Acordare daune-interese moratorii sub forma dobanzii legale avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale  

Prin Decizia nr. 21/2015 pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (in dosarul nr. 199/1/2015, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 743 din 05/10/2015), s-a stabilit ca, in cazul titlurilor executorii avand ca obiect drepturi salariale neachitate salariatilor bugetari, pot fi pretinse dobanzi penalizatoare menite a acoperi prejudiciul rezultat din fapta ilicita a statului, care, in calitate de debitor, achita cu intarziere sumele acordate prin hotarari judecatoresti, desi acestea sunt executorii de drept de la momentul pronuntarii acestor hotarari.

Dobanda pretinsa in acest litigiu este diferita de cea pretinsa de reclamanti in cauzele in care s-au pronuntat hotararile ce constituie titlurile executorii invocate de acestia, constatandu-se astfel ca nu exista autoritate de lucru judecat in cauza.

Prin decizia nr.21 din 22 iunie 2015 pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. 199/1/2015 s-a stabilit ca dobanzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu intarziere a obligatiilor de plata pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii actiunii.

Prin decizia nr. 7 din 27 aprilie 2015 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr.16/1/2014/HP/C s-a stabilit ca „platile voluntare esalonate in temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificari prin Legea nr.230/2011, efectuate in baza unui titlu executoriu nu intrerup termenul de prescriptie a dreptului material la actiune pentru daunele interese-moratorii sub forma dobanzii penalizatoare ”.

Art. 431 Cod procedura civila Decizia ICCJnr. 7 din 27 aprilie 2015 Decizia ICCJ nr.21 din 22 iunie 2015 Decizia ICCJ nr. 2 din 17februarie 2014 (RIL)

 

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 9994/118/2013 reclamantii (...), (...), (...), (...), (...), (..j, (...), (...), (...), (...

⁾

, (...), (...), (...) s

ⁱ

(...)

^{au chemat in judecata}

p

^e

paratii Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Ministerul Public - Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta, Ministerul Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta si Ministerul Economiei si Finantelor Publice, solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa oblige paratii, in solidar, sa calculeze si sa plateasca dobanda legala aferenta drepturilor salariale reprezentand sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica in procent de 50% calculat la salariul de baza brut lunar, actualizat cu indicele de inflatie, recunoscut prin sentinta civila nr. 676/21.03.2008 pronuntata de Tribunalul Tulcea in dosarul nr. 2752/36/2007, irevocabila prin decizia nr. 369/17.06.2009 pronuntata de Curtea de Apel Constanta in dosarul nr. 1061/36/2008.

In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca prin sentinta mentionata, definitiva si irevocabila, paratii au fost obligati, in solidar, la plata drepturilor banesti reprezentand sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica in procent de 50%, calculat la salariul de baza brut lunar, incepand cu data de 22.06.2004 si in continuare pana la abrogarea dispozitiei legale care a instituit sporul sau pana la pierderea calitatii de magistrat.

Au sustinut reclamantii ca in prezent sunt magistrati pensionari, iar paratii nu au efectuat plata drepturilor salariale stabilite prin hotarare judecatoreasca, motiv pentru care se considera prejudiciati, atat in ce priveste sumele achitate cu intarziere, cat si cu privire la sumele ramase neachitate, pana la data platii lor efective. Avand in vedere ca natura juridica a dobanzii este diferita de cea a actualizarii creantei cu indicele de inflatie, au concluzionat reclamantii ca este posibil cumulul celor doua categorii de daune, fara a se ajunge la o dubla reparatie a prejudiciului. Totodata, in privinta sumelor de bani cuvenite cu titlu de spor salarial, sunt aplicabile dispozitiile art. 166 alin. 4 Codul muncii si cele din art. 1535 Cod civil.

In dovedirea cererii, reclamantii au depus la dosar decizia civila nr. 369/17.06.2009 pronuntata de Curtea de Apel Constanta in dosarul nr. 1061/36/2008.

In aparare, paratii Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta si Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta au formulat intampinare prin care au invocat exceptia lipsei calitatii lor procesual pasive, pentru motivul ca reclamantii au fost angajati ai Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. In plus, a fost invederata calitatea de ordonator principal de credite ce revine Procurorului General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, potrivit art. 70 alin. 4 din Legea nr. 304/2004.

