Obligarea paratei la eliberarea unei adeverinte care sa cuprinda sporul de vechime, venitul in acord global si contributia pentru pensia suplimentara

In temeiul art. 40 alin. 2 lit. h) din Codul muncii angajatorului sau detinatorului arhivei ii revine obligatia eliberarii la cerere a documentelor care sa ateste calitatea de salariat a solicitantului, drepturile salariale incasate, sporurile de care a beneficiat.

incadrarea in grupa I sau a II-a de munca poate fi utilizata pe cale judiciara, dar numai in masura in care verificarile concrete ale situatiei de fapt conduc la concluzia ca sunt indeplinite toate conditiile de incadrare prevazute de Ordinul MMPS nr. 50/1990.

Reclamantul nu a administrat vreo proba cu privire la capacitatea cilindrica a tractoarelor cu care a lucrat si la perioadele concrete in care a lucrat cu combine autopropulsate, distinct de cele in care a lucrat cu tractoare, respectiv a perioadelor in care a efectuat tratamente fitosanitare.

incadrarea generica a activitatii prestate de reclamant in punctul 178 din Anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990 nu este suficienta pentru recunoasterea incadrarii in grupa a II-a de munca, fiind necesara si indeplinirea celei de a doua conditii, si anume ca nivelul noxelor existente sa depaseasca nivelul maxim admis.

Art. 40 alin. 2 lit. h) din Codul muncii Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie - RIL - nr. 9/2016

Ordinul MMPS nr. 50/1990

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 7327/118/2016, reclamantul [...] a solicitat in contradictoriu cu parata Comuna [...], sa se constate ca activitatea efectuata de reclamant ca mecanic agricol in perioada 01.12.1979 - 01.04.2001 se incadreaza in procent de 100% din timpul lucrat in grupa II de munca in conformitate cu Anexa II pct.88 din Ordinul 50/1990 modificat si completat si Scrisoarea 382/MB/08.09.2000 a MMPS si, totodata, eliberarea unei adeverinte din care sa reiasa sporul de balta, sporul de fidelitate, sporul de vechime, retinerea pentru pensia suplimentara si venitul in acord global de care a beneficiat cu mentiunea respectarii prevederilor art.1 din Decretul nr. 389/1972, respectiv plata CAS la venitul incasat, obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca incepand cu data de 01.12.1979 a fost angajat in functia de conducator tractor, ulterior de mecanic agricol pana la data de 01.04.2001. Mentioneaza ca pe data de 01.05.1991 SMA [...] a devenit prin reorganizare S.C. [...] S.A..

Totodata, s-a aratat ca potrivit Decretului-lege nr. 68/1990 si Ordinului nr. 50/1990 „
dovedirea perioadelor desfasurate in locurile de munca si activitatile ce se incadreaza in grupele I si II de munca in vederea pensionarii in vederea pensionarii se face pe baza inregistrarii acestora in carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale
”

Reclamantul considera ca activitatea sa se poate incadra in grupa II de munca in raport de prevederile scrisorii nr. 382/MB/08.09.2000 a MMPS. Se arata ca activitatea sa s-a desfasurat intr- un mediu agresiv caracterizat prin conditii atmosferice extreme iarna-vara, vant, praf in atmosfera de respirat, fiind expus noxelor fizice si chimice.

Se mai sustine ca potrivit art.18 din legea nr.16/1996 modificata prin OUG 39/2006
„in cazul desfiintarii, in conditiile legii, a unui creator de documente, persoana juridica, fara ca activitatea acestuia sa fie continuata de altul, documentele cu valoare istorica, in sensul prevederilor art. 2, cat si cele cu valoare practica, in baza carora se elibereaza copii, certificate si extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurari sociale ale cetatenilor, vor fi preluate de Arhivele Nationale sau de directiile judetene ale Arhivelor Nationale.

Documentele cu valoare practica prevazute la alin. 1 se preiau dupa infiintarea in cadrul Arhivelor Nationale si al directiilor judetene ale Arhivelor Nationale a unor structuri specializate, cu asigurarea, in conditiile legii, a resurselor umane si logistico-financiare necesare.

