Anulare decizie de imputare, Efectuarea de retineri din salariu de catre angajator

In conformitate cu prevederile art.169 alin.(1) din Codul muncii: „Nicio retinere din salariu nu poate fi operata in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege.

Alin.(2): „Retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila ”.

Recuperarea prejudiciului cauzat de salariati nu este posibila pe calea deciziilor de imputatie, ci doar pe calea unei actiuni in raspundere patrimoniala conform prevederilor art.254 alin.1 Codul muncii.

Curtea Constitutionala, prin Decizia nr.24/2003, a retinut ca interdictia retinerii din salariu cu titlu de daune, fara ca datoria exigibila, constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, prevazuta de art.169 alin.(2) din codul muncii, este menita sa elimine arbitrariul din reglementarile antrerioare, cand conducerea unitatii stabilea existenta pagubei, intinderea acesteia, lua masuri de recuperare prin dispozitii de imputare si proceda de indata la retinerea din drepturile salariale. In conditiile statului de drept, raspunderea patrimoniala pentru daune impune sa se stabileasca de catre instanta de judecata. Acelasi principiu constitutional mai impune ca orice executare silita sa aiba loc in baza unui titlu executoriu valabil.

Art.169 alin.(1) si (2) din Codul muncii Decizia Curtii Constitutionale nr.24/2003 Art. 254 alin.1 si art. 257 din Codul muncii

Legea nr. 22/1969

Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea la data de 3 septembrie 2014 si inregistrata sub nr. 1730/88/2014, contestatoarea [...], in contradictoriu cu intimata S.C. [...] SRL Gaesti, jud. Dambovita, a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea deciziei de imputare nr. [...]/29.07.2014, a sumei de 5164,74 lei, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea cererii, contestatoarea a aratat ca la data de 10 ianuarie 2014, prin contractul individual de munca nr. [...], a fost angajata de societatea intimata, in functia de gestionar, calitate in care si-a desfasurat activitatea pana la data de 04.08.2014, data la care a fost concediata.

Arata contestatoarea ca, in luna august 2014, a primit prin posta din partea intimatei urmatoarele documente: adresa nr. 1049/04.08.2014, Decizia nr. [...]/04.08.2014 privind incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului si Decizia nr. [...]/29.07.2014 privind inventarierea din magazinul situat in Tulcea, [...], prin care s-a stabilit un minus in gestiune de 5.164,74 lei.

Arata contestatoarea ca nu a savarsit abaterea disciplinara care ii este imputata iar de la preluarea gestiunii si pana la predarea acesteia, in repetate randuri a adus la cunostinta intimatei despre faptul ca: matasea si perdelele erau trimise in topuri pe care era aplicata o eticheta pe care era inscrisa cantitatea in metri liniari, insa procedand la remasurarea acestora constata faptul ca erau diferente foarte mari. Isi nota diferenta pe eticheta si o trimitea firmei pentru a face operarea in fisele contabile, situatie care de fapt nu se intampla, astfel ca a ramas incarcata in gestiune cu intreaga cantitate. Cu toate ca de fiecare data a trimis etichetele cupoanelor la sediul firmei, nu cunoaste daca aceste diferente au fost operate in contabilitate sau nu, fapt pentru care in urma inventarului de predare s-a constatat o lipsa in gestiune in valoare de 5164,74 lei care ii este imputata.

Mai arata contestatoarea ca marfa era adusa si cantarita cu un anume cantar reglat de catre delegatul/soferul firmei [...], iar cand a cerut sa i se arate daca cantarul este corect reglat pentru a putea cantari marfa, acesta a refuzat sub pretextul ca
“cantarul arata asa cum trebuie si cum vrea el”,
situatie pe care a prezentat-o celor doi administratori, dar care au refuzat sa creada acest lucru deoarece acest personaj era omul de incredere al patronilor.

Marfa care venea era mai tot timpul in stare umeda, situatie pe care a relatat-o paratei SC [...] SRL.

