Competenta functionala in solutionarea unei cereri privind fapte de concurenta neloiala alegate in privinta unor fosti angajati

Cuprins pe materii
:
- concurenta neloiala

- demisie angajat

Indice alfabetic
:
-  fapte de concurenta neloiala;

    -  raspundere delictuala;

    -  raspundere fost angajat;

    -  secret comercial;

    -  know – how.

Legislatie relevanta
:
art. 1.1 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea  concurentei neloiale, art. 1357, 1358, 1359, 1370, 1381, 1382, 1385 si 1386 din Legea nr. 287/2009, art. 254, 255 si 256 din Codul muncii.

Rezumat
:

In raport de motivele invocate in actiune de catre reclamanta – respectiv fapta ilicita a paratilor persoane fizice constand in dezorganizarea/eliminarea de pe piata a reclamantei avand in vedere modul intempestiv in care au fost depuse demisiile, lipsa unei motivari temeinice a acestora si modalitatea de transmitere, angajarea acestora in cadrul paratei si concentrarea acestora intr-un singur loc – Curtea constata ca reclamanta a sesizat instanta cu solutionarea unei actiuni in raspundere civila delictuala, intemeiata pe invocarea savarsirii de catre parati a unor fapte de concurenta neloiala, si nu cu o actiune in raspundere contractuala de dreptul muncii, in acest sens invocand disp. art. 1 ind. 1, 2, 3 si 7 din Legea nr. 11/1991 si art. 1357 si urmatoarele Cod civil, solicitand astfel antrenarea raspunderii civile delictuale a paratilor si nu angajarea raspunderii contractuale, conform art. 254 Codul Muncii, respectiv nerespectarea unor obligatii asumate prin contractele individuale de munca.

 Curtea constata ca natura formei de raspundere civila ce ar putea fi atrasa paratilor persoane fizice este una delictuala, de tip special, conform Legii nr. 11/1991. Din probele administrate in cauza nu rezulta ca prin demisiile date si angajarea la societatea parata acestia au actionat in mod organizat pentru dezorganizarea firmei reclamantei si crearea unui prejudiciu in patrimoniul acesteia, ci ca paratii nu si-au dat demisia fara motive intemeiate si intempestiv, motivele fiind cele mai sus precizate, demisiile fiind date cu respectarea termenului de preaviz, faptul ca parte din acestia s-au angajat la societatea parata neputand conduce la o alta concluzie, in contextul aratat, in care aceasta era singura optiune. Aspectul ca prin demisiile date de parati si angajarea acestora la ..., aceasta societate a urmarit eliminarea de pe piata a societatii reclamante nu este sustinut de probele dosarului.

 

         Decizia civila nr. 219/3.07.2019 a Curtii de Apel Galati

 

Prin cererea formulata la data de 17.11.2016 si inregistrata la Tribunalul Constanta sub nr. 7915/118/2016, reclamanta ... in contradictoriu cu paratii ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ... si ... a solicitat ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta sa se dispuna urmatoarele:

- Incetarea si interzicerea practicilor de concurenta neloiala din partea paratilor de captare-atragere a pilotilor maritimi salariatii reclamantei pentru desfasurarea activitatilor profesionale salariale sau de alta natura in cadrul societatii parate;

- Incetarea si interzicerea practicilor de concurenta neloiala din partea paratilor  de denigrare a reclamantei si/sau a serviciilor sale, realizata prin comunicarea ori raspandirea de catre parati de informatii care nu corespund realitatii despre activitatea reclamantei, de natura sa-i lezeze interesele;

- Obligarea paratilor in solidar la recuperarea integrala a prejudiciului patrimonial cauzat reclamantei prin actiunile de concurenta neloiala, din dezorganizarea reclamantei, prin obligarea la plata sumelor de bani obtinute sub orice forma din aceste activitati, evaluate provizoriu la 279.795,76 lei;

- Obligarea paratilor in solidar la recuperarea integrala a prejudiciului nepatrimonial cauzat reclamantei prin actiunile de concurenta neloiala in cuantum provizoriu de  10.000 lei;

- Obligarea paratilor in solidar ca dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti sa suporte cheltuielile de publicare a dispozitivului prezentei hotarari judecatoresti intr-un ziar de larga circulatie, pe pagina de internet a ..., a ..., a ... cu acordarea cheltuielilor de judecata.

In fapt, toti paratii persoane fizice au avut calitatea de salariati ai reclamantei, iar in data de 03.09.2016, acestia si-au dat demisia din postul de pilot maritim din sectorul de Dunare cuprins intre rada Sulina si km 175 in mod intempestiv prin fax.

Aparent, a invocat reclamanta ca initiativa de incetare a raporturilor de munca era una fireasca, dar demisiile in bloc a 14 persoane indica faptul ca in realitate fostii salariati au incercat sa dezorganizeze angajatorul pentru a se angaja la o firma concurenta concomitent cu cresterea veniturilor paratei persoane juridice corelativ cu pierderea suferita de firma angajatoare prin pierderea personalului specializat.

In data de 22.08.2016 si paratii ... si ... si-au depus demisiile in aceeasi  modalitate.

Intre reclamanta si tertul ... a existat incheiat contractul nr. 68/29.06.2012 ce avea ca obiect punerea la dispozitie a pilotilor maritimi pentru efectuarea serviciului de pilotaj al navelor maritime si fluvio-maritime pe sectorul romanesc al Dunarii cuprins intre rada portului Sulina si punctul comercial Braila (km 175), precum si in porturile situate pe acest sector (Sulina, Tulcea, Galati si Braila), serviciul de pilotaj desfasurandu-se 365 zile pe an, 24 ore din 24, graficul fiind stabilit de beneficiar. Un contract similar a fost incheiat si intre parata ... si tertul ....

Manoperele  dolosive de captare a  angajatilor reclamantei, strict specializati si angajati doar pe postul de pilot de Dunare au fost succesive si oculte, prin demisia initiala a doi salariati urmate de demisiile a altor 14 salariati la data de 03.09.2016, angajati corelativ la parata ...

Practic, se sustine de catre reclamanta ca parata persoana juridica a urmarit eliminarea din piata relevanta, asigurarea punerii la dispozitie a personalului specializat, piloti maritimi pentru efectuarea serviciului de pilotaj al navelor maritime si fluvio-maritime pe sectorul romanesc al Dunarii cuprins intre rada portului Sulina si portul comercial Braila, precum si in porturile situate pe sectorul Sulina, Tulcea, Galati si Braila si asigurarea unui monopol al acestor servicii publice prin captarea ilegala de personal de specialitate.

Personalul specializat  de piloti maritimi era unul dificil de format si presupunea o lunga perioada de pregatire profesionala, costurile de formare a unui asemenea salariat erau ridicate, iar  parasirea intempestiva de catre salariat a locului de munca era vatamatoare pentru angajator.

Astfel, trebuia avut in vedere Ordinul nr. 382 din 7 iunie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind criteriile minime de pregatire, perfectionare si certificare a pilotilor maritimi, altii decat pilotii de mare larga. Conform acestor prevederi, pentru a putea profesa in calitate de pilot maritim, persoana in cauza trebuia sa obtina mai intai un brevet de pilot maritim aspirant, apoi sa efectueze stagiatura si apoi sa obtina brevet pentru categoria II si I.

Astfel, conform art. 3 din actul normative sus citat:

(1) fiecare pilot trebuie sa detina un brevet corespunzator pentru zona de pilotaj unde isi desfasoara activitatea, emis de ANR, in care se vor preciza in mod obligatoriu si dimensiunile maxime ale navelor pe care posesorul brevetului este calificat sa le piloteze.

(2) Candidatii pentru obtinerea unui brevet de pilot maritim trebuie sa fie in masura sa dovedeasca:

a) identitatea lor;

b) indeplinirea standardelor de competenta prevazute in anexa nr. 1, pentru brevetul pe care doreste sa-l obtina;

c) indeplinirea standardelor privind starea de sanatate prevazute la art. 5;

d )absolvirea cursurilor obligatorii prevazute in anexa nr. 2.

(3) Brevetul de pilot maritim se emite cu o perioada de valabilitate de 5 ani.

(4) Zonele pentru care se elibereaza brevetele de pilot maritim sunt:

a) porturile maritime Constanta, Mangalia si Midia;

b) sectorul de Dunare cuprins intre rada portului Sulina si km 175, precum si in porturile situate pe acest sector;

c) Canalul Dunare-Marea Neagra.

(5) Brevetele de pilot maritim emise de ANR sunt:

a) pilot maritim aspirant-persoana aflata in perioada de stagiu in vederea insusirii abilitatilor practice si teoretice necesare pilotului maritim;

b) pilot maritim II - persoana specializata in pilotarea navelor maritime cu o lungime de pana la 200 m;

c) pilot maritim I - persoana specializata in pilotarea navelor maritime, indiferent de lungimea acestora.

In concluzie, pentru a putea pilota nave maritime, a sustinut reclamanta ca persoana trebuia sa detina brevetul de pilot maritim II, ceea ce nu se poate realiza numai dupa ce angajatul a efectuat stagiatura, adica a avut calitatea de pilot maritim aspirant  respectiv persoana aflata in perioada de stagiu in vederea insusirii abilitatilor practice si teoretice necesare pilotului maritim, perioada in care a incasat salariu, dar nu a prestat activitate specifica.

Potrivit art. 5 alin. 3  din acelasi act normativ, standardele pentru perioada initiala de pregatire profesionala trebuia sa fie stabilite astfel incat candidatul pentru brevetul de pilot maritim sa dobandeasca aptitudinile si cunostintele pe care ANR le considera a fi necesare pentru obtinerea brevetului. Perioada de pregatire trebuia sa cuprinda o parte practica desfasurata sub supravegherea atenta a unor piloti experimentati.

Fiecare candidat trebuia sa fie instruit in comanda navei impreuna cu echipa de cart, punandu-se accent pe schimbul de informatii necesar unei manevre sigure. Aceasta instruire trebuia sa includa cerinta ca pilotul sa evalueze situatii particulare si sa realizeze un schimb de informatii cu comandantul si/sau ofiterii de punte. Mentinerea unei relatii lucrative efective intre pilot si echipa de cart de la punte atat in conditii normale, cat si in situatii de urgenta trebuia sa faca parte din perioada de instruire. Cursurile obligatorii prevazute in anexa nr. 2 se desfasurau numai in cadrul unei forme de pregatire aprobata. Valabilitatea acestor cursuri era de 5 ani de la data absolvirii. Dovada efectuarii cursurilor obligatorii se facea prin adeverinte de absolvire.

Totodata reclamanta a indicat lista cursurilor obligatorii necesare eliberarii si prelungirii valabilitatii brevetelor de pilot maritim: Curs de navigatie radar, radar plotting si folosirea ARPA - nivel operational, curs de limba engleza maritima, curs de certificat de operator GMDSS-ROC, curs de tehnici individuale de supravietuire pe mare, curs de competenta in utilizarea mijloacelor de salvare si supravietuire, cu exceptia barcilor rapide de salvare, curs de primul ajutor medical, curs de coordonarea echipei de cart in comanda de navigatie si curs de manevra navei - proceduri de manevra de urgenta - exercitii pe simulator de navigatie.

