Actiune in nulitatea contractului de vanzare-cumparare incheiat in temeiul Legii nr. 112/1995.

 

Caracterul patrimonial al cererii – element esential in stabilirea competentei materiale a instantei de judecata. Inaplicabilitatea art. 26 din Legea nr. 10/2001. Citarea partilor in procesul civil. Incalcarea dispozitiilor art. 85 Cod procedura civila. Efecte.

 

In aceste conditii, cererea in constatarea nulitatii contractelor de vanzare-cumparare cu privire la spatiile locative + terenuri aferente conform Legii nr. 112/1995, nu poate fi de competenta instantei investite prin norma speciala cu solutionarea contestatiei impotriva refuzului de restituire a imobilului, pentru ca nu opereaza o prorogare de competenta.

Fiind vorba de o lege speciala, derogatorie sub aspectul subiectelor de drept si al competentei materiale a instantelor judecatoresti de la legea generala (dreptul comun in materie), ea este de stricta interpretare si isi gaseste aplicatie numai in ipotezele la care se refera (exemplificativ: art. 26 alin. 3), reglementarile sale neputand fi extinse, pe cale de interpretare si la alte categorii de litigii.

Pe cale de consecinta, in cauza nefiind aplicabile dispozitiile referitoare la prorogarea

de competenta si nici dispozitiile speciale prevazute de art. 26   alin. 3 din Legea nr. 10/2001, care stabilesc instanta competenta in cazul solutionarii contestatiilor formulate de persoanele indreptatite impotriva deciziilor sau dispozitiilor emise de unitatile detinatoare, actiunea in constatarea  nulitatii contractelor de vanzare-cumparare incheiate conform Legii nr. 112/1995 este supusa procedurii reglementate prin legea generala, care este dreptul comun in materia actiunilor in constatarea nulitatilor, respectiv in procedura reglementata prin Codul de procedura civila.

Dispozitiile legale referitoare la citare au caracter imperativ, deoarece au fost prevazute pentru respectarea principiului contradictorialitatii si al dreptului la aparare, astfel ca nesocotirea lor atrage nulitatea hotararii in conditiile art. 105 alin. (2) Cod procedura civila, in conditiile in care, vatamarea adusa partii nu se poate inlatura decat prin anularea hotararii.

Din coroborarea dispozitiilor art. 85 Cod procedura civila cu dispozitiile art. 105 alin. (2) Cod procedura civila rezulta ca, de principiu, justifica un interes legitim in cererea de anulare a hotararii pronuntate cu incalcarea dispozitiilor referitoare la citare numai partea care nu a fost legal citata, si in raport cu care procedura judiciara nu corespunde exigentelor unui proces echitabil in sensul   art. 6 din C.E.D.O., sub aspectul respectarii principiului contradictorialitatii.

 

Legea nr. 112/1995

Art. 26 din Legea nr. 10/2001

Art. 85, art. 1, Cod procedura civila

 

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 7310/118/2010, reclamantii D.N., D.R.C. si P.E., in contradictoriu cu paratii Municipiul Mangalia prin Primar, Consiliul Local Mangalia, Serviciul Public A.D.P.P. Mangalia, P.I. si P.G., au solicitat instantei sa constate nulitatea contractelor de vanzare-cumparare nr. 72/16.12.1998 si nr. 73/16.12.1998.

In motivarea actiunii, s-a invederat ca imobilul, in suprafata totala de 300 m.p. si constructii, situat in Mangalia, strada O. nr. 6, actualmente nr. 8, a apartinut autorului reclamantilor D.C. Imobilul a trecut in proprietatea statului in aplicarea Decretului nr. 111/1951. Din intregul imobil doua apartamente, impreuna cu terenul aferent, au fost instrainate, in baza Legii nr. 112/1995, persoanelor fizice parate. Apreciaza reclamantii ca actele de vanzare-cumparare a caror nulitate se solicita a se constata au fost incheiate de un non dominus, in frauda dreptului de proprietate al reclamantilor.

In sedinta publica din data de 9.09.2010 reclamantii si-au pretuit valoarea obiectului litigiului la suma de 5.000.000.001 lei ROL. Fata de obiectul litigiului si avand in vedere ca paratii, prezenti personal, nu au contestat valoarea indicata, dar nici nu au sustinut-o, solicitand instantei sa administreze probe in dovedirea acesteia, s-a administrat proba cu inscrisuri.

