Viol, Formularea plangerii in cazul persoanei cu capacitate restransa de exercitiu cu incuviintarea persoanei prevazute de lege

 

Cuprins pe materii:
Drept procesual penal, partea speciala, formularea plangerii in cazul persoanei cu capacitate restransa de exercitiu cu incuviintarea persoanei prevazute de lege

Indice alfabetic
: incetare proces penal, lipsa plangerii prealabile

Temei de drept:
art. 289 alin. 8 C.proc.pen.

Dispozitiile art. 289 alin. 8 C.proc.pen. nu sunt incidente in cazul infractiunii de viol pentru care inculpatii au fost cercetati, trimisi in judecata si condamnati, incadrata in disp. art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. c, f Cod penal (viol in varianta agravata). Potrivit disp. art. 218 alin. 5 Cod penal, doar in cazul faptei incadrabile in alin. 1 si 2 (viol in forma tip si in forma asimilata), actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Prin urmare, in cazul infractiunii de viol incadrata in disp. art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. c, f Cod penal (viol in varianta agravata), cum este cazul in speta, actiunea penala se pune in miscare din oficiu, ceea ce s-a si intamplat in cauza, plangerea persoanei vatamate nefiind o plangere prealabila, necesara punerii in miscare a actiunii penale, ci doar un mijloc de incunostintare a organelor judiciare cu privire la savarsirea unei infractiuni.

Curtea de Apel Iasi, Sectia penala si pentru cauze cu minori, Decizia penala nr.

652/16.09.2019

Prin sentinta penala nr. 739/5.06.2019 pronuntata de Tribunalul Iasi, s-au dispus urmatoarele:

I. In baza 218 alin. 1, alin. 3 lit. c, f C.pen. condamna pe inculpatul CVB la pedeapsa de 7 ani si 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de viol, in dauna persoanei vatamate PDG.

In temeiul dispozitiilor art. 66 alin. 1 a, b, k, n, o C.pen., aplica inculpatului CVB pedeapsa complementara a interzicerii dreptului de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice, dreptului de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat, dreptului de a ocupa o functie de conducere in cadrul unei persoane juridice de drept public, dreptului de a comunica si de a se apropia la o distanta mai mica de 200 metri de persoana vatamata PDG, de locuinta acesteia din mun. P., pe o durata de 5 ani prevazuta de art. 66 alin. 1 C.pen.

In temeiul dispozitiilor art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b, k, n, o C.pen., aplica inculpatului CVB pedeapsa accesorie a interzicerii acelorasi drepturi care au fost interzise ca pedeapsa complementara.

In baza dispozitiilor art. 404 alin. 4 lit. a C.proc.pen. cu referire la art. 72 alin. 1 C.pen., deduce din durata pedepsei cu inchisoarea aplicate inculpatului CVB prin prezenta sentinta penala perioada cat acesta a fost retinut incepand cu data de 05.09.2018 ora 16.00 si pana in data de 06.09.2018, ora 16.00 precum si perioada in care acesta a fost arestat preventiv in aceasta cauza, respectiv perioada incepand cu data de 06.09.2018 si pana la zi.

In temeiul dispozitiilor art. 404 alin. 4 lit. b C.proc.pen. cu referire la art. 399 alin. 1 C.proc.pen., mentine masura arestarii preventive a inculpatului CVB luata prin incheierea nr.

10/UP/06.09.2018, pronuntata de judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Judecatoriei P., fiind emis mandatul de arestare preventiva si mentinuta cu respectarea dispozitiilor legale.

In baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea si functionarea Sistemului National de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul CVB in vederea introducerii profilelor genetice in Sistemului National de Date Genetice Judiciare.

2. In baza 218 alin. 1, alin. 3 lit. c, f C.pen. condamna pe inculpatul VAM la pedeapsa de 7 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de viol in dauna persoanei vatamate P.D.-G..

