Aplicarea Deciziei nr. 368 din data de 30 mai 2017 a Curtii Constitutionale in cazul hotararilor penale definitive

Index tematic:
Drept penal, Drept procesual penal

Legislatie relevanta
: art. 35 alin. 1 Cod penal

Rezumatul problemei de drept:

Decizia de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate nu poate constitui temei legal pentru o actiune in justitie, fiind vorba de un raport juridic epuizat.

24

 

 

Identificare:

Curtea de Apel Ploiesti - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie

Decizia penala nr. 75 din 27 februarie 2018

Prin decizia penala nr. 75 din data de 27 februarie 2018 a fost respinsa ca nefondata contestatia formulata de condamnat impotriva sentintei penale nr. 557 din data de 21 noiembrie 2017 pronuntata de Tribunal, prin care in baza art. 598 Cod proc. penala a fost respinsa ca neintemeiata contestatia la executare formulata cu privire la sentinta nr. 161/ 10.04.2015 a Tribunalului, definitiva prin decizia penala nr. 446/05.04.2017 a Curtii de Apel Ploiesti.

S-a retinut ca prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului sub nr. .../105/2017 condamnatul P.G. a formulat contestatie la executare cu privire la sentinta nr. 161/ 10.04.2015 a Tribunalului, definitiva prin decizia penala nr. 446/05.04.2017 a Curtii de Apel Ploiesti.

In motivarea contestatiei, condamnatul a aratat ca prin sentinta penala nr. 161/ 2015 a Tribunalului a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani si 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de inselaciune in forma continuata.

A aratat ca, urmare a publicarii in M.O. nr. 566/ 2017, a deciziei nr. 368/ 30.05.2017 a Curtii Constitutionale referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a disp art. 35 al 1 si art. 39 al 1 lit. b Cod penal rezulta ca se afla in situatia prev de art. 598 alin 1 lit. d Cod proc. penala ,,alta cauza de stingere sau micsorare a pedepsei,, deoarece in aplicarea sanctiunii s-au avut in vedere prevederile codului penal anterior.

A solicitat la instanta de fond aplicarea procedurii simplificate prev de art. 374 alin 4 , art. 375 alin 1 si art. 396 alin 10 Cod proc. penala, situatie care in prezent, ca urmare a pronuntarii deciziei nr. 368/ 2017 a Curtii Constitutionale, conform art. 5 Cod penal, legea penala mai favorabila sunt prevederile noului cod penal, avand in vedere limitele de pedeapsa prev de art. 244 alin 1 de la 1- 5 ani, se poate aplica dispozitia prevazuta de art. 91 Cod penal si anume suspendarea pedepsei sub supraveghere .

Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport cu motivele invocate, instanta de fond a constatat neintemeiata contestatia formulata.

Astfel, prin s.p. nr.161/10.04.2015 Tribunalul Prahova, in baza art.396 alin.1, 5 rap. la art.16 alin.1 lit. b Cod proc. penala cu referire la art.4 Cod penal a fost achitat inculpatul P.G., sub aspectul savarsirii infractiunii de initiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui grup in vederea savarsirii de infractiuni care nu este un grup infractional organizat, prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 comb. cu art.323 alin.1 Cod penal.

In baza art.5 Cod penal s-a constatat ca legea penala mai favorabila aplicabila inculpatului P. G. este reprezentata de Codul penal din 1969 si in consecinta:

In baza art.215 alin.1, 2, 3, 4 si 5 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal anterior cu aplic. art.396 alin.10 Cod proc. Penala a fost condamnat inculpatul P. G .la pedeapsa de 4 ani si 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de inselaciune in forma continuata, fapta din perioada 2008 - 2010.

In baza art.65 alin.2 Cod penal anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a, b Cod penal anterior pe o durata de 2 ani dupa executarea pedepsei principale.

S-a facut aplicarea dispozitiilor art.71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal anterior.

