Aplicarea legii penale mai favorabile dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare. Incidenta art.6 Cod Penal in cazul recidivei si al concursului de infractiuni. Mecanismul de aplicare.

 

Cod penal - Legea nr.286/2009, art. 6

 

Singurul criteriu pe care legiuitorul il pune la dispozitia judecatorului chemat sa aprecieze, in faza de executare a unei pedepse definitive, daca se impune infrangerea autoritatii de lucru judecat a unei hotarari cu privire la felul si cuantumul pedepsei, este acela al celei mai grele situatii la care s-ar putea ajunge, in abstract, potrivit legii noi luata in ansamblul reglementarilor sale.

         
Drept urmare,
s
ituatia juridica a condamnatului, aceea de a fi recidivist este o realitate juridica care, la data condamnarii sale definitive, a impus un tratament juridic specific, reglementat expres de legiuitor pentru a diferentia persoana unui infractor primar de cea a infractorului cu condamnari anterioare, fiind intrata in puterea lucrului judecat cum de altfel este si pluralitatea de fapte penale-concursul de infractiunii-si care, in opinia instantei de fond ar trebui aplicate dupa legea veche la limitele pedepselor din legea noua, ceea ce nu este ingaduit fiindca se combina in mod nepermis dispozitii legale luate individual din legi succesive, creandu-se o lege care nu are corespondent nici in vechea reglementare nici in cea intrata in vigoare dupa 1 februarie 2014.

                            

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia penala nr. 83 din 10 aprilie 2014.

 

Prin sentinta penala nr.181 din 13 martie 2014 pronuntata de tribunal in baza art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 6 C.penal s-a admis contestatia formulata de condamnatul L. E. in prezent aflat in Penitenciarul Ploiesti.

S-a descontopit pedeapsa rezultanta de 10 ani inchisoare si 1 an interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b C.penal, aplicata prin s.p. nr.125/09.04.2010 a Tribunalului Dambovita, definitiva prin decizia penala nr. 1332/04.04.2011 a I.C.C.J., in pedepsele componente, dupa cum urmeaza:

- 8 ani inchisoare pentru comiterea infractiunii prev. de art. 7 alin. 1 din  Legea 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a, 37 lit. a si art. 61 C.penal;

           -10 ani inchisoare pentru comiterea infractiunii de inselaciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3,5 C.penal cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal, 33 lit. a C.penal, 37 lit. a C.penal, art. 61 C.penal;

- 3 luni inchisoare pentru comiterea infractiunii de complicitate la fals material in inscrisuri oficiale, prev. de art. 26 rap. la art. 288 C.penal cu aplic. art. 41 C.penal, art. 33 lit. a, 37 lit. a si art. 61 C.penal;

- 3 luni inchisoare pentru comiterea infractiunii de complicitate la fals in inscrisuri sub semnatura privata, prev. de art. 26 rap. la art. 290 C.penal cu aplic. art. 41 C.penal, art. 33 lit. a, 37 lit. a si art. 61 C.penal;

- 3 luni inchisoare pentru comiterea infractiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C.penal cu aplic. art. 41 C.penal, art. 33 lit. a, 37 lit. a si art. 61 C.penal;

         -  restul ramas neexecutat in urma revocarii liberarii conditionate din executarea pedepsei de 4 ani inchisoare aplicata prin s.p. nr. 382/18.04.2007 a Judecatoriei Moreni;

- pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.penal, pe o durata de 1 an dupa executarea pedepsei principale;

In baza art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, la art. 367 Noul C.penal, s-a redus pedeapsa de 8 ani inchisoare aplicata pentru comiterea infractiunii prev. de art. 7 alin. 1 din  Legea 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a, 37 lit. a si art. 61 C.penal, la 5 ani inchisoare.

In baza art. 6 alin.1 Noul Cod penal, la art. 367 Noul C.penal, s-a redus pedeapsa de 10 ani inchisoare aplicata pentru comiterea infractiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3,5 C.penal cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal, 33 lit. a C.penal, 37 lit. a C.penal, art. 61 C.penal, la 5 ani inchisoare.

