Aplicarea art.6 Cod Penal in cazul concursului de infractiuni.

 

Art.6 si art.39 lit.b Cod penal.

Decizia penala nr.1/14 aprilie 2014 aI.C.C.J.-  Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

 

In cazul concursului de infractiuni aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedepsele definitive presupune, spre deosebire de cea din cursul procesului, o analiza in doua etape, fiindca existenta pluralitatii de infractiuni este o realitate juridica care a impus, la data condamnarii faptuitorului un anume tratament juridic ce nu poate fi ignorat deoarece, indiferent de modificarile din legile succesive, activitatea inculpatului a constituit la momentul desfasurarii sale un concurs de infractiuni care a impus un anume mecanism de stabilire a pedepsei tocmai in considerarea acestei realitati juridice.

Asadar, dupa verificarea limitei maxime de pedeapsa pentru fiecare dintre infractiunile din legea noua in raport de pedeapsa aplicata efectiv prin hotararea definitiva pentru fiecare dintre acestea, instanta de fond trebuia sa verifice si pedeapsa rezultanta iar atunci cand si aceasta depaseste limita maxima la care s-ar putea ajunge potrivit tratamentului sanctionator al concursului de infractiuni din legea noua, ea trebuie redusa pana la acest maxim.

 

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 384 din 1 august 2014.

 

Prin sentinta penala pronuntata de tribunal la data de 25 aprilie 2014, in baza art. 23 din Legea 255/2013 s-a admis sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituita la nivelul Penitenciarului Targsor, cu privire la condamnata R. I. in prezent aflata in Penitenciarul Targsor  si a fost descontopita pedeapsa rezultanta de 5 ani si 6 luni inchisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prevazute de art.64 lit. a teza a II a si lit. b C.penal, aplicata prin s.p. nr. 25/21.02.2012 a Tribunalului Calarasi, ramasa definitiva la 31.05.2012 prin d.p. nr. 1865/2012 a I.C.C.J. Sectia Penala, in pedepsele componente, de 5 ani si 6 luni inchisoare, pentru comiterea infractiunii de proxenetism  prev. de art. 329 al. 1 si 2 C.p. cu aplic art. 41 al. 2 C.p. si art 3201 ai. 1-4 si 7 C.p.p. fapta din 2006- 2009 si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a C.penal si lit. b C.penal, pe o durata de 2 ani dupa executarea pedepsei principale;5 ani si 6 luni inchisoare, pentru comiterea infractiunii de constituirea unui grup infractional organizat prev. de art. 7 al.1 din Lg. 39/2003. cu aplic art. art 3201 al. 1-4 si 7 C.p.p. fapta din 2006-2009 si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a C.penal si lit. b C.penal, pe o durata de 2 ani dupa executarea pedepsei principale;

In baza art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, rap la art. 367 al. 1 Noul Cod penal, s-a redus pedeapsa de 5 ani si 6 luni inchisoare aplicata condamnatei pentru comiterea infractiunii de constituirea unui grup infractional organizat  prev. de art. 7 din Legea 39/2003 cu aplic art. 41 al.2 C.p., art 37 lit. b C.p. si art. 9 al.2 din Lg. 39/2003 fapta din perioada 2002-2005, la 5 ani inchisoare.

In baza art.36 alin. 2 C.p. art. 33 lit. a, art. 34 lit. b. si art. 35 C.penal, au fost contopite pedepsele mai sus aratate, dupa reducerea dispusa condamnata urmand sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani si 6 luni inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II a si lit. b C.penal, pe o durata de 2  ani dupa executarea pedepsei principale.

S-a mentinut aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 71,64 lit. a,b C.penal, cu exceptia dreptului de a alege.

In temeiul art. 36 al. 2 C.p. si art 88 C.p. a fost dedusa din pedeapsa aplicata retinerea preventiva, arestul preventiv si perioada executata de la 01.06.2012 la zi.

S-au mentinut in rest dispozitiile sentintei de condamnare mentionate anterior.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 51/2012 din data de 01.06.2012 emis de Tribunalul Calarasi in ds. nr. 20/116/2012 si emiterea unui nou mandat de executare.

