Accident de circulatie. Inadmisibilitatea cererii de chemare in garantei a altei persoane in cadrul procesului penal. Nelegalitatea excluderii raspunderii civile a inculpatului in cadrul solutionarii actiunii civile. Imposibilitatea anularii contractului de asigurare si a politei de asigurare in cadrul procesului penal.

 

Cod procedura penala

 

1. Fiind alaturata actiunii penale, actiunea civila are un caracter accesoriu si deci, poate fi exercitata in cadrul procesului penal numai in masura in care poate fi pusa in miscare actiunea penala,  in raport de disp. art. 14 alin. 1 si 2 cod procedura penala, fiind inadmisibila asadar admiterea unei cereri de chemare in garantie in cadrul procesului penal, atata timp cat cadrul procesual al solutionarii actiunii civile este strict delimitat de normele imperative procesual penale care nu permit incidenta unei astfel de institutii in cadrul procesului penal.

2. Pe de alta parte, obiectul actiunii penale il constituie antrenarea raspunderii penale a inculpatului, in calitate de autor al infractiunii, precum si in mod corelativ a raspunderii sale civile, alaturata celei penale. In cadrul solutionarii  actiunii civile alaturate celei penale, nu poate fi exclusa raspunderea civila a inculpatului, ca subiect activ al infractiunii ce a constituit temeiul antrenarii raspunderii sale penale, fiind inadmisibil ca pentru fapta ilicita, cauzatoare de prejudicii, care constituie infractiunea savarsita de catre inculpat, sa raspunda, in latura civila, in mod exclusiv, alte entitati juridice .

3. Raspunderea asiguratorului nu poate fi exclusa in prezenta cauza nici prin efectul eventualei fapte culpabile a prepusului sau, atata timp cat contractul de asigurare isi produce depline efecte intre partile contractante,  potrivit art.37 din legea 32/2000 privind activitatea de asigurare si supraveghere a asigurarilor, conform carora ,,nicio fapta sau omisiune a asiguratorului ori a agentului sau, constand in incalcarea oricarei prevederi a prezentei legii, a legii aplicabile contractului de asigurare si a conditiilor sau a cuantumului primelor de asigurare, precum si alte elemente privind incheierea contractului de asigurare, nu pot fi invocate de asigurator pentru anularea unui contract de asigurare.’’

Cu alte cuvinte, eventuala actiune ilicita a agentului de asigurari, in calitate de prepus al societatii de asigurare, nu poate produce efecte in planul inlaturarii raspunderii civile a societatii de asigurare, care devine incidenta in temeiul contractului de asigurare ce produce efecte depline intre partile contractante, efecte care sunt stabilite tocmai in cadrul solutionarii actiunii civile alaturate celei penale, avand ca obiect savarsirea infractiunii de catre una dintre partile acestui contract de asigurare.

Prin urmare, nu poate fi exclusa valabilitatea politiei de asigurare in cadrul prezentului proces penal atat timp cat dispozitiile imperative de mai sus asigura cadrul legal pentru mentinerea la acest moment a valabilitatii contractului, instanta penala neputand proceda la anularea contractului de asigurare si nici la limitarea efectelor acestuia, contrar dispozitiilor legale.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia penala nr. 504 din 8 aprilie 2013.

 

Prin sentinta penala nr.37/23.01.2012 pronuntata de Judecatoria Targoviste
,
in temeiul dispozitiilor art.320/1 alin.1-7 C.pr.penala coroborate cu dispozitiile art.13 alin.1 C.penal, s-a admis cererea formulata de inculpatul
P.I.D.
si in baza dispozitiilor art.178 alin.2 C.penal, cu aplicarea dispozitiilor art.320/1 alin.7 C.pr.penala coroborate cu dispozitiile art.13 alin.1 C.penal, cu aplicarea si a dispozitiilor art.74 alin.1 lit.a si lit.b si dispozitiilor art.76 alin.1 lit.d din Codul penal, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa inchisorii de 1 an, pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa in data de 07.09.2006.