Pe aceeasi cale, a fost invocata exceptia autoritatii de lucru judecat, fata de solutionarea irevocabila, prin sentinta civila nr. 676/21.03.2008 pronuntata de Tribunalul Tulcea in dosarul nr. 2752/36/2007 si a capatului de cerere avand ca obiect actualizarea drepturilor banesti cu dobanda legala.

In dovedirea celor sustinute, paratii au depus la dosar sentinta civila nr. 676/21.03.2008 pronuntata de Tribunalul Tulcea in dosarul nr. 2752/36/2007.

Paratul Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a formulat intampinare prin care a invocat exceptia prescrierii dreptului la actiune, apreciind depasit termenul general de prescriptie de 3 ani calculat de la data nasterii dreptului la actiune.

Pe fondul cauzei, paratul a precizat ca prin O.U.G. nr. 71/2009 s-a reglementat plata esalonata a drepturilor salariale obtinute prin titluri executorii, masura de natura sa intareasca finalitatea procesului judiciar, reprezentand un prim pas al debitorului in executarea creantei. Imprejurarea ca debitorii nu au executat titlurile nu semnifica refuzul executarii hotararilor judecatoresti, ci numai incadrarea acestei executari in prevederile legii.

A mai sustinut paratul ca din analiza textelor legale ce reglementeaza acordarea dobanzii legale rezulta ca aceasta este conditionata de preexistenta unei conventii incheiate intre parti, conditie ce nu este indeplinita in speta. Totodata, nu se poate pune in discutie nici raspunderea civila delictuala, nefiind intrunite elementele constitutive ale acesteia.

Paratul Ministerul Finantelor Publice a formulat note scrise prin care a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesual pasive, invederand ca nu este subiect al raportului de munca din care deriva pretentiile afirmate in cauza.

Prin sentinta civila nr. 561 din 12 martie 2014 pronuntata de Tribunalul Constanta s-a respins exceptia lipsei calitatii procesual pasive invocata de paratii Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta si Ministerul Finantelor Publice, ca nefondata. S-a admis exceptia lipsei calitatii procesual pasive invocata de paratul Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta. S-a respins actiunea formulata de reclamantii (...), (...), (...), (...), (...), (...), (...), (...), (...), (...), (...), (...), (...), (...) si (...), in contradictoriu cu paratul Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta, ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva. S-a admis exceptia autoritatii de lucru judecat in actiunea formulata in contradictoriu cu restul paratilor. S-a respins actiunea formulata in contradictoriu cu paratii Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta si Ministerul Finantelor Publice, pentru autoritate de lucru judecat.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a avut in vedere urmatoarele:

In temeiul art. 248 alin. 1 Cod procedura civila, instanta a analizat cu prioritate exceptiile invocate de parati.

Asupra exceptiei lipsei calitatii procesual pasive invocate de paratii Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta, Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta si Ministerul Finantelor Publice.

Potrivit art. 36 Cod procedura civila,
calitatea procesuala rezulta din identitatea dintre parti si subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecatii.

In speta, reclamantii au solicitat obligarea paratilor la plata dobanzilor legale aferente debitului principal stabilit prin sentinta civila nr. 676/21.03.2008 pronuntata de Tribunalul Tulcea in dosarul nr. 2752/36/2007, constand in sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica in procent de 50% din salariul de baza brut lunar.

Cum obiectul cererii este reprezentat de plata daunelor moratorii pentru executarea cu intarziere, respectiv neexecutarea unei obligatii banesti, este evident ca raportul juridic dedus judecatii a luat nastere intre creditorul si debitorul obligatiei principale, in vederea realizarii unui drept de creanta accesoriu, care decurge din creanta initiala.

Din analiza hotararii judecatoresti ce constituie titlu executoriu, rezulta ca obligatia de plata a sporului de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica a fost stabilita in sarcina debitorilor Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta si Ministerul Economiei si Finantelor Publice. Prin urmare, acelorasi institutii le revine si obligatia repararii unui eventual prejudiciu rezultat din executarea necorespunzatoare a obligatiei de plata, calitatea de debitor al creantei principale justificand si legitimarea procesual pasiva in cadrul unei actiuni ce vizeaza realizarea unui drept accesoriu.

