Intelesul sintagmei „persoana condamnata definitiv care a fost judecata in lipsa”

Cuprins pe materii
:
Drept procesual penal. Partea speciala. Cai extraordinare de atac. Redeschiderea procesului penal in cazul judecarii in lipsa persoanei condamnate.

Indice alfabetic
:  Drept procesual penal.

                        – redeschiderea procesului penal in cazul judecarii in lipsa persoanei condamnate

Legislatie relevanta
:
 art. 466 Cod procedura penala

Rezumat
:

Persoana careia i-a fost adusa la cunostinta invinuirea pe parcursul urmaririi penale, stiind astfel de existenta unui proces penal inceput impotriva sa, nu poate solicita, in cazul in care se sustrage judecatii, redeschiderea procesului penal. Aceasta opinie este in concordanta cu jurisprudenta in materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, care recunoaste drepturile inculpatului de a participa la judecata propriei cauze, de a propune personal probe si de a pune intrebari martorilor acuzarii, dar considera ca acestea sunt  drepturi relative, la care inculpatul poate renunta.

.

                                        
Decizia penala nr. 604/24.05.2016 a Curtea de Apel Galati

 

            Prin sentinta penala nr.47/04.02.2016, Judecatoria Tecuci a respins, ca neintemeiata, cererea de redeschidere a procesului penal formulata de condamnatul M.A.

           Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:

           Prin cererea  inregistrata  la  Judecatoria  Tecuci  sub  nr. 4963/324/2015,  petentul  M.A.,  in prezent  arestat  in  Bulgaria,  a  solicitat  in temeiul art.  466  CPP  redeschiderea  procesului  penal in  dosarul nr. 4787/324/2015  al  Judecatoriei  Tecuci  in care a  fost  condamnat   prin judecarea  in  lipsa, proces  de  care a  aflat la data  de  2 sau 3  decembrie 2015  cand a  fost  arestat in  Bulgaria, in prezent  fiind  intr-un loc de  detinere  in  aceasta  tara,  cu  precizarea  ca:  nu  a  avut  cunostinta de  trimiterea in  judecata  si  de existenta  unui  dosar  penal  pe  rolul Judecatoriei  Tecuci, fiind  plecat  in  strainatate, intrucat  in  tara  nu  avea  mijloace  de  subzistenta; a  fost  judecat in  lipsa, fara  sa  aiba  avocat  ales  sau  desemnat  din oficiu  si  condamnat la  o  pedeapsa de 1  an  inchisoare;  la data  de  4.12.2015 aparatorul  ales  a  declarat  apel,  termenul de apel fiind stabilit la data de 09.02.2016;  in temeiul art. 466 alin. 3 CPP,  dupa  aducerea in  tara, comunicarea  hotararii  in vederea  pregatirii  apararii  dupa  ce  se  ia  legatura  cu  condamnatul, in scopul  motivarii temeinice a  cererii.

Din actele  si  lucrarile  dosarului  rezulta  urmatoarele:

In motivarea  cererii,  petentul a aratat  ca solicita  redeschiderea  procesului  penal  in  care a  fost  condamnat in lipsa,  proces  de care a  aflat la data de  3 decembrie 2015, cand a  fost  arestat in  Bulgaria.

A precizat ca nu a avut cunostinta de  trimiterea  in judecata  si  de existenta  unui dosar   penal pe  rolul  Judecatoriei Tecuci, fiind plecat in strainatate intrucat  in  tara  nu a  avut  mijloace  de  subzistenta.

A  fost  judecat  in  lipsa, fara  sa  aiba avocat  ales sau desemnat din oficiu si  condamnat  la  o pedeapsa de 1 an  inchisoare, cu executare.

La data 4 decembrie 2015 aparatorul ales a declarat apel, termenul de apel  fiind  la data de  9.02. 2016.

A mai precizat  ca  nu a  fost  adus  in  tara, fiind arestat in Bulgaria,  motiv  pentru  care  isi va completa cererea.

