Actiune impotriva unui fost functionar public pentru recuperarea prejudiciului produs in perioada in care a avut aceasta calitate

Cuprins pe materii
: Drept administrativ

Legislatie relevanta:

art. 26 litera b din Legea nr. 448/2006, art. 284 din Legea nr. 571/2003.

Rezumat
:

Prin cererea inregistrata pe rolul tribunalului reclamantul Unitatea Administrativ Teritoriala a chemat in judecata  pe parata solicitand instantei sa dispuna obligarea acesteia la plata sumei reprezentand prejudiciu creat bugetului local conform actelor de control ale Curtii de Conturi. Parata a fost  functionar public in cadrul institutiei pana in 2012 cand s-a pensionat. Autoritatea publica are deschisa dosar calea actiunii civile in pretentii de competenta judecatoriei, adica o actiune (in raspundere civila delictuala) pe dreptul comun.

Cum, insa, in speta, in fata tribunalului, prima instanta sesizata, nu s-a invocat exceptia de necompetenta, aceasta instanta ramane competenta in transarea raportului juridic dedus judecatii.

 

    Decizia nr. 109/23 ianuarie 2018 a Curtii de Apel Galati

 

Prin cererea inregistrata la Tribunalul B. sub nr. 1906/113/2017* reclamantul Unitatea Administrativ Teritoriala ... prin Primar a chemat in judecata  pe parata B.C. solicitand instantei sa dispuna obligarea acesteia la plata sumei de 23.678,95 lei din care 18.678,95 lei debit principal si 4.799,25 lei dobanzi lei cu titlu prejudiciu creat bugetului local conform actelor de control ale Curtii de Conturi.

In motivarea actiunii, reclamantul a invederat instantei, in esenta, urmatoarele:

Parata a fost  functionar public in cadrul institutiei pana in 2012 cand s-a pensionat.

In anul 2011, la sediul unitatii parate a avut loc un control financiar efectuat de catre Curtea de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi B., control finalizat cu decizia nr. 5/30.01.2012 potrivit careia institutia era obligata sa identifice persoanele vinovate de producerea prejudiciului si sa ia masuri de recuperare a acestuia.

Potrivit Legii nr. 188/1999, parata este vinovata de  producerea prejudiciului in cuantum de 23.678,95 lei din care 18.678,95 lei debit principal si 4.799,25 lei dobanzi pentru ca nu si-a indeplinit atributiile.

  In drept, reclamantul a invocat disp. Legii nr. 188/1999, art. 1357 si urm. Cod civil (998-999 Cod civil).

In dovedirea actiunii s-a solicitat proba cu inscrisuri.

            Initial, cauza s-a aflat pe rolul Sectiei I civile care prin incheierea din 30 mai 2017 a disjuns actiunea formulata impotriva paratei de actiunea formulata impotriva primarului ..., pe aceasta din urma considerand ca este competenta a o solutiona. Cu privire la parata a apreciat ca, in raport de calitatea de functionar public a acesteia, este competenta Sectia a II-a civila si de contencios administrativ.

Parata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii, motivat de incetarea raporturilor de serviciu in mai 2012 cand s-a pensionat, incetandu-i  calitatea de functionar public.

A mai aratat parata ca, fata de data comiterii faptei, constatarea acesteia este prescrisa, fiind depasit termenul de 3 ani. Totodata, a precizat ca este demarata si o cercetare penala in care este implicata alaturi de alte persoane.

Pe fond,  a  aratat ca nu se face vinovata de comiterea niciunei fapte.

            La termenul de judecata din 26.09 2017, parata, prin reprezentant conventional,  a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii.

Deliberand cu prioritate asupra exceptiei susmentionate, apreciindu-se ca aceasta primeaza in raport de exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, Tribunalul B. a apreciat-o intemeiata si a  admis-o ca atare, dispunand pe cale de consecinta respingerea ca inadmisibila a actiunii, sens in care a fost pronuntata sentintei civile nr. 1573/26.09.2017.

