Obligatia de eliberarea unei adeverinte, in vederea recalcularii pensiei de serviciu
31 martie 2020Notificarea de incetare a contractului individual de munca pe durata sau la sfarsitul perioadei de proba, Continut si forma
31 martie 2020
Obligatia angajatorului de eliberare a unei adeverinte-tip privind conditiile de munca si vechimea
- Codul Muncii: 40 alin. (2) lit. h)
- Legea nr. 94/1992: art. 7 si Anexa nr. 2 la Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor
Pentru a hotari asupra temeiniciei cererii de chemare in judecata, instanta are de verificat nu numai normele de drept comun in materie, reprezentate de art. 40 alin. (2) lit. h) din Codul muncii, referitoare la obligatia generala a angajatorului de a elibera salariatului documente in legatura cu actuala sau fosta calitate a acestuia, ci si analizarea conditiilor speciale in care o astfel de adeverinta-tip poate fi eliberata. Prin completarea Adeverintei-tip prevazuta in Anexa nr. 2 la Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 7/2016 si Legea nr. 145/2017, aprobate prin Ordinul nr. 285/2016, angajatorul certifica practic faptul ca fosta sa salariata indeplineste conditiile prevazute de Legea nr. 94/1992, pentru acordarea pensiei de serviciu solicitata.
(Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 1075 din 10 octombrie 2018, rezumata de judecator Camelia Lucaciuc)
Prin Sentinta civila nr. 1771/15.12.2017 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. [,..]/30/2017*, s-a admis actiunea formulata de reclamanta A..., impotriva paratei Curtea de Conturi a Romaniei, care a fost obligata sa emita o adeverinta privind conditiile de munca si de vechime ale reclamantei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca reclamanta a ocupat functia de auditor public in cadrul Curtii de Conturi a Romaniei, iar prin cererea inregistrata sub nr. [,..]/N.V./25.05.2016, reclamanta a solicitat fostului angajator eliberarea unei adeverinte-tip privind conditiile, vechimea in munca si media veniturilor totale brute pe ultimele 12 luni inaintea depunerii cererii de pensionare utilizata la stabilirea pensiei de serviciu, conform art. 7 din Anexa 2 - Ordinul nr. 285/138/2016 privind aprobarea Normelor cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 7/2016.
Prin adresa nr. [.. ,]/13.06.2016, parata i-a raspuns reclamantei ca, in conformitate cu art. 51 din Legea nr. 94/1992 modificata si completata, solicitarea nu poate fi solutionata favorabil.
Impotriva acestei adrese, reclamanta a formulat plangere prealabila, solutionata de parata prin raspunsul trimis sub nr. [,..]/22.11.2016, in care reitereaza motivele refuzului eliberarii adeverintei, comunicat anterior prin Adresa nr. [,..]/13.06.2016, mentionand ca reclamanta nu poate beneficia de pensia de serviciu.
Prin intampinarea formulata, parata si-a mentinut aceeasi pozitie de refuz, motivat de faptul ca ar fi in imposibilitate de a elibera adeverinta, invocand ca temei de drept art. 51 alin 8 din Legea 94/1992 modificata si completata.
Raportat la prevederile art. 34 alin. (5) si art. 40 alin. (2) lit. h) din Codul muncii, instanta de fond a retinut ca legea (codul muncii) nu lasa angajatorului posibilitatea de a aprecia interesul sau admisibilitatea solicitarii salariatului sau al fostului salariat de a obtine documentul care atesta calitatea de salariat si drepturile salariale ale acestuia. In consecinta, sa apreciat ca actiunea de fata nu are ca obiect contestarea unui document prin care s-au stabilit drepturile salariale ale reclamantei, ci eliberarea unei adeverinte care sa ateste contributia retinuta pentru pensia suplimentara. Inadmisibilitatea actiunii este neintemeiata, intrucat angajatorul este obligat sa elibereze documentele mentionate indiferent de interesul angajatului in acest sens. Din alte punct de vedere, s-a retinut ca inadmisibilitatea actiunii este neintemeiata si din cauza ca potrivit deciziei cu nr. 19/2012 pronuntate in solutionarea unui recurs in interesul legii de Inalta Curte de Casatie si Justitie: „sporurile si alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public daca au fost incluse in baza de calcul conform legislatiei anterioare, sunt inregistrate in carnetul de munca sau in adeverintele eliberate de unitati, conform legislatiei in vigoare, si pentru acestea s-a platit contributia de asigurari sociale”.