In baza sentintei mentionate a fost emis M.E.P.I. nr. 208/06.04.2017.

Potrivit disp. art. 598 Cod proc. penala, se poate face contestatie contra executarii unei hotarari penale atunci cand s-a pus in executare o hotarare care nu era definitiva, ori executarea era indreptata impotriva unei alte persoane decat cea prevazuta in hotararea de condamnare, precum si in cazul in care s-a ivit vreo nelamurire cu privire la hotararea care se executa, o impiedicare la executare sau atunci cand in cauza se invoca amnistia , prescriptia, gratierea sau orice alta cauza de stingere ori de micsorare a pedepsei precum si orice alt incident ivit in cursul executarii.

Desi contestatorul a aratat in mod expres ca intelege sa formuleze contestatie la executare intemeiata pe dispozitiile art. 598 alin.1 lit. d) Cod proc. penala, solicitand aplicarea dispozitiilor prevazute de art. 91 Cod penal si anume suspendarea pedepsei sub supraveghere, instanta de fond a apreciat ca situatia invederata de contestator excede prevederilor textului de lege sus -mentionat, neexistand nicio nelamurire cu privire la hotararea care se executa ori vreo impiedicare la executare.

De asemenea, s-a constatat ca in cauza nu a intervenit vreunul dintre cazurile de stingere ori de micsorare a pedepsei precum amnistia, prescriptia ori gratierea sau orice alt incident ivit in cursul executarii, nefiind indeplinite conditiile de admisibilitate ale contestatiei la executare, prevazute de disp. art. 598 lit. d) Cod proc. penala invederate de catre contestator.

In cazul in care s-ar admite o astfel de contestatie la executare, s-ar incalca practic autoritatea de lucru judecat, intrucat deciziile Curtii Constitutionale, pe de o parte, vizeaza situatii pendinte la momentul formularii unei cereri in legatura cu o eventuala cauza de micsorare a pedepsei, iar pe de alta parte, pe calea contestatiei la executare nu se poate reexamina cauza sub toate aspectele, o astfel de contestatie fiind neintemeiata.

In raport de cele precizate mai sus si tinand seama de faptul ca motivele invederate de contestator nu se incadreaza in niciunul dintre cazurile care ar permite admiterea contestatiei la executare formulata de acesta, in baza art. 598 Cod proc. penala, instanta de fond a respins ca neintemeiata contestatia la executare cu privire la sentinta nr. 161/ 10.04.2015 a Tribunalului , definitiva prin decizia penala nr. 446/05.04.2017 a Curtii de Apel Ploiesti.

Impotriva sentintei penale nr. 557 din data de 21 noiembrie 2017 pronuntata de Tribunalul in termen legal a formulat contestatie condamnatul pentru motive de nelegalitate si netemeinicie, sustinute de avocatul ales cu ocazia dezbaterilor care au avut loc in sedinta publica din data de 20 februarie 2018, astfel cum sunt consemnate in incheierea de la acea data care face parte integranta din prezenta.

Reiterand sustinerile din fata primei instante, contestatorul condamnat a invocat disp. art. 598 alin.1 lit.d) Cod procedura penala, invederand ca decizia nr. 368 din data de 30 mai 2017 a Curtii Constitutionale constituie o cauza de micsorare a pedepsei intrucat s-a pronuntat dupa data solutionarii apelului prin decizia nr. 446 din data de 05 aprilie 2017 a Curtii de Apel Ploiesti.

A sustinut ca se impune aplicarea disp. art. 386 Cod procedura penala cu consecinta schimbarii incadrarii juridice a infractiunii de inselaciune in forma continuata pentru care a fost condamnat definitiv, potrivit noului cod penal, si aplicarea disp. art. 91 Cod penal.