In temeiul dispozitiilor art. 66 alin. 1 a, b, k, n, o C.pen., aplica inculpatului VAM pedeapsa complementara a interzicerii dreptului de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice, dreptului de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat, dreptului de a ocupa o functie de conducere in cadrul unei persoane juridice de drept public, dreptului de a comunica si de a se apropia la o distanta mai mica de 200 metri de persoana vatamata PDG, de locuinta acesteia din mun. P., pe o durata de 5 ani prevazuta de art. 66 alin. 1 C.pen.

In temeiul dispozitiilor art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b, k, n, o C.pen., aplica inculpatului VAM pedeapsa accesorie a interzicerii acelorasi drepturi care au fost interzise ca pedeapsa complementara.

In baza dispozitiilor art. 404 alin. 4 lit. a C.proc.pen. cu referire la art. 72 alin. 1 C.pen., deduce din durata pedepsei cu inchisoarea aplicate inculpatului VAM prin prezenta sentinta penala perioada cat acesta a fost retinut incepand cu data de 05.09.2018 ora 16.00 si pana in data de 06.09.2018, ora 16.00, precum si perioada in care acesta a fost arestat preventiv in aceasta cauza, respectiv perioada incepand cu data de 06.09.2018 si pana la zi.

In temeiul dispozitiilor art. 404 alin. 4 lit. b C.proc.pen. cu referire la art. 399 alin. 1 C.proc.pen., mentine masura arestarii preventive a inculpatului VAM luata prin incheierea nr. 10/UP/06.09.2018, pronuntata de judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Judecatoriei P., fiind emis mandatul de arestare preventiva si mentinuta cu respectarea dispozitiilor legale.

In baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea si functionarea Sistemului National de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul VAM in vederea introducerii profilelor genetice in Sistemului National de Date Genetice Judiciare.

3. In baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 si 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 si 25 alin. 1 C.proc.pen., admite actiunea civila exercitata de PE in calitate de reprezentant legal al persoanei vatamate minore PDG si obliga in solidar inculpatii CVB si VAM sa plateasca partii civile minore suma de 40000 lei cu titlu de daune morale.

Respinge ca neintemeiata cererea partii civile prin reprezentant legal privind obligarea inculpatilor la plata de daune materiale.

In temeiul art. 249 C.proc.pen., instituie masura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatilor CVB si VAM, prezente si viitoare, in vederea garantarii repararii pagubei, pana la concurenta sumei totale datorate cu titlu de despagubiri civile, respectiv 40000 lei cu titlu de daune morale, sens in care se va trimite o copie de pe prezenta decizie la Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara P., precum si la Directia Economica a Finantelor Publice P., pentru identificarea bunurilor imobile si mobile ale inculpatilor si a indisponibilizarii acestora pana la concurenta sumelor datorate.

4. In baza 404 alin. 4 lit. e C.proc.pen. cu referire la art. 398 si art. 274 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 272 alin. 1 C.proc.pen., obliga pe inculpatii CVB si VAM sa plateasca statului suma de 4000 lei, cate 2000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre stat, din care suma de 2000 lei reprezinta cheltuielile judiciare din timpul urmaririi penale iar suma de 2000 lei reprezinta cheltuielile judiciare din timpul fazei judecatii.

In baza art. 274 alin. 1 si art. 272 alin. 2 teza I C.proc.pen., suma in cuantum de 390 lei, conform delegatiei nr. 0244 din data de 12.10.2018, reprezentand onorariul avocatului din oficiu, care a acordat asistenta juridica persoanei vatamate atat in faza de camera preliminara cat si pe parcursul judecatii, respectiv sumele in cuantum de 100 lei conform delegatiilor nr. 0238 si nr. 0239 din data de 01.10.2018 reprezentand onorariul partial pentru avocatii din oficiu, care au acordat asistenta juridica inculpatilor in faza de camera preliminara cu ocazia verificarii masurii arestului preventiv, vor fi avansate din fondurile speciale ale Ministerului Justitiei, sume de bani care, in baza art. 274 alin. 1 teza finala C.proc.pen., raman in sarcina statului.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Persoana vatamata PDG, in varsta de 16 ani la data faptei, persoana diagnosticata cu retard mental, cu o varsta mentala de aproximativ 10-11 ani, asa cum rezulta din raportul de expertiza psihologica l-a cunoscut pe inculpatul CVB in anul 2018 prin intermediul retelelor de socializare, dezvoltand fata de acesta sentimente de afectiune, care s-au manifestat din partea acesteia chiar si dupa savarsirea faptei de viol.