In temeiul dispozitiilor art.71 alin.1 si alin 2 C.penal, aceluiasi inculpat i-au fost aplicate pedepsele accesorii prevazute de dispozitiile art.64 alin.1 lit.a, cu exceptia dreptului de a alege, si lit.b C.penal.

In temeiul dispozitiilor art.81 alin.1 C.penal s-a suspendat conditionat executarea pedepsei inchisorii aplicate, pe durata termenului de incercare prevazut de dispozitiile art.82 alin.1 si alin.3 C.penal, de 3 ani, format din cuantumul pedepsei inchisorii aplicate de 1 an, la care s-a adaugat un interval de timp de 2 ani.

S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 C.penal, privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

  In temeiul dispozitiilor art.71 alin.5 C.penal, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii s-a suspendat si executarea pedepselor accesorii.

Prin aceeasi sentinta, in temeiul dispozitiilor art.178 alin.2 C.penal, cu aplicarea si a dispozitiilor art.74 alin.1 lit.a si dispozitiilor art.76 alin.1 lit.d C.penal, inculpatul P.M. a fost condamnat la pedeapsa inchisorii de 1 an si 8 luni, pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa in data de 07.09.2006, fiindu-i aplicate  pedepsele accesorii prevazute de dispozitiile art.64 alin.1 lit.a, cu exceptia dreptului de a alege, si lit.b din Codul penal.

In temeiul dispozitiilor art.81 alin.1 C.penal s-a suspendat conditionat executarea pedepsei inchisorii aplicate, pe durata termenului de incercare prevazut de dispozitiile art.82 alin.1 si alin.3 C.penal de 3 ani si 8 luni, format din cuantumul pedepsei inchisorii aplicate de 1 an si 8 luni, la care s-a adaugat un interval de timp de 2 ani.

S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 C.penal, privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

  In temeiul dispozitiilor art.71 alin.5 C.penal, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii s-a suspendat si executarea pedepselor accesorii.

In temeiul dispozitiilor art. 50 alin.1 din Legea nr.136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborate si cu dispozitiile art.37 din Legea nr.32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cu dispozitiile art.7 si cu anexa 3 din Ordinul nr.3.108/2004 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, a fost obligata asiguratoarea SC. C.A. – S.A. la plata catre partea vatamata si civila G.F. a despagubirilor in cuantum de 17.500 de lei, pentru prejudiciul moral suferit, la plata catre partea vatamata si civila G.I.G. a despagubirilor in cuantum de 17.500 de lei, pentru prejudiciul moral suferit, la plata catre partea vatamata si civila G.F.G. a despagubirilor in cuantum de 17.500 de lei, pentru prejudiciul moral suferit, la plata catre partea vatamata si civila G. M. a despagubirilor in cuantum de 17.500 de lei, pentru prejudiciul moral suferit, si la plata catre partea vatamata si civila G.I. a despagubirilor in cuantum de 10.000 de lei, pentru prejudiciul moral suferit.

In temeiul dispozitiilor art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborate si cu dispozitiile art. 37 din Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cu dispozitiile art.7 si cu anexa 3 din Ordinul nr. 3.108/2004 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, a fost obligata asiguratoarea S.C. C. A. – S.A. la plata catre partile vatamate si civile G.F. a despagubirilor in cuantum de 3.000 de lei, pentru prejudiciul material suferit, si catre G. I. a despagubirilor in cuantum de 3.000 de lei, pentru prejudiciul material suferit.

