Acordare a despagubirilor in materia retrocedarilor, Tardivitatea formularii cererii de restituire

Termenele mentionate in Legea nr. 165/2013, de 12, 24, respectiv 36 de luni, incep sa curga de la data de 1 ianuarie 2014, deoarece este necesara o perioada premergatoare derularii procedurilor administrative necesare implementarii noului cadru legislativ si pentru ca autoritatile sa isi indeplineasca obligatiile legale prevazute in noua lege. Totodata, legea a instituit si o serie de remedii procesuale, in cazul nerespectarii procedurii si al termenelor stabilite.

Motivele de critica expuse de catre apelante privesc modul in care instanta de fond a solutionat exceptia tardivitatii formularii cererii de restituire adresate instantei de judecata. In esenta, apelantele sustin ca termenul de 6 luni in care se puteau adresa instantei de judecata, prevazut de art. 35 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, curge de la data afisarii datelor referitoare la numarul cererilor nesolutionate la sediul unitatii detinatoare, respectiv de la comunicarea Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor prin publicarea pe pagina proprie de internet.

Regula de drept comun pentru pentru stabilirea punctului de plecare a termenului (art. 184 din Codul de procedura civila), este aceea ca termenele incep sa curga de la data comunicarii actelor de procedura, daca legea nu dispune altfel. Or, in cazul de fata, punctul de plecare al calculului termenului este un moment diferit de regula de drept comun, respectiv momentul 1 ianuarie 2014 stabilit, in mod expres, de catre art. 33 alin.2 din Lg. nr. 165/2013.

Prin urmare, termenul de 24 de luni curge de la 1 ianuarie 2014 si se implineste la 1 ianuarie 2016, data de la care curge si termenul de 6 luni prevazut de art. 35 alin.2 din Legea nr. 165/2013. Asa fiind, termenul de depunere al cererii la instanta de judecata a fost epuizat la 30.06.2016. Cum reclamantele s-au adresat instantei la data de 04.07.2017, in mod corect instanta de fond a solutionat exceptia de tardivitate.

Legea nr. 165/2013

Hotararea pilot in Cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei

Cauza Preda si altii impotriva Romaniei Decizia ICCJ nr. 34 din 14 aprilie 2018 - dezlegarea unor probleme de drept

Prin sentinta civila nr. 231, pronuntata de Tribunalul Constanta la data de 01.02.2018 a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Consiliul Local al municipiului Constanta, a fost respinsa actiunea formulata de reclamantele [...] si [...] impotriva paratului Consiliul Local al Municipiului Constanta, ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva; a fost admisa exceptia tardivitatii formularii cererii si, pe cale de consecinta, respinsa actiunea.

Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliului Local al municipiului Constanta ca acest parat nu este unitate detinatoare a bunului notificat si nici organ insarcinat cu emiterea deciziilor in baza Legii 10/2001.

Instanta de fond a retinut ca reclamantii au formulat notificarea inregistrata sub nr.

.. ./09.08.2001 prin care solicitau in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 10/2001 restituirea imobilului teren in suprafata de 350 mp situat in Constanta, statiunea Mamaia care formeaza lotul 1 din careul ... sub forma prevazuta de art. 36 din Legea nr. 10/2001, respectiv sub forma despagubirilor banesti.

La data de 20 mai 2013 a intrat in vigoare Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania. Potrivit art. 4 din acest act normativ,
„Dispozitiile prezentei legi se aplica cererilor formulate si depuse, in termen legal, la entitatile investite de lege, nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor, precum si cauzelor aflate pe rolul Curtii Europene a Drepturilor Omului suspendate in temeiul Hotararii-pilot din 12 octombrie 2010, pronuntata in Cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei, la data intrarii in vigoare a prezentei legi ”.

