Conditia privind creanta certa, lichida si exigibila, Dovada creantei certe, lichide si exigibile

Una din conditiile prevazute de legiuitor in art.5 pct.20 din Legea nr. 85/12014pentru deschiderea procedurii este aceea a unei creante certe, a carei existenta neindoielnica rezulta din insusi actul de creanta sau din alte acte provenind de la debitor sau recunoscute de acesta, lichide, al carui obiect este determinat sau determinabil si exigibile in sensul ca obligatia debitorului este ajunsa la scadenta sau acesta este decazut din beneficiul termenului de plata.

Definitia din art. 5 pct. 20 din Legea nr. 85/2014 a creantei certe ca rezultand din chiar actul de creanta sau din alte acte (...) conduce la concluzia potrivit careia in materie probatorie, pentru solutionarea cererii de deschidere a procedurii la cererea creditorului este admisibila doar proba cu inscrisuri, fiind inadmisibila administrarea altor probe.

Conditia nu este indeplinita in cazul in care cuantumul creantei nu poate fi determinat cu certitudine decat in cadrul unui litigiu de drept comun, urmare a administrarii unui probatoriu mai complex ce include proba cu expertiza pe baza documentelor contabile ale societatii.

Prin sentinta nr. 415 din data de 14.06.2017, Tribunalul Dolj - Sectia a II-a Civila a admis contestatia debitoarei SCSASRL.

A respins cererea creditorului IE impotriva debitoarei SCSASRL.

A obligat creditorul la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecata catre debitoare.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca in cauza creditorul IE a solicitat deschiderea procedurii insolventei impotriva debitoarei SCSASRL pentru o creanta in cuantum total de 18.106,26 euro in echivalent lei suma de 95.249,37 lei reprezentand debit principal constand in imprumuturi nerestituite si penalitati calculate conform OUG nr. 13/2011.

Judecatorul - sindic a retinut ca potrivit art.5 pct. 20 din Legea nr.85/2014, prin creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei se intelege creditorul a carui creanta impotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 60 de zile.

Pentru a se aplica procedura insolventei, legea impune astfel indeplinirea cumulativa a mai multor conditii: creditorul sa aiba o creanta certa, lichida si exigibila avand o valoare cel putin egala cu valoarea-prag indicata de lege si debitorul sa se afle in situatia de a nu mai putea face fata datoriilor sale comerciale.

Creanta trebuie sa aiba un cuantum superior sumei de 40.000 lei, conform art. 5 pct. 72 din lege.

Prin creanta certa in sensul Legii nr.85/2014, se intelege acea creanta a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul.

Art. 663
N.C.P.Civ
defineste creanta lichida atunci cand obiectul ei este determinat sau cand titlul executoriu contine elementele care permit stabilirea lui.

Creanta este exigibila daca obligatia debitorului este ajunsa la scadenta sau acesta este decazut din beneficiul termenului de plata.

La termenul de judecata din data de 07.06.2017, judecatorul sindic a calificat intampinarea formulata de debitoare ca fiind in realitate o contestatie impotriva cererii creditoare de deschidere a procedurii insolventei, raportat la temeiul de drept invocat si continutul acesteia.

Cu privire la timbrarea contestatiei, judecatorul sindic a constatat ca debitoarea a facut dovada achitarii unei taxe de timbru de 200 lei aferenta contestatiei cu chitanta seria 69900/2017 nr. 0154457 emisa la 21.04.2014, astfel ca a respins exceptia netimbrarii contestatiei invocata de creditor. In ceea ce priveste formularea contestatiei de catre debitoare, judecatorul sindic a constatat ca aceasta a fost depusa in termenul legal de 10 zile de la primirea cererii creditoarei. In acest sens, instanta a retinut ca cererea creditorului a fost comunicata debitoarei la data de 17.03.2017 conform procesului verbal de inmanare existent la fila 125 dosar, iar intampinarea calificata drept contestatie a fost formulata si inregistrata la aceasta instanta sub nr. 10.685 din data de 23.03.2017, motiv pentru care a respins si exceptia tardivitatii formularii contestatiei invocata de creditor.