In temeiul dispozitiilor art. 61 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborate si cu dispozitiile Ordinului nr. 113.127/2006 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, inculpatul P. I. D.  a fost obligat la plata catre partea vatamata si civila G.F. a despagubirilor in cuantum de 17.500 de lei, pentru prejudiciul moral suferit, la plata catre partea vatamata si civila G.I.G a despagubirilor in cuantum de 17.500 de lei, pentru prejudiciul moral suferit, la plata catre partea vatamata si civila G.F.G. a despagubirilor in cuantum de 17.500 de lei, pentru prejudiciul moral suferit, la plata catre partea vatamata si civila G.M. a despagubirilor in cuantum de 17.500 de lei, pentru prejudiciul moral suferit, la plata catre partea vatamata si civila G.I. a despagubirilor in cuantum de 10.000 de lei, pentru prejudiciul moral suferit.

In baza dispozitiilor art.60-63 C.pr.civila coroborate cu dispozitiile art.721 din acelasi cod, s-a admis cererea de chemare in garantie formulata de asiguratoarea S.C. CA – S.A., reprezentata prin Sucursala T., impotriva chematei in garantie D.E..

In temeiul dispozitiilor art.60-63 C.pr.civila coroborate cu dispozitiile art.37 din Legea nr.32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cu dispozitiile Ordinul nr.3.108/2004 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, a fost obligata chemata in garantie D.E. la plata catre asiguratoarea S.C. C.A. – S.A. a sumei de 89.000 de lei, reprezentand suma de plata la care a fost obligata asiguratoarea in prezenta cauza, in temeiul contractului de asigurare incheiat de chemata in garantie D.E.

Pentru a hotari astfel, analizand probatoriul administrat in cauza, in raport de dispozitiile legale, instanta de fond a retinut  ca in data de 07.09.2006, in jurul orei 21,00, a avut loc un accident de circulatie pe DN 72A, in afara localitatii D., in care au fost implicate autovehiculul cu nr. de inmatriculare .............., marca Mercedes Vito, condus de inculpatul P.I.D. in acest autovehicul, pe locul de langa inculpat, aflandu-se victima G.C., in varsta de 18 ani, si autovehiculul cu nr. de inmatriculare ...................., si anume o autobasculanta marca Roman, condusa de inculpatul P. M.

S-a retinut de catre prima instanta, in esenta, ca inculpatul P.I.D. in data de 07.09.2006, in jurul orei 21,00, a condus autoutilitara marca Mercedes Vitto 108 CD, cu nr. de inmatriculare ............., pe DN 72, in afara localitatii D., si, urmare a nerespectarii dispozitiilor art.49 alin.4 lit. c si 35 alin. 1 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, privind circulatia pe drumurile publice, a intrat in coliziune cu autocamionul marca Roman inmatriculata sub nr. .................., condus de inculpatul P. M., ce stationa pe carosabil, aceasta fapta avand ca urmare moartea victimei G.C., in varsta de 18 ani, ce se afla in autovehiculul sau, fapta care, in drept, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de dispozitiile art. 178 alin. 2 din Codul penal.

S-a mai retinut de asemenea, ca inculpatul P.M. in data de 07.09.2006, in jurul orei 21,00, dupa ce condusese autobasculanta marca Roman cu nr. de inmatriculare ................., pe DN 72, a oprit si apoi a stationat acest autovehicul aproximativ 15-20 de minute, pe carosabil, ca urmare a unei defectiuni la acest autovehicul, cu nerespectarea dispozitiilor art. 155 si art. 156 din H. G. nr. 1.391/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, ca urmare a acestei fapte autovehiculul condus de inculpatul P. intrand in coliziune cu autovehiculul ce fusese condus de el, aceasta avand ca urmare moartea victimei G.C., astfel incat fapta sa intruneste, in drept, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de dispozitiile art. 178 alin. 2 din Codul penal.