Fata de valoarea rezultata din inscrisurile depuse, a obiectului litigiului, in sedinta publica din data de 07.10.2010, instanta a invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Constanta, prin prisma dispozitiilor art. 158 Cod procedura civila.

Prin sentinta civila nr. 1574/7.10.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta,  s-a admis exceptia de necompetenta materiala a acestei instante si s-a declinat cauza Judecatoriei Constanta, conform art. 158 Cod procedura civila coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. „a” Cod procedura civila.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut, in esenta, ca actiunea in nulitatea contractelor de vanzare-cumparare incheiate conform Legii nr. 112/1995 este o actiune patrimoniala, iar instanta competenta sa o solutioneze se determina in functie de criteriul valoric. Cum valoarea imobilelor – constructii si teren – instrainate paratilor chiriasi in baza contractelor de vanzare-cumparare nr. 72/16.12.1998 si nr. 73/16.12.1998 este inferioara pragului de 500.000 lei, a concluzionat Tribunalul Constanta ca instanta competenta sa solutioneze aceasta actiune este Judecatoria Constanta, conform art. 1 alin. (1) din Codul de procedura civila coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. „b” Cod procedura civila.

Impotriva acestei sentinte, in termen legal, au declarat recurs reclamantii D.N., D.R.C. si P.E., care au criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 5, 8 si 9 Cod procedura civila, pentru urmatoarele motive:

1. Hotararea primei instante este lovita de nulitate conform art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, intrucat a fost pronuntata fara citarea paratilor L.G., L.A. si L.M.I., desi se dispusese introducerea lor in cauza in calitate de parati – succesori ai defunctei Parlogeanu Ioana, inca de la termenul de judecata din 9 septembrie 2010.  

2. Exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Constanta a fost prematur solutionata, in conditiile in care obiectul material al cererii de chemare in judecata a fost nedecis, fiind depuse la dosar trei variante ale contractelor de vanzare-cumparare defaimate de reclamanti.

3. Instanta de judecata nu se poate substitui disponibilitatii partii, dar poate cere lamuriri completatoare care si ele pot conduce la repudierea conduitei procesuale a partii, abuziv construite (art. 723 Cod procedura civila).

Prin intampinare intimatii parati Municipiul Mangalia, Consiliul Local al Municipiului Mangalia si Serviciul Public ADPP Mangalia au solicitat respingerea recursului ca nefondat, intrucat valoarea imobilelor ce au format obiectul contractelor de vanzare-cumparare contestate de reclamanti este inferioara sumei de 500.000 lei.

Analizand legalitatea hotararii recurate in raport de criticile reclamantilor, se constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:

1. Criticile ce vizeaza nulitatea hotararii primei instante in conditiile art. 304 pct. 5 Cod procedura civila se retin a fi nefondate.

Principiul contradictorialitatii – garantie a procesului echitabil in sensul art. 6 din C.E.D.O. a fost definit de Curtea Europeana a Drepturilor Omului ca fiind „sarcina judecatorului de a veghea ca toate elementele susceptibile sa influenteze solutionarea pe fond a litigiului sa faca obiectul unei dezbateri in contradictoriu intre parti” (C.E.D.O. – Barbesa, Messegue si Jaborda contra Spania, hotararea din 6 decembrie 1988, Seria A nr. 146, par. 78).

Nicio masura nu poate fi dispusa de instanta fara a le acorda partilor dreptul de a se apara.

De aici decurge si existenta unei legaturi indisolubile intre principiul contradictorialitatii si principiul dreptului la aparare.

Pentru ca partile sa aiba posibilitatea efectiva de a discuta in contradictoriu toate elementele cauzei trebuie sa fie incunostintate in timp util despre existenta si obiectul litigiului, despre locul si data solutionarii acestuia.

In acest sens art. 85 Cod procedura civila prevede ca instanta nu poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea sau infatisarea partilor, afara daca legea nu dispune altfel.

Dispozitiile legale referitoare la citare au caracter imperativ, deoarece au fost prevazute pentru respectarea principiului contradictorialitatii si al dreptului la aparare, astfel ca nesocotirea lor atrage nulitatea hotararii in conditiile art. 105 alin. (2) Cod procedura civila, in conditiile in care, vatamarea adusa partii nu se poate inlatura decat prin anularea hotararii.

Din coroborarea dispozitiilor art. 85 Cod procedura civila cu dispozitiile art. 105 alin. (2) Cod procedura civila rezulta ca, de principiu, justifica un interes legitim in cererea de anulare a hotararii pronuntate cu incalcarea dispozitiilor referitoare la citare numai partea care nu a fost legal citata, si in raport cu care procedura judiciara nu corespunde exigentelor unui proces echitabil in sensul art. 6 din C.E.D.O., sub aspectul respectarii principiului contradictorialitatii.