S-a constatat ca pentru restul infractiunilor nu este aplicabil art. 4 C.penal.

In baza art. 61 C.penal anterior s-a contopit restul ramas neexecutat in urma revocarii liberarii conditionate din executarea pedepsei de 4 ani inchisoare aplicata prin s.p. nr. 382/18.04.2007 a Judecatoriei Moreni cu cele doua pedepse de cate 5 ani inchisoare si cu cele trei pedepse de cate 3 luni inchisoare, apoi in baza art. 33 lit.a, 34 lit. b, 35 C.penal, s-au contopit pedepsele rezultante stabilite anterior, in final condamnatul urmand sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani inchisoare, la care se adauga pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a C.penal, lit. b C.penal, pe o durata de 1 an dupa executarea pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsa aplicata perioada retinerii si arestarii preventive si respectiv perioada executata, de la 17.06.2009 la zi.

S-au mentinut in rest dispozitiile sentintei de condamnare mentionate anterior.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei inchisorii nr. 216/05.04.2011 emis de Tribunalul Dambovita si emiterea unui nou mandat de executare.

In baza art. 275 alin. 3 NC.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.

          Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca prin cererea inregistrata sub nr. 1390/105/2014, condamnatul LE a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.

In vederea solutionarii cauzei s-a depus la dosar copia M.E.P.I. nr. 216/2010 din 05.04.2011 emis de Tribunalul Dambovita.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:

Prin sentinta penala nr. 125/09.04.2010 a Tribunalului Dambovita, definitiva prin decizia penala nr. 1332/04.04.2011 a I.C.C.J. s-a aplicat condamnatului L. E. o pedeapsa de 8 ani inchisoare pentru comiterea infractiunii prev. de art. 7 alin. 1 din  Legea 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a, 37 lit. a si art. 61 C.penal; o pedeapsa de 10 ani inchisoare pentru comiterea infractiunii de inselaciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3,5 C.penal cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal, 33 lit. a C.penal, 37 lit. a C.penal, art. 61 C.penal; o pedeapsa de 3 luni inchisoare pentru comiterea infractiunii de complicitate la fals material in inscrisuri oficiale, prev. de art. 26 rap. la art. 288 C.penal cu aplic. art. 41 C.penal, art. 33 lit. a, 37 lit. a si art. 61 C.penal;o pedeapsa de 3 luni inchisoare pentru comiterea infractiunii de complicitate la fals in inscrisuri sub semnatura privata, prev. de art. 26 rap. la art. 290 C.penal cu aplic. art. 41 C.penal, art. 33 lit. a, 37 lit. a si art. 61 C.penal; o pedeapsa de 3 luni inchisoare pentru comiterea infractiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C.penal cu aplic. art. 41 C.penal, art. 33 lit. a, 37 lit. a si art. 61 C.penal; pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a C.penal, lit. b C.penal, pe o durata de 1 an dupa executarea pedepsei principale.

In baza art. 61 C.penal s-a dispus revocarea liberarii conditionate din executarea pedepsei de 4 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 382/18.04.2007 a Judecatoriei Moreni si contopirea restului ramas neexecutat, cu pedepsele stabilite anterior.

In baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.penal au fost contopite pedepsele rezultante astfel obtinute, urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani inchisoare si  pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a lit. b C.penal, pe o durata de 1 an dupa executarea pedepsei principale.

Potrivit dispozitiilor art. 6 alin.1 Noul Cod penal, cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea completa a pedepsei inchisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, sanctiunea aplicata, daca depaseste maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita, se reduce la acest maxim.

De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012, legea de punere in aplicare  a codului penal, pedeapsa aplicata pentru a infractiune printr-o hotarare ce a ramas definitiva sub imperiul Codului penal din 1969, care nu

depaseste

maximul special prevazut de Codul penal, nu poate fi redusa in urma intrarii in vigoare a acestei legi.