In baza art. 275 alin. 3 NC.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia.

Pentru a hotari astfel tribunalul a retinut ca prin sesizarea inregistrata pe rol la data de 20.02.2014 sub numarul 1374/105/2014, Comisia pentru evaluarea dosarelor constituita la nivelul Penitenciarului Targsor,  a sesizat instanta cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, in temeiul art. 6 C.penal, in legatura cu condamnata R. in prezent detinuta in Penitenciarul Targsor.

La sesizare s-a atasat fisa de evaluare a condamnatei, copia M.E.P.I. nr. 51/2012 din 1 iunie. 2012 emis de Tribunalul Calarasi si copia  sentintei penale nr. 25/21.02.2012 a Tribunalului Calarasi.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a retinut ca prin sentinta penala nr. 25/21 feb.2012 pronuntata de Tribunalul Calarasi, definitiva prin decizia penala nr.1865/31 mai 2012 a ICCJ, a fost condamnata inculpata R.I.  la o pedeapsa de 5 ani si 6 luni inchisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a si lit. b c.pen. pentru art. 329 al. 1 si 2 c.pen., cu aplic. art. 41 al. 2 c.pen., si a art. 320

¹

al. 1-4 si al. 7 c.pr.pen; 5 ani si 6 luni inchisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a Il-a si lit. b c.pen. pentru art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, cu apl. art. 320

¹

al. 1-4 si al. 7 c.pr.pen.., urmand ca in conformitate cu art.33-34,Cod penal sa execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani si 6 luni inchisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a Il-a si lit. b c.pen.

Potrivit dispozitiilor art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea completa a pedepsei inchisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, sanctiunea aplicata, daca depaseste maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita, se reduce la acest maxim.

De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012 pedeapsa aplicata pentru a infractiune printr-o hotarare ce a ramas definitiva sub imperiul Codului penal din 1969, care nu

depaseste

maximul special prevazut de Codul penal, nu poate fi redusa in urma intrarii in vigoare a acestei legi.

Prin urmare, s-a constatat ca in aplicarea acestor dispozitii, instanta este tinuta sa verifice doar daca pedeapsa aplicata in concret printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, pentru o anumita infractiune, depaseste limita maxima a pedepsei prevazute de legea noua  pentru acea infractiune.

In realizarea acestui demers, se va face o corespondenta intre textele legale care incrimineaza fapta concreta a persoanei condamnate, sub imperiul ambelor legi si apoi se vor compara limitele de pedeapsa.

Apoi tribunalul a constatat ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, rap la art. 367 al. 1 Noul Cod penal, si a redus pedeapsa de 5 ani si 6 luni inchisoare aplicata pentru comiterea infractiunii de constituire a unui grup  infractional organizat  prev. de art. 7 din Legea 39/2003 cu aplic art. 41 al.2 C.p., art 37 lit. b C.p. si art. 9 al.2 din Lg. 39/2003 fapta din perioada 2002-2005, la 5 ani inchisoare.

In baza art.36 alin. 2 C.p. art. 33 lit. a, art. 34 lit. b. si art. 35 C.penal, a contopit pedepsele mai sus aratate, dupa reducerea dispusa, condamnata urmand sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani si 6 luni inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II a si lit. b C.penal, pe o durata de 2  ani dupa executarea pedepsei principale.

Instanta de fond a mentinut aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 71,64 lit. a,b C.penal, cu exceptia dreptului de a alege.

In temeiul art. 36 al. 2 C.p. si art 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicata retinerea preventiva, arestul preventiv si perioada executata de condamnata de la 01.06.2012 la zi.

Totodata, s-au mentinut in rest dispozitiile sentintei de condamnare si s-a  dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr.51/2012 din data de 01.06.2012 emis de Tribunalul Calarasi in dosarul nr. 20/116/2012 si emiterea unui nou mandat de executare.

In baza art. 275 alin. 3 NC.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.