Judecatorul sindic a constatat ca intre parti s-au incheiat mai multe contracte de imprumut, in baza carora creditorul a imprumutat debitoarea cu diverse sume de bani, insa creditorul nu a facut dovada indeplinirii tuturor conditiilor prevazute de art. 70 si art. 5 pct. 20 si 72 din Legea nr. 85/20104, adica aceasta parte nu a probat ca detine impotriva debitoarei o creanta certa in privinta cuantumului acesteia.

In acest sens, judecatorul sindic a constatat ca pentru suma de 450 euro reprezentand imprumutul acordat in baza contractului 2/20.02.2013 in care partile au prevazut un termen limita de rambursare la data de 20.02.2014, precum si cea de 750 euro decurgand din contractul de imprumut nr. 3/25.02.2013 unde partile au convenit un termen de restituire tot de 1 an privind restituirea imprumutului, a intervenit prescriptia, intrucat cererea creditorului a fost inregistrata la aceasta instanta la data de 08.03.2017, adica cu depasirea termenului general de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 2517 Cod Civil care a inceput sa curga de la data de 20.02.2014, respectiv 25.02.2014.

Judecatorul sindic a retinut si ca in cauza creditorul a mai acordat imprumuturi debitoarei in baza contractelor de imprumut nr. 4/11.03.2013, nr. 5/30.03.2013, nr. 6/26.03.2013, nr. 7/10.04.2013, nr. 8/01.08.2013, nr. 10/10.04.2013, nr. 11/11.04.2013 si nr. 12/15.04.2013, prin care partile au convenit termenul limita de restituire a creditelor, precum si faptul ca aceste credite sunt nepurtatoare de dobanda, insa observand extrasele de cont existente la dosar eliberate de Banca Transilvania rezulta ca acest creditor a ridicat din contul debitoarei diverse sume de bani, iar in aceste conditii, judecatorul sindic a apreciat ca motivele invocate de creditor se circumscriu unei actiuni de drept comun in pretentii in cadrul careia sa fie administrate si alte probe nu numai inscrisurile, inclusiv efectuarea unei expertize contabile pentru a se stabili cu certitudine care este cuantumul real al creantei creditorului, ceea ce inseamna ca in speta nu este dovedita de catre creditor certitudinea creantei sale, adica intinderea acesteia pana la valoarea prag impusa de legiuitor.

Pe de alta parte, judecatorul sindic a apreciat ca debitoarea nu se afla in stare de insolventa prevazuta de art. 5 pct. 29 din legea nr. 85/2014, intrucat cu actele depuse la dosar aceasta a rasturnat prezumtia de insolventa, facand dovada ca detine fonduri pentru plata datoriilor si chiar efectuand plati catre diversi creditori pe parcursul procesului.

Pentru considerentele expuse mai sus, constatand ca cererea creditorului nu indeplineste conditiile legale pentru deschiderea procedurii, in baza art. 72 alin. 4 coroborat cu art. 5 pct. 20, 29 si 72 din Legea nr. 85/2014, judecatorul sindic a admis contestatia debitoarei ca fiind intemeiata si in consecinta, a respins cererea creditorului ca nefondata.

Intrucat creditorul este in culpa procesuala, in baza art.453 C.P.CIV, a fost obligat la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecata catre debitoare.

Impotriva acestei sentinte a formulat apel creditorul IE, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivele de apel, apelantul creditor IE a solicitat admiterea apelului, anularea sentintei si trimiterea cauzei la judecatorul sindic in vederea deschiderii procedurii, deoarece acesta a apreciat gresit asupra neindeplinirii conditiilor prevazute de art.5 pct.20 si art.72 din Legea nr. 85/2014.

In opinia apelantului creditor instanta s-a pronuntat asupra a ceea ce nu s-a cerut incalcand dispozitiile art. 424 Cod procedura civila in contextul in care nu s-a solicitat compensarea si nici nu s-a invocat existenta vreunui drept de creanta impotriva sa.

A subliniat apelantul creditor ca extragerile la care instanta de fond face referire nu pot constitui temei al unei creante ce ar putea sa se compenseze cu creanta sa si a enumerat scopul efectuarii fiecarei retrageri, aratand ca sumele retrase au fost utilizate in alt scop decat plata creantei sale.

A aratat apelantul ca creanta sa indeplineste conditiile prevazute de art. 5 pct.20, fiind dovedita prin contracte semnate de parti, extrase de cont bancar si recunoscuta in ianuarie 2017 de catre actualul administrator al societatii prin plangerea formulata impotriva reprezentantului conventional.