Prin urmare, s-a constatat ca in aplicarea acestor dispozitii, instanta este tinuta sa verifice doar daca pedeapsa aplicata in concret printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, pentru o anumita infractiune, depaseste limita maxima a pedepsei prevazute de legea noua  pentru acea infractiune.

In realizarea acestui demers, instanta va avea in vedere definitia notiunii de pedeapsa prevazuta de lege
,
care potrivit dispozitiilor art.187 C.penal reprezinta pedeapsa prevazuta in textul de lege care incrimineaza fapta savarsita in forma consumata, fara luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

Prin urmare, nu pot fi avute in vedere institutii precum tentativa, circumstantele atenuante sau agravante, reducerea pedepsei in cazul judecatii potrivit art. 320

¹

C.p.p. sau alte cauze de majorare sau reducere a pedepsei urmand a se face o corespondenta intre textele legale care incrimineaza fapta concreta a persoanei condamnate, sub imperiul ambelor legi si apoi se vor compara limitele de pedeapsa.

Instanta de fond a mai constatat ca, spre deosebire de art. 5 din Noul Cod penal, care in reglementarea aplicarii legii penale in situatii in care nu s-a pronuntat inca o hotarare de condamnare, si care face vorbire de aplicarea legii mai favorabile, ceea ce implica o analiza a tuturor institutiilor privind raspunderea penala, art. 6 obliga instanta sa compare numai pedeapsa prevazuta de legea noua cu pedeapsa definitiv aplicata, restul dispozitiilor sentintei de condamnare, de exemplu tratamentul sanctionator al concursului de infractiuni sau al starii de recidiva, fiind intrate in puterea lucrului judecat. Singura derogare deci de la aplicarea principiului puterii lucrului judecat priveste doar reducerea pedepsei aplicate, pana la maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea comisa.

Aplicand principiile enuntate la cauza de fata,  prima instanta a constatat ca in privinta infractiunii prev. de art.7 alin. 1 din  Legea 39/2003, acesteia ii corespunde infractiunea prevazuta de art. 367 C.penal, pedepsita cu inchisoarea de la 1 la 5 ani. Intrucat pedeapsa efectiv aplicata condamnatului este de 8 ani inchisoare, depasind deci maximul special, sunt aplicabile dispozitiile art. 6 alin.1 C.penal, reducandu-se pedeapsa la maximul special de 5 ani inchisoare.

In privinta infractiunii de inselaciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3,5 C.penal cu aplic.art. 41 alin.2 C.penal, actualmente aceasta este reglementata de dispozitiile art. 244 alin. 1,2 C.penal, fiind pedepsita cu inchisoarea de la 1 la 5 ani. Si in acest caz pedeapsa efectiv aplicata condamnatului, de 10 ani inchisoare, depaseste maximul special de 5 ani, fiind  aplicabile dispozitiile art. 6 alin.1 C.penal, astfel ca instanta fondului a redus pedeapsa la maximul special de 5 ani inchisoare.

In ceea ce priveste infractiunea de fals material in inscrisuri oficiale, prev. de art. 26 rap. la art. 288 C.penal, in prezent aceasta este reglementata de dispozitiile art. 320 C.penal, fiind pedepsita cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani, deci pedeapsa efectiv aplicata condamnatului, de 3 luni inchisoare nu depaseste acest maxim, nefiind incidente dispozitiile art. 6 C.penal.

Infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata, prev. de art.  290 C.penal cu aplic. art. 41 C.penal este in prezent reglementata de dispozitiile art. 322 C.penal, fiind pedepsita cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau amenda, deci pedeapsa efectiv aplicata condamnatului de 3 luni inchisoare, nu depaseste acest maxim, nefiind incidente dispozitiile art. 6 C.penal.

Infractiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C.penal cu aplic. art. 41 C.penal, este in prezent reglementata de dispozitiile art. 323 C.penal, fiind pedepsita cu inchisoarea de la 3 luni la 3 ani sau amenda cand inscrisul este oficial, respectiv cu inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda cand inscrisul este sub semnatura privata, deci pedeapsa efectiv aplicata condamnatului de 3 luni inchisoare, nu depaseste acest maxim, nefiind incidente dispozitiile art. 6 C.penal.