Documentele cu valoare practica, in baza carora se elibereaza copii, certificate si extrase privind drepturile cetatenilor referitoare la stagiile de cotizare in sistemul public de pensii, aflate la casele teritoriale de pensii, se preiau, in conditiile alin. 2, pe baza de inventar si proces-verbal de predare-preluare, intocmite potrivit modelelor prevazute in anexele nr. 2 si
3.”

Reclamantul apreciaza ca nu se prevede in Legea nr. 19/1996 ca serviciile judetene ale Arhivelor Nationale au obligatia de a prelua de la Casele de pensii documentele cu valoare practica, statele de plata fiind preluate in baza Legii nr. 35/2002.

Prin intampinare, parata a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata, aratandu-se ca UAT [...] a preluat si detine arhiva societatii angajatoare, dar nu detine documente in baza carora ar putea

intocmi si comunica o adeverinta cu privire la sporul de balta, sporul de fidelitate, sporul de vechime, retinerea pentru pensia suplimentara si venitul in acord global de care a beneficiat reclamantul.

S-a mai mentionat ca organele de conducere nu puteau stabili in mod discretionar incadrarea acestor persoane in sfera de aplicare a anexei II, fiind tinuti de o serie de conditionalitati prevazute in actul normativ: conditii deosebite de munca, concrete in care desfasoara activitatea persoanele conform art. 6 din Ordinul ministrului muncii. Mai mult, legiuitorul a prevazut expres ca determinarile de noxe sa fie efectuate de catre organele din cadrul Ministerului Sanatatii sau in laboratoarele de specialitate ale unitatilor, determinari ce trebuie confirmate de catre inspectorii teritoriali pentru protectia muncii care, la data efectuarii analizei, constata ca s-au aplicat toate masurile posibile de normalizare a conditiilor si ca toate instalatiile de protectie a muncii functionau normal. In speta, probatoriul propus de reclamant nu poate justifica incadrarea acestuia in grupa a II-a de munca.

Referitor la capatul 2 din cerere se mentioneaza ca nu se face dovada de catre reclamant a unei sesizari prealabile a detinatorului arhivei angajatorului cu privire la pretentiile sale.

Prin sentinta civila nr. 911 din 04.05.2017, Tribunalul Constanta a respins cererea formulata de reclamantul [...] in contradictoriu cu parata Comuna [...], ca neintemeiata. Totodata, s-a respins cererea paratei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut urmatoarele:

Reclamantul a fost angajat in cadrul SMA [...] din data de 01.12.1979, avand initial meseria de conducator tractor, apoi mecanic agricol pana pe data de 01.04.2001. Incepand cu data de 01.05.1991 angajatorul a fost reorganizat devenind [...] SA [...].

Pe calea prezentului litigiu reclamantul doreste sa se constate ca activitatea sa se incadreaza in grupa II de munca in perioada 01.12.1979 - 01.04.2001.

Tribunalul a retinut ca activitatea de mecanic agricol era prevazuta in anexa II a Ordinului nr. 50/1990 care prevedea ca se incadreaza in grupa II de munca mecanicii agricoli care efectueaza lucrari in camp cu tractoare de cel putin 65 CP si combine autopropulsate, precum si cei care efectueaza tratamente fitosanitare prin stropire si prafuire cu MET si MPSP (pentru perioada lucrarilor in camp).

Prin Decizia nr. 9/16.05.2016 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii, s-a retinut ca nu se poate vorbi de un drept recunoscut de lege unui salariat doar prin regasirea in anexa legii a tipului de activitate pe care l-a desfasurat, pentru ca acesta sa poata pretinde o recunoastere directa a beneficiului lucrului in grupa superioara de munca, constituirea dreptului efectuandu-se in cadrul unei proceduri in care se prevedea indeplinirea unor atributii specifice de catre partenerii sociali (angajator/sindicatele ca reprezentanti ai salariatilor) si verificari concrete cu sprijinul unor institutii ale statului (medicale, de protectie a muncii). In masura in care aceste verificari pot fi substituite prin actul jurisdictional al instantei, aceasta poate face incadrarea activitatii unei persoane in grupa superioara de munca.

