Independenta si impartialitate

1. 
   Observatii generale
   

178. Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1, impune sa fie audiata cauza de catre o „instanta independenta  si impartiala". Notiunile „independenta"  si „impartialitate" fiind strans legate, Curtea le va examina adesea impreuna
     (Kleyn si altii impotriva Tarilor de Jos
     (MC), pct. 192).
179. Faptul ca magistratii neprofesioni sti profeseaza intr-un tribunal nu este in sine contrar art. 6 § 1. Existenta unui colegiu cu o componenta mixta, care include magistrati, functionari publici sau reprezentanti ai grupurilor de interese, nu reprezinta in sine o dovada de partinire
     (Le Compte, Van
     
     Leuven si De Meyere impotriva Belgiei,
     pct. 57-58). Nu exista in sine nicio obiectie ca expertii sa participe ca membri neprofesioni sti in procesul decizional care se desfa soara la nivelul unei instante
     (Pabla Ky impotriva Finlandei,
     pct. 32).
180. Principiile stabilite in jurisprudenta cu privire la impartialitate se aplica atat magistratilor neprofesioni sti, cat  si magistratilor profesioni sti
     [Langborger impotriva Suediei,
     pct. 34-35; Cooper
     
     impotriva Regatului Unit
     (MC), pct. 123].
181. In principiu, lipsa de independenta sau impartialitate a organului decizional sau incalcarea de catre acest organ a unei garantii procedurale fundamentale nu poate implica o incalcare a art. 6 § 1 in cazul in care decizia a fost supusa controlului ulterior al unui organism judiciar cu „jurisdictie deplina", care a asigurat respectarea garantiilor prevazute de art. 6 § 1, remediind incalcarea initiala
     (De Haan
     
     impotriva Tarilor de Jos,
     pct. 52-55; Crompton impotriva Regatului Unit, pct. 79).
     
     
     ^[26]
     
     
182. 
     Curtea a subliniat in mod constant faptul ca domeniul de aplicare al obligatiei pe care art. 6 § 1 o impune statului, de a garanta un proces condus de o „instanta independenta  si impartiala" nu se limiteaza la sistemul judiciar, ci impune  si puterii executive, legiuitorului  si tuturor celorlalte autoritati ale statului, la toate nivelurile, sa respecte hotararile  si deciziile instantelor  si sa le aplice, chiar daca nu sunt de acord cu ele. Respectarea de catre stat a autoritatii instantelor este o premisa esentiala pentru increderea publicului in justitie  si, in sens mai larg, in statul de drept. Nu este suficient ca independenta  si impartialitatea sistemului judiciar sa fie garantate de Constitutie: ele trebuie sa fie aplicate in mod real in toate atitudinile  si practicile administrative
     (Agrokompleks impotriva Ucrainei,
     
     pct. 136).
     

2. 
   Instanta independenta
   

183. Prin independenta se intelege
     independenta fata de alte
     puteri(executiva  si legislativa)
     (Beaumartin impotriva Frantei,
     pct. 38)  si
     independenta fata de parti
     (Sramek impotriva Austriei,
     
     pct. 42). Respectarea acestei cerinte se verifica, in special, pe baza unor criterii de natura statutara, precum modalitatile de numire  si durata mandatului membrilor instantei, sau existenta unor garantii suficiente impotriva presiunilor externe. Intrebarea daca exista sau nu o aparenta de independenta este, de asemenea, luata in considerare
     (Oleksandr Volkov impotriva Ucrainei,
     pct. 103). Deficientele constatate pot fi remediate sau nu in cadrul procedurii ulterioare
     (ibidem,
     pct. 118, pct. 123  si pct. 131).
184. De si conceptul de separare a puterilor intre organele politice ale guvernului  si autoritatea judiciara tinde sa obtina o importanta tot mai crescuta in jurisprudenta Curtii, nici art. 6, nici vreo alta prevedere a Conventiei nu obliga statele sa respecte vreun concept teoretic constitutional referitor la limitele admise privind interactiunea dintre acestea. Intotdeauna intrebarea care se pune este daca, intr-o anumita cauza, cerintele Conventiei au fost respectate
     [Kleyn si altii impotriva Tarilor de Jos
     