Asiguratoarea S.C. C.A. – S.A. a formulat in data de 19.11.2010

cererea de chemare in garantie

a numitei  D.E.,  solicitand ca aceasta sa fie obligata la plata sumelor la care instanta, eventual, o va obliga, deoarece acesta se face vinovata de nerespectarea obligatiilor contractuale si a prevederilor legale in vigoare, Ordinul C.S.A. nr.3116/2005, incheind polita nr.FG00668797, ulterior producerii accidentului de circulatie, si sa se aiba in vedere urmatoarele: in privinta celor doua autoturisme implicate in eveniment, doar in cazul autobasculantei cu numarul de inmatriculare ..................... exista o polita de asigurare de raspundere civila pentru accidente RCA, seria ...., ............, emisa de agentul S.C. C.A. – S.A. D.E., actualmente agent inactiv al societatii, insa aceasta polita nu a fost incheiata cu respectarea prevederilor contractuale, art. 7 din contractul de mandat nr. ................, precum si cu respectarea prevederilor legale in vigoare in data respectiva, in speta Ordinul C. S. A. nr. 3.116/2005 si Normele de aplicare ale acestuia, ordin in care se arata ca: „Raspunderea asiguratorului incepe: a) din momentul platii primei de asigurare si al eliberarii documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrarii in vigoare a asigurarii, inscrisa in document, pentru asiguratul care isi indeplineste obligatiile de plata cel mai tarziu in ultima zi de valabilitate a perioadei de asigurare anterioare; b) dupa 48 de ore de la expirarea zilei in care s-a platit prima de asigurare si s-a eliberat documentul de asigurare, pentru persoanele care nu aveau o asigurare obligatorie RCA, valabila in momentul platii.”;

In concret, faptul ca agentul a incheiat polita cu valabilitate (raspundere) din aceeasi zi cu cea a contractarii si incasarii primei de asigurare (decontata ulterior) si care este aceeasi cu data accidentului, faptul ca, pus probabil sub presiunea clientului, a cuprins in asigurare ca valabilitate, o perioada de 6 luni si o zi, incluzand, ca prima zi, tocmai data accidentului, inseamna, fara tagada, ca aceasta polita a fost incheiata de agent exact in scopul acoperirii accidentului;

Instanta de fond a incuviintat cererea de introducere in cauza a lui D.E., in calitate de chemata in garantie iar
i
n temeiul dispozitiilor art. 60-63 din Codul de procedura civila coroborate cu dispozitiile art. 721 din Codul de procedura civila, instanta de fond a admis cererea de chemare in garantie formulata de asiguratoarea S. C. C.A. – S. A. impotriva chematei in garantie D.E..

Pentru a dispune astfel prima instanta a avut in vedere urmatoarele considerente:

Dispozitiile art. 60 alin. 1 din Codul de procedura civila prevad ca partea poate sa cheme in garantie o alta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte, in cazul cand ar cadea in pretentii, cu o cerere in garantie sau in despagubire.

Prin urmare, asa cum se arata in intreaga doctrina juridica, chemarea in garantie, ca mijloc procesual de atragere a unui tert la judecata, este admisibila nu numai in cazul drepturilor reale sau de creanta garantate legal ori conventional, ci ori de cate ori partea care ar cadea in pretentii ar avea posibilitatea sa solicite de la o persoana despagubiri pentru dreptul pe care l-a pierdut, respectiv pentru obligatia ce a fost stabilita in sarcina sa prin hotarare judecatoreasca.

Dispozitiile art. 721 din Codul de procedura civila prevad ca dispozitiile acestui cod constituie procedura de drept comun in materie civila si ele se aplica si in materiile prevazute de alte legi, in masura in care acestea nu cuprind dispozitii contrare, prin urmare dispozitiile Codului de procedura civila aplicandu-se si in materie penala, asa cum doctrina juridica a aratat in unanimitate, in masura in care materia penala nu cuprinde dispozitii contrare.

In acest sens, instanta de fond a constatat ca nu exista nici o dispozitie in materie penala care sa reglementeze inadmisibilitatea cererii de chemare in garantie formulate de una dintre parti in cadrul solutionarii actiunii civile alaturate actiunii penale.