Analizand contestatia formulata de condamnatul P.G., in raport de actele si lucrarile dosarului si dispozitiile legale incidente in materie, Curtea constata ca aceasta nu este fondata si urmeaza a fi respinsa pentru considerentele care vor fi expuse in continuare:

Rezulta din actele dosarului ca prin sentinta penala nr. 161 din data de 10 aprilie 2015 pronuntata de Tribunalul in dosarul nr. .../105/2013, intre alte dispozitii, a fost achitat inculpatul pentru comiterea infractiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 comb. cu art. 323 alin.1 Cod penal.

S-a constatat ca in baza art. 5 Cod penal legea penala mai favorabila aplicata inculpatului este reprezentata de Codul penal din 1969, si in consecinta, in baza art. 215 alin.1,2,3,4 si 5 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal din 1969 si art. 396 alin.10 Cod procedura penala a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani si 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de inselaciune in forma continuata, fapta din perioada 2008-2010.

Sentinta penala a ramas definitiva prin decizia penala nr. 446 din data de 05 aprilie 2017 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti.

Potrivit disp. art. 598 alin.1 Cod procedura penala contestatia impotriva executarii hotararii penale se poate face in urmatoarele cazuri: d) cand se invoca amnistia, prescriptia, gratierea sau orice alta cauza de stingere ori de micsorare a pedepsei.

Contestatia la executare, astfel cum este reglementata de Codul de procedura penala, reprezinta procedeul jurisdictional de rezolvare a cererilor vizand punerea in executare a hotararilor penale definitive.

Fiind un mijloc procesual prin care se rezolva incidentele privind executarea pedepselor, legiuitorul a prevazut expres si limitativ cazurile in care poate fi folosita contestatia la executare.

Prin limitarea acestor cazuri, legiuitorul a urmarit sa nu transforme acest mijloc procesual de rezolvare a unor incidente la executare intr-o cale prin care sa se impiedice procedura normala de punere in executare a hotararilor penale definitive.

Asadar, pe calea contestatiei la executare nu se poate modifica o hotarare ramasa definitiva, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin pronuntarea altei solutii, intrucat s-a aduce atingere autoritatii de lucru judecat si stabilitatii raporturilor juridice.

Or, contestatorul condamnat, invocand decizia nr. 368 din data de 30 mai 2017 a Curtii Constitutionale a solicitat ca pe calea contestatiei la executare sa se procedeze la schimbarea incadrarii juridice si la reindividualizarea pedepsei, potrivit Noului Cod penal, aspecte care insa sunt intrate in puterea lucrului judecat, existand, asadar, un impediment obiectiv ce exclude reanalizarea acestora in aceasta procedura.

Aceasta intrucat mijlocul procesual reglementat de disp. art. 598 alin.1 lit.d) Cod procedura penala permite modificarea pedepsei fara reanalizarea unor aspecte ce tin de fondul cauzei.

Pe de alta parte, desi decizia nr. 368 din data de 30 mai 2017 a Curtii Constitutionale a fost pronuntata ulterior ramanerii definitive a sentintei penale nr. 161 din data de 10 aprilie 2015, fiind vorba de un raport juridic epuizat - facta praeterita, condamnatul nu mai poate solicita aplicarea acestei decizii intrucat decizia de admitere a Curtii nu poate constitui temei legal pentru o actiune in justitie, in caz contrar consecinta fiind extinderea efectelor deciziei Curtii pentru trecut.

Astfel cum a stabilit si Curtea Constitutionala prin decizia nr. 126/2016 din momentul introducerii cererii in instanta si pana la solutionarea definitiva a cauzei, norma incidenta a beneficiat de o prezumtie de constitutionalitate, care nu a fost rasturnata decat ulterior pronuntarii hotararii prin care s-a transat in mod definitiv litigiul. Asa incat incidenta deciziei de admitere a instantei de contencios constitutional intr-o atare cauza ar echivala cu atribuirea de efecte ex tunc actului jurisdictional al Curtii, cu incalcarea dispozitiilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentala, si ar nega, in mod nepermis, autoritatea de lucru judecat care este atasata hotararilor judecatoresti definitive.

Autorul sintezei, Judecator Cristina Radu