     (MC), pct. 193]. Intr-adevar, notiunea de independenta a instantei presupune existenta unor garantii procedurale de separare intre puterea judecatoreasca  si celelalte puteri.
185. Cauza Mustafa Tung si Fecire Tung impotriva Turciei (MC) a definit diferenta  si nuantele in aprecierea criteriilor de independenta, in functie de masura in care se refera la art. 6 sau la art. 2  si/sau 3 din Conventie (pct. 217-221). Criteriile de natura statutara care prevaleaza pentru verificarea cerintei de independenta in sensul art. 6 nu trebuie sa fie apreciate in acela si mod in ceea ce prive ste chestiunea independentei unei anchete din perspectiva obligatiilor procedurale in temeiul art. 2 (pct. 219-225).
186. 
     Instante militare
     (a se vedea in special Mikhno impotriva Ucrainei, pct. 162-164  si pct. 166-170). In aceasta cauza, Curtea a identificat existenta, in dreptul international al drepturilor omului, a unei tendinte de a solicita statelor sa fie prudente in a utiliza instante militare  si, in special, sa excluda din competenta acestor instante examinarea temeiniciei unor acuzatii referitoare la incalcari grave ale drepturilor omului, precum executiile extrajudiciare, disparitiile fortate  si tortura. Aceasta abordare, care vizeaza o procedura referitoare la incalcari grave  si intentionate ale drepturilor omului, nu se aplica automat, potrivit Curtii, unui accident care a provocat daune foarte grave, dar in mod neintentionat, ca urmare a neglijentei militarilor implicati
     (ibidem,
     pct. 165).
     

1. Independenta fata de puterea executiva

187. Se aduce atingere independentei judecatorilor atunci cand puterea executiva intervine intr-o cauza pendinte in fata instantelor pentru a influenta rezultatul
     (Sovtransavto Holding impotriva
     
     Ucrainei,
     pct. 80; Mosteanu si altii impotriva Romaniei, pct. 42).
188. Faptul ca judecatorii sunt desemnati de puterea executiva  si sunt revocabili nu constituie in sine o incalcare a art. 6 § 1
     [Clarke impotriva Regatului Unit
     (dec.)]. Desemnarea judecatorilor de catre puterea executiva este admisa, cu conditia ca judecatorii astfel desemnati sa fie liberi de presiune sau influenta atunci cand i si exercita rolul jurisdictional
     [Flux impotriva Moldovei (nr. 2),
     pct. 27].
189. Simpla desemnare a pre sedintelui Curtii de Casatie de catre puterea executiva nu afecteaza in mod negativ independenta sa, odata ce, fiind numit, nu este supus niciunei presiuni, nu prime ste instructiuni din partea acesteia  si i si exercita atributiile total independent
     (Zolotas impotriva Greciei,
     
     pct. 24).
190. 
     Simpla desemnare a membrilor Consiliului de justitie administrativa de catre autoritatea administrativa regionala nu este de natura sa afecteze independenta judecatorilor in cazul in care, odata desemnati, nu sunt supu si la presiuni  si nu primesc instructiuni  si i si indeplinesc functiile jurisdictionale total independent
     [Majorana impotriva Italiei
     (dec.)].
     

2. Independenta fata de Parlament

191. Simpla desemnare a judecatorilor de catre Parlament nu face ca ace stia sa fie dependenti de autoritati in cazul in care, odata desemnati, judecatorii nu primesc nici instructiuni, nici nu sunt supu si la presiuni in exercitarea functiilor lor jurisdictionale
     (Sacilor-Lormines impotriva Frantei,
     pct. 67). In
     
     plus, faptul ca unul dintre membrii instantei de apel, compusa in principal din judecatori profesioni sti, poate fi  si expert,  si deputat nu incalca in sine dreptul la o instanta independenta  si impartiala
     (Pabla
     
     Ky impotriva Finlandei,
     pct. 31-35).
     

3. Independenta fata de parti

192. 
     Daca o instanta numara intre membrii sai o persoana intr-o stare de subordonare a functiilor  si serviciilor fata de una dintre parti, justitiabilii pot avea in mod legitim indoieli fata de independenta respectivei persoane. O astfel de situatie afecteaza in mod grav increderea pe care instantele trebuie sa o inspire intr-o societate democratica
     (Sramek impotriva Austriei,
     pct. 42).
     