Referitor la incidenta dispozitiilor art.5 pct.29 apelantul a precizat ca debitorul nu a rasturnat prezumtia de insolventa, nefacand dovada existentei fondurilor banesti pentru a achita debitul, iar disponibilitatile banesti din contul societatii reprezinta aproximativ 12% din creanta si nu confera in opinia apelantului posibilitatea achitarii datoriilor exigibile.

La data de 11.10.2017 intimata debitoare SCSASRL a depus intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat.

In cuprinsul intampinarii, intimata debitoare a aratat ca instanta nu s-a pronuntat asupra a ceea ce nu s-a cerut, intrucat opereaza o compensare legala conform art. 5 pct. 20 din Legea nr. 85/2014, ca retragerile efectuate de Iovan Emilian au fost facute in nume propriu, iar actele de creditare a societatii au fost efectuate in calitatea de asociat si administrator, fiind aport al asociatului Iovan Emilian la capitalul societatii. A precizat ca a dovedit existenta in conturile societatii a sumei de 10.000 Euro si a rasturnat prezumtia de insolventa.

Analizand apelul prin prisma motivelor de apel si a dispozitiilor incidente in cauza, Curtea a constatat ca apelul este nefondat.

In ceea ce priveste critica apelantului vizand pronuntarea judecatorului sindic asupra compensarii care nu a fost ceruta si fara invocarea unui drept de creanta impotriva sa, Curtea a retinut ca aceasta este neintemeiata.

Din lecturarea sentintei apelate rezulta ca judecatorul sindic a analizat conditiile ce se impune a fi intrunite pentru admiterea cererii creditorului de deschidere a procedurii insolventei.

Judecatorul sindic nu s-a referit la compensarea de creante reciproce intre creditor si debitor, ci a aratat ca creanta invocata de creditor in cererea de deschidere a procedurii nu este una certa al carui cuantum sa rezulte din inscrisurile depuse si ca se impune determinarea ei in cadrul unei actiuni de drept comun pe baza efectuarii unei expertize contabile.

Compensarea presupune datorii reciproce, certe, lichide si exigibile, deci al caror cuantum este determinat, or, asa cum am aratat, judecatorul sindic a argumentat ca nu se poate determina cu certitudine care este cuantumul real al creantei creditorului.

Referitor la criticile privind indeplinirea conditiilor prevazute de Legea nr. 85/2014 pentru deschiderea procedurii insolventei la cererea creditorului, Curtea a retinut ca si acestea sunt neintemeiate.

Potrivit dispozitiilor art.70 pct.1 din Legea nr. 85/2014, privind procedura insolventei, orice creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii poate introduce o cerere de deschidere a procedurii impotriva unui debitor prezumat in insolventa (...).

Cererea creditorului de deschidere a procedurii impotriva debitorului sau trebuie sa cuprinda elementele prevazute de art. 70 alin. 1 lit. a-d din Legea nr.85/2014: cuantumul si

temeiul creantei, existenta unui drept de preferinta, a unor masuri asiguratorii instituite asupra bunurilor debitorului si declaratia privind eventuala intentie de a participa la reorganizarea debitorului.

In temeiul art. 70 alin. 2 din Legea nr.85/2014, creditorul trebuie sa anexeze cererii sale documentele justificative ale creantei.

In acceptiunea Legii nr.85/2014, conform art.5 pct.20, prin creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei se intelege creditorul a carui creanta asupra patrimoniului debitorului este certa in sensul ca existenta ei rezulta din insusi actul de creanta sau din alte acte chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de acesta, lichida si exigibila de mai mult de 60 de zile.

Conform textelor de lege invocate, una din conditiile prevazute de legiuitor pentru deschiderea procedurii este aceea a unei creante certe, a carei existenta neindoielnica rezulta din insusi actul de creanta sau din alte acte provenind de la debitor sau recunoscute de acesta, lichide, al carui obiect este determinat sau determinabil si exigibile in sensul ca obligatia debitorului este ajunsa la scadenta sau acesta este decazut din beneficiul termenului de plata.

Definitia din art. 5 pct. 20 a creantei certe ca rezultand din chiar actul de creanta sau din alte acte (...) conduce la concluzia potrivit careia in materie probatorie, pentru solutionarea cererii de deschidere a procedurii la cererea creditorului este admisibila doar proba cu inscrisuri, fiind inadmisibila administrarea altor probe.

