Motivele de nelegalitate prevazute de art. 488 alin. 1 pct. 1 si 8 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila. Invocarea necompetentei unei sectii specializate a tribunalului. Prescriptia dreptului de a cere rambursarea taxei de poluare.

Drept procesual civil si drept procesual fiscal.

Art. 488 alin. 1 pct. 1 si 3, art. 129 si art. 130 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, art. 133 si art. 135 din Codul de procedura fiscala, art. 6 alin. 4 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, art. 16 din Decretul nr. 167/1958.

Pentru a fi incident motivul de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, este necesar a fi indeplinite doua conditii: competenta incalcata trebuie sa fie de ordine publica; necompetenta sa fi fost invocata in conditiile legii.

Dreptul contribuabililor de cere restituirea creantelor fiscale se prescrie, potrivit art. 135 din Codul de procedura fiscala, in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul al restituire. In ceea ce priveste intreruperea cursului prescriptiei, art. 133 din Codul de procedura fiscala prevede intreruperea termenului de prescriptie doar pentru cazul prevazut de art. 131 care reglementeaza prescriptia dreptului de a cere executarea silita. Pe de alta parte, art. 131 lit. a) prevede intreruperea termenului de prescriptie in cazurile stabilite de lege pentru intreruperea termenului de prescriptie a dreptului la actiune. Avand in vedere dispozitiile art. 6 alin. 4 din Codul civil (Legea nr. 287/2009) si faptul ca dreptul reclamantului de a cere rambursarea taxei de poluare a inceput sa curga la data de 1.01.2009, legea care stabilea cazurile de intrerupere a termenului de prescriptie a dreptului la actiune era Decretul nr. 167/1958.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 3752 din 20 noiembrie 2014

Asupra recursului in materia contenciosului administrativ de fata constata urmatoarele:

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Neamt - Sectia I civila sub nr. 1571/103/12014 din 01.04.2014 reclamantul C. M a chemat in judecata parata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi, in numele si pentru Serviciul Fiscal orasenesc B., solicitand obligarea paratei la restituirea taxei speciale in suma de 3363 lei, achitata cu titlu de taxa de prima inmatriculare.

Parata, legal citata, a formulat intampinare si a invocat, pe cale de exceptie, prescriptia dreptului material la actiune, in baza art. 135 din Codul de procedura fiscala, precizand ca taxa a fost achitata la data de 08.12.2008, iar prezenta actiune a fost inregistrata la data de

2014. dupa expirarea termenului legal prevazut de lege.

Prin sentinta civila nr. 1154/C din 21.07.2014 Tribunalul Neamt - Sectia I civila a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si, pentru acest motiv, a respins actiunea. In esenta, pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut, in esenta, urmatoarele:

In anul 2007, reclamantul a cumparat din Germania un autoturism Ford Focus, pentru care a achitat, la data de 08.12.2008, suma de 3.363 lei cu titlu de taxa speciala de prima inmatriculare. Obligatia platii acestei taxe a fost instituita prin art. 214

¹

si urmatoarele din Codul fiscal, text de lege in vigoare la data achitarii obligatiei fiscale.

Sunt de retinut dispozitiile art. 135 din Codul de procedura fiscala in raport de care, pentru suma achitata la data de 08.12.2008, termenul de prescriptie incepe sa curga la data de 01.01.2009. Prin urmare, termenul de 5 ani, se implineste la data de 01.01.2014.

Nu este incident art. 133 din Codul de procedura fiscala privind intreruperea cursului prescriptiei dreptului material la actiune deoarece se refera la situatiile care vizeaza prescriptia dreptului de a cere executarea silita si nu la prescriptia dreptului material la actiunea reglementata de art. 135 cod procedura fiscala.

Impotriva hotararii tribunalului, in termenul legal prevazut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, reclamantul C.M. a formulat prezenta cerere de recurs in care a invocat motivele de nelegalitate prevazute de art. 488 alin. 1 pct. 1 si 8 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, sustinand urmatoarele:

Hotararea este lovita de nulitate intrucat a fost solutionata de catre Sectia I civila a Tribunalului Neamt, cu incalcarea competentei Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, respectiv cu incalcarea art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, opereaza motivul prevazut de art. 488 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila si casarea cu trimitere la sectia competenta material sa solutioneze cauza.

Dreptul material la actiune nu este prescris. La data de 16.01.2012 s-a adresat Administratiei Finantelor Publice Bicaz cu o cerere de restituire a taxei de poluare, cerere care a fost inregistrata la nr. 188. Aceasta cerere are caracter intreruptiv de prescriptie potrivit art. 133 din Codul de procedura fiscala, cererea de restituire fiind formulata cu respectarea termenului de 5 ani prevazut de art. 135 din Codul de procedura fiscala.

Art. 2537 din Codul civil prevede care sunt cazurile in care opereaza intreruperea cursului prescriptiei, la pct. 4 fiind mentionat „orice act prin care cel in folosul caruia curge prescriptie este pus in intarziere”. Cererea sa de restituire din 16.01.2012 este echivalentul unei puneri in intarziere intrucat termenul curgea, la acea data, in folosul D.G.F.P. Iasi, in numele si pentru Serviciul Fiscal Orasenesc Bicaz. Aceste dispozitii trebuie coroborate cu cele ale art. 133 din Codul de procedura fiscala care face trimitere la intreruperea termenului de prescriptie, cu trimitere la lit. d) a acestui text.