4. Criterii de apreciere a independentei

193. Pentru a stabili daca un organism poate fi considerat „independent", Curtea ia in considerare, in special
     (Langborger impotriva Suediei,
     pct. 32; Kleyn si altii impotriva Tarilor de Jos (MC), pct. 190):

1. modul de desemnare,
2. durata mandatului membrilor sai,
3. existenta unei protectii impotriva presiunilor externe  si
4. intrebarea daca exista sau nu o aparenta de independenta.

1. 
   
   Modul de desemnare a membrilor organismului
   

194. Au fost adresate intrebari cu privire la interventia ministrului justitiei in numirea  si/sau revocarea din functie a membrilor organismului decizional
     [Sramek impotriva Austriei,
     pct. 38,
     Brudnicka si altii impotriva Poloniei,
     pct. 41; Clarke impotriva Regatului Unit (dec.)].
195. 
     De si atribuirea unei cauze unui judecator sau unei instante judecatore sti date tine de marja de apreciere a autoritatilor interne, Curtea trebuie sa stabileasca daca desemnarea este compatibila cu prevederile art. 6 § 1  si, in special, cu garantarea independentei  si impartialitatii sistemului judiciar
     (Bochan impotriva Ucrainei,
     pct. 71).
     

2. 
   Durata mandatului membrilor organismului
   

196. 
     Curtea nu a indicat durata impusa pentru mandatul membrilor organului decizional, dar inamovibilitatea acestora pe durata mandatului ar trebui sa fie, in general, vazuta ca un corolar al independentei acestora. Cu toate acestea, lipsa recunoa sterii juridice oficiale a inamovibilitatii nu implica in sine lipsa independentei, in cazul in care inamovibilitatea este recunoscuta in practica  si sunt indeplinite alte garantii esentiale
     (Sacilor-Lormines impotriva Frantei,
     pct. 67; Luka impotriva
     
     Romaniei,
     pct. 44).
     

3. 
   Garantii impotriva presiunilor externe
   

197. Independenta puterii judecatore sti presupune ca judecatorii sa fie liberi in mod individual de orice influenta indusa, fie dintr-o sursa nejudiciara sau dintr-o sursa judiciara. Independenta judiciara interna impune ca judecatorii sa nu primeasca instructiuni, nici sa fie supu si la presiuni din partea colegilor sau a celor responsabili administrativ de jurisdictia lor, cum ar fi pre sedintele instantei sau al unei sectii a instantei. Lipsa de garantii suficiente privind independenta judecatorilor in cadrul sistemului judiciar, in special vizavi de ierarhia acestora poate conduce Curtea la concluzia ca indoielile pe care le are un reclamant cu privire la independenta  si impartialitatea instantei pot fi justificate in mod obiectiv
     (Agrokompleks impotriva Ucrainei,
     pct. 137; Parlov-Tkalcic impotriva Croatiei, pct. 86).
198. Intr-o cauza referitoare la independenta judecatorilor unei instante regionale, Curtea a considerat ca ace sti judecatori au fost suficient de independenti fata de pre sedintele instantei, dat fiind faptul ca pre sedintele instantei nu indeplinea decat functii administrative (manageriale  si
     
     organizationale), strict separate de functia judiciara, iar sistemul juridic prevedea garantii suficiente impotriva exercitarii arbitrare de catre pre sedintele instantei a rolului de alocare sau realocare a cauzelor
     (Parlov-Tkalcic impotriva Croatiei,
     pct. 88-95).
     

4. 
   Aparenta independentei
   

199. 
     In cazul in care Curtii i se solicita sa stabileasca daca o instanta poate fi considerata independenta astfel cum impune art. 6 § 1, aparentele pot fi, de asemenea, importante
     (Sramek impotriva Austriei,
     
     pct. 42). In ceea ce prive ste aparenta de independenta, optica unei parti este importanta, dar nu joaca un rol decisiv. Elementul decisiv consta in a stabili daca temerile partii interesate pot fi considerate „justificate in mod obiectiv"
     (Sacilor-Lormines impotriva Frantei,
     pct. 63). Nu se pune problema independentei atunci cand Curtea este de parere ca un „observator obiectiv" nu ar vedea in circumstantele cauzei o sursa de ingrijorare in acest sens
     [Clarke impotriva Regatului Unit
     (dec.)].
     