Ca parte cazuta in pretentii, reclamanta a fost obligata sa plateasca paratei suma de 656 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut, in fapt si in drept urmatoarele:

            Potrivit art. 85 alin. 1 Legea nr. 188/1999, repararea pagubelor aduse autoritatii sau institutiei publice in situatiile prevazute la art. 84 lit. a) si b) se dispune prin emiterea de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare, in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, dupa caz, prin asumarea unui angajament de plata, iar in situatia prevazuta la lit. c) a aceluiasi articol, pe baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile.

Asa fiind, prezenta actiune are ca obiect obligarea unui functionar public la plata unei sume de bani cu titlu prejudiciu adus institutiei publice, caz in care actiunea este inadmisibila, recuperarea prejudiciului putand fi facuta numai potrivit art. 85 din Legea nr. 188/1999.

Impotriva susmentionatei hotarari, in termen legal, a declarat recurs parata Unitatea Administrativ Teritoriala ..., criticand-o pe motive de nelegalitate, in esenta, sub urmatoarele aspecte:

Instanta de fond a retinut ca Unitatea Administrativ Teritoriala ... nu a procedat legal in sensul ca nu a emis o dispozitie de imputare a sumei considerata a fi prejudiciu produs de catre intimata, cu toate ca legiuitorul a stabilit si a impus aceasta modalitate de recuperare a pagubei adusa de catre functionarul public institutiei angajatoare.

Unitatea Administrativ Teritoriala ... a emis Dispozitia nr. 705/03.11.2016 prin care a stabilit prejudiciu si intinderea acestuia, potrivit Deciziei Curtii de Conturi si referatului prin care s-a stabilit modalitatea de recuperare a pagubei la intimat, act administrativ similar dispozitiei de imputare reglementata de dispozitiile art. 85 din Legea nr. 188/1999, sens in care actiunea in angajarea raspunderii patrimoniale a intimatei apare ca fiind intemeiata si trebuia admisa ca atare.

Pentru motivele expuse succint mai sus, recurenta a solicitat admiterea recursului si casarea  sentintei criticate cu trimitere spre rejudecare.

Intimata-reclamanta nu a formulat intampinare in cauza, dar a fost prezenta la termenul dezbaterilor cand a pus concluzii de respingere a recursului, sens in care a formulat si note de concluzii scrise.

Recursul de fata este fondat pentru cele ce se vor arata in continuare:

Raspunderea patrimoniala a functionarului public beneficiaza de o reglementare aparte, dispozitiile art. 85 din Legea nr. 188/1999 configurand raspunderii civile un profil juridic diferit de cel al raspunderii de drept comun. Astfel, o atare raspundere presupune calitatea de functionar public a celui care a provocat prejudiciu. De asemenea, angajatorul este obligat sa emita o decizie de impunere in termenul prevazut de lege.

In speta, astfel cum a retinut si judecatorul fondului, intimata-parata  nu mai detinea calitatea de functionar public la data constatarii pagubei, calitate pe care a pierdut-o  inca din data de 14.05.2012, prin pensionare.

Ca atare, in speta, nu se mai putea emite o decizie sau un ordin de impunere in termenul legal de 30 de zile de la constatarea prejudiciului, astfel incat este inadmisibila sesizarea instantei de contencios administrativ, aceasta fiind abilitata doar cu verificarea legalitatii unei decizii de impunere.

Intr-o asemenea ipoteza,

autoritatea publica are deschisa doar calea actiunii civile in pretentii de competenta judecatoriei, adica o actiune (in raspundere civila delictuala) pe dreptul comun.

Cum, insa, in speta, in fata Tribunalului B. - sectia de contencios administrativ nu s-a invocat exceptia de necompetenta, aceasta instanta ramane competenta in transarea raportului juridic dedus judecatii.

Pentru motivele expuse succint mai sus, criticile recurentei-parate se apreciaza intemeiate, confirmandu-se nesocotirea normelor de drept material incidente in cauza, critici subsumabile temeiului de reformare prev. la art. 488 pct. 8 Cod procedura civila.

Vazand si disp. art. 498 alin. (2) Cod procedura civila., urmeaza a admite recursul de fata si a casa sentinta civila nr. 1573/26-09.2017 pronuntata de Tribunalul B. – sectia Contencios administrativ si fiscal, urmand a o trimite aceleiasi instante pentru rejudecare.