Renuntarea la pretentiile civile, Imposibilitatea constituirii ca parte civila
28 martie 2020Revizuire in civil
28 martie 2020
Repunerea in situatia anterioara a salariatului in urma suspendarii contractului individual de munca
Legislatie relevanta
:
art. 52 alin. 2) din Codul muncii
Rezumat
:
In ceea ce priveste componenta despagubirilor pentru perioada cuprinsa intre data suspendarii si pana la reluarea activitatii, salariatul beneficiaza de drepturile salariale de care acesta ar fi beneficiat ca si in situatia in care contractul individual de munca s-ar fi executat fara a interveni suspendarea.
Astfel, contractul de munca este prezumat a fi „pendente” pe perioada suspendarii, iar angajatorul ii datoreaza salariatului toate drepturile de care ar fi beneficiat acesta daca nu ar fi intervenit suspendarea, prevazute legal sau stabilite contractual (indemnizatii pentru concediul de odihna, prime sau sporuri cu caracter permanent, tichete de masa), drepturi ce urmeaza a fi majorate in conditiile in care pe perioada de la suspendarea contractului de munca si pana la reluarea raporturilor de munca prin acte normative, prin acte bilaterale sau prin decizii ale angajatorului s-au acordat astfel de majorari personalului angajat.
Sumele platite cu titlu de despagubire urmeaza a fi reactualizate din ziua la care obligatia a devenit scadenta si pana la plata efectiva in functie de coeficientul de inflatie, salariatul avand dreptul la repararea integrala a prejudiciului, intrucat, ca urmare a anularii suspendarii trebuie sa fie pus in situatia de a-si recupera toate drepturile de care a fost deposedat prin actul angajatorului: reluarea raporturilor de munca suspendate, primirea drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate cu titlu de despagubiri, iar perioada in discutie constituie vechime in munca si stagiu de cotizare in sistemul asigurarilor sociale de stat.
Decizia civila nr. 16/17.01.2017 a Curtii de Apel Galati
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Vrancea Sectia I Civila reclamanta (…) a chemat in judecata pe parata RNP Romsilva – Directia Silvica Vrancea solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa se dispuna:
- reintegrarea reclamantei in functia de sef de ocol detinuta anterior suspendarii;
- plata drepturilor salariale in suma estimativa de 183.968 lei reprezentand salariul de baza, sporuri aferente, indemnizatii conform gradului profesional etc, actualizata cu inflatia la data platii efective;
- acordarea cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii reclamanta a aratat, in esenta, ca s-a aflat in raporturi de munca cu parata fiind incadrata in functia de sef de ocol al Ocolului silvic (…), iar prin decizia nr. xx/31.03.2010 s-a dispus suspendarea pe durata nedeterminata a contractului de munca ca urmare a formularii unei plangeri penale impotriva sa. In urma epuizarii procedurilor penale s-a dispus achitarea reclamantei prin hotarare penala ce a ramas definitiva la data de 02.10.2015.
Ulterior acestui moment, reclamanta a solicitat reintegrarea in functia avuta anterior suspendarii, insa parata i-a comunicat ca Ocolul Silvic (…) a fost desfiintat si ca a solicitat suplimentarea organigramei cu 2 posturi conform pregatirii superioare tehnice.
A sustinut reclamanta ca refuzul de reintegrare pe postul avut anterior este neintemeiat, existand alte ocoale pe raza judetului unde ar putea sa-si desfasoare activitatea ca sef de ocol.
Parata RNP Romsilva, prin structura sa teritoriala Directia Silvica Vrancea a formulat intampinare prin care:
- a invocat exceptia necompetentei functionale a Sectiei I Civile a Tribunalului Vrancea;
- a invederat ca Ocolul silvic (…) a fost desfiintat la scurt timp dupa suspendarea raporturilor de munca ale reclamantei, circumstante in care pretentia acesteia de a fi reintegrata pe aceeasi functie nu poate fi admisa;
- este adevarat ca se impune reintegrarea reclamantei in activitate, iar Directia Silvica Vrancea a intreprins demersuri interne in acest sens solicitand forului superior suplimentarea organigramei;
- achitarea reclamantei s-a dispus ca urmare a legii penale mai favorabile, iar nu ca urmare a constatarii nevinovatiei acesteia, fiind de amintit ca cercetarea disciplinara s-a suspendat pe perioada cercetarii penale.
De asemenea, parata RNP Romsilva, prin structura sa teritoriala, Directia Silvica Vrancea a formulat cerere de chemare in garantie a Regiei Nationale a Padurilor – Romsilva solicitand suplimentarea fondului de salarii in cazul in care se admite cererea de fata.
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Vrancea Sectia I Civila reclamanta (…) a chemat in judecata pe parata RNP Romsilva – Directia Silvica Vrancea solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa se dispuna:
- anularea deciziei nr. xxx/04.03.2016;
- acordarea cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii,
reclamanta a aratat, in esenta, ca s-a aflat in raporturi de munca cu parata fiind incadrata in functia de sef de ocol al Ocolului silvic (…), iar prin decizia nr. 68/31.03.2010 s-a dispus suspendarea pe durata nedeterminata a contractului de munca ca urmare a formularii unei plangeri penale impotriva sa. In urma epuizarii procedurilor penale s-a dispus achitarea reclamantei prin hotarare penala ce a ramas definitiva la data de 02.10.2015.
Prin decizia xxx/04.03.2016 parata a dispus reluarea activitatii in functia de inginer silvic in centrala Ocolului silvic (…), consemnandu-se temeiul juridic, precum si drepturile salariale cuvenite.
Prin sentinta civila nr. 566/27.09.2016 Tribunalul Vrancea a admis in parte contestatia formulata de petenta impotriva deciziei nr. xxx/04.03.3026 emisa de parata RNP R. – D.S V.
A anulat in parte decizia nr. xxx/04.03.3026 emisa de parata, respectiv cu privire la cuantumul sporului de vechime consemnat la art. 3, in sensul ca in loc de 20% se va retine ca reclamanta este indreptatita la un spor de 25%.
A admis in parte cererea de chemare in judecata inregistrata sub nr. 2434/91/2016.
A obligat parata sa plateasca reclamantei suma neta de 191.175,80 lei reprezentand despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsita reclamanta pe perioada 01.04.2010 – 09.03.2016 ca urmare a suspendarii contractului de munca.