3. 
   Instanta impartiala
   

200. 
     In sensul art. 6 § 1, instanta trebuie sa fie impartiala. Impartialitatea se define ste de regula prin lipsa oricarei prejudecati sau atitudini partinitoare  si poate fi analizata in diverse moduri
     [Wettstein
     
     impotriva Elvetiei,
     pct. 43; Micallef impotriva Maltei (MC), pct. 93; Nicholas impotriva Ciprului,
     
     pct. 49]. Notiunile de independenta  si de impartialitate fiind strans legate, poate fi necesar, potrivit circumstantelor, sa fie examinate impreuna
     (Sacilor-Lormines impotriva Frantei,
     pct. 62; Oleksandr
     
     Volkov impotriva Ucrainei,
     pct. 107). Deficientele constatate pot fi remediate sau nu in cadrul procedurii ulterioare
     (ibidem,
     pct. 118, pct. 123  si pct. 131).
     

a. Criterii de apreciere a impartialitatii:

201. Impartialitatea trebuie evaluata
     [Micallef impotriva Maltei
     (MC), pct. 93-101; Nicholas impotriva
     
     Ciprului,
     pct. 49]:

1. potrivit unui
   demers subiectiv,
   tinandu-se seama de convingerea personala  si comportamentul judecatorului, adica daca acesta a demonstrat partinire sau prejudecati personale in cauza;  si, de asemenea,
2. potrivit unui
   demers obiectiv,
   care consta in a stabili daca instanta a oferit, in special prin compunerea sa, suficiente garantii pentru a exclude orice indoiala legitima cu privire la impartialitatea sa.

202. Delimitarea intre impartialitatea subiectiva  si impartialitatea obiectiva nu este totu si ermetica, deoarece nu doar comportamentul unui judecator poate, din punctul de vedere al unui observator extern, sa genereze indoieli obiectiv justificate cu privire la impartialitatea sa (demers obiectiv), dar poate viza  si chestiunea opiniei sale personale (demers subiectiv).
203. Astfel, in cazurile in care poate fi dificil sa se aduca dovezi pentru a contrazice prezumtia de impartialitate subiectiva a judecatorului, cerinta de impartialitate obiectiva acorda o garantie mult mai importanta
     [Micallef impotriva Maltei
     (MC), pct. 95  si 101].
204. Curtea a subliniat ca  si aparentele pot avea importanta sau, a sa cum spune un proverb englezesc,
     „justice must not only be done, it must also be seen to be done"
     („nu trebuie doar sa se faca dreptate, trebuie sa se  si vada ca se face dreptate"). Intr-o societate democratica, instantele trebuie sa inspire incredere justitiabililor. Orice judecator despre care poate exista o temere legitima privind lipsa de impartialitate trebuie a sadar sa fie recuzat
     [Micallef impotriva Maltei
     (MC), pct. 98]. In ceea ce prive ste o cerere de recuzare, instanta trebuie sa raspunda argumentelor avansate in sustinerea cererii
     (Harabin impotriva Slovaciei,
     pct. 136).
205. Principiile referitoare la impartialitatea instantelor stabilite in jurisprudenta Curtii sunt valabile atat pentru jurati, cat  si pentru magistrati, indiferent daca sunt profesioni sti sau nu, sau pentru alti
     
     functionari care exercita atributii judiciare, precum evaluatorii  si grefierii sau „referentii"
     (Bellizzi
     
     impotriva Maltei,
     pct. 51). Curtea a subliniat ca respectarea garantiilor impuse de art. 6 este deosebit de importanta in cadrul unei proceduri disciplinare indreptate impotriva unui judecator in calitatea acestuia de pre sedinte al Curtii Supreme, intrucat in joc era increderea publicului in functionarea sistemului judiciar la cel mai inalt nivel national
     (Harabin impotriva Slovaciei,
     pct. 133).
     