Asadar, rezulta ca mai intai persoana angajatului beneficia de cheltuielile avansate de catre angajator pentru plata cursurilor obligatorii si pentru examinarea profesionala  fara a aduce nici un venit angajatorului. Chiar si dupa aceasta perioada, respectiv dupa obtinerea brevetului, obligatia mentinerii competentei profesionale continua subzista, prin efectuarea de noi cursuri si participarea la examene.

Asadar, paratii au utilizat in solidar, prin manopere oculte si viclene, manifestari contrare uzantelor cinstite de atragere a salariatilor reclamantei, in vederea rezilierii contractului incheiat de reclamanta cu titularul serviciului de pilotajul navelor maritime si fluvio-maritime. Dupa incetarea contractelor de munca incheiate de paratii persoane fizice cu reclamanta prin demisie, totii pilotii maritimi demisionari angajandu-se la parata ...

S-a mai aratat faptul ca actele si faptele paratilor erau contrare uzantelor cinstite la desfasurarea activitatilor profesionale comerciale, fiind de natura sa lezeze drepturile si interesele legitime ale reclamantei prin dezorganizarea produsa, aducerea in situatia de a nu mai presta obligatiile contractuale asumate fata de tertul ...

De altfel, din inscrisurile depuse a rezultat in mod indubitabil ca paratii aveau acces la secretele comerciale ale reclamantei, iar ulterior demisiei acestora au utilizat informatiile la care avusesera acces in scopul dezorganizarii reclamantei prin incercarile de a atrage personalul cheie - esential si fundamental  pentru desfasurarea in bune conditii a raporturilor juridice cu tertii.

In speta dedusa judecatii, opineaza reclamanta era ca se aflau paratii in fata unei raspunderi civile delictuale pentru fapta proprie, repararea prejudiciului urmand a fi efectuata prin plata unei despagubiri prin hotarare judecatoreasca, raspundere solidara in conditiile art. 1368 si 1369 din Codul civil.

Cu privire competenta functionala, a sustinut reclamanta ca aceasta apartinea Tribunalului Constanta Sectia a II-a Civila, cat timp locul savarsirii faptelor de concurenta neloiala era in raza acestuia in raport de dispozitiile art. 42 din Legea nr. 304/2004 privind  organizarea judiciara.

Astfel, potrivit art. 42 indice 1 din norma sus citata, in cauzele maritime si fluviale, circumscriptiile tribunalelor Constanta si Galati sunt urmatoarele: Tribunalul Constanta- judetele Constanta si Tulcea, marea teritoriala, Dunarea pana la mila marina 64 inclusiv, ori o parte din parati domiciliau in Tulcea, aspect care atragea competenta Tribunalului Constanta.

Prezenta cerere era una de natura nepatrimoniala pentru paratii persoane fizice fiind un litigiu de munca in temeiul prevederilor art. 260 din Codul muncii.

Din moment ce nasterea raportului juridic dintre pilotii maritimi de Dunare si societate a fost supusa de ambele parti legislatiei muncii, iar  limitele si conditiile exercitarii acestui raport juridic erau reglementate prin fisa postului, act supus tot legislatiei muncii, toate prejudiciile create in temeiul aceluiasi raport juridic erau supuse dreptului muncii.

Toti paratii persoane fizice au avut contracte individuale de munca incheiate cu intreprindere in raport de care s-au aflat in raport de subordonare, chiar daca au demisionat intre timp si s-au angajat la societatea parata, raspunderea pentru prejudiciile create era in baza normelor de dreptul muncii coroborate cu normele generale ale raspunderii  civile contractuale.

Normele de drept privind societatile cu caracter economic, cele legate de competitie neloiala erau lipsite de relevanta  atat timp cat societatea angajatoare a inteles sa formuleze cerere de antrenare a raspunderii civile a fostilor salariati, distincta de celelalte forme ale raspunderii civile delictuale pentru faptele savarsite in calitate de salariat al reclamantei si sub imperiul unor  raporturi juridice contractuale de dreptul muncii.

In drept, reclamanta si-a intemeiat cererea de chemare in judecata pe prevederile art. 1.1 indice 1, 2, 3, 7 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea  concurentei neloiale, art. 1357, 1358, 1359, 1370, 1381, 1382, 1385 si 1386 din Legea nr. 287/2009, art. 254, 255 si 256 din Codul muncii.

In probatiune, a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, interogatoriul paratilor, proba testimoniala si expertiza tehnica de specialitate.

In cauza, paratul ... a formulat intampinare si a invocat prioritar exceptia necompetentei functionale a Sectiei a II-a Civila din cadrul Tribunalului Constanta, cat timp reclamanta isi intemeia pretentiile pe prevederile Codului Muncii, iar raporturile dintre ceilalti parati persoane fizice si reclamanta se fundamentau pe un raport juridic de dreptul muncii.

De altfel, relevanta avea atat domiciliul sau cat si al celorlalti parati persoane fizice, domiciliile neaflandu-se in circumscriptia Tribunalului Constanta, mai ales ca locul de munca a fost pe raza Dunarii maritime (in circumscriptia Tribunalului Tulcea sau Galati) astfel incat s-a invocat necompetenta teritoriala a prezentului tribunal.

De altfel, nici din perspectiva dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 11/1991, Tribunalul Constanta nu era competent teritorial, cat timp actiunile izvorand dintr-un act de concurenta neloiala erau de competenta tribunalului locului savarsirii faptei sau in a carui raza teritoriala se gaseste sediul paratului sau inculpatului.

S-a mai apreciat ca prezentului litigiu, indiferent de natura sa, de litigiu de munca sau de un litigiu intre profesionisti privind savarsirea unei fapte de concurenta neloiala, nu era un litigiu de natura a fi calificat ca fiind o cauza maritima si fluviala, avand in vedere ca, ii erau aplicabile fie prevederile din legislatia muncii, fie cele privind concurenta neloiala.

Fata de cele aratate, s-a considerat de catre acest parat, ca plenitudinea de competenta teritoriala apartine fie Tribunalului Galati, fie Tribunalului Tulcea, instante in care se situau atat domiciliile paratilor persoane fizice, cat si locul savarsirii pretinselor acte de concurenta neloiala.

Totodata, acelasi parat a invocat exceptia netimbrarii, cat si lipsa calitatii procesuale pasive determinat de absenta calitatii de comerciant, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata pentru neintrunirea conditiilor raspunderii civile delictuale.

In cauza si paratii ..., ..., ..., ..., ..., ... si  ... au formulat intampinare si pe cale de exceptie au invocat necompetenta teritoriala a Tribunalului Constanta.

In argumentare, cererea de chemare in judecata a vizat actiuni pe care reclamanta le considera ca fiind aflate in sfera concurentei neloiale, materie reglementata de dispozitiile Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale.

Potrivit dispozitiilor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 11/1991, actiunile din practica de concurenta neloiala  erau de competenta locului savarsirii faptei, ori avand in vedere ca parata persoana juridica are sediul social in ..., unde de altfel au fost angajati si paratii persoane fizice sau in a carui raza teritoriala se regasea sediul paratului era competent tribunalul de la sediul paratului.

Nici argumentele reclamantei ca prezenta cauza are natura juridica a unei cauze maritime si fluviale in acord cu dispozitiile art. 42 indice 1 din Legea nr. 304/2004 nu puteau fi retinute intrucat erau straine de obiectul cauzei, iar toate pretentiile reclamantei erau intemeiate pe dispozitiile Legii nr. 11/1991.

Aceeasi parati au invocat exceptia insuficientei timbrari, iar pe fond au solicitat respingerea actiunii ca nefondata, retinandu-se in esenta faptul ca nu se aflau in prezenta unei concurente neloiale.

Restul paratilor, legal citati nu au formulat intampinare sau probe in aparare.

Tribunalul Constanta a calificat actiunea ca fiind o pretentie intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale. In retinerea acestei situatii a aratat ca tocmai chemarea in judecata a paratei ... ca si subiect al unui act de concurenta neloiala venea si caracteriza natura juridica a cauzei ca fiind un litigiu cu profesionisti in raport de dispozitiile art.7 din Legea nr. 11/1991, care statueaza ca actiunile izvorand dintr-un act de concurenta neloiala erau de competenta locului savarsirii faptei sau in a carui raza teritoriala se gasea sediul paratului.

In acest sens, Tribunalul Constanta prin sentinta civila nr. 526/22.03.2017 a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Galati.

Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Galati la data de 14.04.2017 sub nr. 1548/121/2017 la Sectia a II-a Civila – ca litigiu cu profesionisti.

La termenul din data de 08.06.2017, instanta a luat act de renuntarea la exceptia de netimbrare si a lipsei calitatii procesuale pasive a paratului ...

La termenul din data de 25.10.2017 a fost pusa in discutie competenta functionala de solutionare a litigiului, iar Sectia a II-a civila a apreciat ca este competenta sa solutioneze cauza si cu privire la persoanele fizice in temeiul legii 11/1991, considerand litigiu unul de dreptul concurentei si nu un conflict de munca.

La acelasi termen s-a incuviintat proba cu inscrisuri, cu interogatoriul persoanelor fizice si a amanat pronuntarea pe proba testimoniala, deoarece nu s-a indicat teza probatorie, cat si pe proba cu expertiza deoarece nu s-au indicat obiectivele.

Desi au fost acordate doua termene  nu s-au depus precizari de catre reclamanta cu privire la necesitatea administrarii probei testimoniale si nici obiectivele expertizei, motiv pentru care la termenul din data de 12.03.2018, instanta a decazut reclamanta din administrarea probei testimoniale si cea cu expertiza.

Instanta a administrat proba cu inscrisuri si proba cu interogatoriul partilor.

Prin sentinta civila nr. 282/20.12.2018 pronuntata de Tribunalul Galati in dosarul nr. 1548/121/2017 au fost respinse cererile avand ca obiect obligatie de a face si pretentii formulata de reclamanta ... in contradictoriu cu paratii ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ... si ... ca nefondate.

A fost obligata reclamanta la plata cheltuielilor de judecata in valoare de 2000 lei catre ..., in valoare de 1500 lei catre ... si in valoare de 1500 lei catre ...

Pentru a pronunta aceasta sentinta civila, prima instanta a retinut urmatoarele:

In drept, actiunea se intemeiaza pe prevederile Legii nr. 11/1991 privind concurenta neloiala pentru societatea parata ... si pe prevederile art. 254-256 coroborat cu art.21 si urmatoarele din Codul Muncii pentru persoanele fizice, nu si raspunderea civila delictuala prevazuta de art. 1357 si urmatoarele din N.C.civ..