A respins ca nefondat capatul de cerere prin care s-a solicitat reluarea activitatii de catre reclamanta in functia de sef de ocol silvic.
A obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Tribunalul a constatat ca in dosarul nr. … s-a solicitat in cadrul capatului 1 al cererii obligarea paratei la reintegrarea reclamantei in functia detinuta anterior suspendarii, iar in dosarul nr. … s-a solicitat anularea actului emis de catre parata si prin care aceasta a sustinut ca a dispus reintegrarea reclamantei in functie.
In aceste conditii, se constata ca se impune cu prioritate ca instanta sa se pronunte mai intai asupra pretentiei dedusa judecatii in cadrul dosarului nr. …, conexat la prezentul dosar, urmand ca solutia dispusa sa fie valorificata in mod corespunzator in solutionarea capatului 1 de cerere din dosarul nr. …
Prin decizia nr. xxx/04.03.2016 parata a dispus ca reclamanta sa-si reia activitatea cu incepere din 10.03.2016 in functia de inginer silvic in centrala Ocolului Silvic (…), indicand temeiul juridic al adoptarii acestei masuri si drepturile salariale de care urmeaza sa beneficieze reclamanta.
Asadar, decizia nr. xxx/04.03.2016 reprezinta o decizie/masura unilaterala a angajatorului privitoare la executarea contractului de munca, emisa pentru indeplinirea obligatiei ce-i revine angajatorului in conformitate cu prevederile art. 52 alin. 2) din Codul muncii, si anume, de a permite salariatului sa-si reia activitatea anterioara dupa incetarea suspendarii contractului de munca.
Critica prin care s-a sustinut ca decizia ar incalca prevederile art. 41 alin. 1) din Codul muncii deoarece constituie un act unilateral al angajatorului, este nefondata.
Pentru punerea in aplicare a prevederilor art. 52 alin. 2) din Codul muncii nu se prevede nicaieri necesitatea obtinerii unui acord al angajatului, iar indeplinirea de catre angajator a obligatiei de a asigura angajatului reluarea activitatii nu are nicio legatura cu prevederile art. 41 alin. 1) din Codul muncii care reglementeaza conditiile in care intervine modificarea contractului de munca.
In ceea ce priveste critica prin care s-a sustinut ca prevederile art. 1 din decizie incalca prevederile art. 52 alin. 2) din Codul muncii deoarece nu s-a dispus reluarea activitatii in aceeasi functie,realizandu-se astfel o modificare unilaterala a contractului de munca cu incalcarea prevederilor art. 41 din Codul muncii, Tribunalul retine urmatoarele.
Prevederile legale relevante se regasesc la art. 52 alin. 1) lit. b) si alin. 2) din Codul muncii, ce au urmatorul continut:
(1) Contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului in urmatoarele situatii:
b) in cazul in care angajatorul a formulat plangere penala impotriva salariatului sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti;
(2) In cazurile prevazute la alin. (1) lit. a) si b), daca se constata nevinovatia celui in cauza, salariatul isi reia activitatea anterioara si i se plateste, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului.
Dupa cum rezulta din cuprinsul textului mai sus citat, angajatorul are posibilitatea de a suspenda contractul de munca in cazul in care formuleaza plangere penala impotriva unui angajat ori acesta a fost trimis in judecata penala pentru anumite fapte, iar daca se constata nevinovatia salariatul isi reia activitatea anterioara.
Dreptului angajatului la reluarea activitatii anterioare ii corespunde obligatia corelativa a angajatorului de a efectua voluntar demersurile necesare in acest sens, in caz de refuz urmand a se putea apela la forta de constrangere a statului prin formularea unei cereri de chemare in judecata specifice.
Asadar, angajatorul trebuie sa execute voluntar obligatia de a permite angajatului „reluarea activitatii anterioare”, prin aceasta sintagma intelegandu-se, in mod cu totul evident, aceeasi functie, acelasi post, acelasi loc de munca si aceleasi atributii specifice.
Pentru a putea cere debitorului sa execute voluntar o obligatie este insa necesar ca aceasta sa fie o obligatie posibila la momentul la care aceasta trebuie executata.
De altfel, si legiuitorul face referire la existenta obligatiilor imposibil de executat in materia executarii silite (de drept substantial) a obligatiilor, si anume, la art. 1.527 alin. 1) Cod civil unde prevede urmatoarele: „creditorul poate cere intotdeauna ca debitorul sa fie constrans sa execute obligatia in natura,
cu exceptia cazului in care o asemenea executare este imposibila
”. Prin urmare, in relatiile sociale exista posibilitatea ca anumite obligatii, desi valabile, sa devina la un moment dat imposibil de executat in natura.
Asadar, debitorul nu poate fi constrans sa execute o obligatie imposibila si, prin urmare, nici nu i se poate imputa ca nu a executat-o in mod voluntar.
Retinandu-se imposibilitatea paratei de a executa obligatia de a asigura reclamantei reluarea activitatii pe acelasi post si aceeasi functie, Tribunalul constata astfel ca prevederile art. 1 din decizia nr. 36/04.03.3026 nu incalca dispozitiile art. 52 alin. 2) din Codul muncii din perspectiva neindeplinirii obligatiei de a asigura reluarea de catre reclamanta a activitatii in functia de sef al Ocolului silvic Adjud.
Solicitarea reclamantei de a fi reintegrata pe functia de sef al Ocolului silvic (…) nu are fundament legal deoarece excede prevederilor art. 52 alin. 2) din Codul muncii. Astfel, atat timp cat s-a retinut ca acest nou ocol constituie o structura cu totul diferita de cea in care reclamanta isi exercita functia anterior suspendarii, a considera ca reclamanta este indreptatita sa ocupe functia de sef al noului ocol inseamna a incalca prevederile textului in discutie si a recunoaste reclamantei un drept care nu este stipulat in lege deoarece ar avea drept consecinta reluarea activitatii intr-un alt post decat cel ocupat la momentul suspendarii. Or, este evident ca o astfel de solutie nu este posibila, instanta putand recunoaste partilor numai drepturile prevazute de lege, neavand competenta constitutionala de a stabili prin hotarare drepturi care nu sunt reglementate de lege.