1. 
   Demersul subiectiv
   

206. Curtea a afirmat intotdeauna, atunci cand a aplicat demersul subiectiv, ca „un magistrat este considerat impartial pana la proba contrariului"
     [Le Compte, Van Leuven si De Meyere impotriva
     
     Belgiei,
     pct. 58
     in fine
     Micallef impotriva Maltei
     (MC), pct. 94]. In privinta tipului de probe necesar, este de exemplu necesar sa se verifice daca un judecator a demonstrat ostilitate
     (Buscemi impotriva
     
     Italiei,
     pct. 67-68). Pe de alta parte, faptul ca judecatorul nu s-a abtinut de la a examina in apel o actiune civila atunci cand a fost implicat in examinarea oricarei alte proceduri civile legate de cauza nu constituie o proba suficienta care sa contrazica aceasta prezumtie
     (Golubovic impotriva Croatiei,
     
     pct. 52).
207. 
     Principiul potrivit caruia o instanta trebuie considerata ca lipsita de prejudecati sau partialitate este de multa vreme stabilit in jurisprudenta Curtii
     (Le Compte, Van Leuven si De Meyere impotriva
     
     Belgiei,
     pct. 58; Driza impotriva Albaniei, pct. 75).
     

2. 
   Demersul obiectiv
   

208. Consta in a se verifica daca, indiferent de comportamentul personal al judecatorului, anumite fapte verificabile pot ridica indoieli cu privire la impartialitatea acestuia din urma. Rezulta ca, pentru a se decide, intr-un anumita cauza, daca exista un motiv indreptatit de temere ca unei instante colegiale ii lipse ste impartialitatea, trebuie stabilit daca, indiferent de comportamentul personal al unuia dintre membrii acestei instante, exista fapte verificabile care pot pune la indoiala insa si impartialitatea instantei. Prin urmare, pentru a se pronunta cu privire la existenta, intr-o cauza data, a unui motiv legitim de a recuza un judecator
     (Morel impotriva Frantei,
     pct. 45-50; Pescador Valero
     
     impotriva Spaniei,
     pct. 23) sau o instanta colegiala
     (Luka impotriva Romaniei,
     pct. 40) ca ii lipse ste impartialitatea, punctul de vedere al persoanei in cauza trebuie luat in considerare, dar nu joaca un rol decisiv. Elementul determinant consta in a  sti daca sesizarile persoanei interesate pot fi considerate justificate in mod obiectiv
     [Wettstein impotriva Elvetiei,
     pct. 44; Pabla Ky impotriva Finlandei, pct. 30;
     Micallef impotriva Maltei
     (MC), pct. 96].
209. In acest sens, chiar  si aparentele pot avea importanta sau, a sa cum spune un proverb englezesc,
     „justice must not only be done, it must also be seen to be done"
     („nu trebuie doar sa se faca dreptate, trebuie sa se  si vada ca se face dreptate"). Intr-o societate democratica, instantele trebuie sa inspire incredere justitiabililor. Orice judecator despre care poate exista o temere legitima privind lipsa de impartialitate trebuie a sadar sa fie recuzat
     [Micallef impotriva Maltei
     (MC), pct. 98].
210. Pentru ca instantele sa inspire publicului increderea indispensabila, trebuie, de asemenea, sa se tina cont de considerente de natura organica. Existenta unor proceduri nationale care sa asigure impartialitatea,  si anume a unor norme in materie de recuzare a judecatorilor, reprezinta un factor relevant [a se vedea dispozitiile specifice referitoare la recuzarea judecatorilor din cauza Micallef
     
     impotriva Maltei
     (MC), pct. 99-100]. Astfel de norme exprima preocuparea legiuitorului national de a inlatura orice indoiala rezonabila cu privire la impartialitatea judecatorului sau a instantei in cauza  si reprezinta o incercare de a asigura impartialitatea prin eliminarea cauzei indoielilor in materie. In plus fata de a garanta o lipsa reala a partinirii, acestea au drept scop sa elimine orice aparenta de partialitate  si, astfel, sa consolideze increderea pe care instantele dintr-o societate democratica trebuie sa o inspire publicului
     (Meznaric impotriva Croatiei,
     pct. 27; a se vedea, de asemenea,
     Oleksandr Volkovimpotriva Ucrainei
     in ceea ce prive ste deficiente structurale ale sistemului disciplinar
     
     judiciar  si A.K. impotriva Liechtensteinului, pct. 82-83, pentru problema recuzarii, in ceea ce prive ste o instanta suprema  si o tara de mici dimeniuni).