S-a precizat ca masurarea si cantarirea marfurilor din magazine nu s-a facut nici in prezenta sa, nici in prezenta doamnei [...] - gestionarul care prelua gestiunea, inventarierea fiind facuta de comisia de inventariere desemnata de parata SC [...] SRL. Daca a reprosat aceasta situatie, au inceput sa comenteze si sa faca tot felul de acuze la adresa sa.

In drept, s-au invocat dispozitiile art. [...]-268, art. 62 alin. (2) si (3), art. 63, art. 74, art. 76, art. 77, art. 78 din Codul muncii (Legea nr. 53/2003).

La data de 9 octombrie 2014, intimata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata, ca neintemeiata.

Prin intampinare, s-a aratat ca la data de 16 iulie 2014 s-a efectuat un inventar de control la magazinul al carei gestionara era reclamanta, ocazie cu care s-a constatat o lipsa in gestiune in suma de 5164 lei, pe care reclamanta a recunoscut-o si a semnat un angajament de plata, pentru acoperirea prejudiciului, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 22/1969 modificata in 1994, angajament care constituie titlu executoriu.

S-a mai aratat ca, in luna august, reclamanta, invitata la sediul firmei pentru clarificarea situatiei, a solicitat sa-i fie comunicata Decizia nr. [...]/29 iulie 2014, ceea ce s-a si intamplat, cu explicatia ca nu este o decizie de imputatie, nici nu este nevoie din moment ce a dat angajament de plata, ci un document intern prin care s-a stabilit de la cine se va recupera prejudiciul, document cerut de normele financiar-contabile.

A mai precizat intimata ca reclamanta invoca o asa zisa nota explicativa, pe care singura a scris-o, document neinregistrat la societate, pentru acest aspect formulandu-se plangere penala.

Prin sentinta civila nr.2198 din data de 03 decembrie 2014, pronuntata in dosarul civil nr.1730/88/2014, Tribunalul Tulcea a admis
contestatia privind pe contestatoarea [...], in contradictoriu cu intimata S.C. [...] SRL, avand ca obiect anulare decizie de imputare.

A anulat Decizia nr. [...]/29.07.2014, ca nelegala.

A obligat intimata la plata catre contestatoare a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin decizia nr. [...]/29.07.2014, emisa de intimata contestatoarei i-a fost imputata suma de 5164,74 lei, reprezentand diferenta dintre soldul constatat la inventar si soldul din raportul de gestiune zilnic.

Instanta retine insa ca, potrivit prevederilor art. 254 alin.(1) Codul muncii:

,,
Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor
”.

Este inlaturata astfel raspunderea materiala reglementata anterior de vechiul Cod al muncii prin art.102-110.

Numai in cadrul raspunderii patrimoniale, salariatul care a produs o paguba angajatorului, va fi obligat cu bunurile apartinand patrimoniului sau, in primul rand cu salariul sau, sa acopere acel prejudiciu, reintregind astfel patrimoniul afectat al angajatorului, in situatia indeplinirii tuturor conditiilor specifice acestui tip de raspundere.

Pe cale de consecinta, instanta a admis contestatia si a anulat decizia nr. [...]/29.07.2014, ca nelegala.

Avand in vedere ca, in cauza, contestatoarea a efectuat cheltuieli de judecata, reprezentand contravaloare onorariu avocat, potrivit chitantei aflate la dosar, instanta a obligat intimata la plata catre contestatoare a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Impotriva acestei hotarari, in termen legal a formulat apel parata S.C. [...] SRL, pe care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub urmatoarele aspecte:

Considera hotararea primei instante ca fiind data cu incalcarea grava a legii pentru urmatoarele motive:

Contestatoarea [...] a fost angajata societatii parate in functia de gestionara, iar la inventarul de control din 16 iulie 2014 a prezentat o lipsa in gestiune de 5164,74 lei.

Recunoscand lipsa in gestiune, contestatoarea a dat un angajament de plata care nefiind contestat in termen de 30 de zile a devenit titlu executoriu potrivit reglementarii date de o lege speciala - Legea nr.22/1969, actualizata in anul 1994.