Sustinerea reclamantei in sensul ca prin reintegrarea pe alta functie si alt post s-a procedat la modificarea unilaterala a contractului de munca, fapt interzis de prevederile art. 41 din Codul muncii, nu poate fi considerata altfel decat reala insa Tribunalul constata ca aceasta a fost facuta nu cu scopul de a conduce la anularea deciziei exclusiv din perspectiva acestui text de lege, ci doar ca un argument suplimentar pentru a justifica nelegalitatea deciziei din perspectiva incalcarii prevederilor art. 52 alin. 2) din Codul muncii.
Astfel, rezulta in mod lipsit de orice echivoc ca prin introducerea cererii de fata reclamanta nu a urmarit pronuntarea unei solutii care sa aiba drept consecinta incetarea contractului sau de munca cu parata, ci pronuntarea unei solutii in urma careia sa continue aceste raporturi de munca, insa pe o functie identica cu cea avuta anterior suspendarii contractului de munca.
Dupa cum s-ar aratat mai sus, din cuprinsul celor doua cereri de chemare in judecata rezulta in mod lipsit de orice echivoc ca reclamanta nu a urmarit un astfel de scop si, in raport de aceasta situatie, Tribunalul considera ca trimiterea la prevederile art. 41 din Codul muncii nu a fost facuta in scopul de a se dispune anularea deciziei respective, ci ca un argument justificativ pentru a intari sustinerea ca decizia incalca prevederile art. 52 alin. 2) din Codul muncii. De altfel, daca reclamanta ar fi urmarit incetarea raporturilor de munca dupa incetarea suspendarii sau dupa emiterea deciziei contestate ar fi fost foarte simplu sa realizeze acest lucru prin depunerea unei cereri de demisie.
Cat priveste functia si postul pe care reclamanta a fost incadrata, Tribunalul constata ca reclamanta nu le-a contestat decat din perspectiva functiei si postului avut anterior suspendarii, critici carora li s-a oferit raspuns mai sus.
Nu s-au expus si alte critici, ca de exemplu, ca reclamanta ar fi fost indreptatita sa fie incadrata in alta functie (exceptand cea de sef de ocol), in alt post sau in alt loc, circumstante in care Tribunalul constata ca nu este investit sa cenzureze modul in care parata a inteles sa identifice solutia juridica in raport de situatia speciala a modului de derulare a raporturilor dintre parti.
In ceea ce priveste critica referitoare la incadrarea reclamantei in clasa de salarizare nr. 38 in loc de clasa de salarizare nr. 42 Tribunalul retine ca este nefondata.
Astfel, salarizarea angajatilor Romsilva este stabilita prin contract colectiv de munca, act aplicabil tuturor angajatilor, deci inclusiv reclamantei.
In anexa 2a la contractul colectiv de munca pe anii 2015 – 2017 este reglementat Nomenclatorul functiilor si limitele minime de salarizare.
La nivelul ocoalelor silvice clasa nr. 42 de salarizare corespunde functiei de sef ocol silvic. Or, reclamanta nu a fost reintegrata pe o astfel de functie si, prin urmare, nu poate revendica aceasta clasa de salarizare specifica altei functii.
In ceea ce priveste critica referitoare la cuantumul sporului de vechime Tribunalul constata ca este intemeiata.
Astfel, potrivit pct. 6 din anexa nr. 4 la contractul colectiv de munca pe anii 2015 – 2017, inscris depus la termenul din 22.06.2016, pentru o vechime de peste 20 de ani sporul de vechime de care beneficiaza angajatii este de 25%.
Luand in considerare intreaga perioada a raporturilor de munca dintre parti, deci si perioada suspendarii, Tribunalul constata ca la data de 10.03.2016 reclamanta avea o vechime de peste 20 de ani, vechime implinita la data de 01.09.2015.
Este eronata aprecierea paratei in sensul excluderii perioadei de suspendare din determinarea vechimii si, in consecinta, a sporului corespunzator, in conditiile in care prevederile contractului de munca nu fac nicio distinctie.
In plus, dat fiind faptul ca procesul penal s-a finalizat cu o solutie de achitare, rezulta ca reclamanta este indreptatita la repararea intregului prejudiciu suferit prin solutia de suspendare a contractului de munca, ceea ce inseamna nu doar acordarea de despagubiri egale cu drepturile salariale pe care le-ar fi incasat (dupa cum se va arata mai jos), ci si recunoasterea beneficiilor vechimii in munca.
Cuantumul despagubirilor cuvenite reclamantei.
Dupa cum s-a aratat mai sus, prevederile art. 52 alin. 2) din Codul muncii stipuleaza ca angajatul are dreptul la o despagubire
egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului.
In opinia tribunalului, legiuitorul are in vedere o despagubire egala cu drepturile de care ar fi beneficiat angajatul daca ar fi ocupat aceeasi functie si acelasi post ori loc de munca, neputandu-se face speculatii cu privire la eventualele modificari ce ar fi putut interveni cu privire la aceste elemente.
Pentru determinarea cuantumului acestor drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, ultima varianta de raport identificand separat si distinct toate categoriile posibile de drepturi care, in opinia reclamantei si a expertului, s-ar cuveni reclamantei.
Din cuprinsul anexei 1 la ultimul raport de expertiza rezulta ca pentru perioada 01.04.2010 – 10.03.2016 totalul venitului net cuvenit reclamantei cu acest titlu este de 114.307,16 lei, corespunzator unui venit brut de 162.970 lei.
Conform expertizei, acest venit net actualizat cu inflatia la nivelul lunii iunie 2016 este in cuantum de 115.968,14 lei suma ce trebuie platita efectiv reclamantei cu acest titlu.
Sporul de vechime constituie un drept banesc de care reclamanta ar fi beneficiat in mod cert daca nu s-ar fi dispus suspendarea, astfel incat acesta intra in calculul despagubirilor cuvenite, cuantumul acestora fiind determinat in raport de vechimea pe care reclamanta ar fi avut-o daca nu s-ar fi dispus suspendarea contractului de munca.
Din cuprinsul anexei 2 la ultimul raport de expertiza rezulta ca pentru perioada 01.04.2010 – 10.03.2016 totalul venitului net cuvenit reclamantei cu acest titlu este de 23.055,02 lei, corespunzator unui venit brut de 32.870 lei.
