Nelegala comunicare a hotararii judecatoresti

Codul de procedura civila de la 1865: art. 284

Daca legea nu prevede altfel, termenul de apel curge de la comunicarea hotararii, cazurile de echipolenta neputand fi extinse la alte situatii decat cele expres prevazute de lege.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila, Decizia civila nr. 335 din 16 septembrie 2015, F.S.

Prin decizia civila nr. 668/A/22 iunie 2015 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. 3743/30/2014 a fost admisa cererea de repunere in termenul de apel formulata de apelanta B.A. si a fost admis apelul declarat impotriva sentintei civile nr. 11218/06.12.2004 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul nr. 5395/11.08.2004 in contradictoriu cu intimatul reclamant B.I. si intimatii parati S.P., s.a.; in consecinta, a fost anulata sentinta, iar cauza a fost trimisa spre rejudecare la Judecatoria Timisoara.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul a avut in vedere ca, prin actiunea inregistrata la Judecatoria Timisoara sub nr. 5395/2004, reclamantul B.I. a chemat in judecata paratii S.P., T.R., B.M., B.N., B.M., B.M. si S.P., solicitand instantei ca, prin hotararea ce va pronunta, sa dispuna sistarea starii de indiviziune asupra imobilului inscris in CF nr. 1 prin atribuirea imobilului catre reclamant in cota de 1/1 parte, cu obligatia acestuia de a despagubi paratii cu echivalentul cotei detinute, raportat la valoarea de circulatie a imobilului si sa dispuna intabularea dreptului de proprietate cu titlu de sistare indiviziune.

Prin sentinta civila nr. 11218/06.12.2004 a fost admisa actiunea astfel formulata.

Impotriva sentintei a declarat apel parata B.A. (in calitate de mostenitoare a paratei B.M.), solicitand repunerea in termenul de apel; admiterea apelului, anularea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare, intrucat dosarul a fost solutionat in lipsa apelantei, nelegal citata.

In motivarea cererii de repunere in termenul de apel, raportat la prevederile art. 103 din Codul de procedura civila, apelanta a mentionat ca a aflat de existenta dosarului de mai sus si a sentintei atacate doar dupa data de 05.05.2014. La data solutionarii, mama sa (G.M.) - care a avut calitatea de parata - era decedata, dupa cum rezulta din certificatul de deces atasat, iar la ultimul domiciliu al acesteia nu a primit vreo citatie in acest dosar.

In motivarea apelului, a mentionat ca intimatul B.I. a formulat in contradictoriu cu paratii S.P., s.a. o actiune avand ca obiect sistare stare de indiviziune, dosarul nr. 5395/11.08.2004 fiind solutionat cu nelegala citare a mostenitorilor partilor decedate.

La data promovarii actiunii, mama sa, G.M., era decedata, asa cum rezulta din certificatul de deces emis in anul 2004, atasat cererii de apel. In considerarea acestui fapt, actiunea de iesire din indiviziune ar fi trebuit sa fie promovata in contradictoriu cu apelanta, in calitate de mostenitoare a paratei G.M.

Examinand in prealabil cererea de repunere in termenul de apel, instanta a retinut urmatoarele:

Potrivit dispozitiilor art. 284 alin. (1) C. pr. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu dispune altfel.

Articolul 103 alin. (1) C. pr. civ. prevede ca neexercitarea in termenul legal a caii de atac atrage decaderea, afara de cazul in care legea dispune altfel sau cand partea dovedeste ca a fost impiedicata de o imprejurare mai presus de vointa sa.

Conform art. 103 alin. (2) C. pr. civ., in cel din urma caz actul de procedura se va efectua in termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii si in acelasi termen vor fi aratate si motivele de apel.

Asadar, legea permite partii care nu a exercitat calea de atac in termenul prevazut de lege datorita unei imprejurari mai presus de vointa sa sa o exercite in termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii.

Apelanta - asa cum rezulta din certificatul de calitate de mostenitor nr.44 - este mostenitoarea paratei G.M., decedata la data de 12.06.1994.

Intrucat la data introducerii actiunii ce a facut obiectul dosarului nr. 5395/11.08.2004 al Judecatoriei Timisoara mama sa era decedata, iar hotararea nu i-a fost comunicata (despre existenta acesteia afland la inceputul lunii mai, cand avocatul sau a studiat dosarul) apelanta a solicitat repunerea in termenul de exercitare a apelului.

Nechemarea in judecata a apelantei, in calitate de succesoare a defunctei G.M. si necomunicarea hotararii pronuntata de prima instanta constituie o imprejurare mai presus de vointa apelantei, care a impiedicat-o sa declare apelul in termenul prevazut de lege.