Astfel, in data de 26.08.2018, in jurul orei 20:00 persoana vatamata PDG s-a intalnit cu inculpatul CVB in fata unui magazin alimentar din municipiul P. si fiind de acord, aceasta s-a urcat in autovehiculul pe care il conducea inculpatul VAM, prieten al inculpatului CVB, acesta din urma spunandu-i ca merg la el acasa.

Astfel, cu autovehiculul condus de inculpatul VAM, persoana vatamata insotita de inculpatul CVB a fost dusa la locuinta martorului PC din comuna R., unde mai intai inculpatul CVB, prin utilizarea de amenintari cu violenta si presiuni psihice, a intretinut un act sexual anal cu persoana vatamata, dupa care inculpatul VAM a intretinut un act sexual anal cu victima impotriva vointei acesteia si prin amenintarea cu violente, la acest din urma act asistand si inculpatul CVB.

Ulterior consumarii actelor sexuale, inculpatii au condus victima in municipiul P., aceasta intalnindu-se pe strada cu martorii BN si LMF care au condus-o cu autovehiculul lor la locuinta persoanei vatamate, de unde a fost preluata de tatal si sora acesteia, respectiv de catre martorii PE si PEG.

In vederea stabilirii situatiei de fapt, instanta a avut in vedere intreg materialul probator administrat atat in faza urmaririi penale, cat si in faza de judecata.

In ceea ce priveste analiza si aprecierea probelor, in urma readministrarii probelor din cursul urmaririi penale la care se adauga expertiza psihologica efectuata in cursul cercetarii judecatoresti, instanta si-a format convingerea ca in mod indubitabil inculpatii CVB si VAM, in data de 26.08.2018, au intretinut succesiv acte sexuale anale cu persoana vatamata PDG impotriva vointei acesteia.

Astfel, cu privire la realitatea intretinerii actelor sexuale anale de catre inculpati cu victima, instanta constata ca inculpatii nu au negat in niciun moment ca au dus-o pe PDG la casa martorului PC unde au intretinut pe rand acte sexuale anale cu aceasta, intretinerea actelor sexuale anale fiind confirmata de concluziile raportului de prima expertiza medico- legala din data de 20.09.2018 emis de I.M.L. Iasi, ale carui concluzii atesta rupturile anale suferite de victima infractiunii in luna august a anului 2018.

In ceea ce priveste dovedirea elementului „constrangere” care individualizeaza infractiunea de viol instanta constata ca, de asemenea, intreg probatoriul administrat in cauza dovedeste indubitabil ca persoana vatamata PDG a intretinut acte sexuale anale cu cei doi inculpati impotriva vointei sale.

Astfel, instanta subliniaza ca, din raportul de expertiza psihologica efectuat in cauza, rezulta ca persoana vatamata minora PDG prezinta un deficit intelectual important, cu o inteligenta cognitiva de limita (varsta mentala de 10-11 ani), prezentand tendinta de a se conforma, simtind nevoia de refugiu catre o persoana care sa o protejeze, securizeze, in acest context investindu-l cu incredere pe inculpatul CVB.

Pe de alta parte, instanta remarca faptul ca, din probele administrate in cursul urmaririi penale, rezulta in mod mai mult decat evident ca inculpatul CVB nu a avut niciun fel de afectiune reala fata de victima, acesta cunoscand foarte bine inca de la inceput ca scopul pentru care o duce pe PDG la locuinta martorului PC din comuna R. este acela de a intretine relatii sexuale cu aceasta impreuna cu prietenul sau, VAM, profitand de varsta, naivitatea si vulnerabilitatea intelectuala a persoanei vatamate.

