CAUZA PANAITESCU IMPOTRIVA ROMANIEI


(Cererea nr. 30909/06)


Hotararea din 10 aprilie 2012

Hotararea devine definitiva in conditiile prevazute la art. 44 § 2 din conventie. Aceasta poate suferi modificari de forma.

In cauza Panaitescu impotriva Romaniei,

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunita intr-o camera compusa din Josep Casadevall,
presedinte,
Alvina Gyulumyan, Jan Sikuta, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, Nona Tsotsoria, Mihai Poalelungi,
judecatori,
si Santiago Quesada,
grefier de sectie,

Dupa ce a deliberat in camera de consiliu, la 20 martie 2012,

Pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data:

Procedura

1. La originea cauzei se afla cererea nr. 30909/06 indreptata impotriva Romaniei, prin care un resortisant roman, Stefan Panaitescu („reclamantul”), a sesizat Curtea la 16 iunie 2006, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale („conventia”).
2. Reclamantul este reprezentat de F. L. Romosan, avocat in Oradea. Guvernul roman („Guvernul”) este reprezentat de agentul guvernamental, Irina Cambrea, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. Reclamantul a invocat, in special, o incalcare a drepturilor sale garantate la art. 2 si art. 3 din conventie.
4. Fiul reclamantului, Alexandru Leonard Panaitescu, a informat Curtea, prin scrisoarea din 16 aprilie 2007, ca tatal sau a decedat, iar prin scrisoarea din 10 februarie 2010 ca, in calitate de mostenitor legal al tatalui sau, doreste continuarea procedurii. Din motive practice, Stefan Panaitescu va fi numit in continuare „reclamant”, desi se considera acum ca aceasta calitate ii apartine mostenitorului sau [a se vedea
   Dalban impotriva Romaniei
   (MC), nr. 28114/95, pct. 1, 28 septembrie 1999].
5. La 14 decembrie 2010, cererea i-a fost comunicata Guvernului. S-a hotarat, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul cauzei vor fi examinate impreuna (art. 29 § 1).
6. Avand in vedere ca Corneliu Birsan, judecatorul ales sa reprezinte Romania, s-a abtinut de la judecarea cauzei (art. 28 din Regulamentul Curtii), Presedintele Camerei l-a desemnat pe Mihai Poalelungi in calitate de judecator
   ad hoc
   (art. 26 § 4 din conventie si art. 29 § 1 din Regulamentul Curtii).

In fapt

1. C
   ircumstantele cauzei

7. Stefan Panaitescu („reclamantul”) este resortisant roman, s-a nascut in 1944 si a locuit la Alejd, judetul Bihor. A decedat la 3 decembrie 2006, iar procedura a fost continuata de fiul sau, Alexandru Leonard Panaitescu.

A. Actiuni civile avand ca obiect recunoasterea si aplicarea dreptului la medicamente si asistenta medicala in mod gratuit, in temeiul Legii nr. 189/2000

8. La 8 mai 2002, reclamantul a formulat o actiune impotriva Casei Judetene de Pensii Bihor pentru anularea deciziei prin care i se refuza aplicarea Legii nr. 189/2000, care acorda despagubiri si anumite drepturi persoanelor persecutate de catre autoritatile romane cu incepere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie 1945 din motive etnice.

Prin decizia din 3 iunie 2002, Curtea de Apel Oradea a admis cererea reclamantului si a dispus paratei sa ii acorde drepturile prevazute in legea mentionata. Decizia a ramas definitiva la 28 ianuarie 2003.

Prin urmare, la 2 aprilie 2003, comisia insarcinata cu aplicarea Legii nr. 189/2000 a emis o noua decizie prin care se confirma statutul de refugiat al reclamantului si, drept consecinta, de beneficiar al legii respective incepand cu 1 aprilie 2001; decizia a confirmat ca,
inter alia,
reclamantul avea dreptul la asistenta medicala si medicamente in mod gratuit si prioritar, atat in tratament ambulatoriu, cat si pe timpul spitalizarilor.

9. La 20 aprilie 2005, reclamantul a fost diagnosticat cu cancer, iar la 4 mai 2005 a suferit o operatie chirurgicala la Spitalul Clinic Judetean Oradea pentru indepartarea unei tumori de pe rinichiul drept. In urma unor analize medicale, s-a descoperit ca tumoarea ajunsese la gradul III si ca fusese afectat si plamanul. Potrivit reclamantului, desi a fost spitalizat in sectia oncologie, personalul medical nu i-a administrat tratamentul oncologic specific si i s-au administrat doar perfuzii cu vitamine si solutie salina normala.
10. In aceste imprejurari, reclamantul s-a dus la Institutul Oncologic „Prof. dr. Ion Chiricuta” din Cluj-Napoca.