Fata de considerentele expuse, exceptia lipsei calitatii procesual pasive invocata de paratii Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta si Ministerul Finantelor Publice a fost respinsa ca nefondata. In schimb, a fost admisa aceeasi exceptie invocata de paratul Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta, parat care nu figureaza printre debitorii enumerati in titlul executoriu si care nu a avut nici calitatea de angajator al reclamantilor sau de ordonator de credite.

Pe cale de consecinta, actiunea formulata in contradictoriu cu paratul Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta a fost respinsa ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva.

Asupra exceptiei autoritatii de lucru judecat.

Potrivit art. 431 Cod procedura civila,
nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceeasi calitate, in temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi obiect.

In manifestarea sa de exceptie procesuala, autoritatea de lucru judecat presupune deci tripla identitate de elemente - obiect, parti, cauza - si corespunde unui efect
negativ,
de natura sa impiedice formularea unei noi cereri de chemare in judecata prin care sa se deduca judecatii aspecte deja solutionate prin hotarare judecatoreasca irevocabila. Prin urmare, daca se constata indeplinirea acestei conditii, dreptul la actiune este considerat in mod definitiv stins, iar judecata in cadrul celei de a doua cereri nu mai poate continua.

In cauza de fata, instanta a retinut ca prin sentinta civila nr. 676/21.03.2008 pronuntata de Tribunalul Tulcea in dosarul nr. 2752/36/2007 a fost solutionata actiunea formulata de reclamanti in contradictoriu cu paratii Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta si Ministerul Economiei si Finantelor Publice, avand ca obiect obligarea paratilor la plata sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica, incepand cu data de 22.06.2004, actualizat cu indicele de inflatie si dobanda legala la data platii efective. Astfel, capatul de cerere privind plata dobanzii legale a fost respins ca nefondat, tribunalul apreciind ca actualizarea drepturilor banesti pretinse, atat cu indicele de inflatie, cat si cu dobanda legala, ar reprezenta o imbogatire fara just temei a reclamantilor.

Sentinta mentionata a devenit irevocabila prin decizia civila nr. 369/17.06.2009 pronuntata de Curtea de Apel Constanta in dosarul nr. 1061/36/2008, insa dispozitiile instantei de fond referitoare la dobanda legala nu au constituit obiect al recursului declarat de reclamanti, intrand ca atare in puterea lucrului judecat.

Fata de cele expuse, s-a constatat ca pretentiile reclamantilor avand ca obiect obligarea paratilor la dobanda legala aferenta debitului principal reprezentat de contravaloarea sporului de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, au constituit anterior obiect al unei analize a instantei de judecata, fiind solutionate in mod irevocabil in sensul respingerii.

In consecinta, a fost admisa exceptia autoritatii de lucru judecat, iar cererea formulata in contradictoriu cu paratii Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta si Ministerul Economiei si Finantelor Publice a fost respinsa pentru autoritate de lucru judecat.