A aratat ca despagubirile  materiale retinute in sarcina sa au fost achitate, sens in care a depus o copie a declaratiei autentice  nr.5717/21 decembrie 2015 data de B.S., administratorul  SC  D. SRL Tecuci, prin care aceasta a  inteles sa se  impace cu condamnatul.

Verificand  cele  semnalate, prima instanta  a  retinut  urmatoarele:

Prin  rechizitoriul Parchetului  de pe  langa Judecatoria Tecuci nr. 3785/P/2013   inculpatul  M.A. a  fost  trimis  in judecata in  stare de  libertate  pentru   savarsirea  infractiunii de  inselaciune  in forma  continuata  prev. de art. 244  al. 1  cu aplicarea art.  35  alin. 1  C.P.

S-a  retinut in rechizitoriu ca inculpatul M.A., in data de  26.09. 2013, in  baza unei  rezolutii  infractionale unice s-a  prezentat  la  SC D. SRL la  punctul  de lucru din str. … nr. …, localitatea T. si la punctul  de lucru  din str. G.P. nr. … T., jud.G.  si a  amanetat  4  bijuterii din metal galben, comun  cu  aurul, respectiv o bratara in  greutate de 8,31 g, un lantisor  in  greutate de 20,08 g, o bratara in greutate de  10,91 g si un lantisor  in  greutate de  20,13  g inducand  persoana vatamata in eroare prin prezentarea celor 4 bijuterii ca fiind din aur de 18  K. si prejudiciind persoana vatamata cu suma de  4900  lei.

In  dosarul de urmarire  penala  a fost  audiat M.A., atat  in calitate de  suspect,  cat si in calitate de  inculpate.

Cu  ocazia  luarii declaratiilor,  dupa  ce  anterior s-a  inceput urmarirea  penala, i s-au  adus  la  cunostinta  drepturile  prev. de  art. 10 si  art. 83 CPP, precum si obligatiile  prev. de  art. 108  CPP. Printre  aceste  obligatii a fost si aceea de a comunica in scris  in termen de 3 zile  orice  schimbarea adresei, atragandu-i-se  atentia ca in cazul neindeplinirii acestei  obligatii,  citatiile  si  orice alte  acte comunicate la prima adresa raman valabile si se considera ca le-a  luat  la  cunostinta.

Aceste obligatii  i-au fost comunicate in  scris, proces  verbal, pentru care a semnat.

La data de  16 decembrie  2014  inculpatul a  fost trimis  in judecata  pentru  savarsirea  infractiunii de inselaciune  in forma  continuata prev. de  art. 244 alin. 1  CP.,  cu aplicarea art. 35  al. 1  CP.

 La  instanta de  judecata dosarul a fost inregistrat la data de  18 decembrie  2014,  iar  inculpatul  a  fost  citat la  adresa  domiciliului  sau, respectiv  T,  str. Gh.L. nr. …  jud. G.

 Pe  parcursul judecatii, intrucat nu a  anuntat o schimbare de domiciliu, inculpatul a fost  citat la adresa cunoscuta, nu a  fost  prezent  in instanta si  nu a avut  desemnat  avocat , deoarece nu se  incadra  in dispozitiile   legale  care impun aceasta.

Prin  sentinta  penala   66  din  23.02.2015  inculpatul a  fost  condamnat la  pedeapsa de 1  an  inchisoare pentru  savarsirea infractiunii de inselaciune  prev. de  art.  244   al. 1  CP  cu  aplicarea  art.  35  alin. 1 CP. si a fost  obligat  sa  plateasca  partii  civile   SC  D. SRL  Tecuci,  cu  titlul de  despagubiri  suma de  11596  lei.

Sentinta  penala   i-a fost comunicata la domiciliu, nu s-a prezentat la instanta pentru

a-si  ridica  plicul  si s-a considerat comunicata.