Tribunalul constata ca, in raport de vechimea si transele de vechime pe care reclamanta le-ar fi atins daca nu ar fi fost suspendata, expertul a calculat corect cuantumul sporului de vechime, respectiv:
- 15% pana in septembrie 2010 cand reclamanta ar fi trecut la transa de vechime de 15 ani;
- 20% din septembrie 2010 pana in septembrie 2015 cand reclamanta ar fi trecut la transa de vechime de 20 de ani;
- 25% din septembrie 2015 pana in martie 2016.
Conform expertizei, acest venit net actualizat cu inflatia la nivelul lunii iunie 2016 este in cuantum de 23.339,11 lei suma ce trebuie platita efectiv reclamantei cu acest titlu.
Sporul de conducere constituie un drept banesc de care reclamanta ar fi beneficiat in mod cert daca ar fi exercitat aceeasi functie pe perioada suspendarii raporturilor de munca.
Din cuprinsul anexei 3 la ultimul raport de expertiza rezulta ca pentru perioada 01.04.2010 – 10.03.2016 totalul venitului net cuvenit reclamantei cu acest titlu este de 11.430,72 lei, corespunzator unui venit brut de 16.297 lei.
Conform expertizei, acest venit net actualizat cu inflatia la nivelul lunii iunie 2016 este in cuantum de 11.596,81 lei suma ce trebuie platita efectiv reclamantei cu acest titlu.
Sporul de fidelitate constituie un drept banesc de care reclamanta ar fi beneficiat in mod cert daca ar fi exercitat aceeasi functie pe perioada suspendarii raporturilor de munca.
Din cuprinsul anexei 4 la ultimul raport de expertiza rezulta ca pentru perioada 01.04.2010 – 10.03.2016 totalul venitului net cuvenit reclamantei cu acest titlu este de 505,01 lei, corespunzator unui venit brut de 720 lei.
Conform expertizei, acest venit net actualizat cu inflatia la nivelul lunii iunie 2016 este in cuantum de 513,57 lei suma ce trebuie platita efectiv reclamantei cu acest titlu.
O alta suma de care ar fi beneficiat reclamanta este indemnizatia de grad profesional.
Din cuprinsul anexei 5 la ultimul raport de expertiza rezulta ca pentru perioada 01.04.2010 – 10.03.2016 totalul venitului net cuvenit reclamantei cu acest titlu este de 21.854,22 lei, corespunzator unui venit brut de 31.158 lei.
Conform expertizei, acest venit net actualizat cu inflatia la nivelul lunii iunie 2016 este in cuantum de 22.167,44 lei suma ce trebuie platita efectiv reclamantei cu acest titlu.
Sporul de risc constituie un drept banesc pe care reclamanta nu l-ar fi incasat in perioada aprilie 2010 – martie 2016 daca ar fi exercitat aceeasi functie in cadrul paratei.
Astfel, la data suspendarii contractului de munca al reclamantei acesteia nu ii era recunoscut de catre parata dreptul la primirea unui astfel de spor si nici nu i se platea, fapt ce rezulta din cuprinsul mentiunilor din cartea de munca precum si din sustinerile paratei necombatute de reclamanta.
De asemenea, din aprilie 2010 pana in martie 2016 niciun angajat al Romsilva nu a beneficiat de acest spor de risc, sustinerile paratei in aceasta privinta nefiind combatute de catre reclamanta si neexistand motive rezonabile pentru a nu fi considerate reale.
Prin urmare, daca reclamanta ar fi continuat raporturile de munca si nu ar fi fost suspendata este de la sine inteles ca nu ar fi incasat acest spor de la parata.
O alta suma de care ar fi beneficiat reclamanta se refera la primele de sarbatori.
Din cuprinsul anexei 7 la ultimul raport de expertiza rezulta ca pentru perioada 01.04.2010 – 10.03.2016 totalul venitului net cuvenit reclamantei cu acest titlu este de 2.945.,88 lei, corespunzator unui venit brut de 4.200 lei.
Conform expertizei, acest venit net actualizat cu inflatia la nivelul lunii iunie 2016 este in cuantum de 2.995,84 lei suma ce trebuie platita efectiv reclamantei cu acest titlu.
O alta suma de care ar fi beneficiat reclamanta se refera la primele de vacanta.
Din cuprinsul anexei 8 la ultimul raport de expertiza rezulta ca pentru perioada 01.04.2010 – 10.03.2016 totalul venitului net cuvenit reclamantei cu acest titlu este de 1.613,22 lei, corespunzator unui venit brut de 2.300 lei.
Conform expertizei, acest venit net actualizat cu inflatia la nivelul lunii iunie 2016 este in cuantum de 1.640,10 lei suma ce trebuie platita efectiv reclamantei cu acest titlu.
De asemenea, reclamanta ar fi beneficiat de prime copil de Paste, 1 Iunie si Craciun, iar din cuprinsul anexei 9 la ultimul raport de expertiza rezulta ca pentru perioada 01.04.2010 – 10.03.2016 totalul venitului net cuvenit reclamantei cu acest titlu este de 1.262,52 lei, corespunzator unui venit brut de 1.800 lei.
Conform expertizei, acest venit net actualizat cu inflatia la nivelul lunii iunie 2016 este in cuantum de 1.287,37 lei suma ce trebuie platita efectiv reclamantei cu acest titlu.
Reclamanta ar mai fi beneficiat de ajutor incalzire in cuantum net de 2.272,54, corespunzator unui venit brut de 3.240 lei.
Conform expertizei, acest venit net actualizat cu inflatia la nivelul lunii iunie 2016 este in cuantum de 2.293,65 lei suma ce trebuie platita efectiv reclamantei cu acest titlu.
Daca reclamanta ar fi continuat in aceeasi functie raporturile de munca si nu ar fi fost suspendata ar mai fi primit de la parata tichete de masa in valoare de 5.941,10 lei, corespunzator unui venit brut de 8.470,35 lei.
Conform expertizei, acest venit net actualizat cu inflatia la nivelul lunii iunie 2016 este in cuantum de 5.921,22 lei suma ce trebuie platita efectiv reclamantei cu acest titlu.