Ca atare, cererea de chemare in garantie formulata de asiguratoare impotriva agentului sau de asigurare, ce priveste obiectul cauzei, acesta incheind contractul de asigurare pentru autovehiculul condus de inculpatul P. M., este admisibila.

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs: Parchetul de pe langa Judecatoria Targoviste, inculpatul P.M. asiguratorul SC C.A. SA, partile civile G.F., G.I., G.M., G.F.G., prin reprezentant legal G.F., G.I.G.,  partea responsabila civilmente SC BV S P SRL si chemata in garantie – D.E., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Recursurile Ministerului Public, ale partilor civile  si ale chematei in garantie sunt  fondate, iar recursurile inculpatului,  partii responsabile civilmente si asiguratorului sunt nefondate.

Instanta de fond a stabilit in mod corect si complet situatia de fapt si a realizat o justa interpretare si apreciere a mijloacelor de proba, din care rezulta atat existenta faptelor pentru care inculpatii au fost trimisi in judecata prin rechizitoriu, cat si savarsirea acestora, cu vinovatie in forma ceruta de lege, de catre acesti inculpati.

Pe baza mijloacelor de proba legal administrate, in mod corect s-a retinut si rezulta ca la data de 07.09.2006 in afara localitatii D. a avut loc un accident de circulatie, produs cu incalcarea dispozitiilor legale ce reglementeaza circulatia autovehiculelor pe drumurilor publice din partea ambilor inculpati, in calitate de conducatori ai celor doua autovehicule ce au intrat in coliziune, impact in urma caruia victima G.C. ce se deplasa ca pasager intr-unul dintre autovehicule, a suferit multiple traumatisme care au dus la incetarea sa violenta din viata.

Astfel, inculpat P.I.D. se afla la volanul autoutilitarei MERCEDEZ VITO cu numar de inmatriculare ………….. iar inculpatul P.M. se afla la volanul autobasculantei marca ROMAN cu numar de inmatriculare ……………., cele doua autovehicule intrand in coliziune, iar potrivit raportului de expertiza criminalistica nr.224/24 iunie 2009 intocmit de Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Bucuresti, s-a concluzionat, prin cercetarea tuturor imprejurarilor si a datelor existente, ca ambii conducatori auto se fac vinovati de producerea accidentului, chiar daca in momentele premergatoare acestuia autobasculanta era oprita.

S-a concluzionat ca viteza reala de deplasare a autoutilitarei condusa de inculpatul P.I.D. in momentele premergatoare declansarii starii de pericol iminent a fost de circa 120 km/ora, astfel incat acest inculpat putea evita producerea accidentului daca ar fi rulat cu o viteza adaptata spatiului frontal de vizibilitate.

In ceea ce-l priveste pe inculpatul P.M., s-a aratat ca desi autovehiculul pe care il conducea era oprit, cu toate acestea, oprirea a fost efectuata partial pe partea carosabila, astfel incat si acest inculpat putea evita producerea accidentului daca ar fi oprit la limita acostamentului, iesind cat mai mult in afara partii carosabile.

In ceea ce priveste latura civila a cauzei, care a fost criticata de catre toate partile ce au formulat calea de atac din prezenta cauza, Curtea a  constatat ca rezolvarea  data acesteia la primul grad de jurisdictie este gresita din mai multe puncte de vedere:

In primul rand, Curtea a constatat ca, in mod gresit instanta de fond a admis cererea de chemare in garantie in anumitei D.E., angajat al societatii de asigurare SC C.A. SA, ignorandu-se dispozitiile legale imperative statuate in art.14 alin.1 C.pr.penala potrivit carora „actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului, precum si a partii responsabile civilmente”, precum si a celor inscrise in art.14 alin.2 C.pr.penala, potrivit carora „actiunea civila poate fi alaturata actiunii penale in cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila”.

De asemenea art.15 alin.1 C.pr.penala stabileste titularii raspunderii civile, acestia fiind invinuitul sau inculpatul si persoana responsabila civilmente, observandu-se ca din cadrul legal nu fac parte alti subiecti procesuali, cum ar fi garantul, asa cum este cazul in speta.