In consecinta, in functie de elementele cuprinse in adeverintele eliberate se va stabili cuantumul pensiei la care este indreptatita reclamanta, acest lucru ramanand insa sa fie stabilit de Casa Judeteana de Pensii sau eventual de instanta de judecata si nu de angajator. Masura in care aceste venituri cuprinse in adeverinta vor fi ulterior valorificate, in vederea stabilirii pensiei reclamantei, cade in competenta Casei Judetene de Pensii investite cu cererea de stabilire sau recalculare a pensiei si eventual, in caz de litigiu, a instantei de asigurari sociale competente, aceasta neputand fi transata in prezentul litigiu, in care angajatorul este obligat sa puna la dispozitia salariatului o adeverinta privind salariul sau, cu toate componentele acestuia.
Din acest motiv si stabilirea daca respectivele venituri au facut parte din baza de calcul a pensiei potrivit legislatiei anterioare cade exclusiv in sarcina Casei Judetene de Pensii si eventual a instantei de asigurari sociale.
Instanta de fond a constatat ca in baza articolelor mentionate reclamanta este indreptatita la eliberarea adeverintei solicitate, nefiind imputabil acesteia in niciun fel efortul pe care trebuie sa il faca institutia parata pentru a-i elibera aceasta adeverinta, iar pentru institutia parata aceasta este o obligatie legala pe care trebuie sa o respecte.
In consecinta, instanta a admis actiunea formulata de reclamanta in temeiul art. art. 34 alin. (5) si art. 40 alin. (2) lit. h) din Codul muncii.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel in termenul legal parata Curtea de Conturi a Romaniei, solicitand schimbarea in tot a sentintei civile apelate, in sensul respingerii actiunii ca neintemeiata.
In motivarea cererii de apel, sentinta civila a fost criticata pentru nelegalitate si netemeinicie.
Astfel, apelanta, sub aspectul netemeiniciei sentintei civile apelate, a aratat ca prima instanta in mod gresit a retinut incidenta dispozitiilor art. 34 alin. (5) din Codul muncii, intrucat prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat obligarea paratei la eliberarea unei adeverinte-tip, conform dispozitiilor art. 51 alin. (14) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicata, modificata si completata de Legea nr. 7/2016, si nicidecum nu s-a solicitat eliberarea unei adeverinte „care sa ateste activitatea desfasurata de acesta, durata activitatii, salariul, vechimea in munca, in meserie si in specialitate”, conform dispozitiilor art. 34 alin. (5) din Codul muncii.
In al doilea rand, parata a aratat ca nu pot fi retinute ca intemeiate considerentele primei instante potrivit carora „legea (codul muncii) nu lasa angajatorului posibilitatea de a aprecia interesul sau admisibilitatea solicitarii salariatului sau al fostului salariat de a obtine documentul care atesta calitatea de salariat si drepturile salariate ale acestuia”. Aceste considerente sunt contrazise de dispozitiile art.51 alin. (14) din Legea nr.94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicata, modificata si completata de Legea nr.7/2016, in conformitate cu care parata este unica responsabila de veridicitatea „elementelor necesare stabilirii pensiei de serviciu prevazute de prezenta lege referitoare la vechimea in functia de auditor public extern si baza de calcul al pensiei".
Ca atare, contrar considerentelor primei instante, prin eliberarea unui astfel de document se stabileste ca intimata-reclamanta are dreptul sa obtina o pensie de serviciu, eliberarea documentului neinsemnand ca in functie de elementele cuprinse in adeverintele eliberate se va stabili cuantumul pensiei la care este indreptatita reclamanta, acest lucru ramanand insa sa fie stabilit de Casa Judeteana de Pensii sau eventual de instanta de judecata, asa cum gresit retine prima instanta.
Este evident ca parata, in raport de dispozitiile art. 51 alin.(14) din Legea nr. 94/1992, este in imposibilitatea de a elibera un astfel de document, dovedit fiind faptul ca intimata- reclamanta nu indeplineste conditiile legale, atrage raspunderea Curtii de Conturi.
Astfel, prin dispozitiile art. 51 alin. (8) din Legea nr.94/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, legiuitorul prevede in mod expres ca dispozitiile Legii nr. 7/2016 pentru modificarea si completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, nu se aplica persoanelor, care, la data indeplinirii conditiilor standard de pensionare prevazute de legislatia in vigoare privind sistemul public de pensii, au o alta ocupatie decat functia de auditor public extern la Curtea de Conturi.
Prin urmare, analizand cele expuse mai sus, rezulta fara echivoc ca persoanele, care, la data stabilirii pensiei pentru limita de varsta in sistemul public, au o alta ocupatie decat cea de auditor public extern in cadrul Curtii de Conturi, beneficiaza de pensia de serviciu, doar daca indeplinesc conditiile de vechime in specialitate prevazute de art. 51 alin. (2) din actul normativ anterior mentionat, respectiv, sa fi indeplinit functia de auditor public extern pe o durata de cel putin 14 ani. Or, in cazul de fata, se observa ca la data la care intimata- reclamanta a indeplinit conditiile standard de pensionare prevazute de legislatia aflata in vigoare privind sistemul public de pensii, aceasta avea o alta ocupatie si nu cea de auditor public extern in cadrul Curtii de Conturi.