In litigiul dedus judecatii a fost audiat martorul [...] care a aratat ca a fost coleg cu reclamantul la SMA [...], si apreciaza ca acesta si-a desfasurat activitatea in conditii dificile, respectiv in camp, utilizand erbicide, pesticide, mediul fiind unul toxic, in conditii de praf, substante toxice, si trebuia sa beneficieze de incadrarea in grupa a II - a de munca. Martorul a mai aratat ca nici lui nu i s-a recunoscut grupa a II - a de munca si a depus la dosar copia propriului carnet de munca.

Din analiza copiei carnetului de munca al martorului rezulta ca nu exista o mentiune apartinand fostului angajator in sensul incadrarii activitati reclamantului in grupa superioara de munca, astfel incat instanta a constatat ca afirmatiile martorului nu sunt sustinute la nivel probator de niciun inscris.

Potrivit prevederilor art.2 din Ordinul nr. 50 din data de 5 martie 1990, pentru precizarea locurilor de munca, activitatilor si categoriilor profesionale cu conditii deosebite, care se incadreaza in grupele I si II de munca, in vederea pensionarii: "In
grupa II de munca se incadreaza locurile de munca, activitatile si categoriile profesionale cuprinse in anexa nr.2
.". In preambulul ordinului susmentionat se arata ca acesta a fost emis: "
In baza Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala si in conformitate cu prevederile art.2 din Decretul - lege nr.68/1990 pentru inlaturarea unor inechitati in salarizarea personalului (...). ".

Conform prevederilor art. 6 din Ordinul nr. 50/1990:
"Nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupele I si II de munca se face de catre conducerea unitatilor impreuna cu sindicatele libere din unitati, tinandu-se seama de conditiile deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). ".
In art. 7 se prevede ca:
"incadrarea in grupele I si II de munca se face proportional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse in aceste grupe, cu conditia ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze in aceste locuri cel putin 50%, iar pentru grupa II, cel putin 70% din programul de lucru."

Fata de toate prevederile legale mentionate, instanta a constatat ca reclamantul nu a facut dovada ca indeplineste aceste cerinte ale legii, pentru ca activitatea sa, din perioada indicata in petitul actiunii sa poata fi considerata ca fiind desfasurata in grupa II de munca. Astfel, tribunalul retine ca, din probele administrate in cauza, nu rezulta ca tractorul condus de reclamant ar fi avut o putere mai mare de 65 CP, pentru a fi in situatia avuta in vedere de legiuitor in anexa II pct.88.

In lipsa unor dovezi concrete, din care sa rezulte fara dubiu ca reclamantul a efectuat atari activitati, incadrabile in grupa II de munca, intr-un procent de minim 70% din programul sau total de lucru, tribunalul a considerat ca nu isi poate contura convingerea in raport de simple presupuneri, astfel ca nu a primit sustinerile reclamantului, apreciindu-le ca nefondate.

In ceea ce priveste solicitarea privind eliberarea unei adeverinte din care sa reiasa sporul de balta, sporul de fidelitate, sporul de vechime, retinerea pentru pensia suplimentara si venitul in acord global, instanta a retinut ca, potrivit art. 40 alin. 2 lit. h) din Codul muncii, angajatorul are obligatia sa elibereze, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului.

De asemenea, potrivit art. 34 alin. 5 din Codul muncii, la solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat sa elibereze un document care sa ateste activitatea desfasurata de acesta, durata activitatii, salariul, vechimea in munca, in meserie si in specialitate.

Din analiza textelor invocate, s-a retinut ca angajatorii au obligatia de a elibera, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului, cu privire la activitatea desfasurata de acesta, durata activitatii, salariul, vechimea in munca, in meserie si in specialitate.

Prin urmare, in cazul neeliberarii adeverintei solicitate, angajatorul sau detinatorul arhivei acestuia poate fi actionat in judecata pentru a fi obligat sa isi execute obligatia legala.

In consecinta, pentru a obliga angajatorul sau detinatorul arhivei la eliberarea adeverintei trebuie sa existe un refuz nejustificat al acestuia in sensul neeliberarii inscrisului solicitat.