In privinta pedepsei complementare s-a observat ca aceasta are corespondent in legea noua si nu depaseste maximul duratei pentru care in prezent poate fi luata, in raport de dispozitiile art. 66 Noul Cod penal, potrivit carora pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi consta in interzicerea exercitarii, pe o perioada de la 1 la 5 ani, a unui sau mai multora dintre drepturile prevazute de lege, prin urmare nu sunt  incidente dispozitiile alineatului 5 al articolului 6 cod penal.

Fata de considerentele expuse, prima instanta a admis contestatia formulata de condamnat, a descontopit pedeapsa rezultanta de 10 ani inchisoare si 1 an interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a C.penal, lit. b C.penal, aplicata prin sentinta penala nr.125/09.04.2010 a Tribunalului Dambovita, definitiva prin decizia penala nr. 1332/04.04.2011 a I.C.C.J., in pedepsele componente pe care le-a redus dupa caz, conform celor ce preced, in baza art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, pentru infractiunea prev. de art. 7 alin. 1 din  Legea 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a, 37 lit. a si art. 61 C.penal anterior, de la 8 ani inchisoare la 5 ani inchisoare iar pentru infractiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3,5 C.penal cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal, 33 lit. a C.penal, 37 lit. a C.penal, art. 61 C.penal, de la 10 ani inchisoare la 5 ani inchisoare.

S-a constatat ca pentru restul infractiunilor nu este aplicabil art. 6 C.penal.

In baza art. 61 C.penal anterior s-a contopit restul ramas neexecutat in urma revocarii liberarii conditionate din executarea pedepsei de 4 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 382/18.04.2007 a Judecatoriei Moreni cu cele doua pedepse de cate 5 ani inchisoare si cu cele trei pedepse de cate 3 luni inchisoare, apoi in baza art. 33 lit.a, 34 lit. b, 35 C.penal, s-au contopit pedepsele rezultante stabilite anterior, in final condamnatul urmand sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani inchisoare, la care s-a adaugat pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a C.penal, lit. b C.penal, pe o durata de 1 an dupa executarea pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsa aplicata perioada retinerii si arestarii preventive si respectiv perioada executata, de la 17.06.2009 la zi si s-au mentinut in rest dispozitiile sentintei de condamnare mentionate anterior.

S-a dispus anularea M.E.P.I. nr. 216/05.04.2011 emis de Tribunalul Dambovita si emiterea unui nou mandat de executare.

In baza art. 275 alin. 3 NC.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.

 Impotriva acestei sentinte a formulat contestatie DIICOT-Serviciul Teritorial Ploiesti criticand-o pentru nelegalitate cu motivarea ca art.6 a fost gresit interpretat si aplicat deoarece corespondentul recidivei in care s-a aflat condamnatul la data judecatii sale, prev.de art.37 alin.2,lit.a cod penal anterior a fost lasat in afara verificarii ce trebuia efectuata prin compararea legilor succesive, desi se regaseste in art.41 si art.43 alin.1 cod penal la fel ca si acela al caracterului continuat al faptei care impunea tratamentul sanctionator dat de art.36 cod penal precum si omisiunea de a verifica pedeapsa rezultanta ca urmare a concursului de infractiuni astfel cum acesta este reglementat de art.39 cod penal, astfel ca pedeapsa rezultanta la care s-ar ajunge este superioara celei efectiv aplicate si de aceea se impunea respingerea iar nu admiterea contestatiei formulate.

Examinand sentinta contestata in raport de critica formulata, de actele si lucrarile dosarului si de dispozitiile legale ce au incidenta in cauza, Curtea a constatat ca este afectata legalitatea si temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:

Potrivit inscrisurilor aflate in dosarul instantei de fond, L. E.a fost definitiv condamnat la o pedeapsa rezultanta privativa de libertate de 10 de ani inchisoare si o pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii drepturilor prev.de art.64 lit.a,b cod penal pe o perioada de 1 an dupa executarea pedepsei principale care a inceput la data de 17.06.2009( conform fisei de evaluare de la fila 13).