Impotriva acestei solutii a formulat apel reclamantul (...). In motivarea apelului sau, acesta a aratat urmatoarele: in mod gresit s-a considerat ca exista autoritate de lucru judecat; prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat obligarea paratilor, in solidar, sa calculeze si sa faca plata cu privire la dobanda legala aferenta drepturilor salariale recunoscute prin sentinta civila nr. 676/21.03.2008 pronuntata de Tribunalul Tulcea incepand cu data introducerii actiunii si pana la data executarii efective a obligatiei, motivat de faptul ca aceste plati se fac cu intarziere; reclamantii au avut in vedere ca platile s-au facut esalonat potrivit O.U.G. nr. 71/2009 care reglementeaza plata drepturilor salariale obtinute prin titluri executorii; fata de aceasta situatie au apreciat ca obiectul prezentei cauze este diferit fata de drepturile recunoscute prin sentinta civila nr. 676/21.03.2008 pronuntata de Tribunalul Tulcea; in acest context este vorba de intarzierea platilor de la ramanerea definitiva a sentintei civile mentionate la zi in conditiile in care s-au facut plati esalonate numai in anii 2008, 2010, 2012 si 2013 ramanand in continuare sume importante de platit chiar si in virtutea unui act normativ (O.U.G. nr. 71/2009); prin aceste plati esalonate, reprezentand drepturi salariale stabilite printr-o hotarare judecatoreasca considera ca exista un prejudiciu atat in ceea ce priveste sumele achitate cu intarziere, cat si cu privire la sumele ramase neachitate, pana la data platilor efective; acest prejudiciu, poate fi recuperat in speta prin admiterea actiunii de la data introducerii acesteia si obligarea paratilor in solidar la dobanda legala aferenta drepturilor banesti neincasate si cele platite cu intarziere; fata de situatia ivita, apreciaza ca obiectul celor doua cauze este diferit si drept urmare nu se putea decide ca exista autoritate de lucru judecat; in acest context, nu poate fi apreciata ca autoritate de lucru judecat pretinderea dobanzii legale aferente sumelor datorate ca fiind solutionata printr-o hotarare judecatoreasca anterioara, cu ceea ce se pretinde in prezenta cauza si anume: cauza de fata vizeaza o alta perioada si anume 2008 - la zi iar temeiul juridic este altul decat cel initial si anume art. 166 alin. 4 din Codul muncii, potrivit caruia, intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia, determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului, in timp ce dispozitiile art. 1535 Cod civil prevad ca obligatiile care au ca obiect o suma de bani, cum este cazul de fata, daunele interese reprezinta tocmai dobanda legala pe care o solicita reclamantii.

Fata de motivele invocate, solicita admiterea apelului si schimbarea sentintei apelate, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata asa cum a fost formulata.

La data de 29 aprilie 2014, reclamantul (...) a depus o cerere prin care a solicitat a se lua act ca achieseaza la apelul formulat de reclamantul (...) impotriva sentintei civile nr. 561/12.03.2014 pronuntata de Tribunalul Constanta, in dosarul mai sus mentionat, insusindu-si in totalitate motivele de apel.

In cauza s-au mai depus cereri de insusire a apelului si a motivelor de apel de catre reclamantii: (...) la 08 mai 2014, (...) la 07 august 2014, (...) la 20 august 2014, (...) la 22 august 2014, (...) si (...) la 25 august 2014 si (...) la 25 august 2014.

La data de 6 august 2014, reclamantul (...) a depus o cerere prin care a precizat ca a formulat apel in nume propriu si nu in numele altor reclamanti.

Intimatul parat Ministerul Public - Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta, in nume propriu si pentru Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta a formulat intampinare solicitand respingerea ca neintemeiata a cererii de apel formulata de reclamantul (...).

In acest sens s-au aratat urmatoarele: instanta de fond a aplicat corect norma legala si intemeiat a constatat intervenita exceptia autoritatii de lucru judecat, in considerarea dispozitiilor art. 431 Cod procedura civila, respingand actiunea reclamantilor; este indeplinita cerintei triplei identitati de elemente: obiect, parti, cauza, ce atrag efectul negativ al autoritatii de lucru judecat, de natura sa impiedice formularea unei noi actiuni care sa deduca judecatii aspecte deja solutionate prin hotarare judecatoreasca irevocabila;

Intimatul parat Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a formulat intampinare solicitand respingerea apelului formulat de reclamanti ca nefondat.