In continuare, prima instanta a analizat motivele pentru care a retinut aceste temeiuri diferite pentru fiecare categorie de parati:

S-a retinut ca prevederile Legii 11/1991 se pot aplica doar paratei ... ca si intreprindere, nu si persoanelor fizice.  Astfel, potrivit art. 7 al.1 din Legea 11/1991  „Orice persoana care are un interes legitim se poate adresa direct instantelor de judecata competente pentru incetarea si interzicerea practicilor de concurenta neloiala, pentru acoperirea prejudiciilor patrimoniale si morale suferite ca urmare a unei practici de concurenta neloiala, fara a fi necesara parcurgerea vreunei formalitati in fata Consiliului Concurentei.”

Prima instanta a retinut ca potrivit textului de lege mai sus indicat pot fi chemate in judecata persoanele care realizeaza practici de concurenta neloiala. Din art. 1 al.1 lit.a si b din Legea 11/1991 se deduce ca personale care pot realiza practici de concurenta neloiala sunt intreprinderile care incearca sa obtina simultan vanzari, profit si/sau cota de piata, oferind cea mai buna combinatie practica de preturi, calitate si servicii conexe, cu nerespectarea uzantelor cinstite si a principiului general al bunei-credinte, iar notiunea de practici comerciale se refera tot la o intreprindere.

In concluzie, s-a retinut ca numai parata ... poate fi tinuta sa raspunda cu privire la practici de concurenta neloiala, nu si persoanele fizice parate foste angajate ale societatii reclamante, motiv pentru care Legea 11/1991 va fi aplicata doar in ce priveste analiza actiunii si apararilor reclamantei cu privire la societatea parata.

Prin concluziile orale, cat si scrise reclamanta a invocat prevederile art. 101 si 102 din TFUE (Tratatul de functionare a Uniunii Europene), dar prima instanta a apreciat ca actiunea reclamantei nu s-a intemeiat de la inceput pe tratatul TFUE sau pe alte acte Europene (Regulamente, Directive, etc) pentru a putea si paratii sa-si formuleze aparari in sensul celor invocate de reclamanta. Pentru aceste considerente, prima instanta a aratat ca nu va putea face direct aplicarea TFUE, a regulamentelor ori Directivelor invocate de reclamanta in concluzii, decat in masura in care au legatura cu interpretarea Legii nr. 11/1991 sau a Codului muncii, pe care a fost initial intemeiata actiunea.

Prima instanta a retinut totusi ca si prevederile art. 101 si 102 din TFUE la care a facut referire reclamanta privind notiunea de „practici concertate care pot afecta comertul”, se refera tot la faptele si activitatile desfasurate de intreprinderi si nu la persoane fizice.

In ce priveste aplicarea pentru persoanele fizice a prevederilor Codului Muncii ori a raspunderii civile delictuale, s-au retinut urmatoarele:

Potrivit art. 254 din Legea 53/2003-Codul Muncii (denumit in continuare CM) „(1)Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.” Prin urmare, raspunderea angajatului fata de angajator, inclusiv cu privire la demisia acestuia sunt supuse raspunderii civile contractuale.

Potrivit art. 1350 al.3 din N.C.p.civ. „Daca prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre parti nu poate inlatura aplicarea regulilor raspunderii civile contractuale pentru a opta in favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile”. Ca urmare, singura raspundere care se poate antrena fata de paratii persoanele fizice este doar raspunderea contractuala ce prevaleaza fata de raspunderea delictuala. In aceste conditii, paratii persoane fizice nu pot sta in judecata pentru o fapta  - demisia - ce intra sub reglementarea contractului de munca si sa raspunda pentru temeiul raspunderii civile delictuale reglementate de art. art. 1357 si urmatoarele din Noul Cod civil.

Cu privire la obligatia de a face si cererea in pretentii fata de parata ..., prima instanta a retinut ca potrivit art. 7 al.1 din Legea 11/1991 „Orice persoana care are un interes legitim se poate adresa direct instantelor de judecata competente pentru incetarea si interzicerea practicilor de concurenta neloiala, pentru acoperirea prejudiciilor patrimoniale si morale suferite ca urmare a unei practici de concurenta neloiala”.

Prin actiunea sa, reclamanta a solicitat:

- Incetarea si interzicerea practicilor de concurenta neloiala din partea paratilor de captare - atragere a pilotilor maritimi salariatii reclamantei pentru desfasurarea activitatilor profesionale salariale sau de alta natura in cadrul societatii parate;

-Incetarea si interzicerea practicilor de concurenta neloiala din partea paratilor  de denigrare a reclamantei si/sau a serviciilor sale, realizata prin comunicarea ori raspandirea de catre parati de informatii care nu corespund realitatii despre activitatea reclamantei, de natura sa-i lezeze interesele;

- Obligarea paratilor in solidar la recuperarea integrala a prejudiciului patrimonial cauzat reclamantei prin actiunile de concurenta neloiala, din dezorganizarea reclamantei, prin obligarea la plata sumelor de bani obtinute sub orice forma din aceste activitati, evaluate provizoriu la 279.795,76 lei;

- Obligarea paratilor in solidar la recuperarea integrala a prejudiciului nepatrimonial cauzat reclamantei prin actiunile de concurenta neloiala in cuantum provizoriu de  10.000 lei;

- Obligarea paratilor in solidar ca dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti sa suporte cheltuielile de publicare a dispozitivului prezentei hotarari judecatoresti intr-un ziar de larga circulatie, pe pagina de internet a ..., a ..., a ... cu acordarea cheltuielilor de judecata.”

S-a retinut ca din probele administrate rezulta ca parata ... inca din anul 2014 postase in ziare locale anunturi de angajare a pilotilor maritimi si fluviali. In anul 2016, a angajat pe cea mai mare parte dintre pilotii care si-au dat demisia de la ... (cu exceptia paratului ... si ..., care desi a solicitat initial sa se angajeze la parata nu a derulat relatii de munca cu aceasta, asa cum rezulta din raspunsul al interogatoriu).

Practic societatea parata este acuzata de reclamanta ca a urmarit captarea angajatilor sai prin manopere dolosive, urmata de angajarea acestora dupa ce ei si-au dat demisia.

Din probele administrate in cauza nu rezulta ca vreun angajat al societatii parate direct sau prin interpusi au realizat manopere viclene de atragere a personalului societatii reclamante, nici ca a denigrat societatea ori ca au urmarit desfiintarea societatii reclamante ori perturbarea grava a activitatii acestei societati.

S-a aratat ca singurul aspect care trebuie analizat este daca angajarea in numar mare a paratilor (13 la numar) poate echivala cu o practica de concurenta neloiala.

Prima instanta a retinut ca in zona ...-... isi desfasurau activitatea doua societati comerciale: reclamanta ... si parata ... pentru activitati de deplasare a navelor in segmentul sectorul de Dunare cuprins intre rada Sulina si km 175, adica zona Tulcea-Galati si Braila. Cele doua societati comerciale isi imparteau intre ele pilotii maritimi si fluviali, fiecare incercand sa desfasoare cat mai multe activitati specifice.

Personalul angajat in principal pilotii maritimi si fluviali erau cea mai importanta resursa a fiecareia din cele doua societati. Pierderea acestor piloti echivala cu pierderea unor venituri. De aceea fiecare societatea incerca sa atraga prin politica sa cat mai multi dintre pilotii disponibili. In perioada critica 08-10.2016 erau la nivelul ... atestati sa lucreze in medie 50 de piloti, dintre acestia 14 sunt cei care si-au dat demisia si au fost angajati de societatea parata.

Prima instanta a retinut ca reclamanta avea incheiat un contract nr. 68/29.06.2012 pe o perioada de 5 ani cu ..., dar conditiile acestui contract in sensul ca se impunea ca societatea sa aiba un numar minim de 15 piloti, nu s-a facut dovada ca erau cunoscute de societatea parata ori de ceilalti piloti.

Prin urmare, faptul ca plecarea paratilor de la reclamanta si angajarea lor, in cea mai mare parte de societatea parata, chiar daca pe o perioada de timp a condus la sincope in desfasurarea activitatii societatii reclamante, nu pot fi imputate paratei, care nu a fost parte in contractul nr. 68/2012 mai sus indicat.

In concluzie, societatea parata nu a desfasurat o practica de concurenta neloiala prin angajarea a 14 (in fapt 13) dintre fostii angajati ai societatii reclamante, cat timp nu s-a putut dovedi ca a angajat un numar atat de mare de piloti dintre cei 50 atestati, incat sa poata aprecia reclamanta ca prin aceasta angajare contribuie la inlaturarea de pe piata  ori afectarea grava a societatii reclamante.

Mai mult, la numai cateva luni de la incidentul din septembrie 2016, prin ofertele facute privind salarizarea si nu numai, societatea reclamanta a reusit sa angajeze cei mai multi dintre paratii din cauza. Ca urmare nici nu se mai impunea luarea de masuri fata de societatea parata de a inceta o eventuala practica de captare si angajare a personalului societatii reclamante.

Fata de toate aceste considerente, prima instanta a apreciat ca nu se poate retine in cauza o vinovatie a societatii parate, motiv pentru care a respins toate capetele de cerere formulate in contradictoriu cu parata ca nefondate.

          Cu privire la obligatia de a face si cererea in pretentii fata de paratii ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ... si ..., prima instanta a retinut ca potrivit raspunsului la interogatorii, planselor foto privind conditiile de cazare de la Sulina si a inscrisurilor privind sesizarile de ITM, cat si mesajele transmise de reprezentantii reclamantei catre angajati, in urma schimbarii conducerii societatii reclamante, inca de la inceputul anului 2016, au aparut o serie de tensiuni intre reprezentantii reclamantei si angajati, raportat la conditiile de cazare de la Sulina, plata drepturilor salariale, plata contravalorii deplasarilor de la domiciliu la Sulina  in interesul societatii parate, acordarea concediului de odihna in perioada in care erau de drept liberi (deoarece lucrau 15 zile cu 15 zile libere), etc.

Aceste tensiuni nu au fost solutionate nici macar in parte, sens in care unii dintre parati au incercat sesizarea organelor abilitate (ITM), dar nu s-a schimbat nimic.

Din interogatoriul paratilor a rezultat ca reprezentatul societatii reclamante s-ar fi exprimat in sensul ca daca nu le convin conditiile de munca oferite pot pleca oricand. In aceste conditii, cea mai multi dintre parati au hotarat sa demisioneze. Cum erau detasati la Sulina au transmis cererile de demisie prin unul dintre colegi, care le-a transmis de la Tulcea prin fax la sediul reclamantei. Acesta a fost motivul pentru care 13 din cele 15 cereri au ajuns in aceeasi zi la reclamanta prin fax.