La data  de  20.03.2015  s-a  emis  mandatul de  executare a  pedepsei inchisorii nr. 104/2015.

 Inculpatul  a  fost  dat  in  urmarire  internationala  si  a fost emis  mandatul european de arestare  nr. 1 din  7.04.2015, a  fost   arestat  la  2 decembrie  2015  in  Bulgaria  in vederea  executarii  mandatului  european de arestare  si a fost extradat din Bulgaria la 29 decembrie  2015  si  incarcerat la Penitenciarul Giurgiu.

A formulat apel la data de 9 decembrie 2015 prin avocat  ales, iar prin decizia penala   nr. 15/A/13.01.2016 s-a respins ca nefondata cererea de repunere  in  termenul de apel  formulata de inculpat si s-a respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul M.A. impotriva  sentintei  penale  66  din  23.02.2015 a Judecatoriei Tecuci.

Prin prezenta cerere, condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei intrucat a fost  judecat  in lipsa  si a depus la dosar si declaratia  data de B.S., in  calitate de  administrator al  SC  D. SRL  Tecuci,  ce are calitatea de parte civila, aceasta declarand ca a  primit  in  numerar  suma de 11956  lei Ron de  la  M.A.,  declaratie  autentificata  sub  nr … din  1  decembrie  2015. Tot  prin aceasta declaratie,  B.S. a  declarat  ca  s-a   impacat  cu  inculpatul  si nu mai  are  nicio  pretentie,  cu  exceptia  cheltuielilor  de  judecata.

Conform  art. 466  al. 2  din NCPC, este considerata judecata in lipsa, persoana  condamnata  care  nu a  fost  citata la proces  si  nu a  luat cunostinta  in niciun alt  mod  oficial  despre  acesta,  persoana  care  desi   a  avut  cunostinta de proces a  lipsit  in mod  justificat de la  judecarea  cauzei si  nu a  putut  incunostinta  instanta.

 Conform aceluiasi text de lege, se considera ca  nu  este  persoana  judecata in  lipsa, persoana condamnata care si-a desemnat un aparator  ales, ori un mandatar  daca  acestia   s-au prezentat oricand in timpul  procesului, persoana care dupa comunicarea potrivit legii, a   sentintei de  condamnare  nu a declarat apel, a  renuntat la  declararea  lui, ori si-a  retras  apelul.

 In situatia de fata, prima instanta a considerat  ca  petentul  nu  este  considerata o  persoana judecata in lipsa, motivat de faptul ca, asa  cum se  arata in  literatura de  specialitate,  daca inculpatului care a lipsit de la judecata in prima  instanta i-a  fost comunicata in mod legal  copia minutei sentintei si nu a declarat  apel,  sau a  declarat  tardiv  apelul, este  inadmisibila  calea  extraordinara de atac  prev. de art.  466  din  NCPP.

 In situatia de  fata, instanta a considerat   ca  in faza de  judecata  inculpatul a fost  citat la adresa de  domiciliu, adresa pe  care si-a dat-o si la  urmarirea  penala  si,  desi  i s-a  pus  in vedere  sa comunice  in  termen de 3 zile orice schimbare de domiciliu, acesta nu s-a conformat, a fost citat la domiciliu si s-a  considerat procedura completa, iar  copia  minutei  de  condamnare   a  fost  comunicata in mod  legal la  adresa  de  domiciliu.

Totodata,  a  declarat  apel  impotriva  sentintei  penale,  apel  care a  fost respins  ca  tardiv.

 Fata de cele  mentionate mai sus, instanta a constatat ca  nu  sunt  indeplinite  in cauza  disp. art. 466  alin.2  NCPP,  in sensul ca  inculpatul  M.A. a  fost  judecat  cu procedura  legal  indeplinita, a declarat  apel impotriva sentintei  penale, apel  care a  fost  respins ca tardiv  si  fata  de acestea,  a  respins  cererea ca neintemeiata.