In legatura cu aceasta categorie de beneficiu patrimonial Tribunalul retine, la fel ca si in cadrul analizei expusa mai sus la pct. 6, ca nu a fost sesizat in dosarul de fata cu transarea chestiunii litigioase referitoare la indreptatirea reclamantei (daca nu ar fi fost suspendata) de a beneficia de tichete de masa pe perioada lunilor in care parata nu a acordat voluntar acest drept niciunui angajat al sau.
Prin urmare, Tribunalul a luat in considerare doar valoarea tichetelor de masa ce s-au remis efectiv angajatilor de catre parata in perioada aprilie 2010 – martie 2016, tichete care, dupa cum rezulta din informatiile transmise de catre parata si din anexa11.1 a raportului de expertiza, s-au predat angajatilor numai pe anumite intervale de timp.
Totodata, reclamanta ar mai fi primit tichete cadou bonus in valoare neta de 1.262,52 lei, corespunzator unui brut de 1.800 lei.
Conform expertizei, acest venit net actualizat cu inflatia la nivelul lunii iunie 2016 este in cuantum de 1.283,93 lei suma ce trebuie platita efectiv reclamantei cu acest titlu.
In acelasi sens, reclamanta ar mai fi primit si suma de 900 lei cu titlu de tichete cadou 8 martie, suma neimpozabila, si care, actualizata cu inflatia la nivelul lunii iunie 2016, este in valoare de 901,64 lei, suma ce trebuie platita efectiv reclamantei cu acest titlu.
Un alt drept banesc pe care reclamanta ar fi fost posibil sa-l incaseze il constituie prima pentru participarea salariatilor la profit.
Acest drept depindea insa de indeplinirea unor indicatori de performanta, ceea ce inseamna ca abilitatile personale in exercitarea functiei de conducere constituie principalul factor generator al acestui drept banesc.
Tribunalul nu are elemente obiective din care sa deduca faptul ca reclamanta, daca ar fi exercitat o functie de sef de ocol, ar fi beneficiat de astfel de prime, in fiecare an ori in anumiti ani.
Pe de alta parte, nu exista nici elemente din care sa poata retine ca sigur nu ar fi beneficiat de un astfel de drept.
In aceste conditii, Tribunalul apreciaza ca situatia de fapt trebuie transata in echitate, si anume, luandu-se in calcul prezumtia ca reclamanta ar fi putut beneficia de o prima cel putin egala cu cea incasata de seful Ocolului (…) in acest interval de timp, si anume, suma de 1.850 lei brut, suma care este intr-un cuantum suficient de rezonabil pentru a nu fi considerata nici excesiv de mare, dar nici infima.
Aceasta suma actualizata este in cuantum de 1.266,98 lei, conform anexei 14 la ultimul raport de expertiza, suma ce trebuie platita efectiv reclamantei cu acest titlu.
In legatura cu aceasta suma Tribunalul mai noteaza caracterul nefondat al apararii paratei in sensul ca acordarea acestui drept are drept consecinta o a doua distribuire a sumei peste plafonul de profit aprobat de Consiliul de administratie. Astfel, la fel ca si toate celelalte drepturi banesti recunoscute prin prezenta hotarare, suma recunoscuta in cadrul prezentului punct are natura juridica de „despagubiri” conform art. 52 alin. 2) din Codul muncii, ceea ce inseamna repararea prejudiciul produs reclamantei prin masura de suspendare a contractului de munca. Asadar, nu se poate vorbi despre modificarea datelor interne privitoare la profitul paratei prin recunoasterea acestui drept.
In legatura cu indreptatirea la acordarea sumelor actualizate cu inflatia Tribunalul retine urmatoarele:
Principiul repararii integrale a prejudiciului impune ca reclamantul sa primeasca sumele datorate de parata, intr-un cuantum reactualizat in raport de indicele preturilor de consum, in mod uzual utilizandu-se expresia „actualizare cu inflatia” desi nu este intrutotul riguros juridica.
In acest sens, atunci cand instanta acorda creditorului o suma de bani actualizata in raport de indicele preturilor de consum sau „reactualizata/actualizata cu inflatia”, creditorul nu primeste o valoare economica mai mare decat cea la care avea dreptul daca plata se efectua la termen, caci tocmai acesta este mecanismul deprecierii/aprecierii valorii unitatii monetare.
In fapt, sumele ce trebuiau platite la data scadentei si sumele reactualizate cu inflatia ce trebuie platite au aceeasi valoare economica, in sensul ca reclamantul poate cumpara aceeasi cantitate de bunuri sau servicii.
Prin urmare, prejudiciul efectiv este acoperit in conditiile in care debitul se restituie in forma reactualizata.
In considerarea celor aratate mai sus Tribunalul constata ca reclamanta este indreptatita la acordarea actualizarii cu inflatia a fiecarei sume lunare ce i s-ar fi platit daca nu s-ar fi suspendat contractul de munca, actualizarea trebuind a fi facuta de la data la care trebuiau platite fiecare categorie de drepturi banesti si pana la data platii efective.
Impotriva hotararii au declarat apel contestatoarea si intimata RNP Romsilva –Directia Silvica.
Apelanta-contestatoare a criticat hotararea primei instante ca fiind netemeinica si nelegala, pentru urmatoarele motive:
Desi instanta de fond retine necesitatea reluarii activitatii de catre salariat cu respectarea functiei, postului, locului de munca si a atributiilor specifice, totusi, instanta considera ca este legala si temeinica decizia nr.36/04.03.2016 sub aspectul reincadrarii in postul inginer silvic in centrul OC (…), aceasta incadrare fiind insa pe un total diferit de cel detinut anterior, atributiile specifice inginerului silvic fiind vadit diferite de cele ale unui sef de ocol.
Functia echivalenta pe care intimata poate sa i-o puna la dispozitie in vederea respectarii depline a dispozitiilor art.52 alin.2 din Codul Muncii este postul care se va elibera in cadrul Directiei Silvice, anume sef birou impaduriri, persoana care ocupa in prezent acest post atingand varsta de pensionare, postul urmand a fi eliberat incepand cu data de 01.12.2016.
Intimata detine un post care poate duce la restabilirea situatiei anterioare, prin atribuirea acestuia, ea avand posibilitatea de a exercita aceeasi functie, avand aceleasi atributii, beneficiind totodata de drepturi salariale corespunzatoare celor avute anterior suspendarii contractului individual de munca.
