Actiune in recuperarea unor sume de natura salariala platite angajatilor ca urmare a deciziei Curtii de Conturi

 

 

Art.256 C.muncii
„Salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie ”.

Art. 268 alin.1 litera c) Codul muncii
„ Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator ”.

Art. 2523 C. civil
instituie regula generala potrivit careia „prescriptia incepe sa curga de la data cand titularul dreptului la actiune a cunoscut sau, dupa imprejurari, trebuia sa cunoasca nasterea lui ”

Problema pusa in discutie este stabilirea datei de la care incepe sa curga termenul de prescriptie, distingandu-se doua momente si anume: data la care s-a facut plata drepturilor si data la care Curtea de Conturi a stabilit ca plata este nelegala.

Prin urmare, instanta de judecata trebuie sa verifice daca titularului dreptului i se poate reprosa inactiunea cata vreme nu avea posibilitatea reala de a face acte de intrerupere, din cauza necunoasterii existentei dreptului sau a exigibilitatii acestuia ori a celui care ar fi tinut sa raspunda, dupa caz.

 

 

Ordinul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale nr. 50/1990

Prin cererea formulata de reclamanta CN [...] SA si inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr..../n8/2014 se solicita obligarea paratilor [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...] si [...] la restituirea sumei de 22370 lei reprezentand contravaloare prime si tichete cadou remisa fara a fi datorata.

In drept, reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art.256 C.muncii.

Paratii au formulat intampinare prin care au invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, iar pe fond au solicitat respingerea actiunii.

Prin sentinta civila nr. 401/25.02.2015, Tribunalul Constanta a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune ca nefondata, a admis actiunea formulata de reclamanta Compania Nationala [...] SA si a dispus obligarea paratilor la restituirea urmatoarelor sume de bani:
[...] - 600 de lei; [...]-650 lei; [...]-350 lei; [...]-4605 lei; [...]-150 lei; [...]-150 lei; [...]-1746 lei; [...]- 3299 lei; [...] - 959 lei; [...] - 5401 lei; [...] - 1364 lei; [...] - 800 lei; [...] - 396 lei. Totodata, a luat act ca reclamanta a renuntat la judecata actiunii in contradictoriu cu paratii [...] si [...].

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:

Cu privire la prescriptia dreptului material la actiune,

paratii au sustinut ca sumele ce au fost incasate anterior datei de 11.06.2011, raportat la data introducerii actiunii, s-au prescris.

Tribunalul a apreciat ca data nasterii dreptului material la actiune este data la care angajatorul a luat cunostinta de producerea prejudiciului in patrimoniul sau prin efectuarea unor plati nelegale de drepturi de natura salariala, respectiv data constatarii existentei acestui prejudiciu prin Decizia nr. 84/16.11.2012, a Curtii de Conturi - Camera de conturi Constanta.

Raportand aceasta data la data introducerii cererii de chemare in judecata, respectiv

11. 06.2014, s-a constatat ca termenul reglementat prin dispozitiile art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii nu s-a implinit, motiv pentru care instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.

Asupra fondului cauzei,

s-a retinut ca prin Decizia nr. 84/16.11.2012 a Curtii de Conturi - Camera de conturi Constanta si raportul de control nr. 310/19.10.2012 s-a constatat printre alte nereguli si ca reclamanta in perioada 2010-2011 a stabilit si acordat drepturi salariale nelegale reprezentand premii ce au fost acordate personalului fara ca acestea sa fi fost aprobate conform reglementarilor legale, tichete cadou necuprinse in buget si fara justificarea eliberarii lor catre salariati .

Prin decizia nr.12/19.02.2014 a Curtii de Conturi - Camera de conturi Constanta s-a constatat ca s-au incalcat prevederilor art.33 alin.3 din legea nr.94/1992 societatea neaducand la indeplinire partial masurile referitoare la stabilirea intinderii si marimii prejudiciului pentru platile nelegale reprezentand premii, tichete cadou, indemnizatiei si recuperarea acestuia.