 
Impotriva sentintei penale nr.47/04.02.2016 a Judecatoriei Tecuci a declarat apel condamnatul M.A., criticand-o ca nelegala.

   In motivarea apelului, aparatorul condamnatului a sustinut, in esenta, ca acesta a fost judecata in lipsa, fara a avea cunostinta de proces, astfel ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 466 alin. 1 si 2 C. pr. pen., privind redeschiderea procesului.

  Apelul declarat de condamnatul M.A. este nefondat, urmand a fi respins ca atare, pentru urmatoarele considerente:

  Potrivit prevederilor art. 466 alin. 1 C.pr.pen., „persoana condamnata definitiv care a fost judecata in lipsa poate solicita redeschiderea procesului penal in termen de o luna din ziua in care a luat cunostinta, prin orice notificare oficiala, ca s-a desfasurat un proces penal impotriva sa”.

            Sintagma „persoana condamnata definitiv care a fost judecata in lipsa” este lamurita prin alineatul 2 al  aceluiasi articol, care prevede ca „este considerata judecata in lipsa persoana condamnata care nu a fost citata la proces si nu a luat cunostinta in niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, desi a avut cunostinta de proces, a lipsit in mod justificat de la judecarea cauzei si nu a putut incunostinta instanta. Nu se considera judecata in lipsa persoana condamnata care si-a desemnat un aparator ales ori un mandatar, daca acestia s-au prezentat oricand in cursul procesului, si nici persoana care, dupa comunicarea, potrivit legii, a sentintei de condamnare, nu a declarat apel, a renuntat la declararea lui ori si-a retras apelul.”

             In cauza de fata, in mod corect a considerat prima instanta ca nu se poate retine  existenta situatiei – premisa avuta in vedere de legiuitor pentru ca redeschiderea procesului penal sa fie admisibila, deoarece condamnatul a luat cunostinta in mod oficial despre faptul ca impotriva sa se desfasoara un proces penal  si a fost legal citata la proces,  dar a ales sa se sustraga judecatii.  

              In acest sens, se retine ca, in cursul urmaririi penale, condamnatul a fost audiat atat  in calitate de  suspect,   cat  si in calitate de  inculpat, prilej cu care  i s-a adus la cunostinta ca este cercetat pentru savarsirea infractiunii de inselaciune, i-au fost  aduse  la  cunostinta  drepturile  prev. de  art. 10 si  art. 83 CPP,  precum si  obligatia  prevazuta de  art. 108 alin. 1 lit. b  CPP, respectiv aceea de a comunica in scris, in termen de 3 zile, orice schimbare a adresei,   atragandu-i-se atentia ca, in cazul neindeplinirii acestei obligatii, citatiile si orice acte comunicate la prima adresa raman valabile si se considera ca le-a luat la cunostinta.   

            Dupa audieri, in cursul urmaririi penale, petentul-condamnat a parasit tara fara a aduce la cunostinta organelor judiciare o alta adresa decat cea cunoscuta, la care sa fie citat,  astfel ca nu a mai putut fi asigurata prezenta sa in fata instantei de judecata, desi a fost legal citat, la adresa cunoscuta.

Dupa finalizarea judecatii in prima instanta,  condamnatului i-a  fost comunicata in mod   legal  copia  minutei  sentintei penale nr. 66  din  23.02.2015 a Judecatoriei Tecuci, dar acesta nu a declarat apel in termenul prevazut de lege, apelul fiindu-i respins ca tardiv prin decizia penala nr.15/A/13.01.2016 a Curtii de Apel Galati.

            In acord cu prima instanta, Curtea considera ca persoana careia i-a fost adusa la cunostinta invinuirea pe parcursul urmaririi penale, stiind, astfel, de existenta unui proces penal inceput impotriva sa, nu poate solicita, in cazul in care se sustrage judecatii, redeschiderea procesului penal. Aceasta opinie este in concordanta cu jurisprudenta in materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, care recunoaste drepturile inculpatului de a participa la judecata propriei cauze, de a propune personal probe si de a pune intrebari martorilor acuzarii, dar considera ca acestea sunt  drepturi relative, la care inculpatul poate renunta.