In mod nelegal, instanta de fond a admis in parte plata contravalorii tichetelor de masa doar cu privire la lunile in care intimata a acordat voluntar aceste drepturi.
In ceea ce priveste sporul de risc, este indreptatita la un astfel de spor, faptul ca intimata intelege sa-l plateasca sau nu, nu are nici o relevanta in cauza.
In mod nelegal instanta a mentinut decizia nr. 36/2016 a intimatei ca fiind legala si temeinica.
Anterior suspendarii a detinut functia de sef de ocol la OS, beneficiind de clasa de salarizare 42, aspect consemnat in cuprinsul contractului de munca, astfel ca in considerarea dispozitiilor art.52 alin.2 din Codul muncii, este indreptatita a i se acorda aceeasi clasa de salarizare.
In concluzie, a solicitat admiterea apelului asa cum a fost formulat.
In drept si-a intemeiat apelul pe dispozitiile art.466 din Codul de procedura civila raportat la art.52 alin.2 si art.41 din Codul Muncii.
Apelanta-intimata a criticat hotararea primei instante ca fiind netemeinica si nelegala, pentru urmatoarele motive:
In mod gresit instanta de fond a acordat sporul de conducere pana la data reluarii efective a activitatii-10.03.2016 si nu pana la data efectiva a desfiintarii postului acesteia respectiv pana la finele lunii octombrie 2010.
In concluzie, a solicitat admiterea apelului asa cum a fost formulat.
In drept, si-a intemeiat apelul pe dispozitiile art.264 alin.1 si art.466 din Codul de procedura civila
In mod gresit instanta de fond a acordat prima pentru participarea salariatilor la profit.
Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente in materie, in conformitate cu prevederile art. 479 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
Dispozitiile art. 425 alin. 1 lit. b) din Noul Cod de procedura civila instituie obligatia prevederii in considerentele hotararii judecatoresti a obiectului cererii si sustinerilor pe scurt ale partilor, expunerea situatiei de fapt retinuta de instanta pe baza probelor administrate, motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza solutia, aratandu-se atat motivele pentru care s-au admis, cat si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor.
O asemenea obligatie nu trebuie absolutizata insa, motivarea unei hotarari judecatoresti fiind considerata realizata si atunci cand instanta, desi a motivat pe scurt hotararea sa, a examinat totusi in mod real problemele esentiale ce au fost supuse judecatii, permitand astfel exercitarea controlului judiciar.
In speta, raportat la obiectul actiunii cu care a fost investita si asupra carora era competenta sa se pronunte, hotararea primei instante cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea acesteia si pentru care s-au inlaturat cererile partilor.
Motivarea unei hotarari trebuie sa fie clara, simpla, precisa, concisa si ferma, intr-un cuvant sa aiba putere de convingere si sa ofere o inlantuire logica a faptelor si regulilor de drept pe baza carora s-a ajuns la concluzia pronuntata in dispozitiv.
Si Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca prevederile art. 6 din Conventie obliga tribunalele sa-si motiveze hotararile, dar aceasta obligatie nu trebuie inteleasa in sensul ca trebuie sa raspunda in mod detaliat la fiecare argument al partilor din proces.
Din moment ce art. 6 obliga jurisdictiile sa-si motiveze deciziile, dar nu si la a raspunde la fiecare argument care nici nu a influentat solutia litigiului, nu se poate considera ca instanta a adoptat o hotarare nemotivata ( Decizia din 28.03.2000, in cauza Jorgerim et Lege contra France).
In speta, instanta de fond a analizat circumstantele cauzei, iar faptul ca apelantele nu sunt de acord cu interpretarea data de instanta de fond situatiei de fapt si prevederilor legale incidente, criticandu-le ca atare, nu inseamna si ca lipsesc argumentele retinute de instanta.
Criticile apelantei-contestatoare vor fi examinate doar in limitele sesizarii instantei si in masura in care au legatura cu obiectul judecatii cauzei, asa cum rezulta acesta din petitul cererii de chemare in judecata.
Potrivit dispozitiilor art. 478 alin. 3 din Noul Cod de procedura civila, in apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot formula pretentii noi. De asemenea, potrivit art. 22 alin. 6 din Noul Cod de procedura civila judecatorul trebuie sa se pronunte asupra a tot ceea ce s-a cerut fara insa a depasi limitele investirii, in afara de cazurile in care legea ar dispune altfel.
Ca regula, judecatorul este tinut de cadrul procesual trasat de catre reclamant, sub aspectele obiectului cauzei si al partilor, trebuind sa se pronunte asupra a tot ceea ce s-a cerut si fara a depasi limitele investirii sale.
Obiectul prezentei actiuni asa cum rezulta din cererea de chemare in judecata, il constituie reintegrarea contestatoarei in functia de sef de ocol detinuta anterior suspendarii, plata drepturilor salariale in suma estimativa de 186.968 lei reprezentand salariul de baza, sporuri aferente, indemnizatii conform gradului profesional, actualizata cu inflatia la data platii efective.
Solicitarea apelantei de a-si relua activitatea pe postul de Sef birou Impaduriri in cadrul Directiei Silvice nu poate fi retinuta deoarece nu a facut obiectul judecatii la fond, asa cum rezulta din petitul cererii de chemare in judecata or, instanta de fond a retinut corect obiectul dedus judecatii si motivele de fapt invocate de contestatoare.
In concluzie, in apel se pot formula critici numai cu privire la modul in care judecatorii fondului nu au aplicat legea la solutionarea pricinii cu privire la situatia de fond retinuta in critica apelantei-contestatoare privind reintegrarea sa in functia de sef de ocol in loc de inginer silvic in centrul Ocolului Silvic (….) este nefondata.
Asa cum a retinut si instanta de fond, la momentul nasterii obligatiei intimatei de a permite reluarea activitatii de catre contestatoare (02.10.2015) intimata se afla in imposibilitate de a asigura reincadrarea acesteia pe acelasi post si aceeasi functie ca urmare a faptului ca inca din anul 2010 structura interna in care contestatoarea isi exercita functia de sef de ocol a fost desfiintata, realizandu-se o reorganizare interna a intimatei.
Este adevarat ca la momentul suspendarii contractului de munca contestatoarea exercita functia de sef de ocol in cadrul Ocolului Silvic (...), iar in anul 2010 acesta a fost desfiintat impreuna cu Ocolul silvic (…) luand nastere o structura interna noua, respectiv Ocolul Silvic (…).