In acest sens a aratat ca instanta de fond in mod corect a respins actiunea reclamantilor, constatand ca in speta exista autoritate de lucru judecat, in considerarea dispozitiilor art. 431 Cod procedura civila; de altfel, in raport de data introducerii cererii de chemare in judecata (28.11.2013) si de natura pretentiilor deduse judecatii, dreptul material la actiune al reclamantilor este prescris; avand in vedere dispozitiile art. 2512 alin. (1) din Noul Cod civil, in vigoare incepand cu 1 octombrie 2011, coroborat cu art. 2517 din acelasi act normativ, potrivit cu care termenul prescriptiei este de 3 ani daca legea nu prevede altfel, dreptul material la actiune in ceea ce priveste plata dobanzilor legale, este prescris; s-a invocat si art. 2503 alin. (1) din Noul Cod civil; in principiu, textul nou reda vechea reglementare a art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva; considera ca dreptul material la actiune este prescris intrucat titlul executoriu este pronuntat anterior datei de 28.11.2010; in ceea ce priveste fondul cauzei, urmeaza a se retine ca cele stabilite prin Decizia nr. 2, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii; considera ca sintagma „pot fi acordate” exclude din start imperativul categoric, nu exprima obligatia, ci lasa la aprecierea instantelor latitudinea, posibilitatea de a aprecia daca sunt intrunite toate conditiile legale privind acordarea dobanzilor, prin Decizia nr. 838/2009 publicata in Monitorul Oficial nr. 631/03.07.2009 Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra cererii de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre autoritatea judecatoreasca, reprezentata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe de o parte, si Parlamentul si Guvernul Romaniei, pe de alta parte, cerere formulata de Presedintele Romaniei in temeiul art. 146 lit. e din

Constitutie; astfel, Curtea Constitutionala a constatat existenta unui conflict juridic intre autoritatea judecatoreasca, pe de o parte, si Guvernul si Parlamentul Romaniei, pe de alta parte, in sensul ca „in exercitarea atributiilor prevazute de art. 126 alin. 3 din Constitutie, Inalta Curte de Casatie si Justitie are competenta de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti, cu respectarea principiului fundamental al separatiei si echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constitutia Romaniei. Inalta Curte de Casatie si Justitie nu poate sa instituie, sa modifice sau sa abroge norme juridice cu putere de lege ori sa efectueze controlul de constitutionalitate al acestora”; decizia Curtii Constitutionale fundamenteaza dreptul judecatorilor de a analiza cauzele prin prisma elementelor de legalitate fara a atribui dispozitiilor legale o interpretare extinsa; prin Decizia Curtii Constitutionale s-a statuat definitiv si obligatoriu ca inalta Curte de Casatie si Justitie a incalcat atributiile constitutionale, modificand norme juridice cu putere de lege. Asa fiind, instanta are obligatia sa dispuna solutionarea prezentei cauze in considerarea respectarii dispozitiilor legale in materie.

Intimatul parat Ministerul Finantelor Publice prin D.G.R.F.P. Galati - A.J.F.P. Constanta a formulat intampinare solicitand respingerea apelului formulat de reclamanti ca nefondat.

In acest sens a aratat ca potrivit art. 431 Cod procedura civila: „Nimeni nu poate fi chemat in j udecata de doua ori in aceeasi calitate, in temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi obiect.”; prin sentinta civila nr. 676/21.03,2008 pronuntata in dosarul nr. 2752/36/2007 a solutionat actiunea formulata de reclamanti (inclusiv (...)) in contradictoriu cu paratii Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta si Ministerul Economiei si Finantelor Publice, avand ca obiect obligarea paratilor la plata sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica, incepand cu data de 22.06.2004, actualizat cu indicele de inflatie si dobanda legala la data platii efective; capatul de cerere privind plata dobanzii legale a fost respins ca nefondat, tribunalul apreciind ca actualizarea drepturilor banesti pretinse, atat cu indicele de inflatie cat si cu dobanda legala ar reprezenta o imbogatire fara just temei a reclamantilor.

La termenul de judecata din data de 22 septembrie 2015, din oficiu, instanta a invocat exceptia tardivitatii in ceea ce priveste apelurile formulate de reclamantii (...), (...), (...), (...), (...), (...) si (...).

Analizand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, a sustinerilor partilor, a prevederilor legale aplicabile si a probatoriului administrat in cauza, in conformitate cu art. 476 - 480 Cod procedura civila, Curtea constata urmatoarele:

1. Cu privire la apelurile formulate de (...), (...), (...), (...), (...), (...) si (...):

Apelantul (...) a aratat ca a formulat apelul
„in consens cu ceilalti reclamanti

Fata de aceasta formulare neclara, in procedura de verificare si regularizare a cererii de apel, Curtea a solicitat apelantului sa precizeze daca a formulat apel si in numele celorlalti reclamanti.

De asemenea, s-a solicitat celorlalti reclamanti sa comunice daca declara apel sau considera ca s-a declarat apel si in numele acestora de catre apelantul (...).