Impotriva acestei sentinte, in termen legal au exercitat contestatii Parchetul de pe langa ICCJ-DIICOT-Serviciul Teritorial Ploiesti si condamnata R. I.

1.Contestatorul parchet a sustinut rezumativ ca solutia data de prima instanta este gresita deoarece in cazul concursului de infractiuni, verificarea incidentei dispozitiilor art.6 din noul cod penal presupune un mecanism in doua etape in care se examineaza daca pedepsele individuale depasesc fiecare maximul special prevazut de legea noua corespunzatoare acelorasi infractiuni dupa care trebuie stabilit si daca pedeapsa rezultanta la care s-ar putea ajunge prin aplicarea tratamentului sanctionator al concursului de infractiuni din legea noua depaseste pedeapsa rezultanta aplicata spre executare persoanei condamnate.

Prima instanta a verificat numai cea dintai etapa a acestui mecanism comparand doar pedepsele componente, fara a calcula si pedeapsa rezultanta potrivit art.39 din noul cod penal care este mai mare decat cea pe care condamnata o executa efectiv, asa incat solutia corecta era aceea de respingere a sesizarii.

Cu aceasta argumentare, contestatorul parchet a sustinut ca se impune desfiintarea in totalitate a sentintei si pe fond respingerea sesizarii Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituita la nivelul Penitenciarul Targsor privind pe condamnata R I.

         2.La randul sau, condamnata R. I. in

sedinta dezbaterilor de astazi, fiind prezenta personal si asistata de aparatorul ce i-a fost desemnat din oficiu, a declarat ca isi retrage contestatia.

          Fata de manifestarea personala si expresa de vointa a contestatoarei care a declarat ca nu mai sustine contestatia exercitata, Curtea a luat act de retragerea contestatiei ca si cale de atac prevazuta de lege impotriva sentintei pronuntate de prima instanta cu consecinta obligarii contestatoarei-condamnate, in temeiul art.275 alin.2 cod pr.pen., la cheltuieli judiciare catre stat in care este inclusa si suma reprezentand onorariul pentru aparatorul ce i-a fost desemnat din oficiu ce va fi avansata din fondul Ministerului Justitiei in contul Baroului de Avocati Prahova.

Curtea verificand sentinta contestata in raport de critica formulata de contestatorul parchet, de actele si lucrarile dosarului si de dispozitiile legale care sunt incidente in cauza, a constatat ca este afectata legalitatea si temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:

Condamnata R.I. executa in Penitenciarul Targsor o pedeapsa privativa de libertate de 5 ani si 6 luni inchisoare stabilita printr-o hotarare judecatoreasca definitiva de condamnare.

Astfel cum in mod corect a retinut si instanta fondului, prin sentinta penala nr.25/21.02.2012 a Tribunalului Calarasi, ramasa definitiva la 31.05.2012 prin decizia penala nr. 1865/2012 a I.C.C.J.-Sectia Penala, condamnatei i-a fost aplicata aceasta pedeapsa rezultanta ce se compune din pedepsele componente principale si cele complementare mentionate mai sus.

         Pedeapsa de 5 ani si 6 luni inchisoare este cea in executarea careia se afla condamnata R. I. la data de 1 februarie 2014 cand a intrat in vigoare Noul cod penal.

          In acord cu instanta fondului, Curtea retine ca ambele legi penale succesive adica atat codul penal anterior cat si cel intrat in vigoare la data de 1 februarie 2014 au la baza principiul legalitatii pedepselor care impune obligatia ca orice sanctiune sa-si gaseasca temei in lege atat in momentul pronuntarii cat si pe intreaga durata a executarii pedepsei pentru ca daca legea noua modifica in favoarea inculpatului cuantumul pedepselor, acesta beneficiaza de reducerea stabilita de legiuitor aflandu-se in cursul judecatii la data legii mai favorabile, pe cand condamnatul definitiv la data intervenirii legii mai favorabile, ar trebui sa execute si plusul de pedeapsa desi acesta nu mai este prevazut de legea noua.