Din interogatorii rezulta ca numai doi dintre parati (... si ...) au efectuat demersuri pentru a se putea angaja la societatea parata in caz de demisie pe fondul relatiei pe care o aveau cu alti colegi angajati la societatea parata ori cu conducerea societatii (domnul ... fiind fost membru in Consiliu de administratie a societatii parate in perioada 2005-2007). Restul paratilor au aratat ca s-au dus ulterior depunerii cererii de demisie la societatea parata in vederea incercarii de a se angaja, pentru o parte dintre acestia, societatea parata fiind singura alternativa pentru a-si desfasura activitatea fara a pleca pe o perioada mai mare de timp din ... Alti parati au plecat si s-au angajat la ... ori fiind pensionari nu au mai dorit sa de angajeze la alta societate.

Din aceasta expunere a motivelor, prima instanta a retinut ca ceea ce a condus la inaintarea cererilor de demisie a paratilor nu au fost eventuale manopere dolosive din partea societatii parate de a pleca de la reclamanta, ci tocmai atitudinea conducerii de la acel moment a societatii reclamante care nu a inteles ca pilotii erau cea mai importanta resursa a firmei si ca ar fi trebuit cu acestia sa se comporte ca si un partener de afaceri si nu cu indiferenta la problemele reale ale pilotilor legate de locul de munca.

Demisia in sine este un mod de incetare a contractului de munca, atunci cand angajatii nu doresc din diferite motive sa mai desfasoare raporturi de munca cu angajatorul. In consecinta demisia ca si act unilateral de vointa a paratilor nu era unul ilegal, ci dimpotriva era unul din modurile de incetare a raportului de munca cu societatea reclamanta, reglementat atat de Codul Muncii, cat si de contractul individual de munca, singura cerinta fiind a respectarii termenului de preaviz de 15 zile, conditie indeplinita de parati.

S-a aratat ca astfel, prin faptul ca paratii si-au dat demisia nu se poate retine ca au creat un prejudiciu reclamantei, acest aspect nefiind reglementat nici in lege si nici in contractul individual de munca.

De asemenea, faptul ca paratii, in cea mai mare parte, s-au angajat la o firma concurenta reclamantei, iarasi nu poate conduce la antrenarea raspunderii contractuale a paratilor in lipsa unei clauze contractuale exprese de neconcurenta. Reclamanta putea sa-si fidelizeze angajati prin semnarea unei clauze de neconcurenta cu angajatii in baza art. 21 din Codul Muncii, dar pentru aceasta ar fi trebuit sa exista o indemnizatie pe care sa o plateasca paratilor in timpul derularii activitatii contractuale.

In lipsa unei astfel de clauze, paratii nu pot fi obligati sa suporte vreo despagubire pentru daunele produse societatii reclamantei prin demisia lor si angajarea la o firma concurenta, deoarece nu s-au obligat contractual la aceasta.

In consecinta, fata de toate motivele de fapt si de drept retinute mai sus, prima instanta a constatat ca paratii nu pot sa fie trasi la raspundere contractuala pentru dauna suferita de reclamanta prin plecarea lor (demisie), iar raspunderea civila delictuala este exclusa cat timp relatiile dintre reclamanta si parati- persoane fizice, era una de natura contractuala. Totodata, asa cum s-a aratat la analiza temeiului de drept, paratii - persoane fizice nu pot fi chemati in judecata in baza Legii 11/1991 deoarece raspunderea in baza acestei din urma legi este doar fata de intreprinderi.

Ca urmare, prima instanta a respins si actiunea reclamantei fata de parati pentru toate capetele de cerere invocate, ca fiind nefondate.

Cu privire la cheltuielile de judecata, prima instanta a retinut ca nu s-au solicitat de paratii ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ... si ... cheltuieli de judecata, dar au solicitat cheltuieli de judecata paratii ..., ... si ..., constand in onorariu de avocat.

In baza art. 453 N.c.p.civ., partea cazuta in pretentii, in cazul de fata reclamanta, este tinuta sa suporte cheltuielile de judecata avansate de partea care a castigat litigiu, respectiv de parati. In consecinta, prima instanta a admis solicitarea paratilor ..., ... si ... de obligare a reclamantei de plata a cheltuielilor de judecata, reprezentand onorariu de avocat (2000 lei, 1500 lei si 1500 lei), conform chitantelor de la dosar.

Impotriva acestei sentinte civile, in termen legal, a declarat apel reclamanta ..., precum si impotriva incheierii interlocutorii din 25.10.2017 prin care instanta a determinat propria competenta ca fiind in sarcina sectiei a II-a civila, complet specializat in litigii cu profesionisti.

S-a solicitat admiterea apelului, anularea sentintei civile apelate si trimiterea cauzei la instanta competenta teritorial si functional, iar in subsidiar, schimbarea in tot a acesteia in sensul admiterii actiunii astfel cum a fost formulata si obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecata.

  In motivarea caii de atac promovate, s-au aratat  urmatoarele:

In fapt, sub aspect procedural instanta de judecata este obligata sa-si verifice propria competenta conform prev. art. 131 din Codul de procedura civila, mai ales ca acest aspect este unul controversat in prezenta cauza.

Instanta de fond a apreciat nelegal faptul ca prezentul dosar este un litigiu de concurenta, iar nu un litigiu de munca, ceea ce determina ca legea speciala privind concurenta neloiala sa prevaleze asupra dispozitiilor speciale din Codul muncii ce reprezinta, de asemenea, o lege speciala.

Din dispozitiile art. 266 Codul muncii rezulta neindoielnic faptul ca paratii persoane fizice trebuie judecati potrivit jurisdictiei muncii completate cu textele de lege de drept material continute de prev. Legii nr. 11/1991 privind concurenta neloiala ce atrag competenta completului specializat de dreptul muncii, adica sectia I civila si nu sectia a II-a civila.

Mai mult, o asemenea concluzie rezida si din interpretarea judicioasa a prev. art. 267 din Codul muncii.

S-a aratat ca, prin urmare, instanta competenta sa solutioneze prezenta cauza este un complet specializat de dreptul muncii din cadrul tribunalului. Contractele de munca ale salariatilor parati cu apelanta au fost depuse odata cu cererea de chemare in judecata. Modalitatea de incetare intempestiva si colectiva a contractelor de munca ale paratilor persoane fizice ce au detinut calitatea de salariat al reclamantei formeaza obiectul prezentului dosar, in solidar cu noul angajator, paratul persoana juridica, ce a captat salariatii reclamantei prin mijloace dolosive si pentru care se solicita despagubiri judiciare.

Contractele de munca ale salariatilor parati au incetat intempestiv din initiativa acestora concomitent cu angajarea lor la parata persoana juridica. Sarcina probei in acest caz trebuie impartita intre reclamant si parata persoana juridica angajator, potrivit prev. art. 298 din Codul de procedura civila. Instanta trebuie sa dezlege daca modul de racolare a salariatilor apelantei de catre parata persoana juridica prezinta atitudinea specifica unor acte de concurenta neloiala prin administrarea unui probatoriu specific dreptului muncii.

                Cu privire la competenta teritoriala s-a aratat ca instanta nici nu a pus in discutie acest incident procedural, iar faptul ca nu s-a pronuntat, desi era obligata sa verifice propria competenta teritoriala, determina anularea sentintei apelate si trimiterea cauzei la instanta competenta teritorial, dar si functional.

                 Cu privire la exceptia de necompetenta teritoriala a Tribunalului Galati in detrimentul Tribunalului Constanta, s-a aratat ca este considerat competent, potrivit prev. art. 269 din Codul Muncii, intrucat instanta competenta este aceea de la sediul reclamantului.

                 Faptele pentru care s-a solicitat antrenarea raspunderii juridice a paratilor persoane fizice, s-a indicat ca toti sunt fosti angajati ai intreprinderii apelante (actuali angajati ai intimatei persoane juridice) pentru fapte savarsite in legatura cu munca lor, in calitate de salariati ai apelantei. Conform prev. art. 116 din Codul de procedura civila, reclamantul are alegerea intre doua sau mai multe instante deopotriva competente. Se poate observa ca unii dintre parati au domiciliul pe raza Tribunalului Tulcea din raza circumscriptiei Curtii de Apel Constanta, nefiind deopotriva competent Tribunalul Galati asa cum sustin intimatii.

            Competenta materiala este absolut in favoarea Tribunalului Constanta, conform dispozitiilor speciale din Codul muncii raportate la prev. materiale ale Legii nr. 11/1991 privind concurenta neloiala.

   Competenta tribunalului, fara a se arata sectia, este determinata si de Legea nr.11/1991 din punct de vedere material. Din punct de vedere teritorial, art. 269 din Codul Muncii determina competenta instantei de la locul reclamantului, adica Tribunalul Constanta.

                 Principala dificultate este a determinarii competentei functionale intre sectiile Tribunalului Constanta, civila II sau litigii de munca, deoarece ambele dispozitii legale sunt speciale, urmand ca instanta sa determine in cauza, in concret, ce lege primeaza asupra alteia in ceea ce priveste strict competenta functionala intre sectiile Tribunalului Constanta.

                 S-a aratat ca potrivit Deciziei RIL nr. 18/2016 un prim reper fundamental pentru stabilirea instantei competente este izvorul din care s-a nascut izvorul de drept material, intrucat stabileste natura relatiei dintre parti (de drept civil, de dreptul muncii, de dreptul familiei, de drept administrativ, de drept comercial, de drept al concurentei, etc.) iar legea, actul/contractul, fapta licita sau ilicita care evoca raportul de drept substantial identifica, pe cale de consecinta, instanta competenta si normele procesuale incidente cauzei.

               Cu privire la legislatia aplicabila, s-a aratat ca mentiunile instantei de fond nu sunt reale din moment ce la termenul din 27.09.2017 apelanta a formulat si a depus precizari scrise ce se gasesc in dosarul cauzei prin care a indicat expres aplicarea disp. art. 101 din TFUE ceea ce determina faptul ca instanta era  investita cu aplicarea legislatiei europene in materie concurentiala.

               Conform art. 22 alin. 4 Cod de procedura civila, determinarea concreta a legislatiei aplicabile este in sarcina instantei, nu neaparat a partii ce poate sa indice numai o parte a legilor aplicabile in solutionarea cauzei, tot asa cum instanta trebuie sa aplice legea din oficiu, chiar daca partile au indicat-o ulterior, ori nu au indicat-o deloc.

          S-a sustinut ca instanta a retinut eronat ca disp. Legii nr. 11/1991 privind concurenta neloiala s-ar aplica exclusiv persoanelor juridice prin trunchierea art. 1¹ lit. a, b prin omisiunea grosolana a prev. art.  1¹ lit. i.

           S-a aratat ca, in cauza, contradictiile instantei sunt evidente cand retine aplicarea prev. art. 254 din Codul muncii persoanelor fizice intimate, dar exclude din punct de vedere al competentei completul specializat in litigii de munca si se considera competenta sa solutioneze cauza.

