Neprimirea de catre persoana condamnata a citatiilor adresate de instantele de judecata si neinstiintarea acesteia in vreun alt mod despre proces
28 martie 2020Obligativitatea plangerii prealabile pentru pretentiile derivand din contracte de achizitie publica
28 martie 2020
Obligatia angajatorului de a emite adeverinte referitoare la situatia salariatului, Daune morale in cazul neeliberarii adeverintei
Legislatie relevanta
:
art. 34 alin.5, art. 40 alin.2 lit. h din Codul Muncii
Rezumat
:
Potrivit art. 40 alin.2 lit. h Codul muncii, angajatorului ii revine obligatia de a elibera, la cerere, orice fel de relatii/documente care se afla in arhiva sa si care au legatura cu relatia salariat-angajator. Aceste relatii trebuie eliberate fara ca angajatorul sa aiba dreptul sa conteste utilitatea lor pentru salariat.
Legea nu stabileste un termen si o sanctiune, dar este vorba de o eliberare imediata, intr-un termen rezonabil pentru ambele parti, in functie de circumstantele exacte ale cauzei: volumul relatiilor solicitate, natura, volumul de munca depus de angajator pentru verificarea si cautarea relatiilor, dar si varsta solicitantului, urgenta adeverintei raportata la situatia personala a fostului salariat etc.
Decizia civila nr. 545/13.10.2017 a Curtii de Apel Galati
Prin cererea inregistrata sub nr. …./121/2016, pe rolul Tribunalului Galati, reclamantul RO a solicitat in contradictoriu cu paratul SC A SA GALATI , obligarea paratei la eliberarea unei adeverinte din care sa rezulte venitul brut realizat de reclamant in perioada 15.08.1966 – 31.12.1998 si toate sporurile de care a beneficiat conform contractului de munca si contractelor colective de munca si care au fost incluse in salariul brut/lunar din care s-a retinut contributia de asigurari sociale, precum si obligarea paratei la despagubiri in valoare de 3000 lei, rezultate ca urmare a faptului ca din culpa paratei nu s-a realizat recalcularea pensiei.
Motivandu-si in fapt cererea, reclamantul a aratat ca a fost angajatul SC A. SA G., in perioada 1975-1995.
A mentionat ca desi a solicitat adeverinta inca din 15.04.2014, parata a refuzat eliberarea acesteia, sens in care a promovat prezenta actiune.
In sustinerea actiunii s-a folosit de proba cu inscrisuri.
Parata in termen legal a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondata deoarece adeverinta solicitata trebuie emisa doar in anumite conditii prevazute de Legea nr. 263/2010 si a normelor de aplicare.
In combaterea sustinerilor reclamantului s-a folosit de proba cu inscrisuri.
In drept, a invocat disp. art. 205 - 208 C.pr.civila.
In temeiul disp. art. 258 NCPC instanta a incuviintat proba cu inscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 376/11.04.2017 pronuntata de Tribunalul Galati a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamantul RMO in contradictoriu cu parata AM G. SA G.
A fost obligata parata la eliberarea unei adeverinte din care sa reiasa veniturile brute incasate de reclamant in perioada 1975-1995, in care a desfasurat activitate in cadrul unitatii parate.
A fost respins capatul de cerere privind obligarea paratei la plata sumei de 3000 lei reprezentand despagubiri, ca nefondat.
Analizand si coroborand materialul probator administrat in prezenta cauza, instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantul RO a solicitat in contradictoriu cu paratul SC A. SA G., obligarea paratei la eliberarea unei adeverinte din care sa rezulte venitul brut realizat de reclamant in perioada 15.08.1966 – 31.12.1998 si toate sporurile de care a beneficiat conform contractului de munca si contractelor colective de munca si care au fost incluse in salariul brut/lunar din care s-a retinut contributia de asigurari sociale, precum si obligarea paratei la despagubiri in valoare de 3000 lei, rezultate ca urmare a faptului ca din culpa paratei nu s-a realizat recalcularea pensiei.
Conform copiei contractului de munca si carnetului de munca depuse la dosar a fost salariatul paratei in perioada 1975-1995.
Aceasta adeverinta este necesara pentru recalcularea drepturilor de pensie.
Potrivit disp. art. 34 alin.5 Codul muncii, angajatorul este obligat, la solicitarea salariatului, sa elibereze un document care sa ateste activitatea desfasurata de acesta, vechimea in munca, in meserie si in specialitate.
Potrivit dispozitiilor art. 40 alin. 2 lit. h din Codul Muncii, angajatorului ii revine obligatia sa elibereze, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului.
Cum salariul (venitul) obtinut de catre salariat reprezinta un element esential al contractului individual de munca, deci al activitatii in munca, fata de dispozitiile legale suscitate, instanta apreciaza ca unul dintre documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului si care este menit sa ateste activitatea desfasurata de acesta este adeverinta ce atesta veniturile realizate de salariat in executarea raporturilor juridice de munca stabilite intre parti.