La data de 6 august 2014, reclamantul (...) a depus un raspuns scris prin care a precizat ca a formulat apel in nume propriu si nu in numele altor reclamanti.

In cauza s-au depus cereri de insusire a apelului si a motivelor de apel de catre reclamantii: (...) la 8 mai 2014, (...) la 7 august 2014, (...) la 20 august 2014, (...) la 22 august 2014, (...) si (...) la 25 august 2014 si (...) la 25 august 2014.

In diferite formulari, acestia au aratat ca reclamantul (...) a formulat apel si in numele acestora.

Dar, in conditiile in care apelantul (...) a aratat in mod expres si neechivoc faptul ca a formulat apel in nume propriu si nu in numele altor reclamanti nu se poate considera ca apelul a fost formulat si in numele celorlalti reclamantii de catre o persoana care se pretinde reprezentant dar nu justifica calitatea de reprezentant pentru a se face aplicarea art. 82 Cod. pr. civ. sau ca ar fi fost formulata de acesti reclamantii dar nu a fost semnata de acestia pentru a se aplica prevederile art. 470 al. 3 Cod.pr.civ..

Ca urmare, aceste cereri nu pot fi considerate decat cereri de apel de sine statatoare, urmand a se verifica, cu prioritate, respectarea termenului de apel in cazul acestora in conformitate cu art. 248 Cod. pr. civ.

Potrivit art. 155 din Legea nr. 62/2011, conflictele de munca se solutioneaza potrivit prevederilor acestei legi.

In conformitate cu art. 215 din Legea nr. 62/2011, in materia conflictelor individuale de munca, termenul de apel este de 10 zile si curge de la comunicarea hotararii.

Raportand data depunerii cererilor la data comunicarii hotararii primei instante catre acesti reclamanti, respectiv 22 aprilie 2014 (pentru (...), (...), (...), (...) si (...)) si 18 aprilie 2014 ((...) si (...)), Curtea constata ca a fost depasit termenul de apel.

2. Cu privire la apelurile formulate de reclamantii
   (...)
   
   si
   (...)

In ceea ce priveste apelul formulat de reclamantul (...),
avand in vedere ca in cuprinsul procesului-verbal de inmanare a hotararii civile pronuntate de instanta de fond, emisa catre (fila 154 dosar Tribunal), data completata de factorul postal este ilizibila, neputandu-se determina daca este 16 sau 18 aprilie 2014, in temeiul dispozitiilor art. 254 alin. 5 raportat la art. 255 alin. 4 Cod procedura civila, instanta a apreciat ca se impune emiterea unei adrese catre Oficiul Judetean de Posta Constanta, pentru a preciza data cand s-a efectuat respectiva comunicare catre reclamantul (...).

Prin adresa nr. 126 din 06 octombrie 2015, Compania Nationala Posta Romana S.A. - Oficiul Judetean de Posta Constanta a comunicat instantei ca actul de procedura nr. 67.489 expediat de Curtea de Apel Constanta catre destinatar (...) in str. (...) a fost prezentat la data de 17.04.2014 si distribuit prin factorul postal la data de 18.04.2014.

Ca urmare, cererea acestui reclamant de insusire a apelului formulat de apelantul (...), depusa la data de 08.08.2014, poate fi considerata a fi o cerere de apel declarativ, nemotivata, formulata in termen legal.

Referitor la autoritatea de lucru judecat:

Prin Decizia nr. 21/2015 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (in dosarul nr. 199/1/2015, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 743 din 05/10/2015), s-au retinut urmatoarele:

„42. Plecand de la considerentele obligatorii ale deciziei in interesul legii mentionate anterior, se constata ca, in cazul titlurilor executorii avand ca obiect drepturi salariale neachitate salariatilor bugetari, pot fi pretinse dobanzi penalizatoare menite a acoperi prejudiciul rezultat din fapta ilicita a statului, care, in calitate de debitor, achita cu intarziere sumele acordate prin hotarari judecatoresti, desi acestea sunt executorii de drept de la momentul pronuntarii acestor hotarari.