Fiind alaturata actiunii penale, actiunea civila are un caracter accesoriu si deci, poate fi exercitata in cadrul procesului penal numai in masura in care poate fi pusa in miscare actiunea penala, fiind inadmisibila asadar admiterea unei cereri de chemare in garantie in cadrul procesului penal, atata timp cat cadrul procesual al solutionarii actiunii civile este strict delimitat de normele imperative procesual penale care nu permit incidenta unei astfel de institutii in cadrul procesului penal.

Pe cale de consecinta, caile de atac promovate de Ministerul Public si de chemata in garantie D.E. sunt fondate sub acest aspect constatandu-se ca principiul legalitatii procesului penal, cat si dispozitiile imperative citate mai sus, nu permite exercitarea de o alta maniera a actiunii civile alaturate celei penale, titularii raspunderii civile fiind expres nominalizati atat de legea procesual penala (invinuitul ori inculpatul si partea responsabila civilmente), cat si de jurisprudenta constanta stabilita in mod obligatoriu prin deciziile pronuntate de instanta suprema in recursurile in interesul legii, jurisprudenta in cadrul careia nu se regaseste posibilitatea antrenarii raspunderii civile a unei persoane chemate in garantie, in cadrul unui proces penal.

Asa fiind, curtea, constatand ca sub acest aspect instanta de fond a pronuntat o hotarare contrara legii, caz de casare prevazut de disp. art.385/9 alin.1 pct.17/1 C.pr.penala,  calea de atac a fost admisa si pe cale de consecinta a fost respinsa ca inadmisibile cererea de chemare in garantie a numitei D.E., cu consecinta inlaturarii dispozitiilor privind obligarea acesteia la plata sumei de 89.000 lei.

In al doilea rand, Curtea a observat ca solutia pronuntata la primul grad de jurisdictie este gresita, in sensul ca raspunderea asiguratorului SC C.A. SA S. - Sucursala T., este incidenta, potrivit deciziei nr.1/2005 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie pe calea recursului in interesul legii, in calitate de asigurator de raspundere civila iar nu ca parte responsabila civilmente sau garant al platii despagubirilor civile.

  Din acest punct de vedere, solutia pronuntata si motivata  de catre instanta de fond, prin care s-a stabilit doar raspunderea civila a asiguratorului, fara antrenarea raspunderii civile a inculpatului, alaturi de asigurator, nu este conforma deciziei pronuntate in interesul legii.

Astfel, curtea a remarcat  ca obiectul actiunii penale il constituie antrenarea raspunderii penale a inculpatului, in calitate de autor al infractiunii, precum si in mod corelativ a raspunderii sale civile, alaturata celei penale.

Cu alte cuvinte, desi in cadrul actiunilor penale avand ca obiect tragerea la raspundere penala a unor persoane pentru incalcarea dispozitiilor legale ce reglementeaza circulatia pe drumurile publice, ce au avut drept consecinta savarsirea unor infractiuni prin care s-au produs vatamari corporale sau deces, dispozitiile legale sau cele jurisprudentiale conferite pe calea recursului in interesul legii, prevad obligativitatea stabilirii raspunderii civile si in raport de alte entitati juridice – societati de asigurare sau, in absenta existentei unui contract valabil de asigurare, Fondul de Protectie a Victimelor Strazii – cu toate acestea este evident ca in solutionarea actiunii civile, alaturate celei penale nu se poate ajunge la exonerarea de raspundere civila a insasi inculpatului, in calitate de autor al infractiunii si simultan al faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.