Curtea de Conturi a decis ca reclamanta sa continue sa dispuna masurile legale pentru ducerea la indeplinire a tuturor masurilor dispuse prin decizia nr. 84/16.11.2012. Conform art. 64 din legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, rep., nerecuperarea prejudiciilor ca urmare a nedispunerii si neurmaririi masurilor dispuse, constituie infractiune.

Cuantumul drepturilor de natura salariala, platite angajatilor a fost stabilit prin raportul de control incheiat nr. 310/19.10.2012

Textul art.256 alin. 1 din Codul muncii reglementeaza obligatia de restituire, a salariatilor fata de angajatorii lor. Desi ea apare ca o institutie distincta de raspunderea patrimoniala, totusi procedura pentru reintregirea patrimoniului angajatorului este aceeasi. Raspunderea patrimoniala propriu-zisa se intemeiaza pe o fapta savarsita cu vinovatie, pe cand obligatia de restituire are la baza plata lucrului nedatorat, imbogatirea fara justa cauza.

Obligatia de restituire priveste, dupa caz: sumele de bani primite nedatorat (de exemplu, salariul a fost calculat gresit ori s-a acordat o indemnizatie de concediu superioara celei legale); bunuri care nu i se cuveneau (de pilda, echipamente de lucru sau de protectie);

Curtea Constitutionala a retinut (Decizia nr.274/2011) ca „
intr-adevar, textul de lege criticat nu da o definitie exacta a notiunii de «suma nedatorata» si nici nu detaliaza conditiile in care se naste obligatia de restituire. El vine sa acopere insa, prin excluderea tuturor celorlalte situatii prevazute de lege care antreneaza raspunderea patrimoniala a salariatului, cazurile cand, fara a fi retinuta vinovatia acestuia, este obligat la restituirea unor sume incasate de la angajator, intrucat acestea nu i se cuveneau, neexistand o justa cauza. De asemenea, avand in vedere contextul reglementarii, este evident ca obligatia de restituire se naste in legatura cu desfasurarea raporturilor de munca
”

Actiunea formulata de reclamanta invoca aceasta obligatie de restituire, care revine paratilor salariati, a unor sume de bani primite nedatorat, astfel cum s-a constatat prin Decizia nr. 84/16.11.2012 a Curtii de Conturi - Camera de conturi Constanta.In cauza nu s-a facut dovada contestarii ori anularii acestei decizii, motiv pentru care instanta a constatat ca fiind intemeiata cererea privind obligarea paratilor la restituirea sumelor de bani.

Tribunalul a apreciat, totodata, ca dispozitiile Legii nr.124/2014 nu sunt aplicabile reclamantilor deoarece reclamanta, desi este societate comerciala pe actiuni, cu capital integral de stat, avand ca obiect activitati de interes public national, se organizeaza si functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara.

Raportat la considerentele expuse, instanta a admis actiunea.

Impotriva acestei sentinte au formulat apel paratii [...], [...], [...], [...], [...], [...] si [...].

I. Apelantii parati [...] si [...] arata ca in ceea ce priveste prescriptia extinctiva, in cauza sunt aplicabile in conformitate cu art. 201 din Legea nr. 71/2011 de punere in aplicare a prevederilor noului cod civil fie prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 fie prevederile Codului civil, in ceea ce priveste termenul de prescriptie si momentul de inceput al curgerii prescriptiei extinctive, avand in vedere ca termenul de prescriptie a inceput sa curga separat pentru fiecare plata de la data platii. Este redat textul art. 256 din Codul Muncii si se releva faptul ca indiferent de reglementare, termenul de prescriptie extinctiva incepe sa curga de la data la care reclamanta a avut cunostinta de caracterul necuvenit al sumelor de bani primite de catre parat, care este chiar data platii lor, avand in vedere motivele caracterului necuvenit. In mod evident reclamanta a avut cunostinta la data platii sumelor, de neaprobarea acestora sau de neprevederea in bugetul de venituri si cheltuieli si nu la data controlului sau la data deciziei nr. 84/16.11.2012 a Curtii de Conturi cum retine instanta de fond.

