Pensie de invaliditate Stagiu potential. Indeplinirea conditiilor referitoare la stagiul de cotizare necesar, Succesiuni legi
31 martie 2020Onorarii de avocat, Criteriile de stabilire a cuantumului lor
31 martie 2020
Opozitie formulata de un creditor, Invocarea inceperii unor proceduri de executare silita impotriva debitorului
- Legea nr. 85/2006: art. 3 pct. 1 lit. a), art. 32 alin. (2)
Conform art. 32 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, impotriva hotararii de deschidere a procedurii insolventei, orice creditor poate formula opozitie, care se solutioneaza de catre judecatorul sindic.
Desi textul legal mai sus aratat nu prevede motivele pentru care creditorii pot formula opozitia, Curtea releva ca aceasta cale de atac poate avea ca obiect doar motive de legalitate si de temeinicie privind deschiderea procedurii insolventei fata de debitor.
Aceste motive trebuie sa fie raportate la acele dispozitii ale Legii nr. 85/2006 care se refera la conditiile prevazute de lege pentru deschiderea procedurii insolventei, si anume conditiile impuse de articolul 3 pct. 1 lit. a) sau, dupa caz, litera b) cu trimitere la prevederile art. 27 sau art. 31 din Legea nr. 85/2006, dupa cum cererea de deschidere a procedurii a fost formulata de debitor sau de catre creditor.
Apelanta a invocat prin motivele opozitiei si mai apoi in apel, starea fictiva a declararii starii de insolventei de catre debitoare datorita starii patrimoniale constand in active suficiente pentru a-si achita datoriile, respectiv ca prin cererea debitoarei de intrare in insolventa, aceasta tinde la a frauda creditorii, evitand eventuala executare silita de catre creditorii indreptatiti. Nici unul dintre aceste motive nu sunt de natura a motiva opozitia la deschiderea procedurii insolventei, deoarece art. 3 pct. 1 din lege defineste starea de insolventa ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului, potrivit careia debitorul nu-si poate onora obligatiile asumate sub aspect pecuniar cu fondurile banesti disponibile. Legiuitorul nu prevede o proportionalitate intre activul patrimonial constand in bunuri mobile sau/si imobile detinute de debitor si datoriile banesti exigibile. De asemenea, imprejurarea ca unul sau mai multi creditori au declansat sau intentioneaza sa declanseze executarea silita impotriva debitorului, nu constituie un motiv legal de respingere a cererii de deschidere a procedurii insolventei, scopul legiuitorului fiind tocmai instituirea unei proceduri comune si concursuale aflate la dispozitia creditorilor pentru a participa la satisfacerea creantelor lor.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila, Decizia civila nr. 954/R din 20 noiembrie 2014, M.B.
Prin sentinta civila nr. 2125/11.09.2014 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. 4354/30/2014, s-a respins opozitia formulata de petenta SC M.I. & P.O.C. SRL Bucuresti impotriva Incheierii nr. 1748/30.06.2014 prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolventei generale fata de debitoarea SC A.H. SA Timisoara prin administrator judiciar SCP AD PRO M. SPRL Ghiroda.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a constatat ca prin incheierea nr. 1748/30.06.2014 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de faliment fata de debitoarea SC A.H. SA Timisoara.
Creditoarea SC M.I. & P.O.C. SRL Bucuresti, a formulat in baza art. 32. alin. (2) din Legea nr. 85/2006 opozitie la deschiderea procedurii, solicitand revocarea sentintei de deschidere ca urmare a incalcarii prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 85/2006.
Cererea formulata de catre creditoare nu a putut fi apreciata ca intemeiata cata vreme aceasta nu contesta in fapt starea de insolventa a debitoarei ci doar sustine ca aceasta a formulat cererea sa cu rea credinta, pentru a se sustrage de la executarile silite demarate impotriva sa de catre alti creditori. Dimpotriva,din toate argumentele creditoarei oponente rezulta ca societatea debitoare este in situatia de a nu mai face fata datoriilor sale exigibile.
Criticile privind eventuala pretinsa nerespectare de catre instanta a unor dispozitii legale pot fi invocate doar pe calea recursului declarat impotriva hotararii a carei revocare se cere si ar urma a fi analizate doar pe aceasta cale de catre instanta superioara.
In plus,unele dintre sustinerile creditoarei nu au nici un temei in dispozitiile legale si s-au facut fara o consultare prealabila a actelor din dosarul cauzei.
