Superficie Conditii de constituire, drept intabulat in Cartea funciara
1 aprilie 2020Inalienabilitate conventionala, Inexistenta vreunui impediment in transferul dreptului de proprietate asupra imobilului ipotecat
1 aprilie 2020
Uzucapiune Neexercitarea unei posesii continue, utile si sub nume de proprietar 30 de ani
In sistemul codului nostru civil, uzucapiunea este un mod originar de dobandire a proprietatii unui bun imobil ca efect al exercitarii posesiunii utile asupra unui bun in intervalul de timp determinat de lege.
Pentru dovedirea dreptului de proprietate imobiliara prin uzucapiunea de 30 de ani, astfel cum este reglementata prin art.1890 C.civ., este necesar sa fie indeplinite cumulativ doua conditii: posesia propriu- zisa sa fie utila, adica neviciata si sa fie executata neintrerupt, timp de 30 de ani, indiferent daca posesorul este de buna credinta sau de rea credinta.
Posesiunea juridica, adica aceea aparata de lege ca manifestare exterioara a unui drept, consta atat in exercitarea in fapt a unor acte asupra lucrului, cat si in posibilitatea de a exercita acele acte ca manifestare a pretentiunii existentei unui drept asupra lucrului respectiv, fie sub forma dreptului de proprietate in intregul sau, fie sub forma unui atribut al acestuia.
Art.1890 Cod civil Art.1864 Cod civil
Prin cererea inregistrata sub nr. 13007/212/2011 reclamantii [...] si [...] au chemat in judecata in calitate de parati pe ORASUL [...] PRIN PRIMAR si CONSILIUL LOCAL [...], [...],
[...]
si
UL
[
...
] si
UL
[
...
] si
UL UL UL U
] si
UL UL UL UL UL
in n
u
me
propriu s
i ca
mandatar al numitei [...], si [...], solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta, ca efect al
prescriptiei achizitive de 30 de ani, constatarea in favoarea reclamantilor a unui drept de proprietate asupra imobilului teren in suprafata de 366 mp., situat in [...], str. [...], judetul Constanta; ca efect al accesiunii imobiliare, constatarea in favoarea reclamantilor a unui drept de proprietate asupra constructiei edificate pe teren, cu destinatia casa de locuit; stabilirea unei servituti de trecere, cu o latime de 2 m pe fondul proprietatea paratilor ORASUL [...] PRIN PRIMAR si
CONSILIUL LOCAL [...] pentru a se putea folosi de imobilul proprietatea lor situat in [...] Sud, str.
[...], jud. Constanta; obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata (taxe judiciare si onorariu de avocat).
In fapt, imobilul de la adresa indicata, compus din teren in suprafata 366 mp a fost stapanit de reclamanti incepand din anul 1979. Pe aceasta suprafata de teren in regie proprie a edificat o constructie casa de locuit. Din punct de vedere fiscal, imobilul figureaza pe numele lor si personal a achitat taxele si impozitele datorate statului la zi, ca un bun proprietar.
Avand in vedere faptul ca din anul 1979 a posedat aceasta suprafata de teren ingradita cu gard inca de la acea data, netulburat si sub nume de proprietar, apreciaza intemeiata prezenta cerere, conditiile impuse de art. 1847 cod civil fiind indeplinite. Constructia edificata pe terenul al carui proprietar este, de asemenea, proprietatea acestuia in temeiul disp. art. 491 si urmatoarele Cod civil.
Pe rolul instantelor de judecata a mai existat cauza civila nr. 20206/212/2007, solutionata irevocabil la acest moment, avand ca obiect constatarea dreptului sau de proprietate, insa instantele, dupa administrarea de probatorii, au decis ca nu se judeca cu proprietarii terenului pe care ii stapanesc si in prezent.
Fata de aceasta si functie de probatoriile administrate atunci a chemat in judecata pe toti proprietarii prezumati ai terenului in contradictoriu cu care trebuie pronuntata prezenta cauza. Totodata, imobilul in litigiu nu are deschidere la strada, astfel ca in contradictoriu cu autoritatile locale solicita constituirea unei servituti de trecere catre calea publica.
In drept, isi intemeiaza actiunea pe art. 1890 Cod civil, 1847 Cod civil, 493 Cod civil, 616 si urm. Cod civil si 274 Cod procedura civila.
Prin sentinta civila nr. 6607 din 11.06.2014, pronuntata de Judecatoria Constanta, in dosarul civil mai sus mentionat, a fost respinsa actiunea formulata de reclamantii [...] si [...], impotriva paratilor Consiliului Local [...], Orasul [...] prin Primar, cu sediul in localitatea [...], judet Constanta, ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva .
Totodata, a fost respinsa actiunea formulata impotriva paratilor [...][...], [...], ca nefondata.
In considerentele hotararii mai sus mentionate s-a retinut ca reclamantii au dovedit ca indeplinesc conditiile legale aratate mai sus pentru dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului in litigiu.
Astfel, din probele administrate rezulta terenul nu face parte din domeniul privat al orasului [...], ca nu figureaza inscrisi in evidentele fiscale.
Din adresa cu numar de inregistrare 696/15.04.2014 a Directiei Administratia Domeniului public si privat rezulta faptul ca nici terenul si nici cladirea nu sunt proprietatea orasului [...], ca trebuie avut in vedere faptul ca acest teren se afla in zona de interdictie temporara de construire instituita prin Legea nr. 597/2001, privind unele masuri de protectie si autorizare a constructiilor in zona de coasta a Marii Negre.
In ceea ce priveste constructia, nu sunt prezentate nici un fel de date despre aceasta: materiale din care este executata, anul edificarii, daca se incadreaza in prevederile legale referitoare la construirea si siguranta in exploatare a locuintelor.
De asemenea, instanta de fond a retinut ca prin Dispozitia de Primar nr. 34 din data de 05.02.2004, s-a aprobat restituirea in natura a imobilului teren in suprafata de 1792 mp, respectiv loturile 111 si 112 din parcelarea [...] catre paratii persoane fizice.
S-a mai invederat faptul ca ulterior, respectiv la data de 16.09.2005, s-a incheiat procesul Verbal de Predare Primire al terenului, semnat de beneficiarii terenului restituit conform Dispozitiei nr. 34 mai sus-mentionata, precum si de primarul [...] si Directorul executiv al APL [...].
S-a avut in vedere ca predarea - primirea s-a efectuat fara obiectiuni din partea nici unuia dintre semnatarii acestui proces-verbal, ceea ce poate sustine afirmatia paratilor ca la acel moment terenul era liber si nu era ocupat de nici o constructie (provizorie sau fixa /locuinta) si nici nu era cultivat sau folosit in alte scopuri (pasunat, adapost de animale, etc).
Tot astfel, s-a mai retinut ca si inainte de data emiterii Dispozitiei de Primar, respectiv la momentul identificarii si lotizarii terenurilor revendicate, acestea nu erau ocupate.
Dupa emiterea Dispozitiei de Primar nr. 34 din data de 05.02.2004, beneficiarii retrocedarii au demarat procedura de obtinere a numarului cadastral si, respectiv, intabularea dreptului de proprietate in Cartea Funciara, iar conform Memoriului Tehnic si a Planului de amplasament si delimitare a corpului de proprietate intocmite de ing. [...], terenul a dobandit nr. cadastral 1332. Se are in vedere si aspectul ca la momentul efectuarii masuratorile cadastrale nu s-a constatat ca terenul era ocupat de reclamanti.
Raportat la aceste aspecte, instanta de fond a apreciat ca reclamantii nu au facut dovada ca au avut timp de 30 de ani o posesie publica, netulburata si sub nume de proprietar, in conditiile in care terenul a fost pretins si retrocedat catre persoanele indreptatite care au facut demersuri publice in vederea valorificarii drepturilor lor, aspect fata de care reclamantii nu pot justifica eventual decat o detentie care nu poate fi invocata pe cale constatarii unui drept de proprietate prin uzucapiune.
S-a mai relevat imprejurarea ca, atat timp cat nu s-a putut retine uzucapiunea pe teren, reclamantii nu au putut pretinde nici dreptul de accesiune asupra constructiei in temeiul art. 492 Cod civil, contravaloarea materialelor si a muncii depuse putand fi valorificate prin alte modalitati prevazute de lege, aspecte fata de care instanta de fond nu a fost investita in prezenta cauza.
Impotriva hotararii mai sus mentionate au formulat recurs reclamantii [...] si [...], prin care au criticat hotararea primei instante pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivare s-a aratat ca din intreg materialul probator administrat in cauza, reclamantii au exercitat o posesie utila asupra bunului imobil in toata perioada prescrisa de lege, stare de fapt pe care au inteles sa o dovedeasca cu martori in fata primei instante.
S-a mai solicitat a se avea in vedere ca atat timp cat reclamantii nu si-au putut constitui un titlu cu privire la terenul posedat, nu ar fi putut impiedica emiterea dispozitiei de restituire in natura nr. 34 din 5 februarie 2004, de catre primarul localitatii, iar pe de alta parte procesul verbal de predare primire intocmit la 16 septembrie 2005, intre autoritati si persoanele fizice proprietari, nu reiese faptul ca partile s-au deplasat la fata locului, ca a avut loc o veritabila punere in posesie a paratilor prin delimitarea prin semne vizibile a terenului vizat de dispozitia de restituire in natura.
