Anulare decizie de invalidare. Dovedirea calitatii de mostenitori

inscrisurile doveditoare ale calitatii de mostenitori au fost solicitate de catre recurenta reclamantilor, indicandu-se in acest sens adresa nr. 1490/16.02.2009, insa, in opinia acesteia, documentele depuse in fata instantei, fara respectarea termenului legal, nu pot fi luate in considerare.

Adresa amintita este insa un formular adresat exclusiv uneia dintre mostenitori, nu si celorlalti, iar din cuprinsul acesteia se desprinde concluzia ca s-a solicitat certificatul de mostenitor dupa autorul [...] si acte de stare civila ale mostenitorilor legali, pana la gradul IV inclusiv.

Petentei careia i se adreseaza Comisia locala Constanta nu i s-a adus la cunostinta posibilitatea de a depune certificatul de deces si acte de stare civila care atesta vocatia sa la succesiune potrivit art. 3 alin. 2 din HG nr. 753/1998 conform cu care „mostenitorii care nu poseda certificat de mostenitor pot face dovada vocatiei de mostenitor cu acte de stare civila: certificatul de deces al proprietarului, certificatul de nastere si certificatul de casatorie ale mostenitorului ”.

Art. 4 alin. 1 si 4 din Legea nr. 9/1998

Art. 3 alin. 2 din HG nr. 753/1998 CJUE - Cauzele C-453/00 si C-2/06

Avand in vedere ca sesizarea instantei s-a facut sub imperiul legii noi de procedura, in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 499 NCPC, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art. 425 alin.1 lit. b, hotararea instantei de recurs va cuprinde in considerente numai motivele de casare invocate si analiza acestora, aratandu-se de ce s-au admis ori, dupa caz, s-au respins. "

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. .../118/2016, reclamantii [...], [...], [...], [...], [...] in contradictoriu cu parata ANRP au solicitat anularea deciziei de invalidare nr. 1275/27.04.2016 prin care s-a dispus invalidarea Hotararii nr. 6511/12.11.2010 emisa de Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Institutiei Prefectului - Judetul Constanta si validarea in tot a Hotararii nr. 6511/12.10.2010 pentru suma de 76.980,70 lei.

Reclamantii motiveaza ca sunt persoane indreptatite, in sensul legii. Anterior emiterii hotararii contestate problema calitatii lor fusese transata definitiv in doua randuri.

Cu privire la bunurile pentru care solicita despagubiri, se arata ca acestea sunt: 10 pomi fructiferi, 4,5 ha teren agricol si o camera.

Prin sentinta civila nr.1910/22.12.2016 pronuntata de Tribunalul Constanta s-a admis in parte actiunea, dupa cum urmeaza:

S-a anulat Decizia de invalidare nr. 1275/27.04.2016.

S-a respins cererea de validare a Hotararii nr. 6511/12.10.2010 si obligarea paratei la emiterea unei hotarari de validare in totalitate a Hotararii nr. 6511/12.10.2010.

S-a respins cererea de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata.

Au fost avute in vedere urmatoarele considerente:

Prin cererea inregistrata la Comisia Judeteana Constanta sub nr. .../17.04.2006, reclamanta [...] a solicitat acordarea de compensatii banesti pentru bunurile abandonate de autorul [...] in comuna Doccilor, sat Cherimler, judetul Durostor, Bulgaria.

Prin Hotararea nr. 5523/26.02.2010 emisa de Comisia Judeteana Constanta pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 a fost respinsa cererea de acordare a compensatiilor banesti, motivat de faptul ca nu sunt bunuri de revendicat.

Impotriva Hotararii nr. 5523/26.02.2010 a fost formulata contestatie, admisa de catre A.N.R.P., fiind emisa in acest sens Decizia nr. 1346/06.08.2010 prin care a fost invalidata Hotararea nr. 5523/26.02.2010.

Prin hotararea nr. 6511/12.11.2010 emisa de Comisia Judeteana Constanta pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 s-a propus acordarea de compensatii banesti in cuantum de 76.980.70 lei mostenitorilor autorului [...], respectiv [...], [...], [...], [...], [...], [...].

Prin Decizia nr. 1275/27.04.2016, A.N.R.P. a invalidat Hotararea nr. 6511/12.11.2010 emisa de Comisia Judeteana Constanta pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 si a stabilit faptul ca nu se acorda despagubiri intrucat la dosar nu se regaseste certificatul de deces al autorului, iar acesta a primit la venirea in tara mai mult decat a abandonat in Bulgaria.

Dupa cum rezulta din preambulul sau, Decizia nr. 1667/27.05.2016 a fost emisa in temeiul dispozitiilor art.7 alin.3 din Legea nr. 164/2014, coroborat cu art.35 alin.4 lit. b din HG nr. 735/1998 modificata si completata prin HG nr. 1277/2007.