  Desi desfasurarea procedurii in absenta inculpatului nu este in sine incompatibila cu art. 6 din Conventie, persoanei ce a fost judecata in lipsa trebuie sa i se asigure dreptul de a obtine ulterior ca o instanta sa statueze din nou asupra temeiniciei acuzatiei in fapt si in drept, cu exceptia situatiei in care acesta a renuntat in mod neechivoc la dreptul sau de a fi prezent in instanta (
Cauzele Demebukov c. Bulgahei, Colozza c. Italiei).
Fuga inculpatului este un act prin care acesta renunta la prezenta la proces, in acest caz nefiind obligatorie reluarea procedurii
(Cauza Hermi c. ltaliei).

Nici Rezolutia nr. 75 (11) a Consiliului Europei privind criteriile ce trebuie respectate in cazul in care o persoana este judecata in lipsa, nu exclude posibilitatea solutionarii cauzei in lipsa inculpatului. Astfel, in criteriul nr. 9 se statueaza ca persoana condamnata in lipsa ar trebui sa aiba dreptul de a fi judecata din nou daca dovedeste faptul ca absenta sa de la judecata initiala este datorata unor cauze independente de vointa sa si ca nu a avut posibilitatea de a instiinta instanta.

Prin urmare, nici reglementarile internationale si nici cele interne nu impun admiterea in mod automat a unei cereri de rejudecare in cazul unei persoane condamnate in lipsa, ci se  impune verificarea faptului daca aceasta s-a sustras sau nu de la judecata.

La efectuarea acestei verificari trebuie avute in vedere si dispozitiile art. 108 alin. 2 lit.b C. pr. pen., potrivit carora suspectului sau inculpatului i se aduce la cunostinta obligatia de a comunica in scris, in termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atragandu-i-se atentia ca, in cazul neindeplinirii acestei obligatii, citatiile si orice alte acte comunicate la prima adresa raman valabile si se considera ca a luat cunostinta de acestea.

  A interpreta ca persoana careia i s-a notificat pe cale oficiala formularea unei acuzatii penale impotriva sa are dreptul de a obtine in mod automat  rejudecarea cauzei in situatia in care se sustrage de la judecata, schimbandu-si domiciliul fara a aduce la cunostinta organelor judiciare acest aspect, inseamna practic a lipsi de efecte prevederile legale mai sus mentionate, al caror scop este acela de a disciplina conduita procesuala a persoanei acuzate de comiterea unei infractiuni. Cu alte cuvinte, o astfel de interpretare ar insemna recompensarea sustragerii de la solutionarea cauzei si acordarea posibilitatii condamnatului sa se prevaleze de propria sa culpa, legitimand, astfel, un abuz de drept.

           Daca ar fi acceptata o astfel de interpretare, orice persoana acuzata de comiterea unei infractiuni ar fi incurajata sa se sustraga urmaririi penale sau judecatii, fara vreo consecinta negativa, deoarece, in cazul in care nu este prinsa, va scapa nepedepsita, iar in cazul in care este prinsa, oricum va obtine rejudecarea cauzei – situatie in care s-ar ajunge la lipsirea de efecte a tutor activitatilor desfasurate de instantele de judecata in lipsa inculpatului, chiar daca acestea au fost efectuate cu deplina respectare a normelor care reglementeaza desfasurarea procesului penal.

            Or,  nu i se poate acorda persoanei acuzate de comiterea unei infractiuni posibilitatea ca, prin simpla sa manifestare de vointa (in speta, prin sustragerea de la judecata) sa poata influenta bunul mers al procesului penal.

             Fata de aceste considerente, Curtea, vazand si dispozitiile art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul M.A.               

           Conform prevederilor art.275 alin. 2 C. pr. pen., va fi obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare catre stat.