In masura in care prin neaprobarea acestora sau de neprevederea in bugetul de venituri si cheltuieli a fost creat un prejudiciu reclamantei aceasta are dreptul de a solicita angajarea raspunderii patrimoniale a salariatilor vinovati de aceste fapte prejudiciabile.

Pe fondul cauzei, sustin apelantii ca acordarea tuturor tichetelor sociale (tichete de masa ori tichete cadou) s-a facut in baza unor decizii interne ale directorului companiei.

Nu poate fi luata in considerare solicitarea reclamantei privind plata contravalorii unor tichete sociale, prezumate a fi fost acordate, tocmai catre salariatii carora nu li se poate opune primirea pe semnatura a acestor valori atata vreme cat existau persoane desemnate prin decizii sa se ocupe si sa raspunda de distribuirea tichetelor catre salariati si evident de intocmirea de borderouri de primire, liste de semnaturi, etc. Ori din exprimarile cuprinse in masurile formulate de Curtea de conturi se intelege ca se dispune recuperarea/incasarea sumelor, alegerea solicitarii acestora de la salariati fiind una pur arbitrara a actualei conduceri a reclamantei.

Referitor la sumele incasate cu titlul de prima, societatea isi intemeiaza cererea pe art. 256 alin. 1 din Codul muncii, ori, in acest caz nu se poate concepe asocierea sumelor primite cu titlul de prima cu "sume nedatorate" (similare probabil cu sume virate eronat ori avansuri spre decontare nejustificate).

Pentru a sustine o corespondenta reala intre starea de fapt si articolul 45 alin.1 din Regulamentul de ordine interioara al companiei, apelantii mentioneaza faptul ca in afara sarcinilor de serviciu, pe care le-au indeplinit cu profesionalism si eficienta in cadrul biroului financiar- contabilitate, au avut si o implicare personala evidenta, si in alte activitati ce nu tineau strict si direct de cadrul financiar, actiuni care au generat recompensarea partilor.

Apelantilor nu li s-a solicitat de catre seful ierarhic, de a prezenta sau de a solicita Consiliului de Administratie, situatii referitoare la salarii ori prime, acestea fiind atributii si sarcini clare ale directorului economic.

Argumentul instantei de fond privind decizia nr. 84/16.11.2012 a Curtii de Conturi prin care se dispune recuperarea prejudiciilor de la cei vinovati nu inseamna ca cei vinovati sunt paratii, ci sunt cei care nu au respectat prevederile legale si care nu au prevazut tichetele cadou in bugetul de venituri si cheltuieli.

II. Apelantii parati [...] si [...] considera eronata solutia instantei de fond cu privire la exceptia prescrierii dreptului la actiune.

In raport de prevederile pct. 1 din textul art. 2537 C.civ. - considera ca nu are nicio relevanta semnarea asa numitului
acord de plata

in raport de prevederile art. 38 Codul muncii, ce prevede nulitatea oricarei tranzactii prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi. Sanctiunea prevazuta de legiuitor este imperativa.

Tot in raport de prevederile pct.1 precum si cele ale pct. 4 considera ca nu are nicio relevanta decizia nr. 84 din 16.11.2012 a Curtii de Conturi, deoarece aceasta decizie nu le este opozabila, nu ii pune intarziere ci constata aplicarea unor prevederi contractuale, temeinice sau netemeinice.