Astfel,debitoarea a insotit cererea sa de actele prevazute la art. 28 din legea insolventei, din care rezulta ca ea se afla in situatia de incetare a platilor, iar starea de insolventa este o prezumtie legala, instituita de art. 3 pct. 1 lit. a). (prezumtie care poate fi rasturnata), deci nu se impune dovedirea ei, astfel cum eronat apreciaza creditoarea.
Argumentele invocate de creditoare nu au putut fi apreciate ca fiind apte a conduce la revocarea hotararii de deschidere a procedurii, intrucat, pe de o parte ele nu tin de starea in care se afla societatea, care este si in opinia oponentei intr-o vadita lipsa a fondurilor banesti necesare achitarii datoriilor sale.
Asadar, se poate constata ca insasi creditoarea a apreciat ca in ceea ce o priveste pe debitoarea sa sunt intrunite toate conditiile necesare deschiderii procedurii prevazute de Legea nr. 85/2006, astfel ca aceasta nu are interes sa solicite revocarea masurii cerute de debitoare si dispuse de instanta.
Din actele contabile depuse la dosar, precum si din raportul administratorului judiciar provizoriu a rezultat ca debitoarea se afla in insolventa, asa cum este aceasta stare definita de Legea nr. 85/2006 si anume ca acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile,fiind prezumata ca vadita atunci cand debitorul, dupa 90 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de creditor; prezumtia este relativa, sau iminenta atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei.
Avand in vedere ca, datoriile debitorului sunt mai vechi de 90 zile, ca in cont nu se afla si nici nu se vor afla in perioada urmatoare sume de bani care ar putea acoperi datoriile, debitorul este intr-o stare de insolventa vadita.
Intrucat, SC M.I. & P.O.C. SRL Bucuresti nu este singurul creditor al societatii, se poate constata ca debitoarea nu poate fi tinuta in functiune doar pentru acoperirea prin executare silita a unor creditori,vazand ca se impune ca valorificarea activului societatii sa se faca in procedura colectiva si nu individuala, judecatorul sindic a respins,in temeiul art. 32 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 opozitia si a mentinut hotararea de deschidere a procedurii de insolventa generala fata de debitoare.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel oponenta SC M.I. & P.O.C. SRL Bucuresti, solicitand schimbarea in tot a sentintei apelate si admiterea opozitiei formulate, constand in revocarea Incheierii nr. 1748/30.06.2014 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. 4354/30/2014, cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, arata ca interpretarea instantei ca doar in cazul in care debitoarea nu ar fi in s tare de insolventa [ca urmare a functionarii prezumtiei de la art. 3 alin. (1)] s-ar putea revoca incheierea criticata prin demersul opozitiei, este una care „adauga la lege” sau chiar face distinctii acolo unde nu este cazul incalcand vechiul dicton „ubi lex non distinquit nec nos distinquere debemus”.
Starea de insolventa se bazeaza pe o prezumtie (neplata unei datorii mai vechi de 90 de zile) si mai ales pe buna-credinta a debitoarei. Buna-credinta se traduce in faptul ca debitoarea cauta sa-si achite datoriile catre creditori si utilizeaza procedura insolventei ca un ultim procedeu de a salva societatea si a indestula creditorii.
Practica judiciara este unanima in a admite opozitia la deschiderea procedurii insolventei (insolventa declarata de debitor) atunci cand aceasta este facuta cu rea- credinta si vadit in paguba creditorilor, instanta nu a consultat deloc aceasta practica si a interpretat intr-un mod simplist si dincolo de ratiunea a alineatului (2) din art. 32.
Interpretand in acest mod dispozitiile art. 32 alin. (2) si anume admiterea opozitiei doar cand societatea nu este in stare de insolventa, practic reduce sau chiar anihileaza posibilitatea reala de admitere a vreunei opozitii din moment ce starea de insolventa functioneaza doar pe o prezumtie iar debitoarea poate prin propria vointa sa nu-si achite datoriile si astfel sa determine o eludare posibilitatii de valorificare a creantelor din partea creditorilor.
Faptul ca debitoarea SC A.H. SA Timisoara si-a declarat insolventa la scurt timp dupa inceperea executarii silite demarata de apelanta (dar si pe alti creditori) asa cum reiese din Cererea de Executare Silita nr. 23/19.05.2114 si incheierea din data de 24.06.2014 BEJ J.C.M. rezulta comportamentul fraudulos si in dauna creditorilor practicat de debitoarea SC A.H. SA Timisoara de a bloca iminenta unei executari silite prin punerea la adapost odata cu declararea insolventei. Nu poate fi vorba despre o imposibilitate de plata din partea debitorului survenita tocmai in momentul inceperii executarii silite cat timp vreme de aproape 3 ani a demarat activitatea obisnuita, incasand sume consistente de bani fara a se sinchisi de debitele reclamate de creditori.