Infractiunile care au atras aceasta condamnare definitiva au fost acelea de:

- constituire sau aderare la un grup infractional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din  Legea 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a, 37 lit. a si art. 61 C.penal, pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 8 ani inchisoare;

 - inselaciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3,5 C.penal cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal, 33 lit. a C.penal, 37 lit. a C.penal, art. 61 C.penal pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 10 ani inchisoare;

- complicitate la fals material in inscrisuri oficiale, prev. de art. 26 rap. la art. 288 C.penal cu aplic. art. 41alin.2  C.penal, art. 33 lit. a, 37 lit. a si art. 61 C.penal pentru care i s-a aplicat o pedeapsa de 3 luni inchisoare;

-complicitate la fals in inscrisuri sub semnatura privata, prev. de art. 26 rap. la art. 290 C.penal cu aplic. art. 41 alin.2  C.penal, art. 33 lit. a, 37 lit. a si art. 61 C.penal pentru care i s-a aplicat o pedeapsa de 3 luni inchisoare;

-uz de fals, prev. de art. 291 C.penal cu aplic. art. 41 alin.2 C.penal, art. 33 lit. a, 37 lit. a si art. 61 C.penal pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 3 luni inchisoare - conform sentintei penale nr. 125/09.04.2010 a Tribunalului Dambovita, definitiva prin decizia penala nr. 1332/04.04.2011 a I.C.C.J si in baza careia s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr.216 din 5.04.2011(filele 10-12 dosar fond).

           Starea de recidiva a condamnatului a fost atrasa de pedeapsa anterioara stabilita ca urmare a contopirii unor pedepse prin sentinta penala nr. 382 din 18.04.2007 a Judecatoriei Moreni, depusa in copie la solicitarea Curtii de Apel (fiele 25-26) si consta in pedeapsa totala de 4 ani inchisoare din care a executat pana la data de 29 mai 2007 cand a fost liberat conditionat 1325 zile, astfel ca restul de pedeapsa ramas neexecutat este de 135 zile inchisoare (fila 26 verso dosar Curtea de Apel).

           De aceea, prin sentinta ulterioara de condamnare (nr.125/09.04.2010 a Tribunalului Dambovita) s-a dispus revocarea beneficiului liberarii condamnate pentru acest rest de pedeapsa.

In mod corect, intr-o prima etapa a aplicarii mecanismului de verificare a legii penale mai favorabile, prima instanta observand ca maximul special al unora dintre pedepsele componente, prevazut de legea noua este mai mic decat cuantumul pedepselor aplicate, a constatat incidenta art.6 alin.1 din codul penal si a redus pedeapsa aplicata condamnatului pana la aceste maxime, astfel:

-de la 8 ani la 5 ani inchisoare pentru infractiunea prev. de art. 7 alin. 1 din  Legea 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a, 37 lit. a si art. 61 C.penal anterior care are corespondent in art.367 cod penal;

-de la 10 ani la 5 ani inchisoare pentru infractiunea de inselaciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3,5 C.penal cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal, 33 lit. a C.penal, 37 lit. a C.penal, art. 61 C.penal anterior care are corespondent in art. 244 alin.1, 2 cod penal.

Cu toate acestea, prima instanta a ignorat in mod nejustificat starea de recidiva mare postcondamnatorie prev.de art. 37 alin.1 lit.a cod penal anterior, in raport de care condamnatului i s-a aplicat un anume tratament sanctionator dat de dispozitiile art.39 cod penal anterior in sensul contopirii prin cumul juridic a pedepsei rezultante aplicate, aceea de 10 ani inchisoare cu restul ramas neexecutat din pedeapsa anterioara, acela de 135 zile inchisoare, astfel cum acesta rezulta din datele comunicate de Judecatoria Moreni(filele 25-26 dosar Curtea de Apel).

