Aspecte privind inhumarea
-
Exercitarea drepturilor prevazute la art. 8 privind viata privata si de familie tine predominant de relatiile dintre fiinte umane. Cu toate acestea, Curtea a constatat ca modul in care a fost tratat corpul unei rude decedate, precum si aspecte privind prezenta la inmormantare si acordarea unui ultim omagiu intra in sfera dreptului respectarii vietii private si de familie
(Solska si Rybicka impotriva
Poloniei,
pct. 104-108 si trimiterile citate). - Cauza Lozovyye impotriva Rusiei, de exemplu, a avut ca obiect victima unui omor, care a fost inhumata inainte ca parintii acesteia sa fi fost informati cu privire la decesul sau. In cauza respectiva, Curtea a reiterat faptul ca orice persoana are dreptul de acces la informatii referitoare la viata lor privata si/sau de familie (pct. 32) si ca dreptul unei persoane de a participa la funeraliile unui membru al familiei sale intra sub incidenta art. 8. In cazul in care autoritatile, dar nu si alti membri ai familiei, au luat la cuno stinta decesul, autoritatile relevante au obligatia sa intreprinda cel putin masuri rezonabile pentru a asigura informarea membrilor familiei (pct. 38). Curtea a considerat ca legislatia si practica interne relevante nu erau suficient de clare, dar ca acest lucru nu era suficient, in sine, pentru a determina constatarea unei incalcari a art. 8 (pct. 42). Pe de alta parte, a concluzionat ca autoritatile nationale nu au actionat cu o diligenta rezonabila pentru a respecta obligatia pozitiva mentionata anterior, avand in vedere informatiile de care dispuneau acestea pentru a identifica, localiza si informa parintii persoanei decedate (pct. 46).
-
In cauza Hadri-Vionnet impotriva Elvetiei, Curtea a constatat ca neinformarea mamei de catre municipalitate cu privire la locul si data inhumarii fiului sau nascut mort nu era permisa de lege si a incalcat dreptul acesteia la respectarea vietii private si de familie, in sensul art. 8
(Pannullo si Forte
impotriva Frantei)
.
In mod similar, in cauza Zorica Jovanovic impotriva Serbiei, Curtea a sustinut ca neinformarea reclamantei de catre spital cu privire la decesul fiului sau nou-nascut si disparitia ulterioara a corpului acestuia au incalcat art. 8, chiar daca decesul copilului a avut loc in 1983 (Conventia a intrat in vigoare in Serbia in 2004), din cauza faptului ca statul nu a furnizat nici pana in prezent informatii cu privire la ceea ce s-a intamplat. Curtea a hotarat, de asemenea, ca refuzul Rusiei de a permite ca un copil nascut mort sa poarte numele tatalui sau biologic, ca urmare a prezumtiei legale a paternitatii sotului mamei copilului, a incalcat drepturile mamei protejate de art. 8, de a- si inhuma copilul sub numele adevaratului sau tata
(Znamenskaya impotriva Rusiei)
. -
Membri unor familii au contestat, de asemenea, perioada cuprinsa intre deces si inhumare, precum si tratamentul la care a fost supus trupul persoanei decedate inainte de a fi restituit familiei. De exemplu, Curtea a constatat ca intarzierea majora in ceea ce prive ste restituirea probelor prelevate de pe trupul neinsufletit al fiicei reclamantilor de catre politie, care i-a impiedicat pe ace stia sa o inhumeze in timp util, le-a incalcat dreptul la respectarea vietii private si de familie
(Girard impotriva
Frantei)
.
Curtea a constatat, de asemenea, ca prelevarea de organe de la o persoana decedata de catre un spital, fara informarea si solicitarea consimtamantului mamei acesteia, nu era prevazuta de lege si a incalcat dreptul acesteia la respectarea vietii private, in sensul art. 8
(Petrova impotriva Letoniei,
pct. 97-98). Conform acestei jurisprudente, Curtea a constatat o incalcare a art. 8 in ceea ce prive ste prelevarea de tesuturi de la o persoana decedata, fara cuno stinta si consimtamantul sotiei sale, din cauza lipsei claritatii legislatiei interne si a lipsei de garantii juridice impotriva arbitrarului
(Elberte
impotriva Letoniei,
pct. 115). -
Cu toate acestea, in cauza Elli Poluhas Dodsbo impotriva Suediei, de si Curtea a recunoscut ca se afla in joc dreptul reclamantei la respectarea vietii private, prevazut de art. 8, aceasta a constatat ca refuzul Suediei de a permite transferul urnei care continea cenu sa sotului reclamantei intr-un loc de veci aflat in zona in care locuia familia sa nu a incalcat art. 8, deoarece decizia a fost luata tinand seama in mod corespunzator de interesele sotiei persoanei decedate si s-a incadrat in marja larga de apreciere recunoscuta statului in astfel de cazuri. Curtea a constatat, de asemenea, ca reprezentantul unei persoane decedate, care a incercat sa impiedice statul sa utilizeze ADN-ul defunctului in cadrul unei actiuni in stabilirea paternitatii, nu a invocat un capat de cerere care intra in sfera de aplicare a vietii private si, prin urmare, acesta nu putea sa introduca o actiune in numele persoanei decedate
[Succesiune Kresten Filtenborg Mortensen impotriva Danemarcei
(dec.)]. -
Curtea a abordat, de asemenea, politica statului de refuzare a restituirii, in vederea inhumarii, a trupurilor persoanelor acuzate de terorism. De si recunoa ste ca statul are interesul de a proteja siguranta publica, in special atunci cand este in joc securitatea nationala, Curtea a constatat ca interdictia absoluta privind restituirea trupurilor presupu silor terori sti nu a pastrat un echilibru adecvat intre stat si drepturile membrilor familiei defunctului, protejate de art. 8
(Sabanchiyeva si altii
impotriva Rusiei,
pct. 146). -
In cauza Solska si Rybicka impotriva Poloniei, Curtea a constatat ca art. 8 este aplicabil in cazul exhumarii persoanelor decedate impotriva vointei familiilor acestora, in contextul unei proceduri penale (pct. 107-108). In ceea ce prive ste decizia procurorului de dispunere a exhumarii, Curtea a constatat ca dreptul intern nu prevede suficiente garantii procedurale impotriva arbitrariului. Reclamantii au fost, prin urmare, privati de gradul minim de protectie la care erau indreptatiti, cu incalcarea art. 8 (pct. 124-127).