Procedura insolventei nu trebuie sa se transforme dintr-un mijloc prin care legea ofera sprijin debitorilor si creditorilor intru-un instrument de fraudare a drepturilor creditorilor de care debitorii sa se foloseasca la momentul „oportun”.
Fata de faptul ca nu au fost respectate dispozitiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 instanta de apel trebuie sa constate ca incheierea nr. 1748/30.06.2014 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul 4354/30/2014 este nelegala si pe cale de consecinta instanta trebuie sa o revoce.
Examinand apelul astfel formulat prin prisma motivelor invocate in fapt si in drept precum si conform dispozitiilor art. 476-482 C.pr.civ., Curtea constata ca apelul este fondat pentru considerentele ce urmeaza.
Conform art. 32 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, impotriva hotararii de deschidere a procedurii insolventei, orice creditor poate formula opozitie, care se solutioneaza de catre judecatorul sindic.
Desi textul legal mai sus aratat nu prevede motivele pentru care creditorii pot formula opozitia, Curtea releva ca aceasta cale de atac poate avea ca obiect doar motive de legalitate si de temeinicie privind deschiderea procedurii insolventei fata de debitor.
Aceste motive trebuie sa fie raportate la acele dispozitii ale Legii nr. 85/2006 care se refera la conditiile prevazute de lege pentru deschiderea procedurii insolventei, si anume conditiile impuse de articolul 3 pct. 1 lit. a) sau, dupa caz, litera b) cu trimitere la prevederile art. 27 sau art. 31 din Legea nr. 85/2006, dupa cum cererea de deschidere a procedurii a fost formulata de debitor sau de catre creditor.
Curtea releva ca cerintele deschiderii procedurii insolventei au fost analizate de catre judecatorul sindic prin hotararea de deschidere a procedurii insolventei la cererea debitoarei SC A.H. SA Timisoara, constatandu-se ca au fost indeplinite conditiile prevazute de art. 27 din lege referitoare la introducerea cererii de catre debitor, art.3 pct.1din lege referitoare la constatarea starii de insolvabilitate a debitoarei, avandu- se in vedere ca aceasta nu dispune de fonduri banesti pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile si ca a depus documentele prevazute de art. 28 alin. (1) lit. a) - f) si h) din Legea insolventei, declarandu-si totodata intentia de reorganizare a societatii.
In schimb, apelanta a invocat prin motivele opozitiei si mai apoi in apel, starea fictiva a declararii starii de insolventei de catre debitoare datorita starii patrimoniale constand in active suficiente pentru a-si achita datoriile, respectiv ca prin cererea debitoarei de intrare in insolventa, aceasta tinde la a frauda creditorii, evitand eventuala executare silita de catre creditorii indreptatiti. Nici unul dintre aceste motive nu sunt de natura a motiva opozitia la deschiderea procedurii insolventei, deoarece art. 3 pct.1 din lege defineste starea de insolventa ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului, potrivit careia debitorul nu-si poate onora obligatiile asumate sub aspect pecuniar cu fondurile banesti disponibile. Legiuitorul nu prevede o proportionalitate intre activul patrimonial constand in bunuri mobile sau/si imobile detinute de debitor si datoriile banesti exigibile. De asemenea, imprejurarea ca unul sau mai multi creditori au declansat sau intentioneaza sa declanseze executarea silita impotriva debitorului, nu constituie un motiv legal de respingere a cererii de deschidere a procedurii insolventei, scopul legiuitorului fiind tocmai instituirea unei proceduri comune si concursuale aflate la dispozitia creditorilor pentru a participa la satisfacerea creantelor lor.
In ceea ce priveste motivul de apel ca debitoarea nu a alaturat cererii sale de deschidere a procedurii documentatia prevazuta de art. 28, nu este un motiv de opozitie, ci unul de apel impotriva incheierii de deschidere a procedurii insolventei deoarece vizeaza neindeplinirea unei conditii formale ce trebuie sa insoteasca cererea introductiva de prima instanta.
Curtea mai statueaza ca prin opozitie, creditorul interesat trebuie sa invoce si sa demonstreze ca debitorul nu se afla in stare de insolventa si, prin aceasta, sa tinda la respingerea cererii de deschidere a procedurii formulata de debitor, in fond, iar nu pentru motive referitoare la indeplinirea sau neindeplinirea unor cerinte formale privind insasi cererea de deschidere a procedurii.
Astfel fiind, se constata nefondat apelul declarat de catre oponenta SC M.I. & P.O.C. SRL Bucuresti si se respinge apelul.