           Pe fondul cauzei, s-a aratat ca instanta a eliminat fara temei conceptele specifice dreptului concurentei retinand aplicarea dreptului civil pur prin instituirea sarcinii de proba nemijlocita a apelantului a manevrelor dolosive ale unui competitor, a elementelor pro causa de tipul anuntului in mica publicitate pentru a preconstitui probe ce demonstreaza contrariul in sensul intentiei de captare a personalului specializat al unor firme concurente din moment ce modalitatea prezentata - anuntul din ziar este vag, fara a fi oferite, informatii detaliate asupra salarizarii, a modului de lucru, stimulentelor oferite etc.

          S-a sustinut ca in materia practicilor anticoncurentiale, plecand de la premisa principial valabila ca activitatile pe care intelegerile anticoncurentiale le implica au loc intr-o maniera clandestina, documentele asociate acestora fiind reduse la minimum, prin jurisprudenta C.J.U.E. s-a stabilit ca autoritatea de concurenta (instanta de judecata in acest caz)  are dreptul la libera apreciere a probelor, singurul criteriu relevant fiind credibilitatea acestora (a se vedea Decizia 1/2015 a ICCJ, Sectia contencios administrativ, in materie de concurenta).

       Intelegerea de angajare a unui salariat la o firma concurenta pe acelasi post ca cel detinut firma concurenta, pentru desfasurarea de activitate identica cade automat sub incidenta prev. art. 1 din Legea nr. 11/1991, fara a fi necesar sa se demonstreze efectele acesteia pe pietele in cauza.

        Intimata persoana juridica, profesionist, a angajat personalul „cheie" al reclamantei in bloc, fiind intocmite contracte individuale de munca, in paralel, fiind elocvente dovezile nemijlocite prezentate de ITM in dosar, precum si aspectele rezultate din interogatorii. S-a aratat ca instanta nu a motivat despre corespondenta ce a existat in perioada critica intre intimata firma si Administratia Fluviala a Dunarii de Jos prin care s-a solicitat rezilierea contractului apelantei si eliminarea acesteia de pe piata produsului; aceste probe reprezinta dovada clara, de netagaduit, despre intentia intimatei firme. Faptul ca autoritatea publica, Administratia Fluviala a Dunarii de Jos, nu a adoptat masura de reziliere a contractului nu desemneaza ca intimata firma nu a dorit eliminarea de pe piata a apelantei.

          S-a sustinut ca paratii nu au reusit sa explice rezonabil modul in care au intrat in legatura unii cu altii, cum s-au cunoscut, cum au aflat de oferte de angajare, in ce modalitate si-au negociat salariile, etc. coniventa intre parati, adaptarea comportamentului in vederea fraudarii intereselor reclamantei fiind evidenta.

        In cazul actiunilor in raspundere concurentiala nu este necesar in mod concret existenta unor inscrisuri care sa dovedeasca intelegerea frauduloasa ci este suficient ca adaptarea comportamentului partilor sa fie apta sa poata produce asemenea consecinte. In cazul actiunilor in raspundere concurentiala nu este nici macar necesar sa se fi produs un prejudiciu ci este suficienta aptitudinea de a se putea produce unul.

         Intimatii recunosc imprejurarile de fapt prezentate, angajarea concentrativa a persoanelor fizice angajate de apelanta pe postul de pilot de nave maritime si captarea/inducerea de catre parata persoana juridica, unde detineau pozitii identice, fiind direct interesati de asemenea  demersuri.

         Alte imprejurari prezentate de apelanta, ca fiind succesive, precum ca parata persoana juridica incerca de mai mult timp racolarea de personal de la firma concurenta dovedeste temeinicia cererii reclamantei si reaua credinta a paratilor, in solidar.

          S-a sustinut ca intentia de dezorganizare a apelantei este dovedita si prin disimularea comportamentului neloial, prin procedee complexe si elaborate de diseminare de informatii denaturarea activitatii sociale, deturnarea personalului specializat, dificil de format imediat catre propria societate.

        In realitate, acest mod de comportament profesional, impotriva unor practici, uzante  cinstite dovedeste ca paratii au urmarit concret, efectiv, activ, elaborat, in baza unei organizari bine puse la punct, dezorganizarea reclamantei, captarea tuturor pilotilor de nave maritime pe Dunare angajati si majorarea cotei de piata la 100% a acestui serviciu public prin mijloace dolosive de competitie neloiala .

          Faptul ca prev. art. 4 din Legea nr. 11/1991 privind concurenta neloiala au fost abrogate nu inseamna ca nu mai exista nici un fel de raspundere din acest punct de vedere. Dimpotriva, legiuitorul a inteles sa abroge prevederile art. 4 ce ar fi constituit o contraventie, adica o forma de raspundere contraventionala, fara insa sa se fi eliminat raspunderea civila pentru asemenea fapte. Cuprinsul prev. art. 1, 11 din Legea nr. 11/1991 este edificator, fiind largita sfera faptelor  pentru care partea vatamata are un drept de actiune judiciara directa impotriva tuturor celor care comit asemenea fapte.

           Apelanta a sustinut ca intelegerea pusa in aplicare de cele doua parti, angajat si angajator, a denaturat concurenta in cadrul procedurii de prestare a serviciului fata de ... implicit si a diminuat elementul de incertitudine cu privire la comportamentul  concurential al fiecaruia, elementul de independenta a fiecarei societati fiind eliminat, prin angajarea personalului „cheie” la firma concurenta, respectiv  aducerea in stare de imposibilitate de prestare a obligatiilor contractuale asumate de cealalta firma.

           Asemenea   comportamente   reprezinta  incalcari prin  obiect  ale prevederilor concurentiale chiar si in situatia in care intelegerea anticoncurentiala nu a fost realizata la nivelul intreprinderii parate, sau in situatia in care la intelegerea anticoncurentiala a conlucrat un numar redus din numarul total al salariatilor reclamantei, contrar celor retinute prin sentinta atacata.      

         S-a aratat ca angajarea unor persoane specializate de pe piata libera trebuie sa reprezinte rezultatul  unor pluralitati de manifestari independente de vointa. Pretinsele tensiuni retinute prin raspunsurile de interogatorii sunt expresia unui comportament disimulat, tot asa cum intimatii cunoscand rezultatele faptelor, a consecintelor vatamatoare, precum si a posibilitatii de a fi trasi la raspundere au preconstituit diverse materiale, nici una din ele certificata, pretinsa plangere adresata ITM nefiind urmata de niciun alt demers, tot asa cum nici autoritatea de munca nu a dispus sanctiuni pentru pretinsele nemultumiri ale salariatilor. Elementul de salarizare nu  poate desemna un mod de santajare a angajatorului in scopul parasirii intempestive a locului de munca si migrarea imediata la firma concurenta ce se pretindea ca ofera un salariu majorat numai in masura in care competitorul apelant disparea de pe piata si acest lucru ar fi condus la majorarea veniturilor primite de la autoritatea contractanta, ... Demisia in sine ca act de vointa unilateral formulata intempestiv si in bloc de personalul cheie este un element major de presiune pe o asemenea piata, fiind un semnal ca a existat anterior o coordonare, o organizare la nivelul angajatilor pentru a migra in bloc la firma concurenta sau pentru a santaja angajatorul in vederea dezorganizarii, fapt ce reprezinta el insusi o activitate neloiala, urmata de angajarea la un competitor ceea ce determina participarea la o actiune de concurenta neloiala. Din cele retinute eronat de instanta de fond reiese ca in realitate speta prezinta doua aspecte, unul de dezorganizare prin falsificarea presiunii concurentiale la nivelul unitatii angajatoare, santajarea angajatorului cu demisia in bloc pentru a se asigura succesul unei majorari salariale artificiale, nejustificate si nemeritate combinat cu actiunea de concurenta neloiala de migrare in bloc la o firma concurenta ce nu avea nevoie in mod necesar de personal suplimentar, un asemenea surplus de personal nefiind justificat prin majorarea cotei de piata decat daca ar fi fost eliminat concurentul apelant. Faptul ca eliminarea firmei apelante de pe piata nu a avut loc efectiv nu inseamna ca nu a existat o asemenea intentie ce este sanctionata de lege si trebuie indemnizata corespunzator de catre instanta de control judiciar.

        In masura in care ele reprezinta insa rezultatul unei intelegeri, acestea au aptitudinea de induce in eroare autoritatea publica contractanta, ..., asupra naturii, intinderii, scopului si intensitatii concurentei. O astfel de inducere in eroare, precum si scaderea intensitatii presiunii concurentiale, ce ar trebui sa se manifeste intre intreprinderi independente, are aptitudinea de a limita concurenta.

       In cazul dedus judecatii, instanta trebuie sa tina cont de numeroasa practica la nivel european in ceea ce priveste concurenta neloiala, deciziile Curtii Europene de Justitie, diverse comunicari ale Comisiei Europene.

        Asadar, conform practicii comunitare pentru ca un acord sa aiba aptitudinea de a limita concurenta este suficienta vocatia acestuia de a falsifica structura pietei si concurenta ca atare.  Prin urmare, intelegerea analizata, prin reducerea artificiala a intensitatii concurentiale ce ar fi trebuit sa se manifeste intre intreprinderi independente, intra sub interdictia art. 1 din  Legea nr. 11/1991 privind concurenta neloiala.

         In conformitate cu art. 3 alin. (1) din Regulamentul (CE) 1/2003 de aplicare a normelor de concurenta stabilite la articolele 81 si 82 din Tratat, in prezent articolele 101 si 102 din TFUE, autoritatile responsabile in domeniul concurentei si tribunalele statelor membre trebuie sa aplice articolul 101 din TFUE acordurilor, deciziilor asociatiilor de intreprinderi sau practicilor care pot afecta comertul dintre statele membre in sensul acestei dispozitii, atunci cand aplica legislatia nationala privind concurenta acestor acorduri, decizii sau practici concertate. Din textul articolelor 101 si 102 din TFUE si jurisprudenta instantelor comunitare rezulta ca in aplicarea criteriului efectului asupra comertului, trebuie luate in considerare trei elemente: a) Conceptul de „comert intre statele membre”; b) Notiunea de „poate afecta”; c) Conceptul de „caracter apreciabil”.

           S-a sustinut ca in speta sunt indeplinite cerintele de aplicare a art. 101 alin. 1 TFUE, adica cele trei conditii cumulative reglementate de Comunicarea Comisiei Europene referitoare la orientarile privind conceptul de efect asupra comertului si anume: conceptul de „comert intre statele membre”, conceptul de „poate sa afecteze” si conceptul de „caracter semnificativ”.

           Cat priveste conceptul de efect asupra „comertului intre statele membre”, instanta trebuie sa retina ca piata relevanta afectata in cauza este piata serviciului pilotajul navelor maritime in porturile maritime romanesti, europene, respectiv piata relevanta geografica este o piata regionala, Marea Neagra, sectorul european.

           Potrivit pct. 22 al Comunicarii Comisiei Europene, aplicarea criteriului efectului asupra comertului este independenta de definitia pietelor geografice relevante, comertul intre statele membre putand fi afectat si in cazurile in care piata relevanta este nationala sau subnationala.

