Anulare hotarare a consiliului local de insusire a inventarului domeniului public al unitatii administrativ teritoriale

Procedura de atestare a domeniului public al unei unitati administrativ teritoriale presupune parcurgerea mai multor etape, respectiv: intocmirea inventarului de catre o comisie special constituita; insusirea inventarului de catre consiliul local al unitatii administrativ teritoriale; centralizarea inventarelor de catre consiliul judetean si

inaintarea catre Guvern; atestarea apartenentei bunurilor la domeniul public printr-o hotarare. Astfel, se observa ca hotararea insusirii inventarului de catre Consiliul Local este doar o etapa intermediara pentru atestarea domeniului public al unitatii administrativ teritoriale, atestare care se face doar printr-o hotarare de guvern, care reprezinta actul administrativ final prin care se atesta bunurile care fac parte din domeniul public al unitatii administrativ teritoriale.

Curtea de Apel Iasi - Sectia de contencios administrativ si fiscal, Decizia nr.

337/27.02.2019

Prin sentinta nr. 955 din data de 15.06.2018 a Tribunalului Iasi a fost respinsa cererea de chemare in judecata formulata de reclamantii X. si Y., in contradictoriu cu paratul Consiliul Local al Municipiului Z., pentru anularea Hotararilor Consiliului Local 53/23.08.1999 si 72/30.05.2014.

In motivarea sentintei, s-au retinut ca prin Hotararea Consiliului Local al Municipiului Z. nr. 53/1999 privind aprobarea domeniului public al Municipiului Z., judetul Iasi, s-a hotarat: „Se
insuseste proprietatea publica a Municipiului Z., conform inventarului din anexa nr. 1, parte integranta a prezentei hotarari.”

In anexa nr 1 la Hotararea Consiliului Local al Municipiului Z. nr. 53/1999 sunt evidentiate bunurile care apartin domeniului public al Municipiului Z., la punctul 2 al inventarului fiind mentionat „sisteme de alimentare cu apa cu terenuri aferente” care cuprind statii de captare a apei, statii de pompare, sisteme de canalizare si epurare a apelor uzate cu terenuri aferente.

Inventarul bunurilor apartinand domeniului public al Municipiului Z. a fost aprobat prin HG nr. 1354/2001 privind atestarea domeniului public al judetului Iasi, precum si al municipiilor, oraselor si comunelor din judetul Iasi, cu modificarile si completarile ulterioare.

Emiterea Hotararii Consiliului Local al Municipiului Z. nr. 53/1999 privind aprobarea domeniului public al Municipiului Z., judetul Iasi a reprezentat o etapa in ceea ce priveste aprobarea domeniului public, in conformitate cu prevederile Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publica, domeniul public fiind de fapt atestat de HG nr. 1534/2001.

A mai aratat prima instanta ca domeniul public al Municipiului Z. nu este atestat de Hotararea Consiliului Local al Municipiului Z. nr. 53/1999 privind aprobarea domeniului public al Municipiului Z., judetul Iasi, fiind stabilit de HG nr. 1354/2001 privind atestarea domeniului public al judetului Iasi, precum si al municipiilor, oraselor si comunelor din judetul Iasi, cu modificarile si completarile ulterioare.

In ceea ce priveste Hotararea Consiliului Local al municipiului Z. nr. 72/30.05.2014 privind delegarea gestiunii serviciului de alimentare cu apa si de canalizare catre SC „A.” SA Iasi are ca obiect delegarea gestiunii serviciului de alimentare cu apa si de canalizare catre SC „A.” SA Iasi.

Art. nr. 5 din Hotararea Consiliului Local al Municipiului Z. nr. 72/30.05.2014 privind delegarea gestiunii serviciului public de alimentare cu apa si de canalizare catre S.C. „A.” SA Iasi prevede ca „
lista bunurilor din domeniul public si privat al Municipiului Z. aferente sistemului public de alimentare cu apa si de canalizare al Municipiului Z., cuprinse in anexa nr. 3 a prezentei hotarari, se concesioneaza catre S.C. „A.” SA si se vor constitui in Anexa la Contractul de Delegare. Bunurile vor fi inventariate si predate catre S.C. „A.” SA in termen de 18 luni de la data semnarii Contractului de Delegare. Se imputerniceste Primarul Municipiului Z. in vederea semnarii Procesului-verbal de inventariere si predare".