Astfel, desi inculpatul CVB a incercat sa acrediteze ideea ca, in baza unei relatii de afectiune, a intretinut prin acord un act sexual anal cu victima minora, instanta constata ca probele administrate in cauza dovedesc ca acesta nu era implicat emotional in niciun fel in relatia cu PDG si ca aceasta putea constitui cel mult obiectul satisfactiilor sale sexuale.

Referitor la apararea inculpatilor prin aparator ales in sensul dispunerii incetarii procesului penal prin prisma faptului ca sesizarea in baza careia s-a desfasurat ancheta penala nu indeplineste conditiile legale, intrucat plangerea penala formulata de persoana vatamata minora in varsta de 16 ani s-a realizat fara incuviintarea persoanelor prevazute de lege, instanta apreciaza ca acest argument nu este unul intemeiat si nu poate fi retinut ca un motiv de incetare a procesului penal, motiv analizat atat de prezentul complet, cat si de instanta superioara in cadrul caii de atac, cu ocazia verificarii masurii arestului preventiv.

In acest sens, instanta constata ca faza camerei preliminare in cadrul careia s-au verificat aspectele privind legalitatea urmaririi penale au fost analizate si transate in mod definitiv, judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara hotarand inceperea judecatii.

Mai mult, instanta constata ca plangerea penala a fost formulata de persoana vatamata cu indeplinirea conditiilor legale.

Astfel, instanta constata ca dispozitiile art. 289 alin. 8 C.proc.pen. care se refera la formularea plangerii in cazul persoanei cu capacitate restransa de exercitiu cu incuviintarea persoanei prevazute de lege, nu impun o forma expresa a modalitatii de incuviintare, cum ar fi de exemplu forma scrisa, ori alte elemente extrinseci cum ar fi semnatura chiar pe plangerea victimei, din modul de formulare a textului legal instanta retinand ca existenta consimtamantului poate rezulta din orice forma rezonabila si neechivoca de exprimare a acestuia.

In acest sens, in practica judiciara s-a statuat ca declaratiile victimei oferite in cursul urmaririi penale prin care indica fapta si autorul acesteia are valoarea unei plangeri penale cata vreme rezulta din continutul formularii dorinta tragerii la raspundere penala a persoanei vinovate.

Cu atat mai mult, incuviintarea persoanei prevazute de lege, in cazul de fata a

parintelui victimei, instanta apreciaza ca poate fi dedusa din orice manifestare de vointa

rezonabila din care sa rezulte ca se aproba intentia victimei minore privind tragerea la raspundere penala a persoanei vinovate.

Astfel, analizand dosarul de urmarire penala, instanta constata ca procesul-verbal de aducere la cunostinta a calitatii de persoana vatamata este semnat si de tatal victimei PDG, iar acelasi parinte al victimei, audiat fiind in calitate de martor a invederat in declaratia data in cursul urmaririi penale ca, dupa ce fiica sa i-a relatat cele intamplate, el insusi a condus-o pe aceasta la sediul politiei pentru a reclama presupusa fapta.

Or, declaratia semnata in calitate de martor a parintelui minorei care relateaza ca el

insusi si-a dus fiica la politie sa reclame fapta, precum si semnarea de catre acesta a

procesului-verbal de aducere la cunostinta a calitatii de persoana vatamata nu pot fi interpretate decat ca avand valoarea indubitabila a incuviintarii plangerii penale formulate de catre victima minora.

Impotriva sentintei penale redate mai sus, au declarat apel, cu respectarea termenului prevazut de art. 410 alin. 1 C.proc.pen., inculpatii CVB si VAM, precum si partea civila PDG, prin reprezentant legal PE.

1. Inculpatii VAM si CVB prin intermediul aparatorului ales au solicitat ca instanta de apel sa dispuna in cauza o solutie de incetare a procesului penal raportat la dispozitiile art. 396 alin. 5, art. 16 alin. 1 lit. e C.proc.pen. avand in vedere urmatoarele:

Sesizarea organelor de urmarire penala a fost facuta cu incalcarea dispozitiilor legale. La data de 27.08.2018 Politia mun. P. a fost sesizata in scris de catre partea vatamata minora in varsta de 16 ani, cu capacitate de exercitiu restransa, sesizare cu privire la presupusa fapta infractionala savarsita de catre inculpati. Potrivit art. 288 si 289 C.proc.pen., organul de urmarire penala este sesizat prin plangere sau denunt, iar, in anumite cazuri prevazute de lege, sesizarea poate fi facuta si din oficiu. In situatia in care persoana fizica se adreseaza cu o plangere referitoare la o vatamare ce i s-a cauzat printr-o infractiune, pe langa elementele obligatorii pe care trebuie sa le contina plangerea trebuie sa fie indicat reprezentantul legal in cazul in care este vorba despre o persoana minora care are capacitatea de exercitiu restransa, aceste aspecte se regasesc in cuprinsul dispozitiilor art. 289 alin. 8 C.proc.pen., care arata in mod clar ca pentru persoana cu capacitate de exercitiu restransa, plangerea se poate face doar cu incuviintarea persoanelor prevazute de legea civila. Avand in vedere trimiterea la dispozitiile Codului civil, se regaseste continutul art. 41 alin. 1 si 2 din noul Cod civil care arata faptul ca minorul care a implinit varsta de 14 ani are capacitate de exercitiu restransa, iar incheierea actelor de catre acesta se poate face doar cu incuviintarea parintilor sau a tutorelui, iar in anumite cazuri prevazute de lege cu incuviintarea instantei de tutela. Prin coroborarea dispozitiilor Codului de procedura penala cu cele ale Codului civil, rezulta ca sesizarea organelor de urmarire penala de catre partea vatamata PDG, minor cu capacitate de exercitiu restransa, putea fi facuta cu incuviintarea parintilor care putea fi data cel mai tarziu la data incheierii actului. Or, din cuprinsul plangerii lipseste aceasta conditie, partea vatamata formuland si semnand singura actul de sesizare care a condus la demararea anchetei fata de cei doi inculpati, in cuprinsul plangerilor neregasindu-se nici macar numele reprezentantilor legali.

Cu privire la fapta retinuta in sarcina inculpatilor, respectiv art. 218 alin. 5 Cod penal, actiunea penala se poate pune in miscare si din oficiu, insa, din actele dosarului rezulta o alta situatie referitoare la modalitatea de punere in miscare a actiunii penale. Astfel, pe de o parte, exista ordonanta din 27.08.2018 prin care s-a dispus inceperea urmaririi penale in temeiul art. 305 alin. 1 C.proc.pen., procurorul de caz constatand la acel moment ca actul de sesizare al organelor de urmarire penala, indeplineste conditiile prevazute de lege, apoi exista ordonanta din 6 septembrie 2018 prin care in temeiul art. 309 alin. 1 C.proc.pen. se pune in miscare actiunea penala impotriva celor doi inculpati desi exista unul dintre cazurile de impiedicare prev. de art. 16 alin. 1 C.proc.pen., in sensul ca lipsea una dintre conditiile esentiale pentru punerea in miscare a actiunii penale, si anume, incuviintarea reprezentantului legal al partii vatamate. Desi actiunea penala ar fi putut fi pusa in miscare si din oficiu, aceasta s-a pus in miscare doar pe baza plangerii persoanei vatamate minore cu capacitate de exercitiu restransa, plangere ce nu indeplineste conditiile legale pentru a se putea desfasura in continuare acte de urmarire penala fata de inculpati.

Raportat la dispozitiile art. 396 din care rezulta faptul ca in rezolvarea actiunii penale, instanta trebuie sa verifice daca, raportat la art. 16, nu exista situatii care sa duca fie la achitare, fie la incetarea procesului penal, apreciaza ca solutia de condamnare fata de inculpati nu putea fi dispusa prin raportare la dispozitiile art. 396 alin. 5, art. 16 alin. lit. e C.proc.pen. Considera ca solutia corecta in cauza ar fi fost incetarea procesului penal.

Examinand actele si lucrarile cauzei prin prisma motivelor de apel invocate in cauza, dar si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, in limitele prevazute de art. 417 alin. 2

C.proc.pen., Curtea a apreciat ca nefondate apelurile, urmand a fi respinse pentru urmatoarele considerente:

In ceea ce priveste critica inculpatilor din apel, referitoare la incetarea procesului penal prin prisma faptului ca sesizarea in baza careia s-a desfasurat ancheta penala nu indeplineste conditiile legale, intrucat plangerea penala formulata de persoana vatamata minora in varsta de 16 ani s-a realizat fara incuviintarea persoanelor prevazute de lege, Curtea, asemeni primei instante in fata careia a fost invocata aceeasi aparare, apreciaza ca acest argument nu este unul intemeiat si nu poate fi retinut ca un motiv de incetare a procesului penal.

In acest sens, instanta de fond a constatat ca faza camerei preliminare, in cadrul careia s-au verificat aspectele privind legalitatea urmaririi penale, au fost analizate si transate in mod definitiv, judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara hotarand inceperea judecatii.

Mai mult, instanta a constatat ca plangerea penala a fost formulata de persoana vatamata cu indeplinirea conditiilor legale.

Astfel, instanta a constatat ca dispozitiile art. 289 alin. 8 C.proc.pen. care se refera la formularea plangerii in cazul persoanei cu capacitate restransa de exercitiu cu incuviintarea persoanei prevazute de lege, nu impun o forma expresa a modalitatii de incuviintare, cum ar fi de exemplu forma scrisa ori alte elemente extrinseci, cum ar fi semnatura chiar pe plangerea victimei, din modul de formulare a textului legal instanta retinand ca existenta consimtamantului poate rezulta din orice forma rezonabila si neechivoca de exprimare a acestuia.

In acest sens, s-a aratat ca in practica judiciara s-a statuat ca declaratiile victimei oferite in cursul urmaririi penale prin care indica fapta si autorul acesteia are valoarea unei plangeri penale, cata vreme rezulta din continutul formularii dorinta tragerii la raspundere penala a persoanei vinovate.

Cu atat mai mult, incuviintarea persoanei prevazute de lege, in cazul de fata a parintelui victimei, instanta a apreciat ca poate fi dedusa din orice manifestare de vointa rezonabila din care sa rezulte ca se aproba intentia victimei minore privind tragerea la raspundere penala a persoanei vinovate.

Astfel, analizand dosarul de urmarire penala, instanta a constatat ca procesul-verbal de aducere la cunostinta a calitatii de persoana vatamata este semnat si de tatal victimei PDG, iar acelasi parinte al victimei, audiat fiind in calitate de martor, a invederat in declaratia data in cursul urmaririi penale ca, dupa ce fiica sa i-a relatat cele intamplate, el insusi a condus-o pe aceasta la sediul politiei pentru a reclama presupusa fapta.

Or, in opinia primei instante, declaratia semnata in calitate de martor a parintelui minorei care relateaza ca el insusi si-a dus fiica la politie sa reclame fapta, precum si semnarea de catre acesta a procesului-verbal de aducere la cunostinta a calitatii de persoana vatamata nu pot fi interpretate decat ca avand valoarea indubitabila a incuviintarii plangerii penale formulate de catre victima minora.

Fara a nega justetea de principiu a argumentelor primei instante, Curtea tine sa remarce ca in speta dispozitiile precitate si, implicit, argumentele aduse in sprijinul acestora, nu sunt incidente in cauza de fata, avand in vedere ca infractiunea de viol pentru care inculpatii au fost cercetati, trimisi in judecata si condamnati este incadrata in disp. art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. c, f Cod penal (viol in varianta agravata), iar potrivit disp. art. 218 alin. 5 Cod penal, doar in cazul faptei incadrabile in alin. 1 si 2 (viol in forma tip si in forma asimilata), actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Prin urmare, in cazul infractiunii de viol incadrata in disp. art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. c, f Cod penal (viol in varianta agravata), cum este cazul in speta, actiunea penala se pune in miscare din oficiu, ceea ce s-a si intamplat in cauza, plangerea persoanei vatamate nefiind o plangere prealabila, necesara punerii in miscare a actiunii penale, ci doar un mijloc de incunostintare a organelor judiciare cu privire la savarsirea unei infractiuni.