Situatia juridica a condamnatului, aceea de a fi recidivist este o realitate juridica care, la data condamnarii sale definitive, a impus un tratament juridic specific, reglementat expres de legiuitor pentru a diferentia persoana unui infractor primar de cea a infractorului cu condamnari anterioare, fiind intrata in puterea lucrului judecat cum de altfel este si agravante privind pluralitatea de fapte penale-concursul de infractiunii-si care, in opinia instantei de fond ar trebui aplicate dupa legea veche la limitele pedepselor din legea noua ceea ce nu este ingaduit fiindca se combina in mod nepermis dispozitii legale luate individual din legi succesive, creandu-se o lege care nu are corespondent nici in vechea reglementare nici in cea intrata in vigoare dupa 1 februarie 2014.

          Drept urmare, Curtea considera ca in aplicarea art.6 cod penal, privitor la pedepsele definitive, legiuitorul nu a inteles sa repuna in discutie criteriile de stabilire si individualizare a sanctiunii, ci numai sa inlature de la executare acea parte din sanctiune care excede maximului prevazut de legea noua, respectiv acea sanctiune mai grea care nu mai este prevazuta de legea noua conform principiului legalitatii pedepsei fiindca scopul reglementarii legii penale mai favorabile este de a oferi suport legal unei pedepse definitive in raport cu noua lege si pana la incetarea oricaror efecte ale condamnarii ce vor interveni prin reabilitare.

Asadar, principiul legalitatii pedepselor impune ca pedeapsa definitiv aplicata sa aiba sustinere legala ”pana la executarea ei completa” asa cum impune expres art.6 alin.1, nefiind admisa executarea unei pedepse mai mari decat cea prevazuta in legea noua mai favorabila.

De aceea, singurul criteriu pe care legiuitorul il pune la dispozitia judecatorului chemat sa aprecieze, in faza de executare a unei pedepse definitive, daca se impune infrangerea autoritatii de lucru judecat a unei hotarari cu privire la felul si cuantumul pedepsei, este acela al celei mai grele situatii la care s-ar putea ajunge, in abstract, potrivit legii noi luata in ansamblul reglementarilor sale.

 In acesti termeni, in cauza de fata trebuia stabilita cea mai grea situatie juridica a condamnatului la care se putea ajunge, potrivit legii noi luand in considerare starea lui de recidiva precum si concursul de infractiuni, aceste institutii de drept penal fiind stabilite cu autoritate de lucru judecat ca sunt incidente in cauza la data condamnarii definitive.

Astfel, in acord cu contestatorul-parchet, Curtea a constatat ca in cazul pedepselor definitive, aplicarea legii penale mai favorabile in situatia recidivei postcondamnatorii vizeaza numai reducerea pedepselor aplicate pentru cei 2 termeni ai recidivei, fiindca tratamentul sanctionator al acesteia este intotdeauna mai sever in legea noua decat in legea veche datorita cumulului aritmetic prevazut de art.43 alin.1 cod penal (pedeapsa anterioara sau restul ramas neexecutat din aceasta se adauga la pedeapsa stabilita pentru fapta ce constituie al doilea termen al recidivei).

Din acest motiv, pentru solutionarea contestatiei de fata s-a dispus atasarea din oficiu a copiei sentintei penale de condamnare a lui L. E. la pedeapsa din care a fost liberat conditionat (nr.382 din 18.43.2007 a Judecatoriei Moreni-caci aceasta constituie primul termen al recidivei.

Cum pedeapsa aplicata prin aceasta sentinta a fost executata partial, pentru primul termen al recidivei nu se mai compara pedeapsa aplicata efectiv cu maximul special din legea noua pentru infractiunea respectiva, ci potrivit art.43 din noul cod penal, restul ramas neexecutat din ea, adica 135 de zile inchisoare se va adauga la pedeapsa ce constituie al doilea termen al recidivei si care este compusa din rezultanta calculata dupa regulile din noul cod penal privind tratamentul sanctionator al concursului de infractiuni pentru ca numai potrivit acestui mecanism se poate stabili situatia juridica cea mai grea la care s-ar putea ajunge, in abstract, potrivit legii noi.