In aceste conditii au devenit aplicabile dispozitiile legii nr. 165/2013 care, in vederea definitivarii procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv in perioada regimului comunist, au instituit o serie de termene in interiorul carora comisiile locale de fond funciar, comisiile locale de inventariere a terenurilor si institutiile cu responsabilitati in procesul de restituire au obligatia sa desfasoare anumite activitati, de modul in care sunt realizate aceste actiuni depinzand indeplinirea obiectivelor din etapele ulterioare. Potrivit art. 32 din legea nr. 165/2013 „
Entitatile investite de lege au obligatia de a solutiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, inregistrate si nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi si de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, dupa cum urmeaza: a) in termen de 12 luni, entitatile investite de lege care mai au de solutionat un numar de pana la 2.500 de cereri; b) in termen de 24 de luni, entitatile investite de lege care mai au de solutionat un numar cuprins intre 2.500 si 5.000 de cereri;c) in termen de 36 de luni, entitatile investite de lege care mai au de solutionat un numar de peste 5.000 de cereri.

2. Termenele prevazute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.
3. Entitatile investite de lege au obligatia de a stabili numarul cererilor inregistrate si nesolutionate, de a afisa aceste date la sediul lor si de a le comunica Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor. Datele transmise de entitatile investite de lege vor fi centralizate si publicate pe pagina de internet a Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor.
4. Cererile se analizeaza in ordinea inregistrarii lor la entitatile prevazute la alin. (1). Prin exceptie, se analizeaza cu prioritate cererile formulate de persoanele certificate de entitati desemnate de statul roman sau de alte state membre ale Uniunii Europene, ca supravietuitoare ale Holocaustului, aflate in viata la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a prezentei legii
   ”

Totodata, art. 35 din legea nr. 165/2013 stipuleaza ca „1)
Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 si 34 pot fi atacate de persoana care se considera indreptatita la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul entitatii, in termen de 30 de zile de la data comunicarii. (2) In cazul in care entitatea investita de lege nu emite decizia in termenele prevazute la art. 33 si 34, persoana care se considera indreptatita se poate adresa instantei judecatoresti prevazute la alin. (1) in termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevazute de lege pentru solutionarea cererilor. (3) In cazurile prevazute la alin. (1) si (2), instanta judecatoreasca se pronunta asupra existentei si intinderii dreptului de proprietate si dispune restituirea in natura sau, dupa caz, acordarea de masuri reparatorii in conditiile prezentei legi. (4) Hotararile judecatoresti pronuntate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau actiunile in justitie formulate in temeiul alin. (1) si (2) sunt scutite de taxa judiciara de timbru
.”

In cauza de fata sunt incidente dispozitiile art. 35 alin. 2 raportat la art. 33 alin. 1 lit. b deoarece Primaria Municipiului Constanta avea de solutionat un numar de notificari cuprins intre 2500 - 5000, astfel cum rezulta din informatiile de pe site-ul Autoritatii Nationale pentru restituirea proprietatilor.

Asadar, raportat la numarul notificarilor de solutionat Primaria Municipiului Constanta avea obligatia de a solutiona notificarea reclamantilor si de a emite decizia de admitere sau respingere in termen de 24 luni de la data de 1.01.2014 , respectiv la data de 01.01.2016.

Prin urmare, termenul de 6 luni prevazut de alin. 2 din Legea nr. 165/2013 se considera implinit la data de 01.07.2016, actiunea dedusa judecatii fiind depusa cu depasirea acestui termen, respectiv la data de 30.06.2017.

Pentru considerentele expuse mai sus, instanta de fond a admis exceptia tardivitatii actiunii si a respins actiunea ca tardiv formulata.

Totodata, a respins ca neintemeiata cererea paratilor Primarul mun. Constanta si Municipiul Constanta prin Primar de obligare a reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata, avand in vedere ca la dosarul cauzei nu exista dovezi in sensul efectuarii unor astfel de cheltuieli.