43. Prin urmare, raspunzand primei ipoteze din intrebarea nr. 1, aceste dobanzi nu au un caracter accesoriu debitului principal si nu reprezinta daune-interese datorate in temeiul art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru salariul neachitat, pentru care angajatorul este de drept in intarziere de la data scadentei obligatiei de plata a salariului.

[■■■]

Cum aceste dobanzi sunt distincte de cele aferente dreptului salarial a carui neplata a fost sanctionata prin hotararea ce constituie titlu executoriu (cele in raport cu care s-a retinut autoritatea de lucru judecat),
hotararea preliminara confirma astfel lipsa identitatii de obiect si cauza intre litigiul referitor la plata drepturilor salariale si cel pendinte
. ”

Fata de considerentele retinute de Inalta Curte de Casatie si Justitie in decizia indicata, obligatorie potrivit dispozitiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila, retinand ca dobanda pretinsa in acest litigiu este diferita de cea pretinsa de reclamanti in cauzele in care s-au pronuntat hotararile ce constituie titlurile executorii invocate de acestia, Curtea constata ca nu exista autoritate de lucru judecat in cauza.

Fata de aceste considerente, intrucat Tribunalul in mod gresit nu a intrat in cercetarea fondului cauzei, in temeiul art. 480 al.3 Cod.pr.civ. se va anula sentinta apelata si se va retine cauza spre rejudecare.

Rejudecand,

Referitor la prescriptia dreptului la actiune:

Prin decizia nr. 7 din 27 aprilie 2015 pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr.16/1/2014/HP/C s-a stabilit ca
„platile voluntare esalonate in temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificari prin Legea nr.230/2011, efectuate in baza unui titlu executoriu nu intrerup termenul de prescriptie a dreptului material la actiune pentru daunele interese-moratorii sub forma dobanzii penalizatoare ”.

Ulterior, prin decizia nr.21 din 22 iunie 2015 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. 199/1/2015 s-a stabilit ca
„ in interpretarea si aplicarea prevederilor art. 1079 alin. 2 pct. 3 din Codul civil de la 1864 si art. 1523 alin. 2 lit. d din Codul civil raportat la art. 166 alin. 1 si 4 din Codul Muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare (art. 161 alin. 1 si 4 din Codul Muncii in forma anterioara republicarii) si art. 1088 Cod civil de la 1864, art. 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobata prin Legea nr. 356/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, aprobata prin Legea nr. 43/2012, cu modificarile si completarile ulterioare si art. 1535 din Codul civil, dobanzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu intarziere a obligatiilor de plata pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii actiunii ”.

Aceste decizii sunt obligatorii potrivit dispozitiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedura civila.

Cererea a fost inregistrata la prima instanta la data de 28.11.2013 astfel incat, pentru pretentiile anterioare datei de 28.11.2010 dreptul material la actiune este prescris.

Referitor la fondul cauzei:

Prin Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 411 din 3 iunie 2014) s-a stabilit ca
„in aplicarea dispozitiilor art. 1082 si 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I si art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009privind Codul civil, republicata, cu modificarile ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobanzii legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in conditiile art. 1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificari prin Legea nr. 230/2011”.

Aceasta decizie este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila.

Ca urmare, motivele invocate de intimati in intampinare nu pot fi primite intrucat contravin celor stabilite de Inalta Curte de Casatie si Justitie.

De altfel, argumentele privind neintrunirea conditiilor prevazute de lege pentru acordarea daunelor-interese moratorii si conditiilor prevazute de lege pentru angajarea raspunderii civile a debitorilor, in special inexistenta unui fapt ilicit si a culpei respectiv lipsa caracterului exigibil al creantei au fost invocate si in opinia Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie cu ocazia solutionarii recursului in interesul legii, aceste argumente fiind inlaturate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in considerentele deciziei nr. 2/2014.

Astfel, s-au retinut urmatoarele:

„Este evident faptul ca prin executarea esalonata a obligatiei de plata creditorul a suferit un prejudiciu a carui existenta este confirmata chiar de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 care, in cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede ca sumele platite esalonat se actualizeaza cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul National de Statistica. Or, prin instituirea obligatiei de actualizare a sumei cu indicele preturilor de consum, legiuitorul recunoaste implicit existenta prejudiciului cauzat prin executarea esalonata si, in consecinta, instituie o reparatie partiala, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens). In aceste conditii sunt incidente dispozitiile invocate ale art. 1082 si 1088 din Codul civil din 1864, respectiv ale art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza intai si art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, care consacra principiul repararii integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii de catre debitor a obligatiei, conform caruia prejudiciul cuprinde atat pierderea efectiv suferita de creditor (damnum emergens), cat si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans).