           Pentru aceste considerente, Curtea a verificat si pedeapsa totala pe care condamnatul o executa in sensul cuantumului ei, intrat in autoritatea de lucru judecat si care constituie sanctiunea pusa efectiv in executare, acesta urmand a fi modificat numai daca prin raportare la criteriul privind tratamentul sanctionator cel mai greu pe care legea noua il prevede pentru recidiva postcondamnatorie si pentru cel al concursului de infractiuni, rezulta o pedeapsa finala mai mica decat cea de 10 ani inchisoare.

           Prin urmare, retinand ca intr-o prima etapa au fost corect reduse de instanta fondului pedepsele aplicate ce depasesc noile maxime speciale din legea noua(2 pedepse) in etapa a doua se va verifica si daca, urmare tratamentului sanctionator al concursului de infractiuni, al caracterului continuat al unora dintre infractiunile comise si respectiv al recidivei postcondamnatorii, pedeapsa la care in mod ipotetic s-ar ajunge conform dispozitiilor din legea noua, este mai mica decat cea efectiv aplicata si in executarea careia se afla condamnatul L. E.

           Pentru concursul de infractiuni, activitate care a fost stabilita cu putere de lucru judecat, art.39 cod penal prevede ca la pedeapsa cea mai grea sa se adauge 1/3 din suma

celorlalte pedepse ceea ce semnifica in concret ca rezultanta este de 5 ani inchisoare+1/3 din 5 ani si 9 luni inchisoare(adica 5ani+3 luni+3 luni+3 luni)respectiv 6 ani si 11 luni inchisoare.

            Pentru tratamentul sanctionator al infractiunii continuate, activitate care a fost de asemenea stabilita cu putere de lucru judecat, potrivit art.36 cod penal, trebuie comparate pedepsele aplicate pentru faptele penale ce au la incadrarea juridica agravanta prev.de art.41 alin.2 cod penal anterior, cu maximul pedepsei prevazute de legea noua pentru aceeasi infractiune la care se adauga maximul sporului prevazut pentru infractiunea continuata, astfel ca pentru infractiunea de inselaciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3,5 C.penal cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal, pedeapsa la care in mod abstract s-ar putea ajunge conform noului cod penal este de 8 ani inchisoare iar pentru infractiunile de complicitate la fals material in inscrisuri oficiale, prev. de art. 26 rap. la art. 288 C.penal cu aplic. art. 41alin.2  C.penal, complicitate la fals in inscrisuri sub semnatura privata, prev. de art. 26 rap. la art. 290 C.penal cu aplic. art. 41 alin.2  C.penal, si uz de fals, prev. de art. 291 C.penal cu aplic. art. 41 alin.2 C.penal, pedepsele din legea noua care ar putea fi aplicate sunt de cate 6 ani inchisoare.

            Pentru recidiva postcondamnatorie, stabilita cu autoritate de lucru judecat, tratamentul sanctionator din art.43 alin.1 al  noului cod penal presupune ca restul ramas neexecutat din pedeapsa de 4 ani inchisoare ce constituie primul termen al recidivei, adica 135 de zile inchisoare, asa cum s-a aratat in cele ce preced, se va adauga la pedeapsa ce constituie al doilea termen al recidivei si care este compusa din rezultanta calculata dupa regulile din noul cod penal privind tratamentul sanctionator al infractiunii continuate si al concursului de infractiuni, adica 8 ani+1/3 din suma celorlalte pedepse, adica 7 ani si 8 luni(5+6+6+6) in total 15 ani, 8 luni si 135 zile inchisoare - care este teoretic si abstract cu mult mai mare decat pedeapsa pe care condamnatul o executa, asa incat art.6 alin.1 cod penal nu este incident in cauza.

  Pe cale de consecinta, Curtea a admis contestatia parchetului in conformitate cu art.425

¹

alin.2 lit.a cod pr.pen. si desfiintand in totalitate sentinta penala nr.181 din 13 martie 2014 pronuntata de tribunal, a pronunta o noua hotarare in sensul respingerii ca neintemeiate a contestatiei formulate de condamnat.

 

(Judecator Simona Petruta Buzoianu)