Reglementarea prevazuta de art.6 din codul penal, citata si aplicata partial corect de instanta fondului se refera numai la legile succesive intervenite dupa ramanerea definitiva a condamnarii si pana la executarea integrala a pedepsei si care sanctioneaza in limite diferite infractiunea comisa, daca aceasta este incriminata si in legea noua.

Pentru a decide daca art.6 cod penal se aplica sau nu trebuie comparata sanctiunea efectiv aplicata si care este intrata in autoritatea lucrului judecat cu maximul special prevazut de legea noua pentru aceeasi infractiune si daca pedeapsa aplicata il depaseste, cuantumul ei trebuie redus pana la acest  maxim.

 In cazul concursului de infractiuni insa, aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedepsele definitive presupune, spre deosebire de cea din cursul procesului, o analiza in doua etape, astfel cum se va arata in cele ce urmeaza, fiindca existenta pluralitatii de infractiuni este o realitate juridica care a impus, la data condamnarii faptuitorului un anume tratament juridic ce nu poate fi ignorat deoarece, indiferent de modificarile din legile succesive, activitatea inculpatului a constituit la momentul desfasurarii sale un concurs de infractiuni care a impus un anume mecanism de stabilire a pedepsei tocmai in considerarea acestei realitati juridice.

Drept urmare, infractiunile concurente comise de inculpata au determinat cu putere de lucru judecat, un anume tratament sanctionator constand in contopirea pedepselor aplicate in conditiile legii in vigoare la acea data ca sanctiune pentru persoana ce comite o pluralitate de fapte penale spre deosebire de cea care savarseste doar o singura fapta penala ori este neinscrisa in cazierul judiciar.

Asadar, dupa verificarea limitei maxime de pedeapsa pentru fiecare dintre infractiunile din legea noua in raport de pedeapsa aplicata efectiv prin hotararea definitiva pentru fiecare dintre acestea, instanta de fond trebuia sa verifice si pedeapsa rezultanta iar atunci cand si aceasta depaseste limita maxima la care s-ar putea ajunge potrivit tratamentului sanctionator al concursului de infractiuni din legea noua, ea trebuie redusa pana la acest maxim.

In acest sens a decis si instanta suprema in Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin decizia penala nr.1/14 aprilie 2014 obligatorie pentru instantele judecatoresti in conformitate cu art.447 alin.3 cod pr.pen.

Nesocotind aceasta decizie, tribunalul a omis sa verifice incidenta art.6 cod penal in raport de prevederile art.39 lit b din acelasi cod potrivit cu care atunci cand s-au stabilit numai pedepse cu inchisoare, se aplica pedeapsa cea mai grea la care se adauga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Aplicand acest tratament sanctionator in cauza de fata Curtea constata ca la pedeapsa cea mai grea de 5 ani inchisoare (redusa la limita maximului special din legea noua)trebuia adaugat ipotetic sporul de o treime din cealalta pedeapsa de 5 ani(de asemenea redusa la limita maximului special din legea noua) adica 1 an si 8 luni inchisoare ceea ce face ca pedeapsa rezultanta la care s-ar ajunge potrivit legii noi, aceea de 6 ani si 8 luni inchisoare sa fie mai mare decat cea pe care condamnata Ruja Irina o executa efectiv, aceea de 5 ani si 6 luni inchisoare.

In aceste conditii, sesizarea Comisiei trebuia respinsa cum in mod corect a sustinut contestatorul parchet.

Pentru considerentele care preced, in baza art. 425

¹

alin.7 pct.2 lit. a cod pr.pen., Curtea a admis contestatia formulata de Parchetul de pe langa ICCJ-DIICOT-Serviciul Teritorial Ploiesti impotriva sentintei penale nr.450 pronuntata la 25 aprilie 2014 de tribunal pe care a desfiintat-o in totalitate si pe fond a respins ca neintemeiata sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituita la nivelul Penitenciarul Targsor privind pe condamnata R. I..

 

        
 
(Judecator Simona Petruta Buzoianu)