Examinand hotararea recurata in raport de motivele de nelegalitate invocate, curtea de apel constata urmatoarele:

Motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila.

Potrivit art. 488 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, casarea unei hotarari poate fi ceruta atunci „cand hotararea a fost data cu incalcarea competentei de ordine publica a altei instante, invocata in conditiile legii.” Rezulta ca, pentru a fi incident acest motiv de casare, este necesar a fi indeplinite doua conditii: competenta incalcata trebuie sa fie de ordine publica; necompetenta sa fi fost invocata in conditiile legii.

In cauza, niciuna dintre aceste doua conditii nu este indeplinita.

Cazurile in care necompetenta este de ordine publica sunt strict si limitativ prevazute de art. 129 alin. 1 pct. 1-3 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, in toate celelalte cazuri, potrivit alin. 3 al art. 129, necompetenta fiind de ordine privata. Niciunul dintre cele trei cazuri prevazute de art. 129 alin. 2 - incalcarea competentei generale, cand procesul nu este de competenta instantelor judecatoresti (pct. 1); incalcarea competentei materiale, cand procesul este de competenta unei instante de alt grad (pct. 2); incalcarea competentei teritoriale exclusive, cand procesul este de competenta unei alte instante de acelasi grad si partile nu o pot inlatura (pct. 3) - nu poate fi retinut in cazul de fata in care recurentul a invocat necompetenta unei alte sectii specializate a tribunalului. Pct. 2 al art. 129 alin. 1, singurul text care se refera la necompetenta materiala, se refera in mod clar la competenta unei instante de alt grad; or, in cauza, indiferent de sectia careia i-ar fi revenit competenta materiala, instanta era aceeasi, respectiv tribunalul.

In ceea ce priveste cea de-a doua conditie, sunt de retinut le art. 130 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, text care permite invocarea exceptiei de necompetenta in orice stare a pricinii exclusiv in cazul necompetentei generale a instantelor judecatoresti. Potrivit alin. 3 al art. 130, necompetenta de ordine privata poate fi invocata doar de parat, cel mai tarziu pana la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante. Chiar daca s-ar retine ca necompetenta este de ordine publica, potrivit alin. 2, exceptia necompetentei materiale ar fi trebuit sa fie invocata la primul termen de judecata la care partile au fost legal citate. In cauza, la primul termen de judecata la care partile au fost legal citate, din 21.07.2014 (termen la care au avut loc si dezbaterile in fond), niciuna dintre parti nu a invocat necompetenta materiala a Sectiei I civile.

Motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila.

Admiterea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune a fost hotarat de tribunal in baza normelor cuprinse in Codul de procedura fiscala, respectiv art. 135 si art. 133 din acest cod. Codul de procedura fiscala prevede completarea dispozitiilor sale cu cele ale Codului de procedura civila, astfel cum se prevede prin art. 2 alin. 2. Totodata, art. 2 alin. 2 din Codul de procedura fiscala prevede ca acest cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat. Pe de alta parte, potrivit art. 6 alin. 4 din Codul civil, prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a acestui cod (1.10.2011) „sunt in intregime suspuse dispozitiilor legale care le-au instituit.”

Dreptul contribuabililor de cere restituirea creantelor fiscale se prescrie, potrivit art. 135 din Codul de procedura fiscala, in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul al restituire. In cauza, dreptul la restituire a luat nastere la data emiterii deciziei de calcul a taxei pe poluare, 8.12.2008 si, prin urmare, asa cum a retinut si tribunalul, termenul in care reclamant avea dreptul de a cere restituirea taxei de poluare a inceput sa curga la data de 1.01.2009; actiunea in justitie a fost introdusa la data de 1.04.2014.

In ceea ce priveste intreruperea cursului prescriptiei, art. 133 din Codul de procedura fiscala prevede intreruperea termenului de prescriptie doar pentru cazul prevazut de art. 131 care reglementeaza prescriptia dreptului de a cere executarea silita. Pe de alta parte, art. 131 lit. a) prevede intreruperea termenului de prescriptie in cazurile stabilite de lege pentru intreruperea termenului de prescriptie a dreptului la actiune. Avand in vedere dispozitiile art. 6 alin. 4 din Codul civil (Legea nr. 287/2009) si faptul ca dreptul reclamantului de a cere rambursarea taxei de poluare a inceput sa curga la data de 1.01.2009, legea care stabilea cazurile de intrerupere a termenului de prescriptie a dreptului la actiune era Decretul nr. 167/1958; or, in cauza, nu poate fi retinut niciunul dintre cazurile prevazute de art. 16 din Decretul nr. 167/1958.

Mai mult decat atat, prin cererea adresata organului fiscal, inregistrata sub nr. 188 din 16.01.2012, reclamantul nu a solicitat restituirea taxei de poluare in cuantumul si pentru considerentele pentru care a formulat actiunea in justitie; reclamantul a solicitat, in temeiul dispozitiilor Legii nr. 9/2012, diferenta dintre taxa de poluare si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pentru emisiile poluante.

Prin urmare, nu poate fi retinut nici motivul de nelegalitate prevazut de art. 488 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, hotararea recurata urmand a fi mentinuta