Sustinerile partilor din calea de atac;

Impotriva acestei solutii au declarat apel reclamantii, criticand solutia primei instante, in esenta, pentru interpretarea gresita a textului normativ din perspectiva opozabilitatii termenului instituit de art. 33 alin.1 lit.c cu trimitere implicita la efectele produse de art. 35 alin.2 din Legea nr. 165/2013.

Analizand considerentele instantei de fond, se observa ca aceasta face trimitere la „informatii de pe site-ui ANRP” fara insa a verifica daca in cauza paratele si-au indeplinit obligatia cumulativa de a afisa aceste date la sediul lor, astfel incat reclamantele sa poata lua cunostinta de modul de stabilire a cererilor inregistrate si nesolutionate. In sarcina entitatilor investite cu solutionarea cererilor de restituire sunt stabilite trei obligatii cumulative, astfel: obligatia de a stabili numarul cererilor inregistrate si nesolutionate; obligatia de a afisa aceste date la sediul lor; obligatia e a comunica aceste date catre ANRP. Fata de lipsa administrarii unui probatoriu mai amplu in solutionarea de catre instanta de fond a exceptiei tardivitatii, respectiv a unor dovezi depuse de parate din care sa reiasa, data la care s-a realizat afisarea la sediul paratei a numarului de cereri inregistrate si nesolutionate, documentul doveditor al afisarii respective din care sa reiasa evidentierea numerelor de cerere inregistrate de reclamante (cu verificarea implicita a solutionarii sau nesolutionarii acestora) se apreciaza ca in cauza nu sunt dovedite indeplinirea cumulativa a cerintelor legale.

Din modalitatea de formulare a textului normativ (art. 33 alin.3 din Legea nr. 165/2013) reiese ca legiuitorul nu intamplator a ales ordinea de prioritate a obligatiilor puse in sarcina entitatii, obligatia de afisare la sediul entitatii dand posibilitatea informarii persoanelor interesate.

Or, in situatia in care la sediul entitatii nu a existat afisarea la care obliga art. 33 alin.3 din legea nr. 165/2013, este evident ca reclamantelor nu le este inopozabila afisarea pe site-ul ANRP, tocmai pentru ca in cauza entitatea investita nu a respectat ordinea de prioritate impusa de norma legala. Mai mult decat atat, la dosarul cauzei nu se regasesc dovezi, respectiv procese verbale de publicare, dovezi certe de publicare pe site-ul ANRP din care sa reiasa momentul publicarii informatiilor furnizate de entitatea investita, astfel incat printr-o eventuala raportare la acel pretins moment al publicarii pe site, sa pot aprecia asupra termenului ce imi este opus.

La momentul solutionarii exceptiei tardivitatii de catre instanta de fond, verificarea site-ului ANRP, atesta o prima publicare a numarului de cereri inregistrate si a numarului de cereri nesolutionate, la data de 16.02.2016, unde Primaria Constanta este mentionata cu un numar de cereri inregistrate de 4228 si nesolutionate de 3171. Fata de data situatiei centralizate publicate pe site-ul ANRP, 16.02.2016, devine evident ca data de la care incepe sa curga termenul de 24 de luni, este data publicarii pe site de la care apelantele puteau cunoaste termenul de solutionare.

Raportandu-ne la aceasta data, termenul de 24 de luni se implineste la 16.02.2018, iar termenul de 6 luni prevazut de art. 35 alin.2 din Legea nr. 165/2013 se implineste la 16.08.2018, cererea subsemnatelor introdusa la data de 30.06.2017 fiind astfel introdusa in termenul legal.

Aprecierile Curtii;

Apelul este nefondat si va fi respins ca atare pentru considerentele pe care le vom expune in continuare.