Considera Tribunalul Iasi ca Hotararea Consiliului Local al Municipiului Z. nr. 72/2014 nu are legatura cu atestarea domeniului public al Municipiului Z., este subsecvent Hotararii de Consiliu Local nr. 53/1999 si cata vreme instanta nu constata nelegalitatea acestuia din urma, nici Hotararea de Consiliu Local nr. 72/2014 nu apare ca nelegal sub aspectul caracterului de bun apartinand domeniului public al terenului in discutie.

A invocat prima instanta prevederile art. 25 alin. 3 din Legea nr. 51/2006, art. 12, art. 17 si art. 22 din Legea nr. 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apa si canalizare, constatand ca, in opinia reclamantilor, terenul nu putea fi concesionat, ci doar dat in administrare, insa Tribunalul Iasi a apreciat ca in speta este vorba despre bunuri proprietate publica a unitatilor administrativ teritoriale utilizate pentru furnizarea/prestarea serviciilor de utilitati publice, care potrivit art. 29 din legea nr. 51/2006 pot fi date in administrare sau pot fi concesionate operatorilor, iar din preambulul Hotararii Consiliului Local nr. 72/2004 rezulta ca a fost aplicata procedura de atribuire directa prevazuta de art. 21-24 din Legea nr. 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apa, astfel ca nu se confirma motivul de nelegalitate invocat de reclamanti privind concesionarea fara desfasurarea procedurii de licitatie publica deschisa.

A mai mentionat ca reclamantii invoca o situatie de expropriere, insa in conditiile in care acestia au dobandit dreptul de proprietate prin contractul de vanzare - cumparare invocat ulterior emiterii celor doua hotarari contestate, insa a apreciat prima instanta ca sustinerea este neintemeiata.

Fata de cele retinute, Tribunalul a considerat ca in cauza de fata nu se pune problema nelegalitatii celor doua hotarari emise de Consiliul Local Z., ci mai degraba s-ar impune verificarea si compararea titlurilor de proprietate ale partilor pentru a se constata ocuparea sau nu a terenului reclamantilor de catre parat, in cadrul unei actiuni de revendicare.

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii C.C. si C.L., aratand ca inventarierea imobilului achizitionat de ei prin contractul de vanzare-cumparare nr. 2285/20.07.2016 in domeniul public este nelegala, intrucat potrivit Anexei la Legea nr. 213/1998 cuprinzand lista bunurilor ce fac parte din domeniul public, la art. III - Domeniul public local al comunelor, oraselor si municipiilor, la pct. 4 sunt enumerate „retelele de alimentare cu apa, canalizare, termoficare, statiile de tratare si epurare a apelor uzate, cu instalatiile, constructiile si terenurile aferente”.

Astfel, considera ca legiuitorul include in categoria speciala a bunurilor ce fac parte din domeniul public doar terenurile aferente statiilor de epurare si tratare a apelor uzate, nu si a altor suprafete care nu se circumscriu acestei categorii. Or, in speta, terenul aferent statiei de pompare ape uzate N. este in suprafata de 62,5 mp, iar suprafata aferenta inventariata in domeniul public este de 550 mp, apreciind ca, in mod nelegal, a fost inventariata o suprafata mai mare de teren decat cea prevazuta de lege, suprafata aflata in proprietatea recurentilor, acestia suferind, in fapt, o expropriere nelegala.

Au mai invocat faptul ca restul suprafetei de teren nu este destinat unor activitati accesorii statiei de pompare, aceasta fiind utilizata de diversi angajati ai „A.” pentru activitati agricole de interes personal, iar statia de pompare ape uzate era aservita fostei fabrici „N.” - Z., care si-a incetat activitatea, in aceste conditii existenta sa este nejustificata, statia devenind inactiva.

Pentru aceste motive au solicitat sa se constate nelegalitatea hotararilor de Consiliu Local nr. 53/23.08.1999 si nr. 72/30.05.2014 si sa se dispuna anularea acestora sub aspectul inventarierii, prin excluderea imobilului constructie si teren din inventarul domeniului public al Municipiului Z.

Analizand recursul formulat, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, care pot fi circumscrise motivului de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., Curtea constata ca recursul este neintemeiat, pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr.
213/1998 inventarul bunurilor care alcatuiesc domeniul public al unitatilor administrativ teritoriale se intocmeste si se modifica, dupa caz, de comisii special constituite, conduse de presedintii consiliilor judetene, de primarul general al municipiului Bucuresti, de primarii unitatilor administrativ teritoriale, precum si de persoanele delegate de catre acestia.

