Actiune in regres formulata de Biroul Asiguratorilor de Autovehicule, Competenta sectiei a II-a civile in solutionarea actiunii

Ori de cate ori obiectul litigiului este legat de anumite activitati de productie, comert sau prestari de servicii ale unui comerciant, intreprinzator, operator economic, precum si orice alte persoane autorizate sa desfasoare activitati economice sau profesionale, competenta apartine Sectiei a II-a civila a Tribunalului Constanta.

Aceasta este si situatia dosarului de fata in care reclamantul (care indeplineste atributiile de birou national auto, de organism de plata a despagubirilor, de organism de compensare, de centru de informare, precum si alte atributii conferite prin lege) solicita obligarea paratului la plata unor sume de reprezentand despagubiri ca urmare a efectuarii unor lati ce reprezinta, esentialmente, una dinte activitatile principale pe care o desfasoara reclamantul (art. 32 alin. 2 lit. b BAAR de organism de plata a despagubirilor, in conformitate cu prevederile art. 33 - garant al despagubirii persoanelor prin accidente aleunor vehicule dar care nu era asigurat pentru RCA).

Decizia I.C.C.J. nr. 18/2016

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta, Sectia a II-a Civila, la data de 24.09.2018, reclamantul Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania a solicitat, in art.1349 si urm. C. civ., art.192 C.pr.civ, art. 32 alin. 6 din Legea 132/2017, in contradictoriu cu paratul [...], obligarea acestuia la plata sumei de 502.552,72 lei reprezentand: 135.171 lei despagubiri achitate persoanei prejudiciate [...]; 315.399 lei despagubiri achitate persoanei prejudiciate [...]; 3.000 lei despagubiri achitate persoanei prejudiciate [...]; 48.982,72 lei dobanda penalizatoare calculata de la data la care s-a efectuat plata despagubirilor si pana la data introducerii actiunii.

In motivarea cererii lui, reclamantul a aratat ca, in data de 03.01.2010, s-a produs un accident de circulatie, in care a fost implicat autoturismul cu nr. de inmatriculare [...] condus de paratul din prezenta actiune in urma caruia a rezultat vatamarea corporala a numitului [...]; ulterior producerii accidentului, nu s-a facut dovada valabilitatii unei polite de asigurare RCA pentru autovehiculul condus de persoana responsabila pentru producerea accidentului, situatie in care, conform prevederilor art.33 din Legea 132/2017, B.A.A.R. a garantat plata despagubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate.

Prin
incheierea
nr. 630/02.10.2018, Tribunalul Constanta, Sectia a II-a Civila, a admis exceptia necompetentei functionale si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Sectiei I civile din cadrul Tribunalului Constanta, considerand ca litigiul de fata nu este unul promovat intre profesionisti, conform art.3 alin.2-3 Codul Civil.

Instanta a retinut ca litigiul de fata are natura unui conflict de
drept civil in sens strict,
care exclude jurisdictia Sectiei a II-a civila, aplicabila litigiilor intre profesionisti, aceasta intrucat nici una dintre partile implicate in litigiu nu este profesionist, iar judecata nu priveste acte sau fapte legate de activitatea profesionistului ori de persoana profesionistului.

Sectia a II-a Civila a avut in vedere obiectul cauzei si dispozitiile art. 3 alin. 2-3 din Noul Cod Civil si cele ale art. 32 din Legea 132/2017, conform cu care B.A.A.R. este o asociatie profesionala, independenta si autonoma a tuturor societatilor de asigurare, raportat la care natura cauzei, a retinut ca litigiul intra in sfera celor ce urmeaza a fi solutionate de sectia I civila a Tribunalului Constanta.

Prin
incheierea
din 12.10.2018, Tribunalul Constanta, Sectia I Civila,
in temeiul art.200 alin.2 C.pr.civ.,
s-a dispus trimiterea dosarului la Sectia a II-a civila si constatandu-se ivit conflictul negativ de competenta, s-a inaintat dosarul Curtii de Apel Constanta - sectia I civila pentru pronuntarea regulatorului de competenta.

Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a observat ca, in litigiul dedus judecatii, una dintre parti are calitatea de profesionist in sensul dispozitiilor art.3 alin.2-3 din Codul civil in vigoare, potrivit carora sunt considerati profesionisti toti cei care exploateaza o intreprindere, inteleasa ca exercitare sistematica, de catre una sau mai multe persoane, a unei activitati organizate ce consta in producerea, administrarea ori instrainarea de bunuri sau in prestarea de servicii, indiferent daca are sau nu un scop lucrativ; apoi, potrivit art. 32 din Legea nr. 132/2017, Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania (BAAR) se constituie ca asociatie profesionala, independenta si autonoma a tuturor societatilor de asigurare, indiferent de forma de organizare si de statul in care isi au sediul social, care, in baza legii, au dreptul sa practice in Romania asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse tertelor persoane prin accidente de vehicule.