Fara indoiala ca prezenta cerere este supusa prevederilor Legii nr. 165/2013, aspect necontestat in cauza, reglementare adoptata ca solutia legislativa de imbunatatire a mecanismului de acordare a despagubirilor in materia retrocedarilor, in considerarea observatiilor si recomandarilor Curtii de la Strasbourg cu privire la ineficacitatea mecanismului intern de despagubiri existent anterior adoptarii. Printre masurile recomandate de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, la 12 octombrie 2010, in cadrul Hotararii-pilot in Cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei, a fost si aceea de stabilire a unor termene constrangatoare si realiste si sanctiuni pentru fiecare etape administrativa instituita de lege.

In acest context, Curtea de apel retine ca Legea nr. 165/2013 a instituit o serie de termene in care entitatile investite de lege au obligatia de a solutiona cererile formulate, inregistrate si nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013 si de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, dupa cum urmeaza: a) 12 luni, pentru entitatile investite de lege care mai au de solutionat un numar de pana la 2.500 de cereri; b) 24 de luni, pentru entitatile investite de lege care mai au de solutionat un numar cuprins intre 2.500 si 5.000 de cereri; c) 36 de luni, pentru entitatile investite de lege care mai au de solutionat un numar de peste 5.000 de cereri. Pentru toate aceste termene s-a stabilit punct de plecare momentul 1 ianuarie 2014.

Termenele diferite au fost instituite in considerarea numarului diferit de cereri nesolutionate de la nivelul diverselor entitati investite de lege cu solutionarea acestora, fiind considerate ca rezonabile atat de legiuitor cat si de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, care, prin Hotararea din 29 aprilie 2014, pronuntata in Cauza Preda si altii impotriva Romaniei, (paragraful 119), a aratat ca legiuitorul roman a fixat termene precise pentru fiecare etapa administrativa si a prevazut posibilitatea unui control jurisdictional care permite instantelor sa verifice nu numai legalitatea deciziilor administrative, ci si sa se subroge autoritatilor administrative prin pronuntarea, daca este cazul, a unei decizii de restituire a bunului sau de acordare a unor compensatii.

Mai departe, instanta de apel retine ca termenele mentionate, de 12, 24, respectiv 36 de luni incep sa curga de la data de 1 ianuarie 2014, deoarece este necesara o perioada premergatoare derularii procedurilor administrative necesare implementarii noului cadru legislativ si pentru ca autoritatile sa isi indeplineasca obligatiile legale prevazute in noua lege. Totodata, legea a instituit si o serie de remedii procesuale, in cazul nerespectarii procedurii si al termenelor stabilite.

In acest context se retine ca, potrivit art. 35 alin.2 din Legea nr. 165/2013, in cazul in care entitatea investita de lege nu emite decizia in termenele prevazute la art. 33 si 34 din Legea nr. 165/2013, persoana care se considera indreptatita se poate adresa sectiei civile a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul entitatii, in termen de 6 luni de la expirarea termenelor respective.

Actiunea reclamantelor este introdusa la instanta in exercitarea acestui demers, retinandu-se ca unitatea detinatoare nu a dat curs obligatiilor sale in termenul stipulat.

In cauza, unitatea detinatoare este Municipiul Constanta, despre care insasi reclamantele sustin ca avea de solutionat un numar de cereri cuprins intre 2.500 si 5.000, termenul de solutionare al acestora fiind de 24 de luni potrivit art. 33 alin.1 lit.b.

Motivele de critica expuse de catre apelante privesc modul in care instanta de fond a solutionat exceptia tardivitatii formularii cererii de restituire adresate instantei de judecata. In esenta, apelantele sustin ca termenul de 6 luni in care se puteau adresa instantei de judecata, prevazut de art. 35 alin. 2 din Lg. nr. 165/2013, curge de la data afisarii datelor referitoare la numarul cererilor nesolutionate la sediul unitatii detinatoare, respectiv de la comunicarea Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor prin publicarea pe pagina proprie de internet.