Insa, in cauza, nu exista nicio dovada ca reclamantul ar fi cerut o adeverinta in acest sens, caz in care nu exista vreo culpa a paratei. Angajatorul/detinatorul arhivei nu poate fi obligat la emiterea adeverintei in temeiul textelor citate decat daca isi incalca obligatiile decurgand din acestea, situatie care nu se regaseste in speta, in lipsa unei solicitari a reclamantului adresata paratei Comuna [...] pe cale directa.

Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, cererea de chemare in judecata formulata in contradictoriu cu parata Comuna [...] prin Primar a fost respinsa, ca neintemeiata.

In ceea ce priveste cererea paratei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecata, instanta a respins-o ca neintemeiata, tinand cont de faptul ca la dosar nu a fost depusa nicio dovada a suportarii unor astfel de cheltuieli.

impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat apel reclamantul [...], pe care a criticat-o pentru netemeinicie si nelegalitate
.

In motivarea apelului, apelantul reclamant arata ca prin Decizia nr. 9/2016 a Inaltei Curtii de Casatie si Justitie s-a stabilit in mod clar si obligatoriu pentru instantele de judecata ca
"in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor pct. 6-8 si 12 din Ordinul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale nr. 50/1990, instantele de judecata au posibilitatea analizarii si constatarii pe cale judiciara, ulterior abrogarii acestui act normativ, a incadrarii muncii prestate in perioada 18 martie 1990 - 1 aprilie 2001, dupa caz, in grupele I sau II de munca.
"

Chiar in motivarea Inaltei Curtii se arata ca
""pentru o corecta rezolvare a chestiunii de drept, se impune coroborarea celor ce se vor statua in prezenta decizie cu aspecte asupra carora inalta Curte de Casatie si Justitie s-a pronuntat si care pot prezenta relevanta pentru solutionarea cauzei ”.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca "
instantele de judecata au posibilitatea analizarii si constatarii pe cale judiciara, ulterior abrogarii Ordinului nr. 50/1990, a incadrarii muncii prestate in perioada 18 martie 1969-1 aprilie 2001, dupa caz, in grupa I sau a II - a de munca
."

Mai mult, se poate observa ca in cadrul Scrisorii 181/MB/08.05.1998, Ministerul Muncii a completat Ordinul nr. 50/1990 cu mecanici agricoli.

Analizand si prevederile Ordinului nr. 50/1990, astfel cum a fost modificat si completat prin Ordinul 100/1990 si Ordinul nr. 125/1990, ambele nepublicate, se constata ca si mecanicii agricoli fac parte din activitatile ce se incadreaza in grupa II de munca.

In raport de cele mentionate mai sus, apelantul reclamant apreciaza ca instanta de fond nu a facut o corecta aplicare a legii, nu a avut in vedere depozitiile martorilor si practica judiciara in aceeasi materie, cu aceiasi parati, considerand ca ii sunt limitate drepturile.

De asemenea, instanta nu realizeaza o intreaga analiza deoarece suntem in fata unei actiuni in constatare, avem documente primare ce sunt detinute de Primaria [...] dar nu avem o adeverinta din care sa reiasa incadrarea in grupa superioara de munca.

Apelantul reclamant considera ca activitatea sa se poate incadra in procent de 100% si se regaseste in cadrul Ordinului nr. 50/1990, respectiv Anexa II, poz. 88, poz. 178 din Ordinul nr. 50/1990, modificat si completat, Ordinul nr. 125/1990.

Asa cum s-a stabilit si in practica, dispozitiile Ordinului nr. 50/1990 si Ordinului nr. 125/1990 sunt prevederi de ordin global, iar aplicarea lor nu se poate rasfrange numai asupra activitatilor si functiilor in lipsa unor prevederi exprese.

Aceeasi pozitie este adoptata si de Inalta Curte de Casatie si Justitiei in cadrul Deciziei nr. 258 din 20.09.2004, precum si de Curtea Constitutionala a Romaniei, prin Decizia nr. 87/1999.

O asemenea interpretare se impune cu atat mai mult cu cat modificarile si completarile ulterioare au fost de natura sa elimine inconsecventele si inechitatile existente.

Cu privire la eliberarea unei adeverinte care sa contina sporul de balta, sporul de vechime, sporul de fidelitate, apelantul reclamant arata ca nu exista nici un temei legal prin care sa fie obligat sa se adreseze anterior angajatorului, in speta de fata detinatorului legal al arhivei.