Insa, acest ocol nou infiintat nu poate fi considerat identic cu fostul Ocol silvic (...) pentru a se putea retine ca, in fond, noul ocol ar reprezenta vechiul ocol cu o denumire schimbata.
Retinandu-se imposibilitatea de a asigura contestatoarei reluarea activitatii pe acelasi post si aceeasi functie, Curtea constata astfel ca prevederile art. 1 din decizia nr. 36/04.03.3026 nu incalca dispozitiile art. 52 alin. 2) din Codul muncii din perspectiva neindeplinirii obligatiei de a asigura reluarea de catre contestatoare a activitatii in functia de sef al Ocolului silvic (...).
Or, in conditiile in care s-ar dispune anularea deciziei nr. 36/04.03.2016 pe motiv ca s-a dispus prin aceasta modificarea contractului de munca situatia juridica ce ar lua nastere ar fi aceea de incetare a contractului de munca pentru imposibilitatea realizarii obiectului acestuia, fiind evident ca reintegrarea pe vechea functie este imposibil de realizat.
Corect a retinut instanta de fond ca, prin formularea cererii de fata, contestatoarea apelanta nu a urmarit pronuntarea unei solutii care sa aiba drept consecinta incetarea contractului sau de munca cu intimata, ci pronuntarea unei solutii in urma careia sa continue aceste raporturi de munca, insa pe o functie identica cu cea avuta anterior suspendarii contractului de munca.
Daca apelanta ar fi urmarit incetarea raporturilor de munca dupa incetarea suspendarii sau dupa emiterea deciziei contestate aceasta avea la indemana depunerea unei cereri de demisie.
Critica apelantei referitoare la incadrarea sa in clasa de salarizare nr. 38 in loc de clasa de salarizare nr. 42 este nefondata.
De mentionat ca, salarizarea angajatilor Romsilva este stabilita prin contract colectiv de munca, contract aplicabil tuturor angajatilor, deci inclusiv apelantei.
In anexa 2a la contractul colectiv de munca pe anii 2015 – 2017 este reglementat Nomenclatorul functiilor si limitele minime de salarizare.
Este adevarat ca la nivelul ocoalelor silvice clasa nr. 42 de salarizare corespunde functiei de sef ocol silvic, insa apelanta nu a fost reintegrata pe o astfel de functie si, prin urmare, nu poate solicita aceasta clasa de salarizare specifica altei functii.
Criticile apelantelor vizand acordarea sau nu a unor drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea daca nu era suspendata din functie sunt nefondate.
Potrivit art. 52 alin. 2) din Codul muncii, in cazurile prevazute la alin. (1) lit. a) si b), daca se constata nevinovatia celui in cauza, salariatul isi reia activitatea anterioara si i se plateste, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului.
In ceea ce priveste drepturile cuvenite cu titlu de despagubire, in sensul stabilirii componentei despagubirilor pentru perioada cuprinsa intre data suspendarii si pana la reluarea activitatii, Curtea constata ca salariatul beneficiaza de drepturile salariale de care acesta ar fi beneficiat ca si in situatia in care contractul individual de munca s-ar fi executat fara a interveni suspendarea.
Or, in cazul dat, legea este cea care stabileste atat despagubirea ce se datoreaza salariatului cat si modalitatea de actualizare a prejudiciului suferit, astfel incat, contractul de munca fiind prezumat a fi „pendente” pe perioada suspendarii, angajatorul datoreaza salariatului drepturile salariale si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta daca nu ar fi intervenit suspendarea, prevazute legal sau stabilite contractual (indemnizatii pentru concediul de odihna, prime sau sporuri cu caracter permanent, tichete de masa), drepturi ce urmeaza a fi majorate in conditiile in care pe perioada de la suspendarea contractului de munca si pana la reluarea raporturilor de munca prin acte normative, prin acte bilaterale sau prin decizii ale angajatorului s-au acordat astfel de majorari personalului angajat.
Sumele platite cu titlu de despagubire urmeaza a fi reactualizate din ziua la care obligatia a devenit scadenta si pana la plata efectiva in functie de coeficientul de inflatie salariatul avand dreptul la repararea integrala a prejudiciului, intrucat salariatul, ca urmare a anularii suspendarii trebuie sa fie pus in situatia de a-si recupera toate drepturile de care a fost deposedat prin actul angajatorului: reluarea raporturilor de munca suspendate, primeste drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate cu titlu de despagubiri, perioada in discutie constituie vechime in munca si stagiu de cotizare in sistemul asigurarilor sociale de stat.
Curtea retine ca in acest caz urmeaza a se raporta la drepturile salariale ale apelantei de la data suspendarii contractului sau individual de munca si pana la reluarea activitatii, respectiv in intervalul aprilie 2010 – martie 2016, intrucat salariatul beneficiaza de aceleasi drepturi ca si in situatia in care contractul sau individual de munca nu ar fi fost suspendat, cu consecinta ca modalitatea de calcul a drepturilor salariale este cea de care beneficia salariatul reclamant la momentul suspendarii, aceste drepturi urmand a fi majorate in conditiile in care modificarile drepturilor salariale au intervenit prin aplicarea clauzelor contractelor colective de munca sau prin decizii ale angajatorului.
Legea acorda salariatului reincadrat despagubiri, iar nu drepturi salariale, intrucat aceste drepturi i se cuvin cu titlu de daune pentru lipsa executarii contractului, iar nu de salarii pentru munca prestata (prin ipoteza aceasta nu s-a prestat) insa aceasta nu presupune ca sumele de care urmeaza sa beneficieze sunt diferite de sumele pe care salariatul le-ar fi realizat daca nu ar fi intervenit suspendarea contractului sau individual de munca.
In speta, este adevarat ca, potrivit art. (5) personalul silvic din cadrul autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura, al subunitatilor teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de rang superior si al Regiei Nationale a Padurilor - Romsilva beneficiaza de un spor de risc de 25% din salariul de baza.
