are dreptul un acuzat [Sakhnovskiy impotriva Rusiei (MC), pct. 102]. Punerea sub ascultare a conversatiilor telefonice dintre un inculpat  si avocatul acestuia (Zagaria
     
     impotriva Italiei, pct. 36), precum  si limitarea obsesiva a numarului  si a duratei vizitelor efectuate de avocati inculpatului [Ocalan impotriva Turciei (MC), pct. 135] reprezinta alte eventuale incalcari ale dreptului la o asistenta efectiva.
300. 
     Totu si, statul contractant nu poate fi considerat raspunzator pentru toate deficientele unui avocat numit din oficiu sau ales de acuzat (Lagerblom impotriva Suediei, pct. 56; Kamasinski impotriva Austriei, pct. 65). Datorita independentei baroului in raport cu statul, conduita apararii revine in esenta inculpatului  si avocatului acestuia: Statul contractant nu are obligatia de a interveni decat in cazul in care este evidenta incapacitatea avocatului din oficiu de a oferi o asistenta efectiva sau in cazul in care este informat suficient cu privire la aceasta in alta maniera (Kamasinski impotriva Austriei, pct. 65; Imbrioscia impotriva Elvetiei, pct. 41; Daud impotriva Portugaliei, pct. 38). Raspunderea statului poate fi angajata in cazul in care un avocat pur  si simplu nu actioneaza in numele acuzatului (Artico impotriva Italiei, pct. 33, 36) sau nu respecta o cerinta procedurala esentiala, fara ca acest lucru sa poata fi asimilat unei conduite eronate sau unei simple deficiente in argumentatie (Czekalla impotriva Portugaliei,
     
     pct. 65, 71).
     

4. Art. 6 § 3 lit. d)

   „3. Orice acuzat are, in special, dreptul:

   []

   d) sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii  si sa obtina citarea  si audierea martorilor apararii in acelea si conditii ca  si martorii acuzarii;”

   Art. 6 § 3 lit. d)
   

1. S
   ensul autonom al notiunii de
   „martor
   ”

301. 
     Notiunea de „
     martor
     ” are un sens autonom in sistemul Conventiei, indiferent de incadrarile juridice din dreptul national (Damir Sibgatullin impotriva Rusiei, pct. 45; S.N.
     
     impotriva Suediei, pct. 45). In cazul in care o depozitie poate intemeia intr-o masura considerabila condamnarea inculpatului, aceasta constituie o marturie in sprijinul acuzarii  si i se aplica garantiile prevazute la art. 6 § 1  si § 3 lit. d) din Conventie (Kaste  si Mathisen
     
     impotriva Norvegiei, pct. 53; Luca impotriva Italiei, pct. 41).
     
302. Notiunea include coinculpatii (a se vedea, de exemplu, Trofimov impotriva Rusiei,
     
     pct. 37), victimele (Vladimir Romanov impotriva Rusiei, pct. 97)  si expertii (Doorson
     
     impotriva Tarilor de Jos, pct. 81-82).
303. 
     Art. 6 § 3 lit. d) poate, de asemenea, sa se aplice probelor documentare (Mirilashvili
     
     impotriva Rusiei, pct. 158-159).