In ceea ce priveste introducerea cererii de apel in termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii, tribunalul a retinut ca acest termen a fost respectat, in lipsa comunicarii hotararii apelate si in lipsa unor dovezi din care sa rezulte cu evidenta ca apelanta a

luat cunostinta de existenta hotararii apelate in luna aprilie 2014, termenul de apel impunandu-se a fi calculat raportat la data de 05.05.2014 (data la care apelanta sustine ca avocatul sau a studiat dosarul nr. 5395/11.08.2004, al Judecatoriei Timisoara).

Sustinerea intimatului reclamant potrivit careia apelanta a aflat despre existenta dosarului si, implicit, despre pronuntarea hotararii judecatoresti apelate inca din vara anului 2013 nu a fost dovedita, iar faptul ca, in luna aprilie 2014, apelanta a angajat un expert evaluator pentru a face demersuri la OCPI in vederea identificarii terenului inscris in CF nr.1, iar acesta a identificat existenta a doua dosare in legatura cu terenul din litigiu, nu este de natura a duce la concluzia ca apelanta a luat cunostinta la acest moment de existenta unei hotarari care ii prejudiciaza interesele.

Prin urmare, intrucat cererea de repunere in termenul de apel inregistrata pe rolul instantei la data 20.05.2015 a fost formulata cu respectarea termenul de 15 zile prevazut de art. 103 alin. (2) C. pr. civ. si intrucat apelanta a dovedit ca a fost impiedicata de o imprejurare mai presus de vointa sa sa formuleze apelul in termenul de 15 zile prevazut de art. 284 alin. (1) C. pr. civ., cererea de repunere in termen a fost apreciata ca intemeiata si a fost admisa ca atare.

Cat priveste apelul, tribunalul a constatat ca este intemeiat, avand in vedere urmatoarele:

Prin cererea inregistrata in dosarul nr. 5395/2004 al Judecatoriei Timisoara, reclamantul B.I. a chemat in judecata pe paratii S.P., s.a., solicitand instantei sa dispuna sistarea starii de indiviziune asupra imobilului inscris in CF nr. 1.

Apelanta B.A., mostenitoare a paratei G.M., a criticat hotararea astfel pronuntata, sustinand ca, la data introducerii actiunii de catre reclamant, atat mama sa, cat si ceilalti parati erau decedati, iar mostenitorii nu au fost citati. Prin urmare, intrucat cauza a fost solutionata in prima instanta cu incalcarea formelor de procedura prevazute de art. 105 alin. (2) C. pr. civ., (nulitatea actelor de procedura efectuate in contradictoriu cu un parat decedat neputand fi acoperita) si vazand ca apelanta a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, in baza prevederilor art. 297 alin. (1) C. pr. civ., tribunalul a dispus conform celor mai sus-aratate.

Impotriva deciziei a declarat recurs reclamantul B.I., care a criticat-o ca fiind nelegala, solicitand modificarea ei in sensul respingerii cererii de repunere in termen, cu consecinta respingerii ca tardiv a apelului declarat de B.A.

In motivare a aratat ca instanta de apel a stabilit in mod nelegal momentul in care apelanta a luat cunostinta despre existenta prezentului dosar, cu consecinte asupra momentului la care a inceput sa curga termenul de 15 zile prevazut de art. 284 alin.

1. C. pr. Civ

Astfel, a invederat recurentul, dispozitiile art. 103 C. pr. civ. potrivit carora actul de procedura neindeplinit in termen se va indeplini in termen de 15 zile de la incet area impiedicarii nu au fost respectate in cauza, cata vreme motivarea cererii de apel si, respectiv, a cererii de repunere in termen au fost depuse la dosar la 20.05.2014, dupa expirarea sus-mentionatului termen.

A mai aratat ca in mod gresit a retinut tribunalul ca apelanta a luat cunostinta despre existenta dosarului la 5.05.2014, cata vreme, din probele administrate si din sustinerile apelantei in prezentul dosar si in cel cu nr. 886/59/2014 al Curtii de Apel Timisoara, rezulta ca, in urma serviciilor prestate de PFA T.C., aceasta a intrat in posesia extraselor de carte funciara referitoare la imobil (dosarul de fata fiind notat in cartea funciara) in data de 14.04.2014, fiind fara relevanta ca avocatul ar fi studiat cele doua dosare la 05.05.2014.

In drept, a invocat dispozitiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ..

Examinand recursul, instanta a retinut urmatoarele:

Potrivit dispozitiilor art.103 C. pr. civ., „Neexercitarea oricarei cai de atac ... in termenul legal atrage decaderea, afara de cazul cand legea dispune altfel sau cand partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei. In acest din urma caz, actul de procedura se va indeplini in termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii; in acelasi termen vor fi aratate si motivele impiedicarii.”