Insa, la data suspendarii contractului de munca al contestatoarei acesteia nu ii era recunoscut de catre intimata dreptul la primirea unui spor de risc si nici nu i se platea, fapt ce rezulta din cuprinsul mentiunilor din cartea de munca, precum si din sustinerile intimatei necombatute de contestatoare
Curtea retine ca in perioada aprilie 2010 - martie 2016 niciun angajat al Romsilva nu a beneficiat de acest spor de risc, iar sustinerile intimatei in aceasta privinta nu au fost combatute de catre contestatoare.
Or, daca contestatoarea ar fi continuat raporturile de munca si nu ar fi fost suspendata este de la sine inteles ca nu ar fi incasat acest spor de la intimata.
Corect, instanta de fond a luat in considerare doar valoarea tichetelor de masa ce s-au remis efectiv angajatilor de catre intimata in perioada aprilie 2010 – martie 2016, tichete care, dupa cum rezulta din informatiile transmise de catre aceasta si din anexa11.1 a raportului de expertiza, s-au predat angajatilor numai pe anumite intervale de timp.
Astfel, contravaloarea tichetelor de masa se cuvine ca despagubire egala cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul in lipsa suspendarii contractului individual de munca al salariatului, in conditiile in care au beneficiat de aceste drepturi salariatii intimatei.
Acestea sunt limitele despagubirilor reglementate la art. 52 alin. 2) din Codul muncii si, in consecinta, in aceste limite instanta poate stabili cuantumul despagubirilor cuvenite, raportandu-se deci la acele drepturi banesti pe care contestatoarea le-ar fi primit in mod indiscutabil de la intimata daca ar fi exercitat functia de sef de ocol.
Critica apelantei-intimate privind acordarea primei pentru participarea salariatilor la profit este nefondata.
Este adevarat ca prima pentru participarea salariatilor la profit depinde de indeplinirea unor indicatori de performanta, ceea ce inseamna ca abilitatile personale in exercitarea functiei de conducere constituie principalul factor generator al acestui drept banesc.
Insa, instanta nu are elemente obiective din care sa deduca faptul ca apelanta-contestatoare daca ar fi exercitat functie de sef de ocol, nu ar fi beneficiat de astfel de prime, in fiecare an ori in anumiti ani.
In aceste conditii, luandu-se in calcul prezumtia ca apelanta ar fi putut beneficia de o prima cel putin egala cu cea incasata de seful Ocolului (…) in acest interval de timp, si anume, suma de 1.850 lei brut, suma care este intr-un cuantum suficient de rezonabil pentru a nu fi considerata nici excesiv de mare, dar nici infima, cum corect a retinut instanta de fond.
Critica apelantei-intimate privind acordarea sporului de conducere pana la data desfiintarii postului sef de ocol (luna noiembrie 2010) este neintemeiata.
Suspendarea contractului de munca este in realitate o suspendare a principalelor sale efecte ”prestarea, muncii si plata acesteia” ce se manifesta printr-o incetare temporara a traducerii lor in viata
Suspendarea contractului individual de munca are ca efect suspendarea prestarii muncii de catre salariat si a platii drepturilor de natura salariala de catre angajator.
Pe durata suspendarii pot continua sa existe alte drepturi si obligatii ale partilor, daca acestea sunt prevazute prin legi speciale, prin contractul colectiv de munca aplicabil, prin contracte individuale de munca sau prin regulamente interne.
Suspendarea contractului individual de munca determina suspendarea tuturor termenelor care au legatura cu incheierea, modificarea, executarea sau incetarea acestui contract, cu exceptia situatiilor cand el inceteaza de drept (art.49 alin.6 din Codul muncii)
Intr-adevar, cauza de incetare de drept a contractului individual de munca prevaleaza fata de orice alta cauza de suspendare a acestui contract.
Or, motivul invocat de apelanta-intimata vizand desfiintarea postului de sef de ocol nu se incadreaza in ipoteza prevazuta la art.49 alin.5 din Codul muncii.
De mentionat faptul ca, prevederile art. 52 alin. 2) din Codul muncii stipuleaza ca angajatul are dreptul la o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului.
Din interpretarea textului de lege invocat rezulta ca legiuitorul are in vedere o despagubire egala cu drepturile de care ar fi beneficiat angajatul daca ar fi ocupat aceeasi functie si acelasi post ori loc de munca, neputandu-se face speculatii cu privire la eventualele modificari ce ar fi putut interveni cu privire la aceste elemente.
In mod corect instanta de fond a retinut ca sporul de conducere constituie un drept banesc de care contestatoarea ar fi beneficiat in mod cert daca ar fi exercitat aceeasi functie pe perioada suspendarii raporturilor de munca.
Practica judiciara invocata de apelanta-contestatoare nu constituie izvor de drept, instanta trebuind sa se bazeze in pronuntarea unei solutii pe temeiuri de fapt si de drept aplicabile spetei dedusa judecatii, corespunzator obiectului actiunii si circumstantelor particulare ale cauzei, si pe propria convingere rezultand din analiza situatiei de fapt raportata la probele administrate in cauza.
Astfel cum s-a statuat de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin considerentele Deciziei nr. 2/19.01.2015 in considerarea jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului si fata de amintitele decizii pronuntate de Curtea Constitutionala, atat timp cat tratamentul mai favorabil al unor angajati este rezultatul punerii in executare a unor hotarari judecatoresti prin care s-au acordat acestora anumite drepturi salariale, in raport cu alti salariati carora nu li s-au acordat aceste drepturi ori carora le-au fost respinse astfel de cereri prin hotarari judecatoresti pronuntate de instante diferite, nu exista discriminare in sensul art. 2 raportat la art. 1 alin. 2 lit. e) pct. i si alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, republicata.
Art. 16 alin. 2 din Constitutie statueaza ca nimeni nu este mai presus de lege. Asadar, nimeni nu poate invoca principiul nediscriminarii pentru a obtine un anumit tratament, cu incalcarea legii. Dimpotriva, in fiecare litigiu, reclamantul va trebui sa probeze legalitatea si temeinicia cererii sale, ce nu se poate baza pe invocarea discriminarii sau a egalitatii de tratament in raport cu solutia pronuntata de o alta instanta, ci pe argumente de interpretare si aplicare corecta a legii, chiar si in situatia in care invoca o astfel de hotarare.
In consecinta, in conformitate cu dispozitiile art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedura civila vor fi respinse ca nefondate apelurile declarate de contestatoare si de intimata.