Mai mult decat atat, parata a subliniat ca intimata-reclamanta a lucrat in cadrul Curtii de Conturi doar o perioada de 4 ani, fiind evident ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de legislatia in vigoare pentru a putea beneficia de pensie de serviciu.
In sustinerea argumentelor anterioare, parata a solicitat instantei de apel sa observe ca din analiza dispozitiilor art. 51 alin. (2), (3), (8) si (11) din Legea nr. 94/1992, rezulta ca beneficiarii pensiei de serviciu sunt impartiti in doua categorii, astfel: a) persoanele care au fost incadrate in functii de controlor financiar/auditor public extern, (fosti salariati ai Curtii de Conturi) care, la data intrarii in vigoare a Legii nr. 7/2016, aveau calitatea de pensionari in sistemul public de pensii, cu pensii pentru limita de varsta in plata. Pentru aceasta categorie, dreptul la pensia de serviciu este reglementat de art. 51 alin.(11) din Legea nr. 94/1992; b) persoanele care, dupa data intrarii in vigoare a Legii nr.7/2016, au indeplinit sau indeplinesc conditiile standard de pensionare prevazute de legislatia in vigoare privind sistemul public de pensii, adica, au implinit varsta de 65 de ani la barbati si 60-63 la femei, incepand cu data intrarii in vigoare a legii. Din aceasta ultima categorie fac parte persoanele care au indeplinit conditiile standard de pensionare dupa data intrarii in vigoare a legii si aveau ca ocupatie functia de auditor public extern in cadrul Curtii de Conturi, pentru care, dreptul la pensia de serviciu este reglementat de prevederile art. 51 alin. (2) si (3) din Legea nr. 94/1992; respectiv persoanele care au indeplinit conditiile standard de pensionare dupa data intrarii in vigoare a legii si aveau o alta ocupatie, cum este cazul intimatei-reclamante, pentru care, dreptul la pensia de serviciu este reglementat de prevederile art. 51 alin. (8) din Legea nr. 94/1992.
In cazul persoanelor care beneficiaza de pensia de serviciu in temeiul prevederilor art. 51 alin. (8) din Legea nr. 94/1992, conditia impusa de legiuitor este sa fi indeplinit functia de auditor public extern pe o durata de cel putin 14 ani.
In situatia data, avand in vedere ca prin art. 51 alin. (17) din Legea nr. 94/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, legiuitorul prevede in mod clar ca dispozitiile Legii nr. 7/2016 nu se aplica persoanelor care nu indeplinesc conditiile legale, caz in care se afla intimata-reclamanta, parata a apreciat ca nu poate fi obligata la emiterea unei adeverinte in raport de dispozitiile art. I pct. 2 din acest act normativ prin care s-au adus modificari si completari prevederilor art. 51 alin. (10) din Legea nr. 94/1992.
In drept, in sustinerea apelului au fost invocate dispozitiile art. 470 din Codul de procedura civila, art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, art. 1 lit. h) din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, art. 51 alin. alin.(2), (3), (8) (11), (14) si (17) din Legea nr.94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare aduse de art. I pct. 2 din Legea nr. 7/2016.
Reclamanta-intimata nu si-a exprimat pozitia procesuala prin intampinare.
In apel nu au fost administrate probe noi.
Examinand apelul declarat de parata, prin prisma motivelor invocate, precum si a actelor de procedura efectuate in fata instantei de fond, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor 466 si urmatoarele din Codul de procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
Intr-adevar, astfel cum rezulta din inscrisurile administrate in fata primei instante de fond, reclamanta a fost salariata paratei Curtea de Conturi a Romaniei - Directia de Control Financiar, in perioada 22.11.1993 - 04.06.2001, la momentul introducerii cererii de chemare in judecata fiind pensionata pentru limita de varsta prin Decizia nr. 310305/10.08.2016.
Prin cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost precizata in cursul judecatii in fond a dosarului, reclamanta a solicitat instantei obligarea paratei la eliberarea unei adeverinte-tip privind conditiile de munca si vechimea, precum si cu privire la stabilirea mediei veniturilor totale brute pe ultimele 12 luni inaintea depunerii cererii de pensionare, in conformitate cu prevederile art. 7 si Anexa nr. 2 din Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 7/12.04.2016.