Prin Decizia nr. 274/2011 pronuntata de Curtea Constitutionala s-a retinut:

„interdictia retinerii din salariu cu titlu de daune, fara ca datoria sa fie scadenta, lichida si exigibila,

constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, prevazuta de art. 164 alin. (2) din legea nr. 53/2003 - Codul muncii, este menita sa elimine arbitrariul din reglementarile anterioare,
cand conducerea unitatii stabilea existenta pagubei, intinderea acesteia, lua masuri de recuperare prin dispozitie de imputare sl proceda de indata la retinerea din drepturile salariate,

urmand ca salariatul sa se adreseze organelor de jurisdictie pentru apararea intereselor sale legitime. In conditiile statului de drept, valoare consacrata prin art. 1 alin. (3) din Constitutie, raspunderea patrimoniala pentru daune se impune sa se stabileasca de catre instantele de judecata, care, potrivit art. 123 alin. (1) din Constitutie, infaptuiesc justitia in numele legii. Acelasi principiu constitutional mai impune ca orice executare silita sa aiba la baza un titlu executoriu valabil. In speta dedusa judecatii unitatea angajatoare are astfel obligatia de a stabili intinderea si existenta pagubei.

Acest aspect nu a fost realizat de parata in termen de 3 ani de la momentul platii drepturilor banesti ci numai odata cu comunicarea solutiei luata de Curtea de Conturi.

In baza art. 268, alin. 1, lit. c din codul muncii, urmeaza a se constata prescris dreptul material la actiune al reclamantei.

Pe fondul cauzei, apelantii parati solicita a se observa ca in ceea ce priveste sumele de bani platite ca si sporuri salariale, acestea au fost acordate in mod legal de catre reclamanta. Reclamanta nu motiveaza in drept sustinerea ca aceste premii au fost acordate fara a exista documente justificative si nici nu au fost supuse aprobarii Consiliului de Administratie. Nu se precizeaza care sunt prevederile din Regulamentul de ordine interioara in baza carora premiile puteau fi acordate numai dupa evaluarea conditiilor prevazute in Regulamentul de Ordine Interioara. Nu se specifica nici criteriile pe baza carora trebuiau evaluati angajatii, precum si textul de lege care le prevede. In cuprinsul actiunii reclamanta se limiteaza doar a aminti despre Regulamentul de Ordine Interioara si a trata la modul general situatia tuturor salariatilor. In cauza, reclamanta isi invoca propria culpa in acordarea sporurilor salariale, fara a exista o evaluare a activitatii angajatului. Nu i se poate cere

angajatului sa returneze sporuri care i s-au acordat fara a fi evaluat chiar de reclamanta. Era de datoria companiei sa intocmeasca fisele de evaluare pentru fiecare angajat in parte.

Pentru aceste motive, apelantii parati solicita admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Intimata reclamanta nu a formulat intampinare.

In apel nu s-au administrat alte probe.

Analizand sentinta apelata in raport de criticile formulate, de probele administrate si de dispozitiile legale incidente in speta, Curtea constata ca apelurile sunt fondate.

Prin cererea adresata instantei, CN [...] SA a solicitat obligarea paratilor [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...] si [...] la restituirea sumei totale de 22.370 lei reprezentand contravaloare prime si tichete cadou acordate acestora in luna mai 2011, desi nu erau datorate.

In drept, reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art.256 C.muncii.

Potrivit acestui text „Salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie”.

Art. 268 alin.1 litera c) dispune ca „Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator”.

In baza acestor dispozitii legale, paratii au invocat exceptia prescrierii dreptului la actiune si licitat respingerea actiunii ca fiind prescrisa insa, instanta de fond a stabilit ca termenul de iptie nu e implinit din moment ce nu au trecut 3 ani de la data deciziei emisa de Curtea de ituri.

Prin urmare, problema pusa in discutie in prezentul apel este data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie, distingandu-se doua momente si anume: data la care s-a facut plata acestor drepturi si data la care Curtea de Conturi a stabilit ca plata este nelegala.

Art. 2523 Cod civil instituie regula generala ca „prescriptia incepe sa curga de la data cand
titularul dreptului la actiune a cunoscut sau
,
dupa imprejurari,
trebuia sa cunoasca nasterea

lui” ceea ce inseamna ca titularului dreptului nu i se poate reprosa inactiunea cata vreme nu avea posibilitatea reala de a face acte de intrerupere, din cauza necunoasterii existentei dreptului sau a exigibilitatii acestuia ori a celui care ar fi tinut sa raspunda, dupa caz.

Prin urmare, instanta trebuie sa determine, ca element de stabilire a cursului prescriptiei, momentul nasterii dreptului material la actiune in functie de data la care reclamantul ar fi trebuit sa cunoasca acest fapt deoarece acesta a facut plata si nu altcineva in numele sau.

Sarcina probei in ce priveste momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie revine desigur celui ce o invoca insa in cazul in care titularul dreptului contesta acest element de fapt, are la randul sau obligatia de a dovedi data la care apreciaza ca a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca nasterea dreptului sau la actiune, respectiv efectuarea unei plati nedatorate cum este in cazul de fata.

CNRN [...] SA este societate comerciala pe actiuni cu capital integral de stat, avand ca obiect activitati de interes public national si care se organizeaza si functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara, fiind sub autoritatea Ministerului Transporturilor.

Din inscrisurile depuse si apararile partilor, Curtea constata ca sumele ce se solicita de catre reclamanta, constau in premii si tichete cadou acordate salariatilor in perioada 2010-2011 in baza contractului colectiv de munca/2011 si Regulamentului de ordine interioara.

Insa, asa cum s-a retinut prin raportul Curtii de Conturi nr. 310/19.10.2012 acordarea acestor premii s-a facut cu incalcarea disp. art. 101 din CCM si art. 121 care arata ca
„acordarea premiilor stabilite la nivelul unitatii trebuie sa fie in functie de economiile la fondul de salarii
”, precum si ale art. 45 din ROI care prevede ca
„potfi recompensati cei care depun o activitate deosebita
...isi indeplinesc la timp si in bune conditii sarcinile de serviciu si au o conduita ireprosabila.”

Prin urmare, plata acestor drepturi s-a facut in deplina cunostinta de cauza de catre reclamanta care, desi stia ca nu a facut economii la fondul de salarii a apreciat ca poate acorda astfel de prime si, fara respectarea art. 45 din ROI.

In aceeasi ordine de idei, se retine tot din raportul Curtii de Conturi ca
propunerile de acordare a acestor prime au venit din partea conducerii
sau a sefilor ierarhic superiori ai reclamantei, fara alte documente din care sa rezulte cuantumul aprobat pe fiecare persoana, si fara a se supune aprobarii Consiliului de administratie.

Or, in conditiile date, reclamanta nu poate sustine ca nu a stiut la acel moment ca afecteaza o plata nelegala si ca a aflat de acest lucru abia atunci cand Curtea de Conturi a emis raportul de control.

Raportat la dispozitiile legale invocate si la probatoriul administrat, Curtea constata ca

in speta de fata, de la data platii sumelor deoarece chiar la tinta de caracterul nelegal al acestora, neavand nicio relevanta

data la care s-a efectuat control cum retine instanta de fond.

Intrucat drepturile salariale au fost platite paratilor in mai 2011, iar actiunea a fost introdusa in iunie 2014, la mai mult de 3 ani de la data cand au fost platite, in baza art. 268, alin. 1, litera ”c” din Codul muncii, urmeaza a se constata prescris dreptul material la actiune al reclamantei.

Pentru motivele aratate, in temeiul art. 480 C.pr.civ. vor fi admise apelurile si schimbata in parte sentinta apelata in sensul admiterii exceptiei prescriptiei dreptului la actiune invocata de paratii [...], [...], [...], [...], [...], [...] si [...], cu consecinta respingerii actiunii fata de acesti reclamanti ca fiind prescrisa.

Vor fi mentinute restul dispozitiilor sentintei apelate.

)e asemenea, avand in vedere ca reclamanta a cazut in pretentii ca urmare a pierderii cesului, va fi obligata in conformitate cu disp. art.453 alin.1 C.pr.civ. la plata cheltuielilor de judecata solicitate de paratii [...] si [...], respectiv la cate 300 lei pentru fiecare (onorariu avocat), conform dovezilor anexate la dosar.

Decizia civila nr. 472/CM/25.10.2016 Judecator redactor Mariana Badulescu