Prin urmare, a considerat tribunalul, reclamantul este o entitate cu personalitate juridica si este, indubitabil, un profesionist, din moment ce este format din toate societatile de asigurare, ce au statut de comerciant. Astfel, specificitatea raporturilor dintre parti atrage o jurisdictie speciala, in raport de art. 36 alin. 3 din Legea nr.304/2004, potrivit cu care in cadrul tribunalelor functioneaza sectii sau, dupa caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ si fiscal, cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, societati comerciale, registrul comertului, insolventa, concurenta neloiala sau pentru alte materii, precum si, in raport cu natura si numarul cauzelor, sectii maritime si fluviale.

Analizand problema careia dintre sectiile civile ale Tribunalului Constanta ii revine competenta solutionarii prezentei cauze, Curtea apreciaza ca Sectia a II-a civila a

Tribunalului Constanta este competenta sa solutioneze actiunea civila avand ca obiect actiune in pretentii formulata de reclamantul Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania

Concluzia rezulta din interpretarea considerentelor deciziei nr. 18/2016 a I.C.C.J. in privinta criteriilor ca ar permite delimitarea competentei materiale intre sectiile civile ale tribunalelor in materia litigiilor in care una dintre parti are calitatea de profesionist .

Curtea de Apel apreciaza ca, in esenta, sfera litigiilor de competenta sectiilor specializate in litigiilor cu profesionisti include toate acele litigii legate de activitatea profesionistilor, mai putin acelea pentru care legea speciala (in special cea anterioara adoptarii noului cod civil) prevedea ca sunt de competenta sectiilor civile si acelea in care calitatea de „
profesionist
” nu are nicio legatura nu dreptul dedus judecatii (spre exemplu cauzele privind inscrierile in cartea funciara).

Trebuie remarcat aceea ca, in conceptia monista a noului Cod civil, notiunile „comerciant” (si corolarul acestei litigii comerciale) si de
litigiu de „drept civil in sens strict ”
nu mai exista, fiind instituit un nou concept, acela de „
profesionist
”, care este singurul criteriu consacrat de Cod care ar putea fi utilizat pentru delimitarea sferei litigiilor de competenta sectiilor civile ale tribunalelor.

Decizia nr. 18/17.10.2016 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Completul competent sa judece recursul in interesul legii, chiar daca nu a lamurit problema competentei functionale a tribunalelor specializate in solutionarea litigiilor cu profesionisti, a inlaturat definitiv interpretarea conform careia revin acestor instante
(mutatis mutandis,
uneia dintre sectiile civile ale tribunalelor) toate litigiile dintre profesionisti, independent de obiectul litigiului; s-a impus interpretarea conform careia, pentru determinarea competentei materiale procesuale a tribunalelor/sectiilor specializate, se va tine seama de criteriile legale referitoare la
obiectul sau natura litigiilor,
de genul celor avute in vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Trebuie subliniat ca aceste dispozitii legale stabilesc drept criterii in functie de care se pot infiinta, in cadrul sectiilor civile, complete specializate pentru solutionarea anumitor categorii de litigii
obiectul
si
natura
acestora, prezentand o enumerare exemplificativa a patru categorii de litigii, iar alte criterii nu ar trebui avute in vedere.

Cum natura unui litigiu nu mai poate fi stabilita doar din simpla cercetare a calitatii partilor ca fiind profesionisti sau nu, stabilirea competentei presupune identificarea in speta de fata a elementele comune in vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate in art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Astfel, Legea nr. 71/2011 prevede la art. 226 alin. (1) ca, prin hotarare a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instantei, in raport cu numarul cauzelor, se pot infiinta, in cadrul sectiilor civile, complete specializate pentru solutionarea anumitor categorii de litigii,
in considerarea obiectului sau naturii
acestora, precum: a) cererile in materie de insolventa, concordat preventiv si mandat ad hoc; b) cererile in materia societatilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si a altor societati, cu sau fara personalitate juridica, precum si in materia registrului comertului; c) cererile care privesc restrangerea, impiedicarea ori denaturarea concurentei; d) cererile privind titlurile de valoare si alte instrumente financiare.