In acest context, Curtea considera ca prima instanta putea si trebuia sa observe ca, pentru a hotari asupra temeiniciei cererii de chemare in judecata are de verificat nu numai normele de drept comun in materie, reprezentate de art. 40 alin. (2) lit. h) din Codul Muncii, referitoare la obligatia generala a angajatorului de a elibera salariatului documente in legatura cu actuala sau fosta calitate a acestuia, ci si analizarea conditiilor speciale in care o astfel de adeverinta-tip poate fi eliberata.
In concret, Curtea constata ca prin completarea Adeverintei-tip prevazuta in Anexa nr. 2 la Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 7/2016 si Legea nr. 145/2017, aprobate prin Ordinul nr. 285/2016, angajatorul certifica practic faptul ca fosta sa salariata indeplineste conditiile prevazute de Legea nr. 94/1992, pentru acordarea pensiei de serviciu solicitata. Ca este asa rezulta cu certitudine din continutul formularului tip reprezentat de Anexa nr. 2 din Norme.
Mai mult decat atat, potrivit prevederilor art. 18 din Norme „raspunderea pentru corectitudinea si legalitatea datelor cuprinse in documentele care stau la baza intocmirii dosarului de pensionare, cele necesare calculului pensiei de serviciu, precum si a actualizarii acesteia revine in exclusivitate emitentului”. In plus, art. 51 alin. (14) din Legea nr. 94/1992 stabileste cat se poate de clar ca „elementele necesare stabilirii pensiei de serviciu prevazute de prezenta lege referitoare la vechimea in functia de auditor public extern si baza de calcul a pensiei se dovedesc cu document eliberat de catre Curtea de Conturi, pe raspunderea acesteia”.
In contextul prevederilor legale mentionate, este intemeiata sustinerea paratei Curtea de Conturi a Romaniei, potrivit careia, pentru solutionarea favorabila a cererii reclamantei de a i se elibera Adeverinta-tip prevazuta de Anexa nr. 2 la Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, este necesar sa se stabileasca faptul ca reclamanta indeplineste conditiile de acordare a acestui tip de pensie speciala.
Or, verificand conditiile de acordare a pensiei speciale in cadrul categoriei profesionale din care a facut parte reclamanta, Curtea retine ca, intr-adevar, aceasta, la data indeplinirii conditiilor pentru acordarea pensiei pentru limita de varsta avea o alta ocupatie decat cea de auditor public extern in cadrul Curtii de Conturi, context in care, poate invoca in sustinerea dreptului la acordarea unei pensii de serviciu, prevederile art. 50 alin. (8) din Legea-cadru, text care are urmatoarea formulare:„persoanele care indeplinesc conditiile de vechime in specialitate in cadrul Curtii de Conturi, prevazute la alin. (2), beneficiaza, la indeplinirea conditiilor standard de pensionare prevazute de legislatia in vigoare privind sistemul public de pensii, de pensie de serviciu, chiar daca la data pensionarii au avut sau au o alta ocupatie”. De observat este ca una din premisele acestei dispozitii legale este ca fostul salariat sa fi indeplinit conditia minima de vechime in specialitate de auditor public extern pentru o perioada 14 ani in cadrul Curtii de Conturi, astfel cum prevede alin. (2) al art. 50 la care textul face referire, conditie pe care reclamanta nu o indeplineste, caci vechimea sa necontestata in specialitate este, potrivit actelor depuse la dosar, de doar 12 ani si aproximativ 7 luni.
Reclamanta nu se poate prevala de normele alin. (11) al art. 50 din Legea-cadru, pentru a pretinde ca vechimea minima de 14 ani in specialitate nu este necesara, pentru simplul fapt ca acest text de lege nu adauga o categorie noua de persoane beneficiare ale pensiei de serviciu in sistem, avand doar scopul de a confirma ca drepturile recunoscute persoanelor care indeplinesc conditiile prevazute de art. 50 alin. (2), (3) sau (8) pot fi invocate si in situatia in care titularul beneficiar s-a pensionat pentru limita de varsta inainte de intrarea in vigoare a prevederilor Legii nr. 7/2016, care ii recunoaste dreptul la acordarea unei pensii speciale.
Prin urmare, doar faptul ca reclamanta s-a pensionat pentru limita de varsta dupa recunoasterea pensiilor speciale prin Legea nr. 7/2016, nu ii da dreptul sa pretinda acest tip de pensie fara indeplinirea conditiei de vechime minima in specialitate.
Pentru toate aceste motive, observand ca prima instanta a solutionat cauza fara a lua in considerare procedura de acordarea a pensiei de serviciu reglementata de Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, aprobate prin Ordinul nr. 285/2016, in temeiul prevederilor art. 480 alin. (2) din Codul de procedura civila, Curtea a admis apelul declarat de parata
Curtea de Conturi a Romaniei si a schimbat in tot sentinta apelata, in sensul respingerii ca neintemeiata a actiunii precizate a reclamantei.
S-a luat act ca parata apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecata.