Comisar al Garzii Financiare, incetarea raporturilor de serviciu ca urmare a desfiintarii autoritatii publice

Drept administrativ

Art. 1, art. 3, art. 4, art. 10, art. 19, art. 20 alin. 2 si 3 din O.U.G. nr.

74/2013, H.G. nr. 520/2013, art. 3, art. 97 lit. c), art. 99 alin. 1 lit. a), art. 100, art. 107 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 188/1999, art. 235 alin. 1 si art. 250 din Codul civil.

Art. 100 din Legea nr. 188/1999 se aplica doar in situatia expres prevazuta de acest text, respectiv in caz de reorganizare a autoritatii sau institutiei publice. Or, in cauza, in privinta Garzii Financiare nu este vorba de reorganizare, desfiintarea acesteia fiind expres prevazuta atat in art. 1 teza finala, cat si in art. 19 alin. 2 din O. U.G. nr. 74/2013.

Esential de constatat este faptul ca ceea ce s-a reorganizat prin O.U.G. nr. 74/2013 este activitatea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, asa cum rezulta din insusi titlul ordonantei de urgenta - Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 74/2013 privind unele masuri pentru imbunatatirea si reorganizarea activitatii Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative - dar si din art. 1.

Preluarea activitatii nu este echivalenta cu preluarea personalului, O.U.G. nr. 74/2013 operand cu ambele notiuni; o dubla preluare, de activitate si de personal, este realizata, asa cum deja s-a retinut, doar in cazul personalului directiilor desfiintate, care se reorganizeaza prin fuziune prin absorbtie (directiile generale judetene ale finantelor publice absorbite, directiile regionale pentru accize si operatiuni vamale, directiile judetene si a municipiului Bucuresti pentru accize si operatiuni vamale). In privinta Garzii Financiare, desfiintata expres prin art. 1 teza finala si art. 19 alin. 2 din O.U.G. nr. 74/2013, nu a avut loc o preluare de personal, ci o preluare de activitate (activitate, insa, extinsa), noua structura infiintata avand atributii extinse.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a Il-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 942 din 14 mai 2015

Asupra recursului in materia contenciosului administrativ de fata constata urmatoarele:

Prin sentinta civila nr. 566/CA din 18.12.2014 Tribunalul Neamt a admis actiunea formulata de reclamantul D.D. in contradictoriu cu parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala si, in consecinta: a anulat decizia nr. 1422/23.09.2013 emisa de parata; a obligat parata sa procedeze la reintegrarea reclamantului in functia publica detinuta sau intr-o functie publica echivalenta in cadrul Agentiei Nationala de Administrare Fiscale; a obligat parata la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul incepand cu data eliberarii sale din functie si pana

la data reintegrarii efective in functie.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:

Prin decizia nr. 1422/23.09.2013 emisa de Ministerul Finantelor Publice, Agentia Nationala de Administrare Fiscala, Garda Financiara, Comisariatul General s-a dispus eliberarea din functie a reclamantului - care a indeplinit functia de comisar la Garda Financiara - Sectia Judeteana Neamt - in conformitate cu art. 97 lit. c) si art. 99 alin. (1) lit. a) alin. (2) - (4) si (6) si art. 103 din Legea nr. 188/1999.

Decizia este nelegala, nelegalitate care reiese, printre altele, chiar din textul art. 1 din O.U.G. nr. 74/2013, pe care autoritatea publica parata il invoca in aparare. Nu se face o motivare in fapt in cuprinsul actului administrativ. Cu privire la art. 99 alin. (1) lit. a) autoritatea publica nu precizeaza in fapt, in care dintre cele doua ipoteze se regaseste situatia reclamantului, dar, trecand peste aceasta omisiune, se deduce ca ipoteza vizata este cea in care institutia publica si-a incetat activitatea.

Parata face confuzie intre desfiintarea Garzii Financiare si incetarea activitatii acestei institutii. Desfiintarea institutiei nu reprezinta motiv legal de eliberare din functie a functionarilor publici, motiv al eliberarii putand fi incetarea activitatii, iar incetarea nu s-a produs.

Temeiul art. 99 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 a fost retinut eronat. Din textul art. 1 din O.U.G. nr. 74/2013 reiese ca activitatea Garzii Financiare nu inceteaza, ci este preluata. Preluarea activitatii inseamna continuitatea acestei activitati, nu incetarea acesteia. Faptul ca institutia Garzii Financiare se desfiinteaza, nu echivaleaza cu incetarea activitatii acesteia. In conditiile in care activitatea Garzii Financiare nu inceteaza, ci are continuitate si dupa desfiintarea institutiei, eliberarea reclamantului din functie este neintemeiata.

In conformitate cu textul art. 1 din O.U.G. nr. 74/2014, devin aplicabile si obligatorii prevederile art. 235 alin.(1) Codul civil. In patrimoniul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala a fost transferata si obligatia mentinerii raportului de serviciu cu reclamantul, obligatie pe care Agentia nu o respecta.

Dupa intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 74/2014, in baza noii reglementari, a fost infiintata functia de inspector antifrauda ale carui atributii sunt prevazute in art. 6. alin. 2 lit. a) -p). Atributiile comisarilor din Garda Financiara au fost reglementate de art. 7 din O.U.G. nr. 91/2003 lit. a) -p). Se constata ca atributiile de la art. 6 alin. (2) lit. a) - d) din O.U.G. nr. 74/2013 referitoare la inspectorii antifrauda sunt identice cu atributiile comisarilor din Garda Financiara prevazute la art. 7 lit. a) - d) din O.U.G. nr. 91/2003; atributiile de la art. 6 alin.(2) lit. f) - h) din O.U.G. nr. 74/2013 sunt identice cu prevazute la art. 7 lit. g) - i) din O.U.G. nr. 91/2003; atributiile de la art. 6 alin.(2) lit. j) - o) din O.U.G. nr. 74/2013 sunt identice cu cele prevazute la art. 7 lit. k) - p) din O.U.G. nr. 91/2003. Art. 6 alin.(2) lit. e) din O.U.G. nr. 74/2013 are un text diferit de cel al art. 7 lit. e) din O.U.G. nr. 91/2003, art. 7 lit. e) din O.U.G. nr. 91/2003 nu are corespondent in noua reglementare, iar art. 6 lit. i) si p) nu au corespondent in vechea reglementare.

Se retine ca 13 dintre cele 16 atributii prevazute in sarcina inspectorilor antifrauda sunt identice cu 13 dintre cele 16 atributii ale comisarilor din Garda Financiara. Similitudinea dintre postul de inspector antifrauda cu cea de comisar este evidenta. Prin urmare, se retine incalcarea de catre autoritatea publica parata prevederilor art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999. In conditiile in care atributiile comisarilor s-au modificat cu mai putin de 50% (13 din cele 16 atributii ale comisarilor fiind identice cu ale inspectorilor) autoritatea publica parata avea obligatia de a proceda in conformitate cu art. 100 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 188/1999. Se impune concluzia ca autoritatea publica parata nu a respectat obligatia impusa de art. 100 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 188/1999.

Alte aspecte invocate de reclamant nu sunt relevante pentru dezlegarea pricinii.

Impotriva hotararii tribunalului, in termenul prevazut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala a formulat prezentul
recurs
, intemeiat in drept pe art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedura civila, sustinandu-se ca hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a dispozitiilor art. 90 alin. 3, art. 91, art. 92 alin. 5, art. 97 lit. c), art. 99 alin. 1 lit. a) alin. 2, 3, 4 si 6 din Legea nr. 188/1999; art. 1, art. 19 alin. 1 din O.U.G. nr. 74/2013; art. 7 lit. D. subpct. 1 din H.G. nr. 520/2013, dupa cum urmeaza:

Decizia contestata a fost data in aplicarea H.G. nr. 520/2013 si a O.U.G. nr. 74/2013, acte normative cu aplicabilitate generala, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, adoptate cu respectarea Legii nr. 52/2003 si care au fost avizate conform legii, inclusiv avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici. Din nota de fundamentare rezulta ca adoptarea acestor acte a fost determinata de contextul socio-economic actual, opiniile si recomandarile FMI referitoare la scaderea cheltuielilor bugetare, precum si necesitatea eliminarii

disfunctionalitatilor, intaririi aparatului fiscal si utilizarii maxime si eficiente a resurselor.

Nu se poate retine incalcarea art. 41 din Constitutie, liberul acces la munca nu inseamna ca statul trebuie sa garanteze un loc de munca, ci ca nicio autoritate nu ingradeste dreptul de a accede la functia respectiva.

Tribunalul a retinut gresit ca atributiile inspectorilor antifrauda sunt identice cu atributiile comisarilor din Garda Financiara. Situatia acesteia din urma este distincta, asa cum s-a retinut in practica Curtii Constitutionale, avand in vedere atributiile date in componenta structurii nou infiintate, sens in care sunt de retinut dispozitiile art. 7 lit. D. subpct. 1 din H.G. nr. 520/2013.

Totodata, lipsa de identitate poate fi lesne de stabilit prin analiza comparativa a actelor normative in vigoare raportate la legislatia abrogata.

Astfel, inspectorii antifrauda isi indeplinesc atributiile in conformitate cu: art. 3 alin. 3 din O.U.G. nr. 74/2013, Codul de procedura penala in vigoare de la 1.02.2014, art. 261 din Ordinul presedintelui A.N.A.F. nr. 563/2014; din punct de vedere organizatoric si functional sunt de mentionat: Metodologia de investigare a evaziunii fiscale, a fraudelor fiscale si vamale nr. 2144/800215/8372/10.02.2014, nota Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie nr. 1013/C/2014 din 11.04.2014. Activitatile specifice ale inspectorilor antifrauda sunt realizate in baza unui cadru normativ cu caracter de noutate absoluta.

Pana la data desfiintarii sale, prin O.U.G. nr. 74/2013, Garda Financiara a fost reglementata de: O.U.G. nr. 91/2003, H.G. nr. 1324/2009, Ordinul presedintelui A.N.A.F. nr. 1468/2010.

Directia generala antifrauda fiscala a fost infiintata in cadrul A.N.A.F, prin O.U.G. nr. 74/2013, este organizata si functioneaza in raport de regulile, procedurile si competentele materiale stabilite potrivit H.G. nr. 520/2013 si Ordinul presedintelui A.N.A.F. nr. 563/2014.

Directia generala antifrauda fiscala reprezinta o entitate functionala noua in carul A.N.A.F. si nu este continuatoarea Garzii Financiare, concluzie care are la baza considerente care tin de natura juridica stabilita de legiuitor pentru aceasta, respectiv: modul de reglementare a atributiilor; structura organizatorica stabilita prin ordin la presedintelui A.N.A.F.; alocarea resurselor institutionale destinate indeplinirii atributiilor legale.

In reorganizarea A.N.A.F. nu au fost incalcate principiul stabilitatii in exercitarea functiei publice prevazut de art. 27 alin. 2, art. 56, modalitatile de ocupare a functiilor publice, precum si modalitatea de incetare a raporturilor de serviciu. Institutia reorganizarii unei institutii publice este prevazuta de Legea nr. 188/1999, astfel incat, in contextul reorganizarii A.N.A.F., nu se poate retine discriminarea functionarilor publici. Se impun a fi avute in vedere dispozitiile art. 1, art. 19 alin. 1, 2 si 3 din O.U.G. nr. 74/2013, art. 99 alin. 1 lit. a) si alin. 2-4, 6-7 din Legea nr. 188/1999.

Nu se poate retine nici incalcarea art. 100 din Legea nr. 188/1999. Aceste dispozitii sunt aplicabile in cazul reorganizarii autoritatilor si institutiilor publice si au in vedere numirea personalului in situatiile prevazute in alin. 1, cu respectarea alin. 2. Eliberarea din functia publica reprezinta una dintre modalitatile de incetare a raporturilor de serviciu. Avand in vedere ca Garda Financiara s-a desfiintat, iar personalul a fost eliberat din functie, in conditiile legii, rezulta ca dispozitiile art. 100 din Legea nr. 188/1999 nu sunt aplicabile intrucat entitatea publica nu mai exista incepand cu data de 31.10.2013. in acest sens este si punctul de vedere al A.N.F.P. exprimat prin adresa nr. 34688/20.09.2013.

Intrucat Garda Financiara nu mai exista, obligatia prevazuta de art. 99 alin. 5 din Legea nr. 188/1999 nu exista pentru A.N.A.F; art. 99 alin. 5 nu fac referire si la situatia prevazuta de art. 99 alin. 1 lit. a). Mai mult, art. 99 alin. 5 si 6 din Legea nr. 188/1999 au fost modificate incepand cu data de 29.08.2013, prin O.U.G. nr. 82/2013, in sensul ca aceasta obligatie nu mai exista. In situatia in care ar fi fost identificate posturi corespunzatoare, functionarul public avea posibilitatea de a se transfera in conditiile art. 99 alin. 6 din Legea nr. 188/1999; Garda Financiara avea posibilitatea de a solicita lista posturilor vacante si a solicitat-o, astfel incat sustinerile reclamantului sunt lipsite de suport legal, nefiind in acord cu intentia legiuitorului.

De retinut sunt si dispozitiile art. 105 alin. 1 din Legea nr. 188/1999.

In privinta ocuparii functiilor publice de inspector antifrauda, O.U.G. nr. 74/2013 a stabilit expres, prin art. 4 alin. 5, concursul sau examenul. Modalitatea de numire in functie pentru inspectorii antifrauda este diferita de cea prevazuta pentru comisarii din Garda Financiara, in acest sens fiind art. 4 alin. 11 si 12 din O.U.G. nr. 74/2013.

In conditiile desfiintarii, in temeiul art. 1 coroborat cu art. 19 din O.U.G. nr. 74/2013, a Garzii Financiare, personalul acesteia a fost, in mod corect, eliberat din functie, aplicabile fiind dispozitiile art. 99 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 188/1999.

Mai sunt de retinut si dispozitiile art. 117 din Legea nr. 188/1999 si faptul ca, in cauza, Legea nr. 188/1999 nu poate fi completata cu dispozitiile dreptul muncii intrucat s-ar incalca art. 117.

Nu a facut nicio confuzie intre desfiintarea Garzii Financiare si incetarea activitatii acestei institutii. Desfiintarea acesteia a avut drept consecinta incetarea activitatii. In context sunt de retinut dispozitiile art. 99 alin. 1 lit. a, alin. 3, 4 si 6 din Legea nr. 188/1999, dispozitii mentionate in decizia nr. 1489/23.09.2013.

In privinta motivarii actului administrativ, Legea nr. 188/1999 nu reglementeaza expres conditiile de fond si forma ale actului de eliberare din functie, legiuitorul stabilind situatiile care determina incetarea raporturilor de serviciu prin eliberare, precum si conditiile de emitere a actului. Prin urmare, nu sunt aplicabile dispozitiile Codului muncii.

In privinta reintegrarii in functie si a platii drepturilor banesti, sunt de retinut dispozitiile art. 1 si 19 din O.U.G. nr. 74/2013, dispozitii din care nu rezulta obligatia preluarii personalului Garzii Financiare.

Prin
intampinare
, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, sustinand, in esenta, urmatoarele:

In privinta lipsei de similaritate dintre atributiile inspectorilor antifrauda si cele ale comisarilor Garzii Financiare, intimatul a evidentiat contrariul celor sustinute de recurenta, prin enuntarea dispozitiilor legale retinute de tribunal, precum si a concluziilor pe care tribunalul le-a retinut din analiza comparativa a acestora.

In privinta lipsei obligatiei prevazute de art. 99 alin. 6 din Legea nr. 188/1999, sunt de retinut dispozitiile art. 19 alin. 5 din O.U.G. nr. 74/2013. In cauza, emitentul deciziei contestate, asa cum rezulta din art. 3, si-a asumat obligatia de a solicita, in termenul de preaviz, lista functiilor vacante; prin urmare, recurenta ar fi trebuit sa respecte aceasta obligatie, actul administrativ fiind executoriu si obligatoriu. Nu exista nicio dovada ca i s-ar fi pus la dispozitie o astfel de lista.

Desi activitatea A.N.A.F. a fost reorganizata conform art. 1 din O.U.G. nr. 74/2013, nu s-a solicitat avizul A.N.F.P., aviz care era prealabil si obligatori conform art. 107 din Legea nr. 188/1999.

Avand in vedere modalitatea de reorganizarea aleasa, fuziune prin absorbtie, tribunalul a retinut in mod corect incalcarea de catre parata a obligatiei de preluarea si de mentinere a raportului de munca, potrivit art. 235 alin. 1 din Codul civil.

Totodata, sunt aplicabile, in temeiul art. 117 din Legea nr. 188/1999, si dispozitiile

art. 76, art. art. 278 alin. 2 din Codul muncii.

In cazul sau nu sunt aplicabile niciuna dintre situatiile prevazute de art. 99 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 188/1999. De asemenea, decizia nu este motivata in fapt.

In privinta incetarii activitatii Garzii financiare si legalitatii eliberarii din functie, art. 1 din O.U.G. nr. 74/2013, prevede expres preluarea activitatii Garzii Financiare si, prin urmare, nu se poate retine ca activitatea acesteia a incetat sau ca aceasta institutie nu a fost reorganizata. De retinut este si nota de fundamentare a O.U.G. nr. 74/2013.

Examinand hotararea recurata in raport de motivul de nelegalitate invocat si de sustinerile partilor cu privire la aplicarea dispozitiilor legale pe care le considera incidente, curtea de apel constata urmatoarele:

In esenta, hotararea tribunalului se fundamenteaza pe teza potrivit careia desfiintarea Garzii Financiare in conditiile prevazute de O.U.G. nr. 74/2013 nu are ca efect incetarea activitatii acesteia, ci preluarea activitatii de catre structura nou creata. Pornind de la aceasta premisa, tribunalul a considerat ca este vorba de o reorganizare a Garzii Financiare si, retinand aplicabilitatea art. 100 din Legea nr. 188/1999, a facut o analiza comparativa a atributiilor prevazute de O.U.G. nr. 74/2013 pentru inspectorii antifrauda si a celor prevazute pentru comisarii Garda Financiara prin O.U.G. 91/2003.

Premisa de la care a plecat tribunalul este eronata. Art. 100 din Legea nr. 188/1999 se aplica doar in situatia expres prevazuta de acest text, respectiv in caz de reorganizare a autoritatii sau institutiei publice. Or, in cauza, in privinta Garzii Financiare nu este vorba de reorganizare, desfiintarea acesteia fiind expres prevazuta atat in art. 1 teza finala, cat si in art. 19 alin. 2 din O.U.G. nr. 74/2013.

Esential de constatat este faptul ca ceea ce s-a reorganizat prin O.U.G. nr. 74/2013 este activitatea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, asa cum rezulta din insusi titlul ordonantei de urgenta - Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 74/2013 privind unele masuri pentru imbunatatirea si reorganizarea activitatii Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative - dar si din art. 1 care prevede: „Agentia Nationala de Administrare Fiscala, denumita in continuare Agentia, se reorganizeaza ca urmare a fuziunii prin absorbtie si preluarea activitatii Autoritatii Nationale a Vamilor si prin preluarea activitatii Garzii Financiare, institutie publica care se desfiinteaza.”

Asadar, Agentia Nationala de Administrare Fiscala se reorganizeaza prin fuziune prin absorbtie, iar nu Autoritatea Nationala a Vamilor ori Garda Financiara. Reorganizarea prin fuziune prin absorbtie este prevazuta expres prin art. 10 alin. 4 si 5, pentru directiile generale regionale ale finantelor publice nou infiintate, care preiau directiile generale judetene ale finantelor publice absorbite din aria de competenta (alin. 4) si directiile regionale pentru accize si operatiuni vamale, directiile judetene si a municipiului Bucuresti pentru accize si operatiuni vamale din aria de competenta (alin. 5); personalul directiilor desfiintate, care se reorganizeaza prin fuziune prin absorbtie, este preluat, potrivit alin. 8, in cadrul directiilor generale regionale ale finantelor publice, in limita numarului de posturi aprobat, in conditiile legii. Prin urmare, preluarea personalului opereaza, conform art. 2 alin. 1 si art. 10 alin. 8, doar in privinta Autoritatii Nationale a Vamilor si a fostelor directii generale ale finantelor publice, nu si in privinta personalului Garzii Financiare.

Faptul ca fuziunea prin absorbtie nu opereaza si in cazul Garzii financiare rezulta si din art. 20 alin. 2 si 3 din O.U.G. nr. 74/2013, dispozitii care prevad subrogarea, „de la momentul fuziunii prin absorbtie”, doar in ceea ce priveste drepturile si obligatiile Autoritatii Nationale a Vamilor care sunt preluate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala (alin. 2 teza I) si in ceea ce priveste drepturile si obligatiile drepturile si obligatiile structurilor absorbite prin fuziune care sunt preluate de directiile generale regionale ale finantelor publice (alin. 3); subrogarea Agentiei in drepturile si obligatiile si Garzii Financiare se face „de la momentul desfiintarii acesteia” (iar nu „de la momentul fuziunii prin absorbtie.”).

Pe de alta parte, preluarea activitatii nu este echivalenta cu preluarea personalului, O.U.G. nr. 74/2013 operand cu ambele notiuni; o dubla preluare, de activitate si de personal, este realizata, asa cum deja s-a retinut, doar in cazul personalului directiilor desfiintate, care se reorganizeaza prin fuziune prin absorbtie (directiile generale judetene ale finantelor publice absorbite, directiile regionale pentru accize si operatiuni vamale, directiile judetene si a municipiului Bucuresti pentru accize si operatiuni vamale).

In privinta Garzii Financiare, desfiintata expres prin art. 1 teza finala si art. 19 alin. 2 din O.U.G. nr. 74/2013, nu a avut loc o preluare de personal, ci o preluare de activitate (activitate, insa, extinsa), noua structura infiintata avand atributii extinse si in domeniul vamal. Astfel, potrivit art. 3 alin. 1 din O.U.G. nr. 74/2013 „In cadrul Agentiei se infiinteaza Directia generala antifrauda fiscala, structura fara personalitate juridica, cu atributii de prevenire si combatere a actelor si faptelor de evaziune fiscala si frauda fiscala si vamala.” in timp ce, potrivit art. 1 alin. 3 din O.U.G. nr. 91/2003, Garda Financiara exercita „controlul operativ si inopinat privind prevenirea, descoperirea si combaterea oricaror acte si fapte care au ca efect frauda si evaziunea fiscala, precum si alte fapte date prin lege in competenta sa.” Noua structura, Directia generala antifrauda fiscala, utilizeaza, potrivit art. 4 alin. 1, doua tipuri de functii publice si anume: functii publice specifice de inspector antifrauda si functii publice generale, pentru primul tip prevazandu-se, prin alin. 2 al art. 4, „drepturi si indatoriri specifice de serviciu care se stabilesc prin statut special, aprobat prin lege.”; numirea personalului antifrauda se face, potrivit alin. 5 - 7, pe baza de concurs sau examen, incepand cu data intrarii in vigoare a H.G. nr. 520/2013, potrivit Legii nr. 188/1999, cu respectarea conditiilor minime prevazute la alin. 7.

Concluzia este aceea ca, nefiind vorba de reorganizarea Garzii Financiare, art. 100 din Legea nr. 188/1999 nu este aplicabil in cauza, analiza facuta de tribunal din aceasta perspectiva este irelevanta, iar concluzia desprinsa pe baza acestei analize nu poate determina anularea deciziei contestate.

Totodata, aceeasi premisa gresita (a reorganizarii Garzii Financiare) a determinat judecatorul fondului sa considere ca fiind aplicabile dispozitiile art. 235 din Codul civil referitoare la fuziunea prin absorbtie. Pe de o parte, dispozitiile Codului civil sunt aplicabile, potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999, doar „in masura in care nu contravin legislatiei specifice functiei publice”. Pe de alta parte, asa cum deja s-a retinut, Garda Financiara, ca persoana juridica de drept public, nu s-a reorganizat, ci s-a desfiintat, conform dispozitiilor speciale ale art. 250 alin. 1 din Codul civil, dispozitii potrivit carora persoanele juridice infiintate de catre autoritatile publice, nesupuse dizolvarii, pot fi desfiintate prin hotararea organului care le-a infiintat; in acest caz, potrivit alin. 2, drepturile si obligatiile persoanei juridice desfiintate se transfera persoanei juridice dobanditoare, doar „daca organul competent nu a dispus altfel”. Or, in cauza, prin O.U.G. nr. 74/2013, Guvernul a dispus altfel si, prin urmare, drepturile si obligatiile Garzii Financiare nu au fost transferate Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

In sfarsit, ultimul motiv de nelegalitate al deciziei de eliberare din functie, retinut de tribunal, consta in nemotivarea acestei decizii. In privinta nemotivarii in drept, atat tribunalul, cat si intimatul-reclamant, au retinut ca nu s-a indicat care dintre cele doua ipoteze ale art. 99 alin. 1 lit. a) se regaseste in cauza. Sub acest aspect, se constata ca ipoteza legala in care se gasea intimatul-reclamant era, in mod vadit, cea reglementata de prima teza a textului, aceasta rezultand din indicarea celorlalte temeiuri de drept, cuprinse in O.U.G. nr. 74/2013 si H.G. nr. 520/2013 (care prevad desfiintarea Garzii Financiare), dar mai ales din primul considerent al deciziei contestate, respectiv „desfiintarea Garzii Financiare”. Acesta din urma este - si nu putea fi altfel - unicul temei de fapt al eliberarii din functie. Desfiintarea unei autoritati sau institutii publice are ca efect incetarea raporturilor de serviciu, in temeiul art. 97 lit. c) din Legea nr. 188/1999, prin eliberarea din functia publica conform art. 99 alin. 1 lit. a) din aceeasi lege, pentru intregul corp de functionari publici care avea raporturi de serviciu cu autoritatea desfiintata, fara particularitati specifice fiecarui functionar public. Situatia de incetare a raportului de serviciu a intervenit, in cazul dat, in cadrul autoritatii publice care s-a desfiintat, pentru motive neimputabile intimatului-reclamant si, prin urmare, nu alte mentiuni si argumente de fapt ale eliberarii din functie ar fi fost de natura a asigura legalitatea deciziei contestate; exercitarea controlului judiciar se face in raport de acest unic motiv si anume, desfiintarea Garzii Financiare.