In speta, creditorul a invocat in cererea de deschidere a procedurii o creanta in cuantum de 14.000 Euro/73.636,23 lei cu penalitatile aferente calculate conform OUG nr. 13/2011, invocand imprumuturi acordate debitoarei SASRL, rezultate din contracte de imprumut incheiate in cursul anului 2013 si extrase de cont.

Debitorul prin administrator social RS a contestat creanta creditorului, aratand ca IE a avut calitatea de asociat al societatii debitoare, ca ulterior cesionarii partilor sociale catre asociatul Radulescu Sebastian a avut calitatea de angajat cu contract individual de munca in societate si ca prin procura autentica nr. 582/16.04.2013 l-a imputernicit pe Iovan Emilian sa efectueze operatiuni pe contul bancar al societatii, mandatul fiind retras prin actul autentificat sub nr. 1534/09.10.2013.A invocat prescriptia cu privire la doua din contractele de imprumut invocate si a precizat ca in contractele invocate nu s-au prevazut dobanzi si penalitati de intarziere.

In acest context in care creanta a fost contestata, iar creditorul IE, fost asociat al societatii debitoare SASRL (in prezent cu asociat unic RS), invoca creditarea societatii, iar debitorul invoca accesul creditorului la contul societatii si retrageri din cont, cuantumul creantei nu poate fi determinat cu certitudine, asa cum corect a apreciat si judecatorul sindic, decat in cadrul unui litigiu de drept comun, urmare a administrarii unui probatoriu mai complex ce include proba cu expertiza pe baza documentelor contabile ale societatii.

Fata de lipsa caracterului cert al creantei conditia privind creanta certa, lichida si exigibila in cuantumul prevazut de dispozitiile art.5 pct.72 din Legea nr.85/2014 nu este indeplinita.

O alta conditie prevazuta de legiuitor pentru deschiderea procedurii la cererea creditorului se refera la starea de insolventa a debitorului definita ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile si este prezumata ca fiind vadita atunci cand debitoarea, dupa 60 de zile de la scadenta nu a platit datoria sa fata de creditor, potrivit art. 5 pct. 29 lit. a din Legea nr. 85/2014.

Referitor la conditia starii de insolventa, Curtea a apreciat ca, in speta, nici aceasta nu este indeplinita.

Neplata de catre debitor dupa 60 de zile de la scadenta a datoriei sale fata de unul sau mai multi creditori prezuma insolventa definita ca insuficienta fondurilor banesti disponibile ce face imposibila stingerea prin plata a datoriilor exigibile, insa aceasta prezumtie poate fi rasturnata de debitor care poate proba existenta disponibilitatilor.

Debitoarea a contestat starea de insolventa, aratand existenta in conturile societatii a sumei de 10.000 Euro conform extrasului de cont. Totodata debitoarea a facut dovada efectuarii de plati catre alti creditori.

Simpla neplata la scadenta a datoriilor nu este o proba concludenta a insolventei, ci trebuie dovedita si insuficienta fondurilor banesti disponibile.

Insuficienta fondurilor banesti disponibile semnifica lipsa unor sume de bani de care debitorul sa poata dispune imediat, cum ar fi: sume de bani in casa, disponibilitati in conturile bancare, efecte de comert sau valori imobiliare, sume provenind din imprumuturi bancare sau imprumuturi acordate de alte persoane.

Or, in speta debitoarea a dovedit ca dispune de sume de bani disponibile in conturi, aspect pe care apelantul creditor nu il contesta ( sustine doar ca sumele reprezinta aproximativ 12% din creanta invocata) si face plati catre alti creditori.

Procedura insolventei nu se aplica in situatia in care debitorul, desi dispune de lichiditati nu achita datoriile exigibile, pentru o asemenea situatie creditorul neplatit avand deschisa procedura executarii silite pe calea dreptului comun.

Pentru considerentele expuse privind neindeplinirea conditiilor prevazute de Legea nr. 85/2014 pentru deschiderea procedurii la cererea creditorului, in temeiul art.480 alin.1 N.C.pr.civ., Curtea va respinge apelul ca nefondat.
(Decizia nr. 800 din 31.10.2017 - Sectia a Il-a Civila, rezumat judecator Lotus Gherghina).