Sub aspectul nedovedirii calitatii de persoane indreptatite, tribunalul retine ca au fost depuse inscrisurile solicitate, fiind dovedita calitatea de persoane indreptatite potrivit Legii nr. 9/1998, astfel, in mod gresit a fost invalidata hotararea sub acest aspect.

In ceea ce priveste motivul invocat de catre parata potrivit cu care autorul reclamantilor a fost despagubit la recolonizare, din cuprinsul situatiei de avere si declaratiunii rezulta ca acesta a abandonat 10 ha teren, casa cu 3 camere, grajd, sopron, curte 3000 mp. si a primit 5,5 ha teren

arabil, un imobil cu 2 camere, o bucatarie, dependinte si teren aferent locuintei in suprafata de 2.500 mp.

In ceea ce priveste cererea de obligare la validarea in totalitate a hotararii s-a retinut ca, potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanta poate sa oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ, insa nu poate obliga autoritatea sa solutioneze cererea reclamantei intr-un anumit fel intrucat s-ar substitui autoritatii care nu a verificat conditiile de fond ale cererii.

Fata de aceste considerente, a admis in parte actiunea, a anulat decizia de invalidare si a respins cererea de validare a Hotararii nr. 6511/12.10.2010 si obligarea paratei la emiterea unei hotarari de validare in totalitate a Hotararii nr. 6511/12.10.2010.

Cu privire la cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecata a retinut ca nu a fost dovedita efectuarea acestora.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs
parata ANRP, criticand-o pentru nelegalitate din perspectiva art. 488 punctul 8 Cod procedura civila, pentru urmatoarele motive:

- instanta de fond in mod eronat a retinut ca inscrisurile solicitate prin Adresa nr. 1490L/16.02.2009, intre care si certificatul de calitate de mostenitor de pe urma autorului [...], sau in lipsa acestuia certificatul de deces al autorului, au fost depuse; prin Adresele nr. .../DJC/05.09.2016 si nr. .../DJC/12.12.2016 s-a transmis intreaga documentatie ce a stat la baza emiterii Deciziei de invalidare nr. 1275/27.04.2016, de unde se poate proba faptul ca acest certificat nu a fost depus de catre solicitanti.

Prin adresa nr. .../16.02.2009, Comisia Judeteana Constanta a solicitat deponentei cererii, doamna [...], completarea dosarului administrativ cu o serie de documente intre care si certificatul de calitate de mostenitor dupa autorul [...], insa, nici pana la momentul emiterii Deciziei nr. 1275/27.04.2016, solicitantii nu au depus un asemenea certificat, sau in lipsa acestuia certificatul de deces al autorului.

Acest aspect poate fi probat din insasi dosarul administrativ depus prin adresele nr. ... /DJC/05.09.2016 si nr. ... /DJC/12.12.2016.

Recurenta-parata considera ca orice acte depuse ulterior emiterii acestei Decizii, acte nedepuse in conditiile Legii nr. 164/2014, nu pot fi luate in considerare, deoarece nu se poate pronunta, la fel cum nici instanta nu o poate face, pentru viitor.

Astfel, reclamantii nu au facut dovada calitatii de mostenitori ai autorului bunurilor pentru care au solicitat despagubiri.

Se mentioneaza ca dovedirea drepturilor pe care le pretind reclamantii cade in sarcina acestora. Raporturile dintre succesori nu se dezbat nici la nivelul comisiilor judetene, nici la nivelul ANRP. Acest punct de vedere este sustinut si de prevederile art. 9 din Legea nr. 290/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora
„in cazul in care despagubirile banesti sunt solicitate de mai multi mostenitori ai aceleiasi persoane, precum si daca, dupa adoptarea hotararii de catre comisia competenta si ramanerea definitiva a acesteia, apar persoane avand vocatie succesorala, conform art. 5 alin. (1) si (2), raporturile dintre succesori privind drepturile lor se solutioneaza potrivit dreptului comun."

Intimatii-reclamanti nu au depus intampinare.

Examinand recursul prin prisma criticilor aduse hotararii, Curtea constata ca este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art. 488 punctul 8 Cod procedura civila:

(1) Casarea unor hotarari se poate cere numai pentru urmatoarele motive de nelegalitate:

8. cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.

Critica recurentei vizeaza exclusiv incalcarea de catre prima instanta a art. 3 alin. 2 din HG nr. 753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea
Legii nr. 9/1998
privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 (se constata ca in mod eronat recurenta face referire la art. 3 alin. 2 din Legea nr. 9/1998) , apreciindu-se ca reclamantii nu au facut dovada calitatii de mostenitori ai autorului de pe urma caruia solicita despagubiri, nefiind depus la dosar certificatul de deces al autorului ori certificat de mostenitor.