Este evident ca in cadrul actiunii civile alaturate celei penale, nu poate fi exclusa raspunderea civila a inculpatului, ca subiect activ al infractiunii ce a constituit temeiul antrenarii raspunderii sale penale, fiind inadmisibil ca pentru fapta ilicita, cauzatoare de prejudicii sa raspunda, in latura civila, in mod exclusiv, alte entitati juridice chiar daca raspunderea lor civila este atrasa alaturi de cea a inculpatului, prin efectul legii sau al deciziilor pronuntate pe calea recursului in interesul legii.

Asa fiind, Curtea a constatat ca la primul grad de jurisdictie in mod gresit au fost stabiliti ca titulari ai obligatiilor de dezdaunare, in mod exclusiv asiguratorul, partea responsabila civilmente si Fondul de Protectie a Victimelor Strazii, excluzandu-se raspunderea civila a inculpatilor, fata de care a fost pronuntata solutia de condamnare pentru savarsirea infractiunii ce a constituit obiectul exercitarii actiunii penale.

In realitate, inculpatii urmeaza a raspunde in mod solidar, fiecare dintre acestia alaturi de asigurator si respectiv de Fondul de Protectie a Victimelor Strazii, iar inculpatul P.M., care a actiona in calitate de prepus al partii responsabile civilmente in solidar cu respectiva parte responsabila civilmente pentru despagubirile civile si daunele morale catre fiecare dintre partile civile din prezenta cauza.

Astfel, s-a observat ca si sub acest aspect instanta de fond a pronuntat o hotarare contrara legii, fiind de asemenea incident cazul de casare prevazut de art.385/9 alin.1 pct.17/1 C.pr.penala, ignorandu-se solidaritatea raspunderii civile a autorilor faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, sens in care urmeaza ca hotararea atacata a fost casata cu consecinta obligarii in solidar a inculpatilor la plata de daune morale, in conditiile in care s-a constatat la primul grad de jurisdictie ca despagubirile civile in suma de 11.000 lei au fost deja achitate de catre inculpatul P.I.D. catre partile civile G.F. si G.I. care nu au mai formulat pretentii civile impotriva inculpatului pentru plata de despagubiri civile.

Legat de criticile formulate de asigurator, curtea a constatat de asemenea ca nu este intemeiat motivul de recurs care priveste gresita constatare a valabilitatii politei de asigurare si deci ca nu poate fi exclusa raspunderea civila a asiguratorului in prezenta cauza deoarece potrivit dispozitiilor legale incidente la momentul producerii accidentului, raspunderea asiguratorului nu poate fi exclusa in prezenta cauza nici prin efectul eventualei fapte culpabile a prepusului sau D. E., atata timp cat contractul de asigurare isi produce depline efecte intre partile contractante.

Astfel, potrivit art.37 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supraveghere a asigurarilor, nici o fapta sau omisiune a asiguratorului ori a agentului sau, constand in incalcarea oricarei prevederi a prezentei legii, a legii aplicabile contractului de asigurare si a conditiilor sau a cuantumului primelor de asigurare, precum si alte elemente privind incheierea contractului de asigurare, nu pot fi invocate de asigurator pentru anularea unui contract de asigurare.

Cu alte cuvinte, eventuala actiune ilicita a agentului de asigurari, in calitate de prepus al societatii de asigurare, nu poate produce efecte in planul inlaturarii raspunderii civile a societatii de asigurare, care devine incidenta in temeiul contractului de asigurare ce produce efecte depline intre partile contractante, efecte care sunt stabilite tocmai in cadrul solutionarii actiunii civile alaturate celei penale, avand ca obiect savarsirea infractiunii de catre una dintre partile acestui contract de asigurare.

Prin urmare, nu poate fi exclusa valabilitatea politiei de asigurare in cadrul prezentului proces penal atat timp cat dispozitiile imperative de mai sus asigura cadrul legal pentru mentinerea valabilitatii contractului de asigurare in prezenta cauza, instanta penala neputand proceda la anularea contractului de asigurare si nici la limitarea efectelor acestuia, contrar acestor dispozitii legale.

 (Judecator Cristina Georgescu)