Desi, din lecturarea acestor dispozitii legale, este greu de facut o diferentiere intre litigiile al caror
obiect
ar justifica infiintarea unor complete specializate si cele caror
natura
impune judecarea altor litigii de aceleiasi complete specializate, art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 parand a se enumera, exemplificativ, numai litigii al caror obiect ar atrage o competenta speciala, trebuia admis ca, in realitate ceea ce este comun celor 4 ipoteze expuse este implicarea unui „
profesionist ”
in „
exploatarea unei intreprinderi
”.

Astfel, ori de cate ori obiectul litigiului este legat de anumite activitati de productie, comert sau prestari de servicii ale unui comerciant, intreprinzator, operator economic, precum si orice alte persoane autorizate sa desfasoare activitati economice sau profesionale, competenta apartine Sectiei a II-a civila a Tribunalului Constanta.

Aceasta este si situatia dosarului de fata in care reclamantul (care indeplineste atributiile de birou national auto, de organism de plata a despagubirilor, de organism de compensare, de centru de informare, precum si alte atributii conferite prin lege) solicita obligarea paratului la plata unor sume de reprezentand despagubiri ca urmare a efectuarii unor lati ce reprezinta, esentialmente, una dinte activitatile principale pe care o desfasoara reclamantul (art. 32 alin. 2 lit. b BAAR de organism de plata a despagubirilor, in conformitate cu prevederile art. 33 - garant al despagubirii persoanelor prin accidente aleunor vehicule dar care nu era asigurat pentru RCA).

Fata de acestea, retinand - astfel cum a subliniat I.C.C.J. in decizia nr. 18/2016, par. 156157, dar intr-o interpretare
per a contrario
- ca nu mai exista suport in normele de drept material pentru o calificare a litigiilor, apta sa atraga o anumita competenta in favoarea instantelor nespecializate, de
„drept comun
” in privinta litigiilor care traditional, sub imperiul fostului Cod Comercial, erau nu considerate „
comerciale
” (fiind astfel inlaturata motivarea Sectiei I Civila a Tribunalului Constanta, care trimitea la orientarea doctrinei de drept comercial vizand natura civila a litigiilor in care se discuta un drept real asupra unor imobile - opinie deloc motivata pe anumite prevederi legale, ci doar impusa de respectarea unei conceptii statornicite in mod istoric), fiind de domeniul evidentei ca litigiul de fata este legat de activitatea desfasurata de reclamant care este un profesionist ce exploateaza o intreprindere, se va constata ca Sectia a II-a civila a Tribunalului Constanta este competenta sa solutioneze actiunea civila avand ca obiect pretentii.

Sentinta civila nr. 81/C/21.11.2018 Judecator redactor Gabriel Lefter

[1]

Decizia contestata:

Prin decizia civila nr. 13/CM/24.03.2016, Curtea de Apel Constanta, sectia I civila, a admis recursul reclamantului [...] si a modificat in tot sentinta recurata in sensul ca a constatat nulitatea deciziei de concediere nr. .../21.12.2012, a dispus reintegrarea reclamantului in functia detinuta anterior, a obligat paratul [...] la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, de la data concedierii pana la data reintegrarii efective si a obligat paratul la plata catre recurent a cheltuielilor de judecata in

[2]

Prin cererea inregistrata la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Constanta la 16.08.2016, reclamantul [...] a solicitat in contradictoriu cu paratii Comuna [...] si Consiliul Judetean Constanta obligarea paratilor la recunoasterea si plata contravalorii asistentei sociale aferente perioadei septembrie 2013 - iulie 2015 in cazul primului parat si septembrie 2015 - februarie 2016 in cazul celui de-al doilea, asistenta sociala constand in alocatia zilnica de hrana, contravaloarea rechizitelor scolare, a cazarmamentului, a imbracamintei si a incaltamintei, drepturi prevazute de art. 51 alin. 2 din Legea nr. 1/2011, sume ce urmeaza a fi actualizate.

In drept, reclamantul a invocat art. 51 alin. 2 din Legea nr. 1/2011, text precizat ulterior ca fiind temeiul principal al cererii, precum si art. 48 si 129 din Legea nr. 272/2004, art. 6 din HG nr. 1251/2005, art. 26 din Ordinul nr. 5574/2011, art. 26 alin. 1 din Ordinul nr. 68/2003, HG nr. 421/2008, hotararea Consiliului Judetean Constanta nr. 73/2016 si art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.