             A solicitat a se considera rezonabile aprecierile reclamantei, avand in vedere ca indeplinirea primelor doua conditii pentru aplicarea art. 101 alin. 1 TFUE nu presupune sa aiba loc afectarea efectiva a comertului intre statele membre (spre nedovedirea unei astfel de afectari afective mergand criticile paratilor), ci presupune numai existenta potentialului de a afecta comertul dintre statele membre, potential argumentat de catre reclamanta.

           In sustinerea cererii a fost invocata practica europeana: Cauzele Dresdner Bank AG si altii v.Comisia, parag. 62 si 63; cauza C-407/08P, Knauf ; KG v. Comisia Europeana parag. 47; cauza C-407/08P, parag. 48; cazurile 48/69 ICI c.Comisia, Hotararea din 14 iulie 1972, ECR 619 parag. 68; cazurile T-141/94, Thyssen v.Comisia, Hotararea din data de 11 martie 1999, ECR 11-347, parag. 175; cazul T-311/94, Eendracht v..Comisia, Hotararea din 14 mai 1998, ECR II -1134, parag. 201; cazurile conexate T-25/95 etc., Cimenteries CBR si altii v.Comisia, Hotararea din 15 martie 2000, ECT II-491, part, cazul T-56/99, Marlines v.Comisia, Hotararea din 11 decembrie 2003, ECR II-5225, parag. 28, cazul T-38/02, Danone v.Comisia, Hotararea din 25 octombrie 2006, ECR II-4426 parag. 218.

           De asemenea, au fost invocate prevederile Directivei (UE) 2016/943 a Parlamentului European si a Consiliului din 8 iunie 2016 privind protectia know-how-ului si a informatiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) impotriva dobandirii, utilizarii si divulgarii ilegale in sensul incadrarii faptelor paratilor ca fiind circumscrise prev. art. 2.

           In cadrul prezentei cereri, s-a apreciat ca sunt aplicabile prev. art. 4 alin. 2 lit. a, b din Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European si a Consiliului din 8 iunie 2016 privind protectia know-how-ului si a informatiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) impotriva dobandirii, utilizarii si divulgarii ilegale:

     „Dobandirea unui secret comercial fara consimtamantul   detinatorului secretului comercial este considerata ilegala ori de cate ori este efectuata prin:

(a) accesul  neautorizat,  insusirea  sau  copierea oricaror documente, fisiere electronice care se afla in mod legal sub controlul detinatorului secretului comercial si care contin secretul comercial sau din care poate fi dedus secretul comercial;

(b) orice alt comportament care, in circumstantele date, contravine practicilor comerciale loiale.

            S-a aratat ca din elementele de fapt ale cererii rezulta ca parata persoana juridica si-a insusit datele de contact ale pilotilor de nave maritime pe care i-a contactat permanent in vederea captarii - migrarii catre firma .. si dezorganizarii firmei apelante pentru ca ulterior sa solicite Administratia Fluviala a Dunarii de Jos eliminarea de pe piata a firmei apelante prin rezilierea contractului, acapararea integrala a pietii, majorarea cotei la monopol, adica 100%.

            S-a sustinut ca deoarece caracterul continuu al concurentei neloiale practicate de parati este demonstrat evident cu inscrisuri emise de institutii publice, raspunsuri la interogatoriu, reclamanta are un drept legitim de a promova prezenta cerere prin care solicita incetarea acestor activitati, precum si interzicerea lor, pagubele patrimoniale si morale ale apelantei fiind majorate zilnic, patrimoniul paratilor se mareste, in timp ce corelativ patrimoniul reclamantei scade.

          Masurile, procedurile si daunele solicitate prin prezenta cerere sunt corecte si echitabile;

nu presupun o complexitate sau costuri inutile, termene nerezonabile sau intarzieri nejustificate; si

sunt eficace  si au un efect disuasiv.

          S-a aratat ca actele si faptele paratilor sunt contrare uzantelor cinstite in activitatea profesionala, sunt contrare principiului general al bunei credinte in desfasurarea activitatilor profesionale, fiind de natura sa lezeze drepturile si interesele legitime ale apelantei prin dezorganizare de catre firma parata aflata in competitie orizontala ce si-a majorat cota de piata prin acaparare incorecta.      

           S-a sustinut ca din  inscrisurile depuse reiese in mod indubitabil ca paratii salariati aveau acces la secretele comerciale ale firmei, datele de contact ale celorlalti salariati, piloti de nave maritime, alt personal specializat, datele navelor maritime pe care le pilotau, cele ale agentilor, iar ulterior au utilizat informatiile la care avusesera acces in scopul dezorganizarii apelantei prin incercarile de a atrage personalul cheie - esential si fundamental pentru desfasurarea in bune conditii a raporturilor juridice cu tertii prin migrare intempestiva la parata ...

        S-a mai aratat ca Directiva UE nr. 2016/943 a Parlamentului European si a Consiliului din 8 iunie 2016 privind protectia know-how-ului si a informatiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) impotriva dobandirii, utilizarii si divulgarii ilegale, are o data de aplicare ulterioara intrarii in vigoare, si presupune masuri nationale de implementare. Prin urmare, i se aplica si obligatia de abtinere „standstill” cu privire la acte sau masuri care ar putea face aplicarea directivei mai dificila sau imposibila.

         S-a aratat ca directivele sunt direct aplicabile din momentul notificarii catre statul membru si fac parte din legislatia nationala inca inainte de expirarea termenului de transpunere.

          Aplicand aceasta teorie la Directiva UE nr. 2016/943 privind protectia know-how-ului si a informatiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) impotriva dobandirii, utilizarii si divulgarii ilegale se ajunge la concluzia ca prevederile acesteia dau nastere la obligatii in sarcina autoritatilor statale, justitia nationala fiind obligata sa le aplice direct si in intregime, dar cu posibilitatea de a aplica legea procedurala nationala, in lipsa masurilor de transpunere la nivel local.

         Principiul efectului direct permite persoanelor interesate sa invoce in mod direct o prevedere europeana in fata unei instante nationale sau europene.

         In dovedirea cererii s-a solicitat proba cu inscrisuri, proba testimoniala cu martorul ..., pilot de nave maritime, in vederea combaterii sustinerilor la interogatoriu formulate de intimati si proba cu expertiza tehnica contabila cu urmatoarele obiective: sa se determine ce sume de bani a incasat parata persoana juridica de la ..., de la data de 22.08.2016 pana la data incetarii contractului cu autoritatea contractanta; sa se determine ce sume de bani au incasat paratii persoane fizice, fiecare in parte, de la angajator incepand cu data de 22.08.2016 pana la incetarea contractelor de munca cu angajatorul intimat; orice alte probe utile si necesare cauzei a caror administrare va reiesi din dezbateri.

         In drept, au fost invocate prevederile disp. art. 1, 1 ind. 1,2,3,7 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, art. 101 din TFUE, precum si Directiva UE nr. 2016/943 a Parlamentului European si a Consiliului din 8 iunie 2016 privind protectia know-how-ului si a informatiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) impotriva dobandirii, utilizarii si divulgarii ilegale, in special prevederile art. 4, 6, 7, 9, 14 – daune interese.

            Pe cale de consecinta, s-a solicitat admiterea apelului, anularea sentintei civile nr. 282/20.12.2018 si trimiterea cauzei la instanta competenta teritorial, functional, in subsidiar schimbarea in tot a sentintei civile nr. 282/20.12.2018 pronuntata in dosarul nr. 1548/121/2017 aflat pe rolul Tribunalului Galati, sectia a II-a civila, in sensul admiterii cererii asa cum a fost formulata, precum si obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecata.

         Paratii ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ... si ... au depus la dosarul cauzei intampinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantei la cheltuieli de judecata, aratand urmatoarele:

         Un prim motiv de apel, invocat de apelanta, este exceptia necompetentei materiale, functionale si teritoriale a Tribunalului Galati, motivata in principal de faptul ca raporturile juridice (raporturi juridice de munca), dintre parati si apelanta, sunt cele care ar determina competenta materiala in speta.

        S-a aratat ca prin actiunea introductiva apelanta si-a intemeiat actiunea in primul rand pe dispozitiile Legii nr. 11/1991 republicata privind concurenta neloiala, stabilind cadrul procesual atat prin chemarea in judecata a fostului angajator intimata ..., cat si prin solicitarea de angajare a raspunderii delictuale in temeiul Legii nr. 11/1991.

        S-a mai aratat ca analizand motivarea actiunii introductive, este evident faptul ca apelanta a sesizat instanta de judecata cu solutionarea unei actiuni in raspundere civila delictuala, intemeiata pe savarsirea unei presupuse fapte de concurenta neloiala, iar nu cu o actiune in raspundere contractuala de dreptul muncii. Se solicita verificarea unor fapte imputabile atat intimatilor cat si intimatei ..., care ar fi putut fi activitati prohibite de Legea nr. 11/1991, solicitand antrenarea raspunderii civile in baza prevederilor art. 1 ind. 1, 2, 3 si 7 din lege, iar nu in temeiul unor obligatii ce decurg din raporturi juridice de munca, astfel ca nu sunt aplicabile prevederile art. 254 din Codul Muncii.

        Din insasi dispozitiile art. 254 din Codul Muncii rezulta ca pentru a fi antrenata raspunderea patrimoniala a salariatilor ar trebui ca fapta ilicita sa fie in legatura cu munca acestora, si nu sa fie fapte de conduita exterioare obligatiilor asumate prin contractele de munca. Atat timp cat faptele invocate nu incalca clauzele contractelor de munca, legislatia muncii, acestea nu pot face obiectul unui litigiu de munca, nefiind aplicabile dispozitiile art. 266 din Codul Muncii, privind jurisdictia muncii, cererea de antrenare a raspunderii civile delictuale neavand ca izvor o obligatie contractuala dintr-un contract de munca, iar prezentul conflict nu poate fi un conflict de munca de natura celui definit de dispozitiile art. 231 din Codul Muncii.

         De altfel indisolubil legat de antrenarea raspunderii patrimoniale a paratilor este si antrenarea raspunderii civile delictuale a intimatei ..., dupa cum se solicita de apelanta prin cererea de chemare in judecata, intimata care este evident ca nu a avut un raport juridic reglementat de legislatia muncii cu apelanta, aspect care face sa nu fie incidente dispozitiile privind litigiile de munca.

          Faptul ca, potrivit argumentelor invocate in cuprinsul actiunii introductive, paratii au avut pana in luna septembrie 2016 calitatea de salariati ai apelantei, nu este de natura a atrage incidenta dispozitiilor art. 254 din Codul Muncii, in conditiile in care se invoca in mod expres prevederile Legii nr. 11/1991, iar angajarea raspunderii acestora este intemeiata, este ceruta, nu pentru nerespectarea unor obligatii asumate prin contracte de munca ci pentru fapte (actiuni) ce exced obligatiilor de serviciu.