Prin urmare, anularea hotararii judecatoresti conform art. 304 alin. (5) Cod procedura civila trebuie sa fie justificata in persoana partii care singura se poate prevala de neregularitatile procedurale prevazute de lege. A decide altfel ar insemna sa se accepte ca prevederile respective sa profite celor care au beneficiat de respectarea drepturilor lor procesuale si dimpotriva sa prejudicieze partile ale caror interese procesuale au fost incalcate, dar care nu au inteles sa le invoce deoarece au obtinut in final castig de cauza si nu mai au interes juridic in promovarea dreptului vatamat.

In speta se retine ca la termenul de judecata din data de 9 septembrie 2010 reclamantii si-au precizat cererea in sensul ca solicita sa se judece si in contradictoriu cu paratii L.G., L.A. si L.M.I., succesorii cumparatoarei P.I., decedata la 16.03.2004, anterior promovarii actiunii reclamantilor. L.G., prezenta in instanta la termenul din 9 septembrie 2010 a luat termen in cunostinta conform art. 153 alin. (1) Cod procedura civila, nemaifiind necesara citarea ei pentru urmatorul termen.

In ceea ce ii priveste pe paratii L.A. si L.M.I., acestia nu au fost legal citati pentru termenul de judecata din 7 octombrie 2010, la care s-a solutionat exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Constanta, dar acesti parati nu au inteles sa declare recurs si sa invoce incalcarea drepturilor lor procesuale, situatie in care, nefiind reclamata vatamarea ce li s-a produs, curtea nu poate anula hotararea judecatoreasca la solicitarea partii adverse, care nu a triumfat in proces.

2. Nici criticile ce vizeaza solutionarea gresita a exceptiei de necompetenta materiala a Tribunalului Constanta in raport de valoarea obiectului actiunii dedusa judecatii de reclamanti nu pot fi primite ca fondate.

Reclamantii au dedus judecatii o actiune in anularea contractelor de vanzare-cumparare nr. 72/16.12.1998 si nr. 73/16.12.1998, contracte ce au ca obiect o unitate locativa cu o suprafata de 52,29 m.p. (2 camere, bucatarie si anexe) si teren aferent de 43 m.p. indiviz, si respectiv o alta suprafata locativa cu o suprafata utila de 18,45 m.p. (2 camere si dependinte) cu terenul aferent de 12,9 m.p., situate in Mangalia, strada O. nr. 6.

Constatand ca cererea introductiva nu contine elemente cu privire la pretuirea bunurilor ce fac obiectul contractelor de vanzare-cumparare a caror anulare s-a solicitat, instanta de fond a pus in dezbaterea partilor acest aspect, ce are relevanta asupra determinarii competentei materiale a Tribunalului Constanta, competenta de ordine publica, ce poate fi pusa in discutie de catre instanta din oficiu, in virtutea rolului sau activ consacrat de art. 129 Cod procedura civila.

In conditiile in care reclamantii si-au pretuit valoarea imobilelor la 500.001lei, in mod evident pentru a atrage competenta Tribunalului Constanta, instanta de fond a solicitat in mod judicios administrarea de probatorii, pe acest aspect, competenta materiala fiind, asa cum am aratat, de ordine publica.

Nu se poate retine ca fiind solutionata prematur exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Constanta in raport de obiectul cererii precizat de reclamanti, cat si fata de inscrisurile emise de Camera Notarilor Publici Constanta, cat timp din cererea de chemare in judecata rezulta cu claritate obiectul actiunii, cat si faptul ca reclamantii nu au solicitat in completarea inscrisurilor emise de Camera Notarilor Publici alte probe cu inscrisuri sau expertiza de evaluare a imobilului vandut, in concluziile orale pe aceasta exceptie aratand ca „lasa la aprecierea instantei solutionarea acestor aspecte”.

Referitor la modalitatea de solutionare a exceptiei de necompetenta materiala a Tribunalului Constanta, curtea retine ca s-a stabilit in mod judicios ca in raport de natura cererii si de valoarea obiectului contractelor de vanzare-cumparare a caror anulare s-a solicitat, competenta apartine Judecatoriei Constanta.