In privinta celorlalte motive de nelegalitate invocate de reclamant prin cererea de chemare in judecata se constata, pe de o parte, ca tribunalul nu le-a analizat, considerandu-le nerelevante (retinand ca „Alte aspecte invocate de reclamant nu sunt relevante pentru dezlegarea pricinii”), iar reclamantul nu a formulat recurs, desi, putea sa o faca avand in vedere dispozitiile art. 461 alin. 2 din Codul de procedura civila.

Pe de alta parte, aceste motive (neanalizate de tribunal) nu sunt fondate.

Pentru nerespectarea termenului de 5 zile prevazut de art. 99 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 pentru comunicarea actului de eliberare din functie, sanctiunea nu este aceea a nulitatii. O astfel de sanctiune nu este prevazuta nici de Legea nr. 188/1999, nici de Legea nr. 554/2004 si nici de Codul de procedura civila care reglementeaza, prin art. 174 - 179 nulitatea actelor de procedura. O nulitate neconditionata, in sensul art. 175 din Codul de procedura civila, nu poate fi retinuta intrucat reclamantul, caruia i s-a comunicat decizia de eliberare din functie, nu a fost vatamat prin nerespectarea acestui termen, demersul sau judiciar primind o solutionare in fond.

Incalcarea dispozitiilor art. 107 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 188/1999 nu poate fi retinuta avand in vedere ca obligatia autoritatilor publice de a solicitat Agentia Nationala a Functionarilor Publici avizul privind functiile publice opereaza (pentru alin. 1 lit. c) doar in cazul reorganizarii activitatii, nu si in cazul incetarii activitatii, ca urmare a desfiintarii autoritatii publice.

Solicitarea, in temeiul art. 99 alin. 6 din Legea nr. 188/1999, de la Agentia Nationala a Functionarilor Publici, a listei functiilor publice vacante, este o optiune pentru autoritatea publica. In aceste conditii, forma de publicitate aleasa de Garda Financiara (art. 3 al deciziei contestate) nu poate face obiect al contestatiei, insusi reclamantul sustinand ca „parata avea obligatia de a-si executa obligatia asumata conform deciziei emise”; or, „conform deciziei emise”, nu era necesara o comunicare individuala a listei catre reclamant de vreme ce optiunea autoritatii a fost aceea de publicare pe site-ul www.gardafinanciara.ro.

Tratamentul discriminatoriu invocat de reclamant prin actiune, desi se refera la aducerea la indeplinire a propriei decizii de eliberare din functie, se raporteaza la situatia personalului fostelor directii generale ale finantelor publice si a Autoritatii Nationale a Vamilor. O astfel de discriminare nu exista intrucat situatiile sunt diferite: in cazul acestora din urma a avut loc o fuziune prin absorbtie, in timp Garda Financiara a fost desfiintata, incetandu-si activitatea. Optiunea legiuitorului de a proceda in aceasta maniera nu este supusa controlului instantelor de judecata pe calea dedusa judecatii in prezenta cauza.

Nu se poate retine, ca motiv de anulare a deciziei de eliberare din functie, nici incalcarea principiului stabilitatii. Asa cum rezulta expres din art. 3 al Legii nr. 188/1999, stabilitatea caracterizeaza exercitarea functiei publice si nu serviciul public. Protejarea acestui principiu este asigurata, printre altele, de natura legala a situatiilor in care poate interveni eliberarea din functie, in cauza art. 99 alin. 1 lit. a) teza I din Legea nr. 188/1999. Insa, aceasta nu inseamna ca, in cazul in care intervine situatia legala de eliberare din functie, principiul stabilitatii se opune incetarii raporturilor de serviciu, caci o astfel de absolutizare a acestui principiu ar face inutile prevederile legale care permit eliberarea din functie.

Reintegrarea in functia publica si plata drepturilor banesti sunt subsecvente anularii actului administrativ de incetare a raporturilor de serviciu, asa cum se prevede prin art. 106 din Legea nr. 188/1999. Mentinerea acestui act are drept consecinta respingerea acestor capete de cerere.