Mai mult, in cauza suntem in fata unei solicitari de obligare a angajatorului la emiterea de adeverinte si nu la indeplinirea vreunei cereri de eliberare de adeverinte pentru a fi in situatia expusa de instanta de fond in hotararea apelata.

Analizand sentinta apelata din prisma criticilor formulate, Curtea a apreciat ca acestea sunt fondate in parte cu privire la cererea de eliberare a unei adeverinte cu privire la sporurile incasate pe perioada cat a fost angajat la SMA [...] si S.C. [...] S.A. pentru urmatoarele considerente:

Prin cererea formulata reclamantul a solicitat obligarea paratei la eliberarea unei adeverinte din care sa reiasa sporul de balta, sporul de fidelitate, sporul de vechime, retinerea pentru pensia suplimentara, venitul in acord global de care a beneficiat pe perioada cat a fost angajat la SMA [...] si S.C. [...] S.A. si daca pentru acestea s-a platit contributia de asigurari sociale.

In temeiul art. 40 alin. 2 lit. h) din Codul muncii angajatorului sau detinatorului arhivei ii revine obligatia eliberarii la cerere a documentelor care sa ateste calitatea de salariat a solicitantului, drepturile salariale incasate, sporurile de care a beneficiat.

Refuzul paratei de eliberare a adeverintei a reiesit chiar din pozitia acesteia exprimata prin intampinare, prin care a aratat ca, desi a preluat si detine arhiva societatii angajatoare, nu detine documente in baza carora ar putea intocmi si comunica o adeverinta cu privire la sporurile mentionate de reclamant.

Din statele de plata depuse in apel, la solicitarea Curtii de Apel Constanta, de catre parata pe perioada cat reclamantul si-a desfasurat activitatea la SMA [...] si S.C. [...] S.A., rezulta sporul de vechime, venitul in acord global si contributia pentru pensia suplimentara.

In schimb, in statele de plata depuse la dosar de catre parata nu au fost identificate sporul de balta si sporul de fidelitate pe care reclamantul sustine ca le-ar fi incasat.

Detinatorul arhivei nu poate fi obligat decat la eliberarea unei adeverinte cu datele care rezulta din statele de plata detinute in arhiva, acesta fiind direct raspunzator de exactitatea si corectitudinea datelor si informatiilor pe care le intocmeste si elibereaza.

In ceea ce priveste cererea reclamantului de constatare a faptului ca a desfasurat activitate ce se incadreaza in grupa a II-a de munca ca mecanic agricol in perioada 01.12.1979 - 01.04.2001, in mod corect prima instanta a respins cererea ca nefondata.

Prin decizia in interesul legii nr. 9/2016, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca instantele de judecata au posibilitatea analizarii si constatarii pe cale judiciara, ulterior abrogarii acestui act normativ, a incadrarii muncii prestate in perioada 18 martie 1969 - 1 aprilie 2001, dupa caz, in grupele I sau II de munca.

Totodata, in cuprinsul acestei decizii in interesul legii s-a retinut ca
„nu se poate vorbi de un drept recunoscut de lege unui salariat doar prin regasirea in anexa legii a tipului de activitate pe care l-a desfasurat, pentru ca acesta sa poata pretinde o recunoastere directa a beneficiului lucrului in grupa superioara de munca, constituirea dreptului efectuandu-se in cadrul unei proceduri in care se prevedea indeplinirea unor atributii specifice de catre partenerii sociali si verificari concrete cu sprijinul unor institutii ale statului (medicale, de protectie a muncii).

In masura in care aceste verificari pot fi substituite prin actul jurisdictional al instantei, aceasta poate face incadrarea activitatii unei persoane in grupa superioara de munca”

Prin urmare, incadrarea in grupa I sau a II-a de munca poate fi utilizata pe cale judiciara, dar numai in masura in care verificarile concrete ale situatiei de fapt conduc la concluzia ca sunt indeplinite toate conditiile de incadrare prevazute de Ordinul MMPS nr. 50/1990.

