Acord de mediere. Controlul de legalitate a acordului de mediere in procedura de incuviintare.

 

Art.58 alin.2 din Legea nr.192/2006

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila

 Decizia nr. 356 din 22 februarie 2016.

 

 

 

• art.58 alin.2 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator

 

Potrivit dispozitiilor art.58 alin.2 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, intelegerea partilor nu trebuie sa cuprinda prevederi care aduc atingere legii si ordinii publice.

Intelegerea obtinuta in urma medierii este un contract intre parti, iar procedura de incuviintare a acordului de  mediere constituie un control de legalitate si are rolul de a impiedica intrarea in circuitul civil a unor acte juridice civile care incalca legea, ordinea publica.

 

 

Prin decizia civila nr. 356/22 februarie 2016, Curtea de Apel Ploiesti a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul SL impotriva sentintei civile nr. 1732/4 noiembrie 2015 a Tribunalului Dâmbovita, apreciind legalitatea si temeinicia sentintei.

Sub un prim aspect, Curtea reaminteste ca, potrivit dispozitiilor art.58 alin.2 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, intelegerea partilor nu trebuie sa cuprinda prevederi care aduc atingere legii si ordinii publice.

Intelegerea obtinuta in urma medierii este un contract intre parti, iar procedura de incuviintare a acordului de  mediere constituie un control de legalitate si are rolul de a impiedica intrarea in circuitul civil a unor acte juridice civile care incalca legea, ordinea publica.

Pe de alta parte, se impune a se preciza ca, in conformitate cu dispozitiile art.22 alin.2 Cod pr.civila, ce reglementeaza rolul activ al instantei, judecatorul solutioneaza litigiul aplicând dispozitiile legale incidente in cauza, respectând astfel principiul legalitatii, unul din principiile fundamentale ale procesului civil.

Or, in cauza pendinte judecatii, cum in mod corect a retinut si prima instanta, dreptul material la actiune având ca obiect plata drepturilor salariale aferente perioadei 1.10.2008 – 31.05.2011 este prescris, conform Decretului nr. 167/1958 (aplicabil in speta fata de dispozitiile art.6 alin.4 Cod civil si ale art. 201 din Legea nr. 71/2011, potrivit carora prescriptiile incepute sub legea veche ramân guvernate de prevederile legale care le-au instituit).

In acest context, plecând de la caracterul imperativ al normelor ce reglementeaza prescriptia dreptului la  actiune, in raport de dispozitiile legale mentionate in preambulul expunerii, Curtea apreciaza ca, in mod legal, prima instanta nu a dat eficienta juridica acordului de mediere intervenit intre parti.

Sub un ultim aspect, se impune a se mentiona ca, din moment ce pâna in prezent nu a intervenit o dispozitie legala de natura sa reglementeze acordarea drepturilor salariale solicitate de reclamant, este cert ca in speta isi gaseste aplicabilitatea rationamentul expus in precedent, avut in vedere si de judecatorul fondului.

In considerarea argumentelor expuse, Curtea, in temeiul art.480 alin.1 Cod pr.civila, a respins apelul ca nefondat.

 

 
(Judecator

Cristina-Paula Brotac)