In determinarea momentului de la care curge termenul de 6 luni, Curtea are in vedere statuarile Inaltei Curti de Casatie si Justitie, exprimate in
decizia nr. 34 din 14 aprilie 2018
pronuntata in complet pentru dezlegarea unor probleme de drept referitoare la aplicarea termenelor prevazute de art. 33 alin. (1) si art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, in cazul returnarii dosarelor inregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor catre entitatile investite cu solutionarea notificarii, in vederea restituirii, in natura sau prin compensare cu alte bunuri.

Astfel, Inalta Curte de Casatie si Justitie stabileste (paragraful 69) ca termenele instituite de dispozitiile art. 33 - 35 din Legea nr. 165/2013 sunt termene procedurale legale, imperative sau prohibitive si absolute si ca in cazul acestora regulile de calcul al termenelor procedurale sunt prevazute de art. 181 din Codul de procedura civila, care constituie dreptul comun in materie, astfel incat, ori de cate ori legea nu prevede expres o alta regula speciala pentru calculul unui anumit termen, se vor aplica regulile generale instituite de acest text legal.

Regula de drept comun pentru pentru stabilirea punctului de plecare a termenului (art. 184 din Codul de procedura civila), este aceea ca termenele incep sa curga de la data comunicarii actelor de procedura, daca legea nu dispune altfel. Or, in cazul de fata, punctul de plecare al calculului termenului este un moment diferit de regula de drept comun, respectiv momentul 1 ianuarie 2014 stabilit, in mod expres, de catre art. 33alin.2 din Lg. nr. 165/2013.

Prin urmare, termenul de 24 de luni curge de la 1 ianuarie 2014 si se implineste la 1 ianuarie 2016, data de la care curge si termenul de 6 luni prevazut de art. 35 alin.2 din Legea nr. 165/2013. Asa fiind, termenul de depunere al cererii la instanta de judecata a fost epuizat la 30.06.2016. Cum reclamantele s-au adresat instantei la data de 04.07.2017, in mod corect instanta de fond a solutionat exceptia de tardivitate.

In insusirea acestui rationament, Curtea de apel are in vedere si faptul ca in mod constant Curtea Constitutionala a statuat ca reglementarea de catre legiuitor, in limitele competentei sale, a unui drept - subiectiv ori procesual - inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrangere a exercitiului acestuia, ci doar o modalitate eficienta de a preveni exercitarea sa abuziva (a se vedea, in acest sens, de exemplu, Decizia nr. 201 din 6 martie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, sau Decizia nr. 754 din 20 septembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 718 din 23 octombrie 2012). In aceste imprejurari, Curtea Constitutionala a stabilit ca instituirea, prin dispozitiile Legii nr. 165/2013, a unor termene inauntrul carora entitatile investite cu solutionarea notificarilor au obligatia de a le solutiona si dupa a caror expirare persoana interesata are posibilitatea de a se adresa instantei competente nu contravine accesului liber la justitie(decizia nr. 137 din 14.03.2017 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 401 din 29 mai 2017).

Instanta de apel invedereaza ca prevederile exprese privind accesul liber la justitie al persoanelor indreptatite, nemultumite de pasivitatea entitatilor investite de lege cu privire la solutionarea cererilor in termenele prevazute de noua lege, urmaresc evitarea blocajelor care pot interveni la nivel administrativ in ceea ce priveste finalizarea procesului de restituire si ca pentru garantarea aplicarii eficiente a legii, s-a instituit un sistem
specific
de sanctiuni pentru neindeplinirea obligatiilor care izvorasc din lege, extinzandu-se categoriile de persoane care pot fi sanctionate contraventional, precum si sfera actelor definite ca fiind contraventii. Printre acestea se numara si nerespectarea termenelor prevazute de lege (art.36 lit.h din Lg. nr. 165/2013)

Cu aceste considerente, instanta de apel va respinge ca nefondat apelul, cu consecinta mentinerii solutiei instantei de fond ca temeinica si legala.

Decizia civila nr. 112/C/22.06.2018 Judecator redactor Mihaela Mocanu