Pentru ca un salariat sa beneficieze de incadrarea in grupa I sau a II-a de munca, este necesara intrunirea cumulativa a 3 conditii, astfel cum rezulta din Ordinul MMPS nr. 50/1990:

1. sa fi lucrat efectiv la locurile de munca si activitatile prevazute in anexele nr. 1 si 2 sau sa-si fi desfasurat activitatea in aceleasi conditii cu personalul aceluiasi angajator, incadrat in grupa I si a II-a de munca (art. 3 din ordin);
2. nivelul noxelor existente la locurile de munca prevazute in grupa I sau a II-a de munca sa fi depasit nivelul maxim admis prevazut in Normele de protectie a muncii (art. 4 din ordin);
3. timpul efectiv lucrat la locurile de munca prevazute in grupa I si a II-a de munca sa fi fost de cel putin 50% in cazul grupei I si de cel putin 70% in cazul grupei a II-a de munca (art. 7 din ordin).

Prima conditie nu este indeplinita in speta in ceea ce priveste pct.88 din Anexa nr. 2 a Ordinului nr. 125/1990 (iar nu Ordinul nr. 50/1990, punctul 88, din Anexa nr. 2 - varianta consolidata - care se refera la „negru de fum si amestecuri de cauciuc”, fara legatura cu activitatea reclamantului).

Punctul 88 din Anexa 2 a Ordinului nr. 125/1990 prevede incadrarea in grupa a II-a de munca a mecanicilor agricoli care efectueaza lucrari in camp cu tractoare de cel putin 65 CP si combine autopropulsate, precum si cei care efectueaza tratamente fitosanitare prin stropire si prafuire cu MET si MPSP.

Reclamantul nu a administrat vreo proba cu privire la capacitatea cilindrica a tractoarelor cu care a lucrat si la perioadele concrete in care a lucrat cu combine autopropulsate, distinct de cele in care a lucrat cu tractoare, respectiv a perioadelor in care a efectuat tratamente fitosanitare.

Punctul 178 din Anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990 prevede incadrarea in grupa a II-a de munca a mecanicilor agricoli care efectueaza lucrari in camp, vii si livezi cu tractoare si combine autopropulsate, cei care efectueaza tratamente fitosanitare prin stropire si prafuire cu masini de erbicidat si masini pentru stropit si prafuit, precum si mecanicii de intretinere a tractoarelor, combinelor si masinilor agricole pentru perioada lucrata in camp.

Incadrarea generica a activitatii prestate de reclamant in punctul 178 din Anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990 nu este, insa, suficienta pentru recunoasterea incadrarii in grupa a II-a de munca, fiind necesara si indeplinirea celei de a doua conditii, si anume ca nivelul noxelor existente sa depaseasca nivelul maxim admis.

Reclamantul nu a facut dovada indeplinirii acestei conditii, declaratia martorului audiat la instanta de fond cuprinzand doar aprecieri generice sub acest aspect potrivit carora conditiile de munca erau grele din cauza caldurii vara si a gerului iarna, precum si ca urmare a utilizarii de ierbicide si pesticide. Nu s-a facut dovada ca nivelul noxelor existente a depasit nivelul maxim admis de lege.

Neindeplinirea acestei conditii face inutila cercetarea celei de a treia conditii, referitoare la procentul de timp lucrat in conditii de depasire a nivelului admis al noxelor.

Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 480 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea a admis apelul formulat de reclamant si a schimbat in parte sentinta apelata in sensul admiterii in parte a cererii si obligarii paratei sa elibereze reclamantului o adeverinta cuprinzand sporul de vechime, venitul in acord global si contributia pentru pensia suplimentara aferente perioadei in care a lucrat la SMA [...] si [...] SA, cu precizarea daca sporul de vechime si venitul in acord global au intrat in fondul de salarii pentru care angajatorii au platit contributii de asigurari sociale de stat, in masura in care aceste date rezulta din documentele aflate in arhiva, cu mentinerea celorlalte dispozitii ale sentintei apelate.

Curtea a respins cererea apelantului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata, ca nefondata, avand in vedere ca nu s-a facut dovada efectuarii acestor cheltuieli.

Decizia civila nr. 82/CM/27.03/2018 Judecator redactor Jelena Zalman