In intelesul notiunii de activitate desfasurata de salariat, se include atestarea raportului de munca in sensul indicarii contractului de munca si a elementelor definitorii ale acestuia, adica functia ocupata de salariat, durata raporturilor de munca si, nu in ultimul rand, salarizarea. Sub acest din urma aspect, angajatorul este obligat sa inscrie in documentul eliberat salariatului sau fostului salariat toate drepturile salariale sau de alta natura de care a beneficiat salariatul, adica salariul de baza, precum si toate celelalte sporuri ori adaosuri sau prime acordate acestuia pe parcursul desfasurarii raporturilor de munca.
Obligatia angajatorului de a elibera o astfel de adeverinta deriva din lege si are la baza ideea ca in raporturile dintre cele doua parti ale contractului de munca salariatul se afla pe o pozitie de subordonare fata de angajator si, prin urmare, nu are posibilitatea de a obtine prin propriile forte datele necesare referitoare la activitatea sa.
Imprejurarea ca salariatul foloseste aceasta adeverinta la casa de pensii in vederea recalcularii acestora este un fapt personal si ulterior al salariatului, ce nu poate fi sub nici o forma cenzurat de angajator.
Chiar daca eliberarea adeverintei solicitate ar fi inutila, intrucat paratul i-a eliberat anterior adeverinte in care s-au evidentiat sporurile de care reclamanta a beneficiat pe perioada angajarii, aceasta nu poate fi refuzata in demersul sau de a obtine adeverinta, deoarece fostul angajator nu are atributii in vederea calcularii drepturilor de pensie si este nepermis a fi limitat sau impiedicat, in vreun mod, dreptul de petitionare al fostului salariat cu privire la dreptul sau la pensie.
Indiferent de numarul adeverintelor pe care fostul angajator le-a eliberat deja salariatului, acestuia ii revine obligatia de a elibera un nou document in care sa fie mentionate veniturile brute ale reclamantului din fiecare luna, incepand cu 29.01.1975 pana la data incetarii raporturilor de munca, astfel cum sunt acestea evidentiate in statele de plata si cu mentiunea daca au fost sau nu achitate toate contributiile angajatorului si salariatului la bugetul asigurarilor sociale.
Conform art.253 alin.1 din Codul muncii angajatorul „este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.”
In speta nu exista raspundere patrimoniala a angajatorului, nu exista fapta ilicita, nu exista premiza unui prejudiciu material datorat culpei angajatorului, iar in lipsa acestor criterii, in consecinta daunele materiale nu subzista in lipsa unui raport legal de cauzalitate intre fapta ilicita din culpa angajatorului si prejudiciul patrimonial al petentului.
Pentru a exista raspundere patrimoniala este necesar ca prejudiciul sa indeplineasca cumulativ anumite trasaturi: sa fie real si cert, sa fie cauzat direct salariatului, sa fie material si sa nu fi fost reparat la data la care se solicita acoperirea pagubei.
In ce priveste caracterul de certitudine al prejudiciului, aceasta implica determinarea intinderii lui, pe baza unor date economice concrete, fiind necesar ca din acte si inscrisuri, sau orice mijloace de proba sa rezulte neindoielnic intinderea cuantumului pagubei.
In prezenta cauza, reclamantul nu a dovedit prin actele depuse la dosar certitudinea prejudiciului cauzat de catre parat, si nici nu exista un calcul care sa cenzureze cuantumul de 3000 lei solicitat prin petit.
Fata de aceste dispozitii legale, instanta a admis in parte actiunea, a obligat paratul la eliberarea unei adeverinte din care sa reiasa veniturile brute incasate de reclamant in perioada 1975-1995, in care a desfasurat activitate in cadrul unitatii parate si a respins capatul de cerere privind obligarea paratei la plata sumei de 3000 lei reprezentand despagubiri, ca nefondat.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel RO, criticand solutia instantei de fond ca netemeinica si nelegala.
In motivarea cererii de apel apelantul-reclamant a aratat ca timp de aproape 3 ani de zile a asteptat raspunsul solicitat, timp in care a mers in audienta la serviciul personal. De asemenea, a mai precizat ca este bolnav, are nevoie de multe medicamente, un venit foarte redus, pensia fiind singura sursa. Din cauza faptului ca nu a primit adeverinta de la intimata nu si-a putut, in toata aceasta perioada, majora pensia prin recalculare.
Gresit Tribunalul Galati a respins cererea de acordare a daunelor morale de 3.000 lei pe motiv ca nu sunt intrunite conditiile raspunderii patrimoniale a angajatorului.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentintei atacate, admiterea actiunii.
In drept, a invocat dispozitiile art. 40 alin.2 lit.h Codul muncii, art. 253 alin.1 Codul muncii.