Contestatoarea a desfasurat o activitate reglementata de o lege speciala - Legea 22/1969, care stabileste ca atunci cand un gestionar produce o lipsa in gestiune, poate da angajament de plata, daca recunoaste paguba (cu ce s-a intamplat in speta) si nu o activitate oarecare, in care de exemplu nu a supravegheat functionarea unui utilaj si acela s-a defectat.

In prima situatie, angajamentul de plata devine titlu executoriu daca nu este contestat in 30 de zile si salariatul - chiar daca nu mai este angajatul societatii - poate fi executat silit, pe cand in cea de-a doua situatie, daca cel care a produs o paguba nu mai este angajatul societatii, nu i se mai poate imputa prin decizie recuperarea prejudiciului, ci prin obtinerea unui titlu executoriu din partea instantei de judecata.

Fata de cele aratate, argumentate legal si logic rezulta ca motivarea instantei, printr-un citat din Codul Muncii, fara legatura in speta si printr-o fraza drept concluzie apare in contradictoriu cu normele legale si cu menirea justitiei.

Analizand sentinta apelata din prisma criticilor formulate, Curtea a respins apelul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:

Prin decizia de imputatie nr.[...]/29.07.2014 emisa de S.C. „[...]” SRL s-a imputat reclamantei suma de 5164 lei.

In conformitate cu prevederile art.169 alin.(1) din codul muncii: „Nicio retinere din salariu nu poate fi operata in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege.

Alin.(2):
„Retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila
’.

Recuperarea prejudiciului cauzat de salariati nu este posibila pe calea deciziilor de imputatie, ci doar pe calea unei actiuni in raspundere patrimoniala, conform prevederilor art.254 alin.1 Codul muncii.

Prin aceste dispozitii legale se institituie masuri de protectie a salariatului in raporturile sale cu angajatorul, acesta din urma neavand posibilitatea sa stabileasca raspunderea patrimoniala a salariatului in mod unilateral.

Curtea Constitutionala, prin Decizia nr.24/2003, a retinut ca interdictia retinerii din salariu cu titlu de daune, fara ca datoria exigibila, constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, prevazuta de art.169 alin.(2) din codul muncii, este menita sa elimine arbitrariul din reglementarile antrerioare, cand conducerea unitatii stabilea existenta pagubei, intinderea acesteia, lua masuri de recuperare prin dispozitii de imputare si proceda deindata la retinerea din drepturile salariale. In conditiile statului de drept, raspunderea patrimoniala pentru daune impune sa se stabileasca de catre instanta de judecata. Acelasi principiu constitutional mai impune ca orice executare silita sa aiba loc in baza unui titlu executoriu valabil.

Asta nu impiedica partile - de comun acord - sa convina asupra modalitatilor de executare si de stingere a obligatiilor in ipoteza reglementata de art.254 alin.3 din codul muncii.

Acordul partilor poate interveni numai in ipoteza unor pagube care nu pot fi mai mari decat echivalentul a 5 salarii minime pe economie (art.254 alin.(4) din codul muncii).

Totodata, nu exista niciun impediment ca salariatul sa recunoasca producerea pagubei si sa- si asume un angajament de plata.

Insa, trebuie avut in vedere ca nici invoiala partilor si nici angajamentul de plata nu constituie titluri executorii si in baza lor nu se pot face retineri in rate lunare din drepturile salariale pentru acoperirea pagubei, ci numai in baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile. Angajamentul de plata poate fi folosit ca un mijloc de proba in cadrul actiunii in raspundere patrimoniala.

In situatia in care partile nu se inteleg, cand salariatul nu recunoaste producerea pagubei ori nu este de acord cu cuantumul acesteia sau, incalcand invoiala partilor ori angajamentul asumat, singura cale aflata la indemana angajatorului pagubit este aceea de a sesiza instanta competenta cu o actiune in raspundere patrimoniala.

 dupa obtinerea titlului executoriu, angajatorul poate proceda la retineri din salariu cu respectarea art.257 din codul muncii.

Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art.480 al. 1 Cod procedura civila Curtea a respins apelul ca nefondat.

Decizia civila nr. 432/CM/29.09.2015 Judecator redactor Jelena Zalman