         In concluzie, prin faptul ca apelanta si-a intemeiat actiunea pe incalcarea dispozitiilor Legii nr. 11/1991, invocand fapte ce exced obligatiilor izvorate din contractele de munca existente la un anumit moment intre parati si apelanta, precum si prin faptul ca a chemat in judecata in solidar si intimata ..., ca si subiect al unui act de concurenta neloiala, caracterizeaza natura juridica a prezentei cauze ca fiind un litigiu cu profesionisti si nu un litigiu de munca.

        Fata de cele aratate, s-a solicitat respingerea exceptiei necompetentei materiale si functionale invocate, precum si a necompetentei teritoriale a Tribunalului Galati avand in vedere ca in speta sunt incidente dispozitiile art. 7 din Legea nr. 11/1991.

        Actiunile izvorand dintr-un act de concurenta neloiala sunt de competenta tribunalului locului savarsirii faptei sau in a carui raza teritoriala se gaseste sediul paratului sau inculpatului.

          S-a aratat ca din sustinerile apelantei, asa zisa fapta de concurenta neloiala a fost savarsita pe raza Dunarii maritime (in circumscriptia Tribunalului Tulcea sau Galati) si in niciun caz nu se poate pune problema existentei unui asa zis act de concurenta neloiala in circumscriptia Tribunalului Constanta, avand in vedere ca sustinerile apelantei sunt cu privire la executarea unor contracte de punere la dispozitie a pilotilor maritimi, catre ..., pentru servicii de pilotaj pe sectorul de Dunare maritima intre rada portului Sulina si portul comercial Braila (km 175).

         Referitor la legislatia aplicabila, cu privire in principal la invocarea de catre apelanta a legislatiei europene incidente, s-a aratat ca pentru prima data apelanta a indicat ca si temei de drept dispozitiile in materie de drept concurential, reglementate de legislatia europeana abia prin precizarile din 09.05.2018, pana la acel moment nefacandu-se nici o referire la dispozitiile Directivei UE nr. 2016/943 sau la prevederile art. 101 si 102 din TFUE, motivatia instantei de la paragraful 8 pagina 6 din sentinta civila nr. 282/20.12.2018 fiind corecta, prin a aprecia aceste considerente (expuse pe larg prin concluziile orale si scrise de la ultimul termen de judecata).

          S-a aratat ca, in mod corect a apreciat instanta de fond ca prevederile art. 101 si 102 din TFUE se refera la faptele si activitatile („practici concertate care pot afecta comertul” cum le denumeste apelanta) ale intreprinderilor si nu ale persoanelor fizice.

         Din interpretarea acestor prevederi rezulta clar ca actele si faptele prohibite, de concurenta neloiala, la care se face referire, privesc in mod exclusiv intreprinderile sau asocierile de intreprinderi si in nici un caz activitatile persoanelor fizice. S-a aratat ca de altfel, paratii nu pot avea calitatea ceruta de dispozitiile art. 102 din TFUE, interpretarea acestei dispozitii fiind clar limitativa, cu trimitere expresa la intreprinderi cu pozitie dominanta pe piata, ceea ce exclude in mod evident calitatea de subiect activ al unei astfel de practici al unei persoane fizice.

        S-a mai aratat ca prin concluziile formulate la fond apelanta a afirmat ca din jurisprudenta CE se desprinde ideea ca referitor la persoana fizica aceasta ar putea fi subiectul unei fapte de concurenta neloiala prin neadaptarea comportamentului sau, dar numai in cazul in care aceasta face parte dintr-un grup specializat, ce constituie personal cheie, iar fapta sa (conduita sa), „sa reprezinte o incalcare a unei norme de comportament loial fata de angajator si sa nu aiba o justificare temeinica reala, concreta si efectiva” (pag. 3 ultimul aliniat din Incheierea din 12.11.2018).

         S-a aratat ca, dincolo de exprimarea exhaustiva a apelantei, se desprinde ideea, in acceptiunea apelantei, ca persoana fizica pentru a raspunde pentru o fapta de concurenta neloiala, trebuie sa fie un subiect calificat, cu o anumita calitate in cadrul angajatorului sau daca se raporteaza la dispozitiile Legii nr. 11/1991 in cadrul unei firme concurente. Prin referirea la comportament loial fata de angajator se face trimitere in mod clar la reglementarea nationala a raporturilor dintre persoana fizica si subiectul pasiv al unei fapte de concurenta neloiala, astfel ca analizarea situatiei din prezenta speta nu poate fi facuta decat prin interpretarea normei nationale (Legea nr. 11/1991) cu aplicarea legislatiei europene in masura in care acestea nu au fost transpuse in legislatia nationala.

        Pe fond s-a aratat ca  intr-un mod inform apelanta, ca si in fata instantei de fond, nu indica in mod clar care sunt faptele de concurenta neloiala pe care fostii ei angajati le-ar fi savarsit.

        S-a aratat ca, din redactarea atat a cererii introductive cat si a apelului (atat cat se poate identifica in lipsa unor precizari exacte) s-ar putea retine ca actele de concurenta neloiala, savarsite, individual sau colectiv, ar fi comunicarea/raspandirea de informatii care nu corespund realitatii (art. 2 al. 2 lit. a din Legea nr. 11/1991) despre activitatea apelantei de natura sa ii lezeze interesele (prin cererea de chemare in judecata), deturnarea clientelei prin folosirea unor secrete comerciale (art. 2 al. 2 lit. b din Legea nr. 11/1991) sau eventuale practici comerciale care contravin uzantelor cinstite sau bunei credinte (art. 2 al. 2 lit. c din Legea nr. 11/1991).

         S-a aratat ca in lipsa unui exemplu clar de informatie nereala raspandita/comunicata de catre intimati in privinta apelantei, actiune prin care au fost afectate interesele acesteia, este evident o afirmatie nefondata, neputand fi imputate acestora astfel de actiuni pur imaginare.

         S-a mai aratat ca prin probatoriul administrat nu s-a dovedit, si nici macar nu s-a precizat cumva, ca a existat o astfel de actiune din partea acestora, de raspandire de informatii false cu privire la apelanta.

        In privinta unui presupus acces la secretele comerciale ale reclamantei, ci utilizarea respectivelor secrete in scopul dezorganizarii sau a deturnarii clientelei, aceasta este o sustinere nefondata intocmai ca si celelalte sustineri ale reclamantei.

        S-a mai aratat ca potrivit art. 11 lit. b din Legea nr.11/1991 „constituie secret comercial informatia care, in totalitate sau in conexarea exacta a elementelor acesteia, nu este in general cunoscuta sau nu este usor accesibila persoanelor din mediul care se ocupa in mod obisnuit cu acest gen de informatii si care dobandeste o valoare comerciala prin faptul ca este secreta, iar detinatorul a luat masuri rezonabile, tinand seama de circumstante, pentru a fi mentinuta in regim de secret, protectia secretului comercial opereaza atata timp cat conditiile enuntate anterior sunt indeplinite”.

        S-a sustinut ca apelanta nu precizeaza in mod clar si fara echivoc care au fost informatiile secrete sustrase si utilizate, modalitatea concreta in care acestea au fost utilizate si rezultatul prejudiciabil pentru aceasta ca o consecinta directa a acestei utilizari neautorizate.

         Intimatii au aratat ca nu au avut niciun fel de acces la informatii care ar putea fi incadrate in sfera secretelor comerciale.

         In general, informatiile sensibile din cadrul unei societati sunt calificate drept secrete de serviciu/informatii clasificate/confidentiale, etc. si etichetate ca atare, ori conditiile de lucru cu astfel de date, stocarea/transmiterea se face restrictionat pe baza unui regulament clar stabilit la nivelul unitatii.

          S-a aratat ca daca apelanta detinea secrete comerciale/date cu caracter confidential, avea posibilitatea asigurarii unui grad de protectie adecvat pentru astfel de informatii, existand de asemenea si posibilitatea de introducere chiar in CIM a unei clauze de confidentialitate, potrivit disp. art. 20 alin. 2 fit. d din Codul Muncii, in care sa se detalieze tipul de informatii confidentiale si modalitatea concreta de lucru cu astfel de informatii. Chiar Directiva UE nr. 2016/943 reglementeaza astfel de aspect privind catalogarea unei informatii ca secret comercial, protectia acestor informatii secrete si conditioneaza considerarea unei informatii secret comercial ca fiind divulgata ilegal de incalcarea unei obligatii contractuale (art. 4 al. 3 lit. b si c din directiva).

         Referitor la asa zisa deturnare a clientelei, s-a aratat ca in speta unicul client, al serviciului de pilotaj furnizat de apelanta era ..., iar in perioada urmatoare demisiei acestora apelanta a continuat sa presteze serviciile de pilotaj.

        In lipsa unei indicari clare cu privire la care secrete comerciale la care au avut acces si pe care le-ar fi divulgat catre noul angajator, au apreciat ca nu exista o asa zisa fapta de concurenta neloiala, de natura celei definite de art. 2 al. 2 lit. b din Legea nr. 11/1991.

        S-a aratat ca se fac trimiteri de catre apelanta la dispozitiile Directivei UE nr. 2016/943 privind protectia know-how-ului, fara insa a se indica in concret in ce consta acest know-how. Prin prisma activitatii desfasurate de intimati, indiferent de angajator, ca si piloti aveau pregatirea si accesul la unele informatii fara de care nu isi puteau desfasura activitatea. Pilotajul pe Dunarea Maritima presupune pe langa o pregatire profesionala privind manevrarea unor nave maritime si cunoasterea traseelor navigabile, aceste ultime informatii fiind accesibile tuturor pilotilor, nu numai celor angajati de apelanta, aceste informatii fiind furnizate de autoritatile ce administreaza Dunarea Maritima si nu de angajator, neputand fi secrete comerciale sau elemente de know-how. Orice alte informatii privind practicile de navigatie sau de conduita in relatiile cu alti navigatori sunt reglementate de regulamentele de navigatie si sunt comune tuturor celor ce navigheaza pe Dunarea Maritima.

          S-a aratat ca potrivit dispozitiilor art. 2 din Directiva UE nr. 2016/943 sunt secrete comerciale acele informatii care: nu sunt usor accesibile persoanelor din cercurile care se ocupa de tipul de informatie in cauza; au facut obiectul unor masuri rezonabile de pastrare, luate de persoana care detine in mod legal informatiile respective.

           In speta nici una din informatiile asa zis furnizate (daca au existat) de apelanta nu indeplinesc cele doua conditii enuntate mai sus.

           In concluzie, s-a aratat ca nu au existat secrete comerciale, de care sa fi luat la cunostinta in timpul desfasurarii activitatii in cadrul apelantei, si nici nu au existat practici de natura comerciala proprii apelantei care sa se fi circumscris notiunii de know-how.