In cauza, invocand incidenta acestei norme, apelanta a formulat la 20.05.2014 „cerere de repunere in termenul de apel si apel impotriva sentintei civile nr.11218/06.12.2004”, invederand ca a aflat despre existenta dosarului si a sentinte i dupa data de 05.05.2014 si ca sentinta nu a fost comunicata la ultimul domiciliu al defunctei sale mame - parata in dosar.

Astfel, in contra sustinerilor recurentului, actele procedurale despre care fac vorbire dispozitiile art.103 C. pr. civ. (cererea de apel si cererea de repunere in termen in continutul careia sunt indicate motivele impiedicarii) au fost depuse in interiorul termenului prevazut de norma legala mentionata.

Nefondate au fost gasite si sustinerile recurentului vizand caracterul derogatoriu al dispozitiilor art.103 C. pr. civ. de la prevederile art. 287 alin. (1) pct. 3, alin. (2) C. pr. civ. (potrivit carora aratarea motivelor de apel se poate face pana la prima zi de infatisare) cu consecinta nelegalei admiteri a cererii de repunere in termen, cata vreme art. 103 C. pr. civ. impune doar ca actul de procedura (in cauza, cererea de apel) sa fie indeplinit in termen, fara a impune conditia regularitatii acestui act, consecinta fiind ca asupra legalitatii sesizarii instanta se va pronunta ulterior admiterii cererii de repunere in termenul de indeplinire a actului. Astfel, este posibil ca instanta investita cu o cerere intemeiata pe dispozitiile sus-mentionatei norme sa dispuna

repunerea in termen, insa sa constate ca actul nu indeplineste conditiile de forma ori fond cerute de lege si sa aplice sanctiunea prevazuta pentru neindeplinirea acestor conditii.

In consecinta, contrar sustinerilor recurentului, pentru admiterea cererii de repunere in termenul de exercitare a caii de atac, apelanta nu era tinuta sa arate motivele de netemeinicie si/sau nelegalitate in interiorul termenului de 15 zile de la incetarea impiedicarii ci in termenul prevazut de dispozitiile art. 287 C. pr. civ. mai sus-aratate.

Nu sunt fondate ca temeiuri de modificare ori casare a deciziei recurate nici sustinerile vizand gresita stabilire de catre instanta de apel a datei la care apelanta a aflat despre existenta dosarului in care a fost pronuntata sentinta apelata,respectiv a datei la care a inceput sa curga termenul de 15 zile prevazut de art. 103 C. pr. civ.

Astfel, in primul rand, tribunalul s-a raportat la probele administrate in cauza si a interpretat aceste probe pentru a stabili data ca fiind 5.05.2014. Criticile recurentului vizand aprecierea si interpretarea probelor vizeaza modalitatea in care instanta a retinut acest moment ca situatie de fapt si, astfel, se constituie in critici de netemeinicie a deciziei recurate. Or, cata vreme in recurs modificarea ori casarea hotararii atacate se poate dispune numai pentru motive de nelegalitate, instanta de recurs nu poate proceda la reaprecierea probelor si la reevaluarea situatiei de fapt retinuta, criticile vizand aceste imprejurari putand fi, eventual, subsumate dispozitiile art. 304 pct. 10, 11 C. pr. civ., norme legale abrogate la data pronuntarii deciziei recurate.

In al doilea rand, solicitand repunerea in termen, apelanta a invocat ca mama sa - parata in cauza era decedata la data pronuntarii hotararii primei instante si ca hotararea nu i-a fost comunicata. Aceste sustineri nu au fost contestate de recurent, domnia sa invocand ca apelanta a luat cunostinta despre existenta dosarului la o data anterioara, respectiv la 14.04.2014, cand a intrat in posesia extraselor de carte funciara unde era notat (si) acest dosar.

Potrivit dispozitiilor art. 284 C. pr. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotararii, dovada comunicarii facandu-se prin actul intocmit in acest scop de agentul procedural. Corespunde realitatii ca, in aplicarea principiului echipolentei, dovada comunicarii (si, pe cale de consecinta, a faptului luarii la cunostinta de partea interesata despre existenta si continutul hotararii judecatoresti) se poate face prin alte mijloace de proba, insa doar in situatiile expres si limitativ prevazute de lege.

Or, notarile de carte funciara cu privire la un dosar al instantei vizand imobilele aici inscrise nu sunt asimilate de norma de procedura cu o prezumtie a luarii la cunostinta de partea interesata a hotararii pronuntata in acel dosar, astfel ca suntnefondate sustinerile recurentului potrivit carora termenul de repunere in termen a inceput sa curga la data la care apelanta ar fi intrat in posesia extraselor de carte funciara, intrucat la acea data ar fi cunoscut existenta sentintei si continutul acesteia.

Pentru aceste considerente, instanta a respins recursul declarat de reclamant.