Au mai invederat recurentii faptul ca ultimul argument adus de instanta de fond in sprijinul tezei retinute la pronuntarea hotararii de fond este cel mai neintemeiat, intrucat nu exista norma juridica in dreptul actual care sa impiedice efectuarea masuratorilor cadastrale asupra unui imobil de existenta unei constructii edificate, mai ales una fara titlu asupra acelui teren.
In drept: s-au invocat dispozitiile art. 299 si urm. Cod proc.civ., si precum si ale art. 274 Cod proc.civ.
La termenul de judecata din 27 ianuarie 2015, a fost calificata prezenta cale de atac ca fiind apelul, in temeiul dispozitiilor art. 282 ind.1 Cod proc.civ.
Solutionand pe fond cauza, Tribunalul Constanta a pronuntat decizia civila nr.339 din 31 martie 2015, prin care a respins ca nefondat apelul declarat de apleanti reclamanti [...] si [...], impotriva sentintei civile 6607 din 11 iunie 2014, pronuntata de Judecatoria Constanta in contradictoriu cu paratii Orasul [...] prin Primar, Consiliul Local [...].
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a retinut ca reclamantii au investit instanta civila cu o actiune in constatare in contradictoriu cu paratii Orasul [...] prin Primar, Consiliul Local [...] si [...] solicitand constatarea unui drept de proprietate asupra suprafetei de 366 mp, situat in [...], str. [...], jud. Constanta, ca efect al uzucapiunii si constatarea unui drept de accesiune imobiliara asupra constructiei edificate pe teren.
Din probele administrate in cauza, martori, inscrisuri, expertiza rezulta ca imobilul in litigiu face parte din suprafata de 1792 mp care formeaza loturile 111 si 112, proprietatea unor persoane fizice carora li s-a restituit terenul conform Legii nr.10/2001, in baza careia careia a fost emisa dispozitia nr.34 din 5 februarie 2004.
Prin urmare, suprafata de teren in litigiu se suprapune pe laturile 111 si 112.
Reclamantii, desi se pretind proprietarii imobilului in litigiu, acestia nu au exercitat o posesie publica, nefiind inscrisi in rolul fiscal al Primariei ca platitori de impozite.
In concluzie, in speta nu sunt indeplinite conditiile legale prevazute de art. 1890 Cod Civil. pentru a uzucapa suprafata de 366 mp ca efect al prescriptiei achizitive de 30 de ani.
In termen legal, impotriva deciziei civile nr. 339 din 31 martie 2015, au declarat recurs reclamantii [...] si [...], ca fiind nelegala si netemeinica.
Critica solutiei vizeaza strict modul de solutionare a fondului cauzei in raport de incidenta dispozitiilor art.1890 C. civ., 1847 C.civ.,443 cod civil.
Din probele administrate in cauza rezulta ca au exercitat asupra imobilului teren in suprafata de 366 mp o posesie utila, netulburata de nimeni si sub nume de proprietar.
Instanta nu a analizat intregul material probator, nefacand nicio referire la proba testimoniala administrata in cauza, nici in sensul retinerii dar nici in sensul inlaturarii motivate a depozitiilor martorilor.
Desi instanta de apel a retinut ca la fond nu au fost inlaturate motivat declaratiile martorilor, dar aceste depozitii sunt inlaturate de inscrisurile depuse la dosar de parti si autoritati.
Instanta de apel nu a luat in considerare contractul de utilitati care trebuia coroborat cu declaratiile martorilor audiati in cauza, care atesta faptul ca reclamantii au exercitat o posesie utila, netulburata de nimeni si nume de proprietar timp de 30 de ani asupra terenului in litigiu.
Faptul neinregistrarii fiscale a acestei suprafete de teren nu este urmare a faptului ca autoritatile recunosteau dreptul de proprietate al unor terti, ci doar ca acest teren nu a fost inventariat ca apartinand proprietatii private a localitatii.
Recurentii sustin ca, prin probele administrate in cauza, au exercitat o posesie utila, netulburata de nimeni si sub nume de proprietar asupra terenului in litigiu timp de 30 de ani.
Inscrisurile depuse la dosar atesta faptul ca din anul 2004 sunt titularii unui contract de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, ceea ce - coroborat cu declaratiile martorilor audiati in cauza, fac dovada unei posesii utile pe o perioada de peste 30 de ani asupra terenului in litigiu, pe care in anul 1980 au edificat o casa; neavand titlu de proprietate, reclamantii nu au putut impiedica emiterea dispozitiei de catre primar asupra suprafetei de 1792 mp.
Pe de alta parte, din procesul verbal de predare-primire intocmit la data de 10 septembrie 2005 intre autoritati si persoane fizice nu rezulta faptul ca paratii s-au deplasat la fata locului pentru ca cei in cauza sa fie pusi in posesie.
Pentru cele expuse, recurentii reclamanti au solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a deciziei recurate, in sensul admiterii apelului, schimbarea in parte a sentintei apelate si pe fond respingerea actiunii formulate de catre reclamanti in contradictoriu cu paratii [...][...] si [...], persoane fizice.
Analizand decizia recurata in baza motivelor de recurs invocate, Curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele:
In sistemul codului nostru civil, uzucapiunea este un mod originar de dobandire a proprietatii unui bun imobil ca efect al exercitarii posesiunii utile asupra unui bun in intervalul de timp determinat de lege.
Pentru dovedirea dreptului de proprietate imobiliara prin uzucapiunea de 30 de ani, astfel cum este reglementata prin art.1890 C.civ. este necesar sa fie indeplinite cumulativ doua conditii: posesia propriu-zisa sa fie utila, adica neviciata si sa fie executata neintrerupt, timp de 30 de ani, indiferent daca posesorul este de buna credinta sau de rea credinta.
In acest sens, prin art.1864 C civ. se prevede ca „prescriptia este fondata pe faptul posesiunii, posesiunea fiind
„detinerea unui lucru sau folosirea de un drept exercitata
...
de noi insine sau de altul in numele nostru
”.
Prin urmare posesiunea juridica, adica aceea aparata de lege ca manifestare exterioara a unui drept consta atat in exercitarea in fapt a unor acte asupra lucrului, cat si in posibilitatea de a exercita acele acte ca manifestare a pretentiunii existentei unui drept asupra lucrului respectiv, fie sub forma dreptului de proprietate in intregul sau, fie sub forma unui atribut al acestuia.
In conformitate cu art.1847 Cod civil,
”ca sa se poata prescrie, se cere o posesiune continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar
”.
Avand in vedere cele relatate, Curtea constata ca in speta nu sunt incidente dispozitiile legale pentru ca reclamantii recurenti sa poata uzucapa terenul in suprafata de 366 mp, cum au retinut cele doua instante in mod corect.
Nu au uzucapat terenul timp de 30 de ani, astfel cum sustin, intrucat incepand din anul 2001 s-a formulat cerere de restituire a suprafetei de 1792 mp. conform Legii nr.10/2001.
In urma solutionarii notificarii s-a emis dispozitia nr.34/2004 de catre Primarul Orasului [...] la data de 16 septembrie 2005, persoanele juridice au fost puse in posesie fara a fi formulate obiectiuni.
La data punerii in posesie terenul era liber de constructii; acea constructie de care se face vorbire si asupra careia s-a solicitat sa se constate accesiunea, nu exista edificata in anul 2005, a fost edificata conform precizarii reclamantului in anul 2011.
Dupa punerea in posesie, proprietarii persoane fizice si-au intabulat dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 1792 mp din care face parte si terenul in litigiu, proprietatea acelor persoane.
De altfel, expertiza efectuata in cauza a stabilit ca terenul in litigiu se suprapune cu lotul 111 si 112 - proprietatea paratilor persoanele fizice si referitor la constructie expertul a precizat ca nu poate stabili data.
Din adresa cu nr. 695 din 15 aprilie 2014 emisa de Directia Administratiei Domeniului Public si Privat rezulta ca terenul si cladirea nu se afla in proprietatea lor si ca acest teren se afla in zona de interdictie de construire instituita de Legea nr. 597/2001.
Toate cele mentionate fac dovada ca reclamantii nu au exercitat asupra terenului o posesie continua, utila si sub nume de proprietar timp de 30 de ani.
Imprejurarea ca nu au exercitat o posesie publica o constituie faptul ca nu au fost inregistrati in registrul fiscal si nu au platit taxe si impozite pentru imobilul in litigiu.
In mod corect instantele de fond si apel au inlaturat proba testimoniala, nefiind coroborata cu celelalte probe administrate in cauza (inscrisuri si expertiza tehnica imobiliara).
Nu are relevanta in solutionarea prezentei cauze faptul ca recurentii au incheiat contract de furnizare de utilitati cu intreprinderile in cauza, intrucat reclamantii nu au facut dovada indeplinirii conditiilor legale prev. de art. 1890 C.civ., avand in vedere probele administrate in cauza.
Pentru considerentele expuse, Curtea, in baza art.312 C.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
Decizia civila nr. 184/C/09.11.2015 Judecator redactor Vanghelita Tase