Potrivit acelorasi dispozitii, in cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu. In cazul dat, pierderea efectiv suferita de creditor, ca prim element de reparare integrala a prejudiciului, este remediata prin masura prevazuta de art. 1 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, constand in actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele preturilor de consum. Insa principiul repararii integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executarii esalonate a titlurilor executorii, impune si remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune- interese moratorii, sub forma dobanzii legale. Debitorul poate fi exonerat de obligatia de a repara integral prejudiciul cauzat prin executarea cu intarziere a creantei stabilite prin titlu executoriu daca face dovada interventiei unui caz fortuit sau a unui caz de forta majora, imprejurari care se circumscriu sintagmei „ cauza straina, care nu-i poate fi imputata ”.

In intelesul art. 1082 din Codul civil din 1864. In ipoteza data, insa, desi nu se contesta imprejurarile care au justificat masurile promovate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, in scopul mentinerii echilibrului bugetar, masuri care nu au afectat substanta dreptului creditorilor, acestea nu inlatura de plano aplicarea principiului repararii integrale a prejudiciului, sub aspectul acordarii daunelor-interese moratorii, sub forma dobanzii legale. Atat timp cat repararea integrala a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atat acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cat si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul ca, in ipoteza data, poate fi acoperita doar pierderea efectiva [in temeiul art. 1 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009], iar nu si beneficiul nerealizat, echivaleaza cu nesocotirea principiului repararii integrale a prejudiciului.

Cat priveste existenta unei fapte ilicite, savarsite cu vinovatie, in sensul dispozitiilor legale ce instituie raspunderea civila, aceasta consta in executarea cu intarziere de catre debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii in favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta imbraca forma ilicitului civil deoarece, in analiza indeplinirii conditiilor raspunderii civile delictuale in circumstantele date, in sensul opiniei exprimate de specialisti recunoscuti, depusa la dosarul cauzei, nu se poate retine ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 reprezinta un caz fortuit care sa rastoarne prezumtia relativa de culpa a debitorului in executarea obligatiei, intrucat acestui element ii lipsesc doua caracteristici esentiale, si anume: natura imprevizibila a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului [care nu poate fi acceptata prin raportare la conduita asteptata a debitorului care trebuia sa se comporte ca un bun proprietar, cu atat mai mult cu cat debitor este chiar statul, prin institutiile sale, iar, conform art. 44 alin. (1) din Constitutie, „creantele asupra statului sunt garantate”] si faptul ca masura de esalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un tert”.

Nu pot fi primite nici sustinerile referitoare la depasirea limitelor puterii judecatoresti, decizia pronuntata de Curtea Constitutionala referitoare la conflictul juridic de natura constitutionala invocata de unul dintre intimati neavand legatura cu cauza.

Ministerul Finantelor Publice are calitate procesual pasiva in cauza si datoreaza la randul sau dobanda legala intrucat prin titlul executoriu prezentat de reclamantii a fost direct obligat in calitate de parat la plata sumelor pretinse de acestia asa incat raspunde in aceeasi masura pentru prejudiciul determinat de neexecutarea hotararii judecatoresti ca si ceilalti parati.

Asadar, actiunea este fondata, dar numai in privinta pretentiilor pentru care dreptul material la actiune nu s-a prescris.

Fata de aceste considerente, in temeiul art. 480 Cod.pr.civ. se va admite apelul, dar se va schimba sentinta apelata numai in parte, in sensul admiterii actiunii formulate de cei doi apelanti si acordarea dobanzii incepand cu 28.11.2010 si respingerii restului pretentiilor pentru perioada anterioara ca efect al prescrierii dreptului la actiune; se vor mentine restul dispozitiilor sentintei apelate.

Decizia civila nr. 589/CM/11.11.2015 Judecator redactor Razvan Anghel