Problema care se pune in legatura cu aceasta cerere este aceea a primei instante competente sa solutioneze cauza, avand in vedere atat natura juridica a actului defaimat ca fiind nul, cat si invocarea ca temei al nulitatii a unei norme care se regaseste intr-o lege speciala.

In speta, cererea de constatare a nulitatii actelor juridice de instrainare incheiate de catre parati pentru imobilul preluat abuziv a fost formulata pe cale separata de contestatia impotriva deciziei unitatii detinatoare reglementata de    art. 26 din Legea nr. 10/2001, cererea de restituire a imobilului avand prin urmare un caracter principal, de sine statator. Oricum, o asemenea cerere vizand constatarea nulitatii contractelor de vanzare-cumparare are caracter prejudicial fata de cea privind solutionarea notificarii deoarece, potrivit dispozitiilor art. 47 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, in situatia in care a fost exercitata o actiune in constatarea nulitatii actului de instrainare, procedura administrativa este suspendata pana la solutionarea irevocabila a acesteia.

In aceste conditii, cererea in constatarea nulitatii contractelor de vanzare-cumparare cu privire la spatiile locative + terenuri aferente conform Legii nr. 112/1995, nu poate fi de competenta instantei investite prin norma speciala cu solutionarea contestatiei impotriva refuzului de restituire a imobilului, pentru ca nu opereaza o prorogare de competenta.

Prin dispozitiile Legii nr. 10/2001 s-a prevazut o procedura judiciara derogatorie sub anumite aspecte de la procedurile judiciare comune.

Astfel, prin actul normativ mentionat, cat priveste dispozitiile ori deciziile emise de unitatile detinatoare ale imobilelor preluate in mod abuziv, s-a instituit o procedura legala in care acestea pot fi contestate de persoanele indreptatite.

Pentru aceasta categorie de litigii a fost stabilita si o competenta materiala speciala, derogatorie de la cea reglementata prin normele de drept comun, in favoarea sectiei civile a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul unitatii detinatoare.

Fiind vorba de o lege speciala, derogatorie sub aspectul subiectelor de drept si al competentei materiale a instantelor judecatoresti de la legea generala (dreptul comun in materie), ea este de stricta interpretare si isi gaseste aplicatie numai in ipotezele la care se refera (exemplificativ: art. 26 alin. 3), reglementarile sale neputand fi extinse, pe cale de interpretare si la alte categorii de litigii.

Pe cale de consecinta, in cauza nefiind aplicabile dispozitiile referitoare la prorogarea de competenta si nici dispozitiile speciale prevazute de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, care stabilesc instanta competenta in cazul solutionarii contestatiilor formulate de persoanele indreptatite impotriva deciziilor sau dispozitiilor emise de unitatile detinatoare, actiunea in constatarea nulitatii contractelor de vanzare-cumparare incheiate conform Legii nr. 112/1995 este supusa procedurii reglementate prin legea generala, care este dreptul comun in materia actiunilor in constatarea nulitatilor, respectiv in procedura reglementata prin Codul de procedura civila.

In acest sens s-a pronuntat Inalta Curte de Casatie si Justitie in mai multe decizii de speta (decizia civila nr. 1261/12.02.2004 publicata in F. Costiniu, „Legea nr. 10/2001 – Jurisprudenta la zi a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in materia imobilelor preluate abuziv”– pag. 487).

Actiunea in constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare reprezinta o actiune evaluabila in bani, deoarece prin intermediul ei se urmareste, de fapt, valorificarea unui drept patrimonial.

Actiunea are caracter patrimonial chiar daca in cadrul ei nu se solicita repunerea partilor in situatia anterioara, intrucat efectul patrimonial se realizeaza prin insusi faptul desfiintarii actelor de instrainare.

Prin decizia civila nr. 39/9 iunie 2008 pronuntata intr-un recurs in interesul legii, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca, in vederea determinarii competentei materiale de solutionare in prima instanta si a cailor de atac, sunt evaluabile in bani litigiile civile si comerciale avand ca obiect constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulitatii, anularea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent daca este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situatiei.

Prin urmare, competenta de solutionare a cauzei se va stabili in raport de valoarea obiectului litigiului dedus judecatii.

Cum in speta valoarea celor doua spatii locative instrainate si a terenurilor aferente este inferioara valorii de 500.000 lei, in mod judicios Tribunalul Constanta a constatat ca ii revine Judecatoriei Constanta competenta de solutionare in prima instanta a acestei cereri.   

Decizia civila nr. 9/C/26.01.2011

Dosar nr. 7310/118/2010

Judecator redactor Mihaela Popoaca