La 16 septembrie 2005, prin scrisoarea adresata Spitalului Oradea, Dr. A.U., medic oncolog din cadrul Institutului Oncologic din Cluj-Napoca, a confirmat remisiunea partiala a afectiunii reclamantului si a recomandat, prin urmare, continuarea tratamentului cu Avastin si Roferon, pe care l-a inceput pe propria cheltuiala in iulie 2005. Recomandarea a fost facuta din nou in scrisoarea din 12 ianuarie 2006, in care Dr. A.U. preciza totodata ca medicamentul Avastin, care i-a fost administrat pacientului de doua ori pe saptamana incepand de la 1 iulie 2005, fusese „procurat si platit integral de domnul Panaitescu pe toata durata tratamentului”.

2. Cu toate acestea, intrucat nu isi mai permitea sa continue pe termen nedefinit plata costurilor tratamentului, care constituia o mare sarcina financiara, reclamantul a sesizat Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Bihor („CAS”) si Directia de

Sanatate Publica Bihor la 22 si, respectiv, 18 august 2005 si a adresat numeroase cereri Casei Nationale de Asigurari de Sanatate („CNAS”), pentru a obtine medicamentele recomandate cu titlu gratuit.

La 27 septembrie 2005, printr-un executor judecatoresc local, reclamantul a adresat CNAS o notificare in care solicita, in temeiul legislatiei relevante si a documentelor justificative, sa i se aloce fonduri pentru medicamentele recomandate de oncologul sau, si anume Roferon si Avastin. Partea relevanta din notificare este redactata dupa cum urmeaza:

„Va rog sa luati in considerare faptul ca, daca imi refuzati cererea, veti raspunde civil si penal pentru ca mi-ati cauzat moartea... Directorul Directiei de Sanatate Publica Bihor, Dr. M.A., mi-a confirmat ca mi-ati respins cererea. Acest fapt este o dovada de netagaduit a vinei dumneavoastra.... Avand in vedere urgenta cazului, va solicit un raspuns in maxim zece zile, orice intarziere cauzandu-mi o trauma ireversibila, iar dupa expirarea termenului voi fi nevoit sa solicit o ordonanta presedintiala in acest sens si sa incep actiunea penala pe motiv ca un refuz este egal cu o crima. Atasez documentele care atesta dreptul meu si obligatia dumneavoastra conform Legii privind organizarea CNAS, singura institutie in masura sa imi garanteze dreptul la viata in numele statului.”

Reclamantul a adresat numeroase alte petitii altor institutii de resort, inclusiv Guvernului Romaniei, dar in zadar.

12. De asemenea, „pentru a demonstra trauma pe care o suferea”, reclamantul a informat Curtea ca, intrucat nu isi permitea sa plateasca medicamentele, se adresase Spitalului Universitar Hamburg, in baza unei recomandari facute de Dr. A.U., pentru a fi inclus in programul de testare al Concernului Bayer pentru un nou medicament numit Nexavar. La 18 mai 2006, reclamantul a semnat un contract cu institutia susmentionata si a inceput tratamentul cu Nexavar, ceea ce il obliga sa se prezinte la spitalul universitar o data la fiecare doua luni. Nu au fost oferite si alte informatii privind executarea contractului.

B. Actiuni pentru a obliga CNAS si CAS sa ii acorde tratamentul specific

13. La 10 noiembrie 2005, reclamantul a formulat o actiune in raspundere civila impotriva CNAS, solicitand Curtii de Apel Oradea sa oblige paratele sa ii asigure medicamentele Roferon si Avastin in mod gratuit si prioritar pe toata perioada recomandata de medicii sai, precum si orice alte medicamente prescrise de medicii sai; acesta solicita, de asemenea, rambursarea costurilor medicamentelor pe care le-a platit deja incepand din iulie 2005 pana in prezent. Mai solicita instantei sa comunice institutiilor de resort faptul ca daca nu se vor conforma vor suporta consecintele civile si penale ale periclitarii vietii sale.

Prin hotararea din 12 decembrie 2005, Curtea de Apel Oradea a admis pretentiile reclamantului. In baza documentelor medicale si a unui aviz care atesta remisiunea bolii in urma folosirii medicamentelor Avastin si Roferon in combinatie, instanta a dispus CNAS si CAS sa asigure reclamantului cele doua medicamente solicitate in mod gratuit si prioritar in perioada recomandata de medici, impreuna cu orice alte medicamente prescrise de medici; de asemenea, le obliga sa deconteze reclamantului costul medicamentelor prescrise de medici, suportat pana atunci de catre reclamant.

Instanta a respins apararea CNAS, potrivit careia, in conformitate cu Hotararea Guvernului nr. 235/2005, reclamantul nu putea primi Avastin gratuit deoarece medicamentul Avastin nu era inclus in lista medicamentelor pentru pacienti tratati in ambulatoriu si, prin urmare, nu putea fi decontat de la Fondul National Unic de Asigurari de Sanatate („FNUASS”). Instanta a motivat ca orice lista de medicamente poate fi modificata in orice moment; altminteri, folosirea unui medicament nou dovedit ca are efecte benefice asupra evolutiei cancerului ar fi imposibila pentru inca un an sau doi de cand medicamentul devine disponibil din cauza barierelor administrative si a formalitatilor logistice menite sa se asigure ca costul acestuia se poate rambursa din FNUASS; intarzierea ar avea numai repercusiuni negative asupra sanatatii populatiei. De asemenea, instanta a declarat ca, in masura in care in cazul reclamantului nu exista niciun alt medicament care sa substituie Avastin si avand in vedere faptul ca nefolosirea acestuia va avea repercusiuni asupra bolii acestuia, autoritatile statului ar fi trebuit sa lase posibilitatea includerii de urgenta a medicamentului Avastin in lista medicamentelor decontate.

14. CNAS si CAS au contestat hotararea in fata inaltei Curti de Casatie si Justitie, argumentand in principal ca in prima instanta li s-a solicitat sa deconteze reclamantului costul unor medicamente neincluse in lista medicamentelor decontate. Din acelasi motiv, Avastin nu putea fi oferit gratuit reclamantului.

La 19 aprilie 2006, Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins recursul si a confirmat hotararea pronuntata in prima instanta. Instanta a hotarat ca argumentul recurentilor conform caruia reclamantul a fost tratat gratuit cu Intron A (echivalentul pentru Roferon) din noiembrie 2005 pana in aprilie 2006 nu era sustinut de dovezi si, in orice caz, perioada respectiva nu acoperea intreaga perioada in care reclamantul ar fi trebuit sa primeasca medicamente in mod gratuit.

Totodata, constatand ca Avastin fusese deja aprobat de Agentia Nationala a Medicamentului in iunie 2005, instanta a considerat ca nu existau piedici pentru recurenti sa initieze procedurile legale pentru a include Avastin in lista medicamentelor decontate cu incepere de la acea data, avand in vedere mai ales faptul ca niciun alt medicament cu efecte terapeutice similare cu Avastin nu fusese inclus in lista.

15. La 23 mai 2006, reclamantul a scris la CAS solicitand executarea de urgenta a hotararii definitive, argumentand ca remisiunea bolii se oprise si ca boala se agravase din cauza intarzierilor cauzate de pasivitatea autoritatilor statului. Acesta invoca totodata art. 2 din conventie, solicitand apararea dreptului sau la viata.
16. Prin scrisoarea din 5 septembrie 2006, reclamantul a informat Curtea ca hotararea nu fusese executata; mai mult, acesta a afirmat ca CAS nu intentiona sa se conformeze hotararii definitive, dupa cum reiesea din faptul ca au facut contestatii la executarea acesteia si au formulat un recurs extraordinar, solicitand anularea acesteia
    (infra,
    pct. 17-18). Acesta a adaugat ca medicamentul Roferon a fost inlocuit cu Intron, pe care incetase sa il ia in septembrie 2006 deoarece avea efecte secundare si deoarece analizele medicale au indicat extinderea cancerului de la inceperea folosirii medicamentului respectiv. Reclamantul a mai informat Curtea ca, la 1 august 2006, tratamentul obisnuit cu citostatice fusese intrerupt fara nicio explicatie.

Reclamantul a prezentat, de asemenea, rezultatele analizelor medicale efectuate in timpul tratamentului sau cu Avastin si Roferon, din data de 16 septembrie 2005, care confirmau ca boala era in remisiune partiala, precum si rezultatele analizelor de sange din data de 3 martie 2006, dupa incetarea tratamentului, care pareau sa ateste o agravare a bolii.

17. La 6 iunie 2006, CAS a formulat contestatie la executarea hotararii din 12 decembrie 2005, ce ramasese definitiva la 19 aprilie 2006, sustinand ca institutia nu ii putea oferi reclamantului medicamentul solicitat din cauza ca nu era indreptatita sa cumpere si sa vanda medicamente. Mai mult, relatia acesteia cu farmaciile era una de colaborare, nu una de subordonare, neputand in consecinta sa asigure in mod gratuit reclamantului medicamentele solicitate.

Referitor la pretentiile materiale ale reclamantului, CAS considera ca, desi dovezile prezentate de reclamant aratau ca anumite medicamente fusesera cumparate din strainatate, sumele de bani platite nu erau precizate si, prin urmare, institutia nu era in masura sa efectueze vreo plata in acest sens. CAS solicita totodata suspendarea executarii hotararii atacate pana la solutionarea contestatiei.

18. Fiul reclamantului a informat Curtea ca procedura s-a incheiat la 22 martie 2010, cand contestatia a fost respinsa printr-o hotarare definitiva; CAS a argumentat ca pretentiile materiale devenisera caduce, in vreme ce obligatia de a-i asigura reclamantului medicamentul in litigiu ramasese fara obiect in urma decesului reclamantului.

CAS mai preciza ca recursul sau extraordinar impotriva hotararii atacate (
supra
, pct. 16) a fost respins si de inalta Curte de Casatie si Justitie.

Nu a fost prezentata nicio copie a hotararii pronuntate in procedura respectiva.

II. D
reptul intern relevant

19. Legea nr. 189/2000 acorda despagubiri persoanelor persecutate din motive etnice care au fost stramutate din teritoriile ocupate in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial. Art. 5 lit. a) prevede ca persoanele prevazute la art. 1 si art. 3 vor beneficia de „asistenta medicala si medicamente, in mod gratuit si prioritar, atat in tratament ambulatoriu, cat si pe timpul spitalizarilor”.
20. Hotararea Guvernului nr. 627/2005 modifica si completeaza Hotararea Guvernului nr. 235/2005 privind aprobarea pentru anul 2005 a listei medicamentelor de care beneficiaza asiguratii in tratamentul ambulatoriu, cu sau fara contributie personala, pe baza de prescriptie medicala. Pentru persoanele prevazute in legi speciale, care beneficiaza de gratuitate suportata din Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate in conditiile legii, procentul de compensare a medicamentelor prevazute in liste este de 100% din pretul de referinta. Avastin nu era inclus in lista.

In drept

1. C
   u privire la pretinsa Incalcare a art
   . 2
   si art
   . 3
   din conventie

21. Reclamantul s-a plans ca institutiile statului, prin refuzul „cinic si abuziv” de a executa hotararile definitive ale instantelor privind acordarea, in mod gratuit, a tratamentului medical corespunzator bolii sale aflate in faza terminala, i-au pus viata in pericol, ceea ce constituie totodata un tratament inuman, contrar art. 2 si 3 din conventie.

Articolele pe care s-a intemeiat reclamantul, in masura in care sunt relevante, sunt redactate dupa cum urmeaza:

Art. 2

„1. Dreptul la viata al oricarei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi

cauzata cuiva in mod intentionat, decat in executarea unei sentinte capitale pronuntate de

un tribunal in cazul in care infractiunea este sanctionata cu aceasta pedeapsa prin lege. [...]”

Art. 3

„Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori

degradante.”

1. 
   Cu privire la admisibilitate
   

22. Guvernul a contestat acuzatiile reclamantului.
23. Curtea constata ca aceste capete de cerere nu sunt in mod vadit nefondate in sensul art. 35 § 3 lit. a) din conventie. De asemenea, Curtea subliniaza ca acestea nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarate admisibile.

2. 
   Cu privire la fond
   

24. Avand in vedere circumstantele prezentei cauze, mai ales decesul reclamantului in timpul procedurii pendinte in fata Curtii, capetele de cerere vor fi examinate in primul rand din perspectiva art. 2 din conventie, inainte de a evalua necesitatea examinarii lor si din perspectiva art. 3 (a se vedea
    Gagiu impotriva Romaniei,
    nr. 63258/00, hotararea din 24 februarie 2009, pct. 54).

1. Argumentele partilor

25. Argumentele Guvernului se bazeaza pe informatiile oferite de CNAS si CAS, care indicau ca reclamantul a primit medicamente gratuite, si anume Intron A, identic cu Roferon, in perioadele noiembrie 2005-aprilie 2006 si mai-octombrie 2006. Pe langa Intron A, reclamantul a primit si alte medicamente gratuite, de la 1 decembrie 2005 pana la decesul sau, si anume Preductal, Enalapril, Betaloc, Ampicilina, Trimetazidine,

NeoRecormon, Controloc, Tramadol etc. Pe durata spitalizarii, acesta a beneficiat si de asistenta medicala adecvata.

In conditiile in care Avastin a fost inclus in lista medicamentelor decontate abia din decembrie 2006, nu a fost posibil sa i se asigure reclamantului medicamentul in mod gratuit anterior datei mentionate.

Guvernul sustinea astfel ca obligatia statului de a proteja sanatatea reclamantului asigurandu-i serviciile medicale necesare si medicamentele gratuite corespunzatoare fusese indeplinita.

Mai mult, nu exista nicio legatura intre decesul reclamantului si actiunile sau omisiunile autoritatilor statului, intrucat reclamantul nu a furnizat niciun document medical care sa sustina aceasta constatare.

Mai mult, conform jurisprudentei Curtii, in cazul in care un stat membru a luat masuri corespunzatoare pentru a asigura inalte standarde profesionale in randul membrilor personalului din domeniul sanatatii si protejarea vietilor pacientilor, Curtea nu accepta ideea ca asemenea chestiuni precum eroarea de judecata a unui angajat din domeniul sanatatii sau coordonarea neglijenta intre angajatii din domeniul sanatatii in tratamentul unui pacient sunt suficiente, in sine, sa angajeze raspunderea unui stat membru din perspectiva obligatiilor lui pozitive in temeiul art. 2 din conventie pentru protectia vietii (a se vedea, printre multe altele,
Byrzykowski impotriva Poloniei,
nr. 11562/05, pct. 104, 27 iunie 2006).

Avand in vedere faptul ca mare parte din tratamentul medical recomandat de doctori i-a fost asigurat gratuit reclamantului in perioadele mentionate anterior, capatul sau de cerere, conform caruia fusese supus unor tratamente inumane si degradante, era nefondat.

Prin urmare, capetele de cerere ale reclamantului intemeiate pe art. 2 si art. 3 erau nefondate.

26. Reclamantul sustinea ca cele doua medicamente recomandate de medicii specialisti, Avastin si Roferon, care erau esentiale pentru succesul tratamentului, trebuiau administrate concomitent, nu alternativ; acest aspect a fost confirmat de corespondenta medicala ce atesta remisiunea bolii in cazul reclamantului ca urmare a administrarii concomitente a ambelor medicamente pentru o anumita perioada de timp.

Prin urmare, desi reclamantului i se administrase in mod gratuit Intron A, chiar daca nu pe toata durata tratamentului si numai in urma unor eforturi considerabile din partea sa, nu au existat efectele pozitive scontate in conditiile in care acesta nu fusese combinat permanent cu Avastin. Intrucat acest din urma medicament nu ii era asigurat reclamantului de catre autoritatile statului, acesta si l-a procurat pe cheltuiala proprie atata timp cat si-a permis, adica pentru doar cateva luni (iulie-decembrie 2005), Avastin fiind un medicament scump.

In baza documentelor medicale, care dovedeau ca existase o remisiune a bolii in urma administrarii concomitente a ambelor medicamente recomandate de doctori, si avand totodata in vedere hotararile instantelor interne care confirmau dreptul reclamantului la acordarea medicamentelor respective in mod gratuit, este evidenta legatura de cauzalitate dintre decesul reclamantului si neindeplinirea obligatiilor de catre autoritatile statului. Mai mult, refuzul nejustificat al autoritatilor de a executa hotararile, cu toate ca aveau cunostinta de deteriorarea sanatatii reclamantului, l-au supus unei profunde suferinte psihologice, incalcand astfel art. 3 din conventie.

2. Motivarea Curtii

27. Curtea observa ca prima teza din art. 2 impune o obligatie pozitiva statelor membre.

Obligatia statelor de a proteja dreptul la viata nu se limiteaza la abtinerea de la luarea unei vieti in mod intentionat si ilegal, ci implica totodata obligatia de a lua masurile necesare pentru a proteja vietile celor aflati sub jurisdictia lor (a se vedea
L.C.B. impotriva Regatului Unit,
9 iunie 1998, pct. 36,
Culegere de hotarari si decizii
1998-III).

28. Curtea a admis faptul ca nu este imposibil ca actele si omisiunile autoritatilor in materie de politica sanatatii sa angajeze, in anumite imprejurari, raspunderea acestora in temeiul art. 2. Cu toate acestea, in cazul in care un stat membru a luat masuri corespunzatoare pentru a asigura inalte standarde profesionale in randul angajatilor din domeniul sanatatii si protejarea vietilor pacientilor, Curtea nu poate accepta ideea ca niste chestiuni precum eroarea de judecata a personalului din domeniul sanatatii sau coordonarea neglijenta intre membrii personalului din domeniul sanatatii in tratamentul unui pacient sunt suficiente, in sine, sa angajeze raspunderea unui stat contractant din perspectiva obligatiilor lui pozitive in temeiul art. 2 din conventie pentru apararea vietii [a se vedea
    Powell impotriva Regatului Unit
    (dec.), nr. 45305/99, CEDO 2000-V si
    Oneryildiz impotriva Turciei
    (MC), nr. 48939/99, pct. 71, CEDO 2004-XII].
29. Curtea reaminteste ca abordarea sa fata de interpretarea art. 2 este ghidata de ideea ca obiectul si scopul conventiei ca instrument pentru protectia persoanelor impune interpretarea dispozitiilor sale si aplicarea lor astfel incat garantiile acesteia sa fie practice si efective (a se vedea, de exemplu,
    Yasa impotriva Turciei,
    2 septembrie 1998, pct. 64,
    Culegere de hotarari si decizii
    1998-VI).
30. In cazul de fata, capatul de cerere invocat in fata Curtii este ca autoritatile nationale nu au facut ceea ce era de asteptat din partea lor, nu numai de catre reclamant, ci si de catre instantele interne
    (supra,
    pct. 13-14), care le-au ordonat sa ii asigure reclamantului medicamentele necesare ca sa se trateze de boala care in cele din urma i-a cauzat moartea.

Prin urmare, sarcina Curtii este de a stabili daca, in circumstantele cauzei, statul a facut tot ceea ce era necesar pentru a preveni ca viata reclamantului sa fie supusa unui risc evitabil asigurandu-i la timp asistenta medicala corespunzatoare (a se vedea,
mutatis mutandis, L.C.B.
, citata anterior, pct. 36). In evaluarea sa asupra acestei chestiuni, Curtea considera ca trebuie sa se ghideze dupa criteriul obligatiei de diligenta, intrucat obligatia statului in acest sens priveste mijloacele, nu rezultatul. In special, simplul fapt al deteriorarii starii de sanatate a reclamantului nu ar fi suficient, ca atare, pentru constatarea incalcarii obligatiilor pozitive ale statului in temeiul art. 2 sau art. 3 din conventie decat daca, pe de alta parte, se poate stabili ca autoritatile interne de resort au recurs in timp util la toate masurile medicale rezonabil posibile intr-un efort constient de a impiedica evolutia bolii in cauza (a se vedea,
mutatis mutandis, Aleksanyan impotriva Rusiei,
nr. 46468/06, pct. 139, 22 decembrie 2008).

31. Curtea observa, in primul rand ca, in temeiul Legii nr. 189/2000, reclamantul avea dreptul la medicamente si asistenta medicala in mod gratuit, care ar fi trebuit sa ii fie oferite in mod prioritar. Acest drept a fost recunoscut de instantele interne in cadrul unor proceduri finalizate cu hotararea din 3 iunie 2002 si confirmat apoi de comisia care a emis decizia din 2 aprilie 2003 prin care reclamantului i se recunosteau drepturile in litigiu cu incepere din 1 aprilie 2001
    (supra,
    pct. 8).

Acest drept a fost confirmat in actiunea intentata de reclamant in 2005 in legatura cu tratamentul anti-cancer recomandat. Instantele interne, atat cea de prim grad, cat si cea de apel, s-au pronuntat in favoarea reclamantului si au dispus paratelor, autoritati ale statului, sa ii asigure medicamentele anti-cancer prescrise si sa ii deconteze costurile suportate de acesta pentru medicamentele respective; mai mult, instantele au respins argumentul paratelor, conform caruia Avastin nu i-a fost asigurat deoarece nu era inclus in lista medicamentelor decontate, tinand seama si de faptul ca medicamentul nu fusese inlocuit de unul echivalent.

32. Rezulta ca, in prezenta cauza, accesul reclamantului la asistenta medicala gratuita, asa cum era indreptatit, a fost impiedicat de mai multe ori, acesta fiind constrans de mai multe ori sa faca eforturi constante si repetate ca sa primeasca tratamentul medical anti- cancer necesar in mod gratuit. Pentru o perioada, acesta a suportat costul tratamentului, desi hotararile definitive ii conferisera dreptul de a primi medicamentele prescrise in mod gratuit si prioritar.

Executarea tardiva si partiala a hotararii din 12 decembrie 2005, care obliga autoritatile statului sa ii asigure in mod gratuit medicamentele recomandate de doctorii sai, a coincis cu deteriorarea sanatatii sale, mai ales dupa ce reclamantul nu si-a mai permis sa suporte personal costul tratamentului. Deteriorarea a culminat cu moartea reclamantului la data de 3 decembrie 2006.

33. In contextul celor de mai sus, Curtea considera ca motivele reclamantului de a solicita ceva ce expertii medicali ii prescrisesera si pentru care nu era obligat sa plateasca, in conformitate cu hotararile instantelor interne, nu pot fi considerate niste exagerari.
34. Curtea constata, de asemenea, ca, in pofida faptului ca reclamantul avea dreptul la acordarea medicamentelor in mod gratuit, acest drept a fost contestat in mod repetat, mai ales din motive birocratice (a se vedea, de asemenea,
    supra,
    pct. 13-14), rezultatul fiind ca reclamantul nu a putut continua in mod corespunzator tratamentul recomandat; mai mult, cu toate ca instantele interne nu au gasit nicio justificare pentru comportamentul autoritatilor statului, tratamentul necesar inca nu i-a fost asigurat reclamantului in timp util, asa cum necesita gravitatea bolii sale.
35. De asemenea, Curtea considera, in acest sens, ca, tot asa cum o autoritate statala nu are voie sa invoce lipsa de fonduri sau resurse ca scuza pentru a nu onora o obligatie izvorata dintr-o hotarare judecatoreasca (a se vedea,
    mutatis mutandis, Burdov impotriva Rusiei,
    nr. 59498/00, pct. 35, CEDO 2002-III), acelasi principiu se aplica
    a fortiori
    atunci cand exista necesitatea de a asigura protectia practica si efectiva a dreptului garantat la art. 2, un drept fundamental in structura conventiei.
36. Prin urmare, in timp ce constientizeaza natura grava si complexa a bolii de care suferea reclamantul, Curtea nu poate ignora faptul ca, potrivit informatiilor medicale disponibile, medicamentele recomandate au dovedit ca au efecte pozitive cat timp au fost administrate, iar doctorul a constatat o „remisiune partiala a bolii” cat timp tratamentul a fost urmat; din acest motiv, Curtea considera ca autoritatile statului cunosteau sau ar fi trebuit sa cunoasca necesitatea tratamentului corespunzator in cazul reclamantului, in lipsa caruia exista un risc real si imediat pentru viata reclamantului. Acest aspect a fost evidentiat si de concluziile instantelor interne. Cu toate acestea, autoritatile nu au luat la timp masuri tinand de competentele lor care ar fi fost, ba chiar erau, asteptate din partea lor, asa cum a confirmat hotararea din 12 decembrie 2005, pentru a evita acest risc. Prin urmare, Curtea nu poate exclude faptul ca omisiunea statului de a asigura reclamantului tratamentul adecvat a contribuit la agravarea bolii sale.
37. Prin urmare, Curtea hotaraste ca, in circumstantele speciale ale prezentei cauze, statul a omis sa previna ca viata reclamantului sa fie supusa unui risc evitabil asigurandu-i asistenta medicala adecvata conform dispozitiilor instantelor nationale, incalcandu-si obligatiile procedurale prevazute la art. 2 din conventie.
38. Avand in vedere situatia in fapt din cauza, declaratiile partilor si constatarea de incalcare procedurala a art. 2
    (supta,
    pct. 34-37), Curtea considera ca a analizat principalele probleme de drept invocate in prezenta cerere. Prin urmare, constata ca nu este necesar sa analizeze daca a fost incalcat si art. 3 din conventie (a se vedea, de exemplu,
    Kamil Uzun impotriva Turciei,
    nr. 37410/97, pct. 64, 10 mai 2007 si
    Gagiu,
    citata anterior, pct. 73).