Din aceeasi perspectiva se face referire si la art. 4 alin. 1 si 4 din
Legea nr. 9/1998.

Asa cum au subliniat insa reclamantii intimati, cererea pentru acordarea de despagubiri a mai facut anterior obiectul analizei, comisia locala Constanta emitand Hotararea nr. 5523/26.02.2010 prin care cererea a fost respinsa cu motivatia ca nu sunt bunuri de revendicat. Nu s-a pus insa in discutie lipsa vreunei dovezi a calitatii de mostenitor a petentei [...].

Aceasta Hotarare a fost invalidata prin decizia nr. 1346/06.08.2010, constatandu-se ca cei indreptatiti, respectiv [...], [...], [...], [...], [...] si [...], au dreptul la diferenta de valoare intre bunurile abandonate in Bulgaria si cele primite in Romania de catre autorul lor.

In baza acestei hotarari a fost emisa ulterior Hotararea nr. 6511/12.11.2010 de catre Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 prin care s-au stabilit despagubiri in valoare de 76.980,70 lei.

Aceasta hotarare a fost invalidata prin decizia nr. 1275/27.04.2016 a ANRP, inscris ce face obiectul actiunii, cu motivatia, printre altele, ca petentii nu au facut dovada calitatii de mostenitori.

Instanta considera astfel ca decizia nr. 1346/06.08.2010 a statuat definitiv asupra calitatii de persoane indreptatite a reclamantilor, avand in vedere principiul sigurantei juridice.

Cu privire la deciziile administrative definitive, relevanta este jurisprudenta CJUE, in
cauza Kuhne & Heitz
fiind facute urmatoarele mentiuni:
„certitudinea juridica figureaza printre principiile generale recunoscute de dreptul comunitar. Caracterul definitiv al unei decizii administrative, dobandit la expirarea termenelor rezonabile de introducere a cailor de atac sau prin epuizarea cailor de atac respective, contribuie la aceasta certitudine si rezulta ca dreptul comunitar nu impune ca un organ administrativ sa fie, in principiu, obligat sa revina asupra unei decizii administrative care a dobandit un astfel de caracter definitiv. 25. "
(Hotararea Curtii din 13 ianuarie 2004/ Kuhne & Heitz NV impotriva Produktschap voor Pluimvee en Eieren, in cauza C-453/00)

De asemenea, in cauza C-2/06, Willy Kempter KG impotriva Hauptzollamt Hamburg-Jonas, Curtea a amintit ca
„jurisprudenta sa trebuie interpretata in lumina principiului securitatii juridice, care se numara printre principiile generale recunoscute in dreptul comunitar. In aceasta privinta, este necesar sa se constate ca acest caracter definitiv al unei decizii administrative, dobandit dupa expirarea termenelor rezonabile pentru introducerea actiunilor sau, precum in actiunea principala, prin epuizarea cailor de atac, face parte din securitatea juridica mentionata, avand drept consecinta faptul ca dreptul comunitar nu impune ca un organ administrativ sa fie in principiu obligat sa revina asupra unei decizii administrative care a dobandit un asemenea caracter definitiv (Hotararea Kuhne & Heitz, citata anterior, punctul 24). "

Mai mult, recurenta afirma ca inscrisuri doveditoare ale calitatii de mostenitori au fost solicitate reclamantilor, indicand in acest sens adresa nr. 1490/16.02.2009; in opinia recurentei, documentele depuse in fata instantei, fara respectarea termenului legal, nu pot fi luate in considerare.

Adresa amintita este insa un formular adresat exclusiv numitei [...], nu si celorlalti mostenitori, iar din cuprinsul acesteia se desprinde concluzia ca s-a solicitat certificatul de mostenitor dupa autorul [...] si acte de stare civila ale mostenitorilor legali, pana la gradul IV inclusiv.

Petentei [...], careia i se adreseaza Comisia locala Constanta, nu i s-a adus la cunostinta posibilitatea de a depune certificatul de deces si acte de stare civila care atesta vocatia sa la succesiune potrivit art. 3 alin. 2 din HG nr. 753/1998 conform cu care
„mostenitorii care nu poseda certificat de

mostenitor pot face dovada vocatiei de mostenitor cu acte de stare civila: certificatul de deces al proprietarului, certificatul de nastere si certificatul de casatorie ale mostenitorului ”.

In aceste imprejurari, in mod corect prima instanta a luat in considerare inscrisurile depuse cu prilejul solutionarii cauzei.

Pentru toate aceste considerente, instanta de recurs apreciaza ca in speta s-a facut o corecta aplicare a normelor de drept material, recursul fiind respins in considerarea art. 496 alin. 1 Cod procedura civila.

Decizia civila nr. 930/CA/19.10.2017 Judecator redactor Ecaterina Grigore