Ulterior intocmirii inventarului, acestea se insusesc de consiliul local, conform art. 115 alin. 1 lit. b din Legea nr. 215/2001 si art. 21 alin. 2 din Legea nr. 213/1998.

Dupa insusirea inventarului de catre consiliul local, acesta se centralizeaza de catre consiliul judetean, impreuna cu alte inventare ale altor unitati administrativ teritoriale, dupa care se trimit la Guvern pentru ca, prin hotarare, sa se ateste apartenenta bunurilor la domeniul public judetean sau de interes local, conform art. 21 alin. 3 din Legea nr. 213/1998.

Prin urmare, fata de aceste prevederi legale, se constata ca procedura de atestare a domeniului public al unei unitati administrativ teritoriale presupune parcurgerea mai multor etape, respectiv: intocmirea inventarului de catre o comisie special constituita; insusirea inventarului de catre consiliul local al unitatii administrativ teritoriale; centralizarea inventarelor de catre consiliul judetean si inaintarea catre Guvern; atestarea apartenentei bunurilor la domeniul public printr-o hotarare.

Astfel, se observa ca hotararea insusirii inventarului de catre Consiliul Local este doar o etapa intermediara pentru atestarea domeniului public al unitatii administrativ teritoriale, atestare care se face doar printr-o hotarare de guvern, care reprezinta actul administrativ final prin care se atesta bunurile care fac parte din domeniul public al unitatii administrativ teritoriale.

In cauza, asa cum corect a retinut si prima instanta, atestarea in domeniul public a imobilelor fata de care recurentii invoca un drept de proprietate privata s-a facut prin HG nr. 1354/2001, iar nu prin Hotararea Consiliului Local al Municipiului Z. nr. 53/1999 si nici prin Hotararea Consiliului Local al Municipiului Z. nr. 72/30.05.2014.

In aceste conditii, in raport cu natura si continutul H.G. nr. 1354/2001, doar aceasta are ca efect atestarea inventarului centralizat intocmit conform art. 21 din Legea nr. 213/1998 si plasarea bunurilor inventariate intr-un anumit regim juridic, motiv pentru care doar cu ocazia analizarii unei contestatii (directe sau incidentale) formulata impotriva acestui act administrativ pot fi analizate criticile formulate de reclamanti cu privire la legalitatea modului de inventariere si atestare a domeniul public al Municipiului Z., cu referire la imobilele pentru care invoca un drept de proprietate propriu.

Mai mult, doar contestand actul administrativ emis de Guvern in procedura atestarii bunurilor ce fac parte din domeniul public al Municipiului Z. se poate analiza legalitatea procedurii de inventariere si a celei de insusire a inventarului de catre Consiliul Local, aceste doua operatiuni constituind, dupa cum s-a aratat mai sus, etape intermediare ale unei proceduri unice privind atestarea domeniului public, procedura reglementata de art. 21 din Legea nr. 213/1998. Sunt aplicabile, in acest sens, prevederile art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, potrivit carora instanta de contencios administrativ este competenta sa se pronunte si
asupra legalitatii operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii
.

Totodata, Curtea, in acord cu cele relevate de prima instanta, constata ca Hotararea Consiliului Local al Municipiului Z. nr. 72/30.05.2014 nu are legatura cu procedura de atestare a domeniului public al Municipiului Z., chiar daca face referire la lista bunurilor din domeniul public si privat al Municipiului Z., obiectul acestui act administrativ priveste delegarea gestiunii serviciului public de alimentare cu apa si de canalizare catre SC „A.” SA Iasi.

Prin urmare, criticile recurentilor referitoare la nelegalitatea includerii in domeniul public nu pot viza acest act, avand in vedere ca acesta nu are un astfel de obiect de reglementare. Pe de alta parte, nici nu se poate retine nelegalitatea acestui act administrativ

strict din perspectiva includerii in lista bunurilor ce fac obiectului concesiunii a imobilelor cu privire la care reclamantii invoca un drept de proprietate propriu, cata vreme nu s-a constatat ca aceste bunuri au fost atestate in mod nelegal ca facand parte din domeniul public al Municipiului Z.