2. C
   u privire la celelalte pretinse Incalcari ale conventiei

39. Reclamantul s-a plans totodata, in temeiul art. 14 din conventie, de discriminare, comparand cazul sau cu cel al altor beneficiari prevazuti in legile speciale, precum ofiterii de politie, procurorii, magistratii, functionarii publici si parlamentarii, ale caror drepturi au fost respectate intotdeauna deoarece au fost considerati semnificativ mai importanti decat el. Art. 14 este redactat dupa cum urmeaza:

„Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de [prezenta] conventie trebuie sa fie asigurata fara nicio deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie.”

40. Curtea constata ca reclamantul nu a fost in masura sa justifice afirmatia ca a fost supus unui tratament discriminatoriu in baza statutului sau social. Rezulta ca acest capat de cerere este in mod vadit nefondat si trebuie respins in conformitate cu art. 35 § 3 si 4 din conventie.

3. C
   u privire la aplicarea art
   . 41
   din conventie

41. Art. 41 din conventie prevede:

„Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a conventiei sau a protocoalelor sale si

daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta

a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie

echitabila”.

1. 
   Prejudiciu
   

42. Reclamantul a solicitat, cu titlu de prejudiciu material, suma de 52 832 de euro (EUR), reprezentand suma pe care a platit-o deja pentru a-si procura medicamentele necesare (in jur de 5 000 EUR) si suma pe care ar fi platit-o daca si-ar fi procurat Avastin, pe propria cheltuiala, timp de 12 luni (48 000 EUR). De asemenea, reclamantul a solicitat 850 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.
43. Guvernul nu a contestat suma solicitata cu titlu de prejudiciu material, in masura in care aceasta era justificata de documente si reprezenta banii cheltuiti deja de reclamant pentru procurarea medicamentelor in perioada iulie-decembrie 2005. In ceea ce priveste prejudiciul moral, Guvernul a considerat ca suma solicitata este nejustificat de mare si a solicitat o evaluare efectuata pe un temei al echitatii, in conformitate cu jurisprudenta Curtii in materie.
44. Curtea nu considera pretinsul prejudiciu material ca fiind justificat in totalitate, dar nu considera nerezonabila supozitia ca reclamantul a suportat in mod cert cheltuieli cauzate in mod direct de incalcarea constatata. De asemenea, aceasta considera ca, drept urmare a incalcarii constatate, reclamantul a suferit in mod cert un prejudiciu moral care nu poate fi reparat doar prin constatarea unei incalcari.

In consecinta, tinand seama de circumstantele spetei in ansamblu si pronuntandu- se in echitate, Curtea acorda reclamantului 20 000 EUR cu titlu de prejudiciu material si moral motivat, plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit.

2. 
   Cheltuieli de judecata
   

45. Reclamantul nu a solicitat rambursarea cheltuielilor de judecata.

3. 
   Dobanzi moratorii
   

46. Curtea considera necesar ca rata dobanzilor moratorii sa se intemeieze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, majorata cu trei puncte procentuale.

Pentru aceste motive, Curtea, in unanimitate

1. Declara
   cererea admisibila in ceea ce priveste capetele de cerere intemeiate pe art. 2 si art. 3 din conventie si inadmisibila pentru celelalte capete de cerere;
2. Hotaraste
   ca a fost incalcat, sub aspect procedural, art. 2 din conventie;
3. Hotaraste
   ca nu este necesar sa examineze capatul de cerere intemeiat pe art. 3 din conventie;
4. Hotaraste:

1. ca statul parat trebuie sa plateasca lui Alexandru Leonard Panaitescu, in termen de trei luni de la data ramanerii definitive a hotararii, in conformitate cu art. 44 § 2 din conventie, suma de 20 000 EUR (douazeci de mii de euro), care trebuie convertita in moneda statului parat la rata de schimb aplicabila la data platii, pentru prejudiciul material si moral, plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit;
2. ca, de la expirarea termenului mentionat si pana la efectuarea platii, aceasta suma trebuie majorata cu o dobanda simpla, la o rata egala cu rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, aplicabila pe parcursul acestei perioade si majorata cu trei puncte procentuale;

5. Respinge
   cererea de acordare a unei reparatii echitabile pentru celelalte capete de cerere.

Redactata in limba engleza, apoi comunicata in scris, la 10 aprilie 2012, in temeiul art. 77 § 2 si 3 din Regulamentul Curtii.

Santiago Quesada Josep Casadevall

Grefier Presedinte