Prin intampinare, intimata AM G a solicitat respingerea apelului formulat ca nefondat. Considera intimata ca in cauza nu s-a facut dovada vreunei fapte ilicite a angajatorului, nici a existentei prejudiciului. Legea nu reglementeaza un termen exact in care angajatorul trebuie sa elibereze o adeverinta.
In drept a invocat disp. art. 471 alin.5, art. 205-208 Codul muncii.
Examinand sentinta apelata prin prisma motivelor invocate si in raport de dispozitiile legale incidente, Curtea retine urmatoarele:
Prin actiunea formulata reclamantul RO a solicitat obligarea paratei AM G. SA la eliberarea adeverintei solicitate inca din 15.04.2014 si plata de despagubiri in valoare de 3.000 lei pentru eliberarea cu intarziere a acestui act.
Parata-intimata, prin intampinare, recunoaste ca la 15.04.2014 reclamantul a depus o cerere la societate pentru eliberarea unei adeverinte brute lunare pe perioada angajarii, cerere inregistrata sub nr. 9100/2393/2014.
Atat in intampinarea formulata la instanta de fond, cat si in cea formulata in apel, parata nici nu incearca macar sa ofere o explicatie pentru care din 15.04.2014 nu a oferit niciun raspuns reclamantului, desi acesta a formulat o cerere scrisa catre fostul angajator, cerere inregistrata la societate.
Dimpotriva, parata chiar considera si face si o demonstratie in acest sens, ca aceasta adeverinta nu ii este folositoare reclamantului. Astfel, ea nu este o adeverinta conform art. 126 alin.2 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, care sa ateste grupa de munca si, deci, care sa trebuiasca a fi eliberata in 30 de zile. Ea nu este nici o adeverinta care atesta sporuri permanente si, in concluzie, avand in vedere ca doar o astfel de adeverinta ar determina recalcularea pensiei, prezenta adeverinta solicitata – care atesta drepturile salariale brute – nu este folositoare reclamantului.
Rationamentul paratei concluzioneaza cu ideea ca nu exista un text de lege care sa o oblige sa elibereze o astfel de adeverinta intr-un termen precis.
Retinem ca, potrivit art. 40 alin.2 lit.h Codul muncii, angajatorului ii revine obligatia de a elibera, la cerere, orice fel de relatii/documente care se afla in arhiva sa si care au legatura cu relatia salariat-angajator. Aceste relatii trebuie eliberate fara a cantari angajatorul la ce anume folosesc relatiile solicitantului.
Legea nu stabileste un termen si o sanctiune, dar este vorba de o eliberare imediata, intr-un termen rezonabil pentru ambele parti, functie de circumstantele exacte ale cauzei: volumul relatiilor solicitate, natura, volumul de munca depus de angajator pentru verificarea si cautarea relatiilor, dar si varsta solicitantului, urgenta adeverintei raportata la situatia personala a fostului salariat etc.
Situatia pensionarilor in astfel de situatii este una de urgenta, dat fiind ca adeverinta este obtinuta in vederea verificarii cuantumului corect al pensiei, astfel ca termenul de rezonabil nu se poate raporta la o dimensiune in luni sau ani, ci de cateva zile. De asemenea, pensionarii presupun o atentie sporita data fiind varsta, dar si faptul ca veniturile lor sunt foarte mici, problemele de sanatate de cele mai multe ori sunt serioase.
Situatia concreta in speta consta in aceea ca angajatorul nici macar nu a inteles sa explice de ce ani de zile nu a eliberat adeverinta fostului sau salariat, desi avea obligatia conform legii.
Angajatorul are, de altfel, departamente pe resurse umane, juridic etc.
Aceasta este fapta ilicita savarsita de angajator, iar legatura de cauzalitate cu prejudiciile suferite de reclamant este evidenta. Acesta, timp de 3 ani de zile nu a primit un raspuns de la angajator, desi avea acest drept conform legii. Prejudiciul moral suferit de reclamant rezulta din cererile motivate si depuse la instanta, imposibilitatea acestuia de a actiona in vreun fel, desi era un drept al sau. Vorbim in aceasta cauza de prejudiciul moral, dar si material, de exemplu drumurile facute de reclamant la instanta si la angajator.
Instanta de apel considera ca sunt indeplinite conditiile raspunderii patrimoniale a angajatorului conform art. 253 Codul muncii.
Cum in cauza la termenul din 31.01.2017 reclamantul a solicitat doar daune morale in suma de 3.000 lei, conform art. 480 Cod procedura civila, art. 253 Codul muncii, urmeaza a fi admis apelul declarat de reclamantul RO, impotriva sentintei civile nr. 376 din 11 aprilie 2017 a Tribunalului Galati pe care o va schimba in parte si, in rejudecare, va admite si capatul de cerere in despagubiri si ca efect obliga va obliga parata SC AM Galati SA sa plateasca reclamantului suma de 3000 lei cu titlu de despagubiri morale.
Va mentine restul dispozitiilor.