           Intimatii au mai aratat ca nu se explica in niciun mod care ar fi acele practici comerciale contrare uzantelor sau bunei credinte, pe care le-ar fi folosit; daca simplul fapt ca au demisionat, chiar mai multi in aceeasi perioada, ar fi o astfel de practica in opinia apelantei, au aratat ca era dreptul acestora garantat prin art. 41 al. 1 din Constitutie sau art. 3 al. 2 din Codul Muncii, de a-si alege locul de munca. Mai mult chiar dispozitiile Directivei UE nr. 2016/943, respectiv punctele 13 si 34 din Preambul si art. 1 al. 3, impun ca acest act de legislatie europeana sa nu constituie o limitare a liberei circulatii si mobilitatii lucratorilor (Directiva UE 2006/123), sau o incalcare a drepturilor fondamentale (libertatea de a alege o ocupatie si dreptul la munca - art. 15 din Carta drepturilor fundamentale a UE).

           S-a sustinut ca nu au existat acte si fapte ale acestora care sa fie catalogate ca fiind practici comerciale contrare uzantelor sau bunei credinte si astfel sa fi savarsit un act de concurenta neloiala.

           Au sustinut ca motivele pentru care au ales sa demisioneze au fost conditiile de munca, neacordarea tuturor drepturilor salariale si de alta natura pe care apelanta si le-a asumat prin contractele de munca. In acest sens au depus la instanta de fond dovezi cu privire la sesizarile facute catre ITM ... (de catre intimatul ... si de catre ...), dovezi privind nerespectarea drepturilor acestora (raspunsul ITM ... privind neacordarea concediului de odihna sau neplata acestuia), dovezi privind conditiile de cazare la Sulina sau neacordarea de echipament necesar bunei desfasurari a activitatii de piloti.

          Au mai aratat ca nu se dovedeste in niciun mod ca demisia ar fi fost determinata de contactele cu reprezentantii intimatei ... sau ca unii dintre intimati ar fi facut prozelitism in favoarea angajarii la aceasta firma, care in definitiv era unica alternativa de a lucra ca si piloti pe Dunare, apelanta si intimata fiind singurele societati care asigurau servicii de pilotaj pe Dunarea Maritima.

            Mai mult, nu toti au demisionat in acelasi timp, intimatii ... si ..., au demisionat cu aproximativ o luna anterior celorlalti, angajarea la intimata ... nefiind prima lor optiune de angajare, mai ales pentru faptul ca acestia erau piloti si de Marea Neagra spre deosebire de ceilalti.

           S-a aratat ca instanta de fond, in mod corect retine ca nu a existat un tipar comportamental pentru toti intimatii, coroborand afirmatiile acestora din interogatorii cu inscrisurile depuse de parti, din care rezulta ca demisiile intimatilor si-au produs efectele in momente diferite, doar o parte incetand in acelasi timp raporturile de munca, ca rezultat al faptului ca o parte din intimati au trimis prin fax demisiile sau le-au comunicat la Tulcea la dispecerat unde au stat o perioada, si nu au fost transmise imediat (inregistrate la angajator).

         Dintre intimati doar 2 (... si ...), ambii pensionari, care lucrau cu contract de munca pe perioada determinata (lui ... chiar ii incetase contractul de munca la inceputul lunii septembrie 2016), au fost singurii care au purtat discutii anterior demisiei cu reprezentantii intimatei ..., dar acestia au facut-o si pe fondul faptului ca in trecut fie lucrasera pentru aceasta societate, fie facusera parte din actionariatul acestei societati.

       In cazul intimatului ..., s-a aratat ca acesta nici nu a lucrat practic pentru intimata ..., in perioada imediat urmatoare demisiei, ci dupa cateva luni, acesta avand si un alt loc de munca. Iar ... s-a angajat la intimata ... dupa ceva timp de la momentul demisiei si nu imediat.

        S-a mai aratat faptul ca desi o parte dintre intimati se cunosteau de ceva timp, fiind putini in bransa, circa 50 de piloti, unii dintre acestia nu s-au intalnit decat foarte rar, uneori la plecarea la manevra sau la preluarea unor vase din diverse porturi, daca plecau in acelasi timp, fiind domiciliati in 4 orase diferite (Sulina, Tulcea, Galati si Braila); foarte rar au reusit sa discute cu totii despre o anumita problema, dovada fiind si faptul ca in iarna anului 2016 cand au incercat sa poarte un dialog cu conducerea apelantei, despre conditiile de munca, foarte greu au reusit sa semneze o petitie comuna, unii fiind trecuti pe acea petitie dar nu au apucat sa semneze.

         In concluzie, s-a aratat ca nu exista nicio dovada ca ar fi savarsit o fapta ilicita, cauzatoare de prejudicii pentru reclamanta, practic neexistand in speta o fapta ilicita, intimatii manifestand buna credinta si exercitandu-si corect drepturile legale.

         In dovedirea celor mai sus aratate, s-a solicitat proba cu inscrisurile administrate in fata instantei de fond si proba testimoniala cu martorul ... pe care 1-au propus si in judecarea fondului, teza probatorie fiind aceea de a arata care au fost motivele reale ale demisiei.

          Apelanta ... a depus la dosarul cauzei raspuns la intampinare, solicitand respingerea tuturor apararilor formulate de parati prin intampinare, ca nefondate, sustinand urmatoarele:

       In fapt, intimatii considera ca instanta specializata in litigii cu profesionisti ar fi competenta sa solutioneze cauza raportat la prevederile speciale invocate de apelanta reclamanta, anume art.1, 1 ind. 1, 2, 3, 7 din Legea nr. 11/1991 privind concurenta neloiala, prevederile art.254 din Codul Muncii fiind subsidiare.

        In realitate, prevederile Legii nr. 11/1991 privind concurenta neloiala instituie o norma speciala derogatorie de la dreptul comun si stabilesc competenta in favoarea tribunalului fara sa indice alte detalii.

          Pe de alta parte, prevederile art. 266 din Codul Muncii instituie norme speciale de solutionare a unor asemenea litigii, competenta de judecata fiind tot a instantei tribunalului in fond.

         Apelanta apreciaza ca raportul juridic dedus judecatii deriva nemijlocit din contractul individual de munca, ceea ce atrage competenta speciala a instantei specializate - complet litigii de munca, Sectia I civila, nefiind un raport juridic specific cu profesionisti.

         Arata ca, instanta de control judiciar este obligata sa respecte dispozitiile Deciziei nr. 18/2016 din 17.10.2016 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Completul competent sa judece recursul in interesul legii, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 237 din 6.04.2017.

         A mai sustinut apelanta ca a aratat  in cererea introductiva, dar si ulterior in apel, faptul ca salariatii raspund in temeiul contractului individual de munca, nefiind vorba in speta de o raspundere civila delictuala ci una specializata de dreptul european al concurentei, coroborata cu norme specifice dreptului european al muncii, dispozitiile Codului Civil fiind exclusiv subsidiare.

          Raspunderea salariatilor nu excede dispozitiilor speciale ale dreptului muncii, dimpotriva, se afla in fata cazului clasic de dezorganizare a firmei angajatoare prin demisii tip cascada, abil organizate, pentru a determina incapacitatea firmei angajatoare de a mai presta un serviciu contractat catre un tert coroborat cu majorarea cotei de piata unui alt angajator concurent unde       s-au angajat intimatii parati.

         A aratat ca toate faptele imputate salariatilor, evident persoane fizice, sunt incalcarea obligatiei de fidelitate fata de angajator pe durata contractului de munca, abtinerea de la acte de dezorganizare, caz in care instanta competenta trebuie sa fie in opinia apelantei cea specializata.

         A aratat ca fata de sustinerile intimatilor referitor la competenta teritoriala, acestea sunt contradictorii din moment ce unii dintre parati au domicilii situate pe raza a doua Curti de Apel diferite, Constanta si Galati, se constata ca unii domiciliaza in Tulcea, altii in Braila ceea ce atrage competenta a trei instante diferite, Tribunalele Tulcea, Braila, Galati ar fi deopotriva competente deoarece actele de concurenta neloiala au fost savarsite pe Dunarea Maritima, de la Sulina la Galati; intimatii nu ofera nicio opinie asupra acestui aspect.

        A mai aratat ca pozitia procesuala a intimatilor este contradictorie in cazul legislatiei aplicabile, sustinerile acestora fiind о copie a considerentelor instantei, fara a formula critici asupra motivelor de nelegalitate/netemeinicie formulate de apelanta.

        Pe fondul cauzei, a sustinut ca a aratat atat prin cererea introductiva, dar si in cererea de apel faptele savarsite de intimatii parati persoane fizice in mod foarte clar.

        Informatiile raspandite de intimati au fost cele referitoare la incapacitatea de a efectua prestatiile contractuale fata de titularul serviciului public, ... rezilierea contractului incheiat cu aceasta entitate, atribuirea de informatii nereale asupra conditiilor de munca, desi intimatii cunosteau ca sunt false (fake news), prezentarea angajatorului intr-o pozitie defavorabila, de slabiciune, o imagine negativa in ansamblu.

        A aratat ca informatiile privind datele pilotilor de nave maritime sunt secrete de tip comercial, ele ar trebui sa nu fie publice, tot asa cum acestia nu ar trebui sa comunice datele unor firme terte in vederea captarii prin promisiuni in vederea dezorganizarii, corelativ presiunile exercitate de noul angajator catre titularul serviciului, ... pentru rezilierea contractului apelantei, majorarea in conditii neloiale de captare a personalului a cotei de piata prin utilizarea angajatilor in vederea dezorganizarii.

       Apelanta a aratat ca nu poate restrictiona libera circulatie a personalului, a dobandirii de informatii specializate - know-how, atribut specific tuturor pilotilor de nave maritime, dar pentru a se determina daca este vorba de un caz de concurenta neloiala, de utilizarea abuziva a informatiilor confidentiale trebuie verificata tipicitatea unui asemenea comportament.

        In opinia apelantei aceste conditii sunt indeplinite deoarece migratia intempestiva a pilotilor de nave maritime catre alt angajator pe acelasi post nu a avut о baza concreta, intimatii nu au putut furniza concret motive reale, obiective de a demisiona, ci au indicat toti raspunsuri similare, preconstituite, de dezorganizare a  angajatorului.

         Dezorganizarea unei intreprinderi este dificil de dovedit in fata instantei tocmai datorita mijloacelor oculte utilizate de partile implicate, fiind suficient ca instanta sa-si formeze convingerea prin modul de migrare intempestiv a unui numar semnificativ, a adaptarii comportamentului la ceilalti salariati,  fapte ce denota un grad de organizare.

         A sustinut ca simpla adaptare a comportamentului unui salariat la indemnul altuia determina o forma de organizare, a raspandirii informatiei false ca firma angajatoare nu va mai putea efectua serviciul si trebuie sa se angajeze la firma concurenta ce ar oferi chipurile mai mult, dar cu conditia migrarii totale in vederea rezilierii contractului de prestari cu ... pentru cresterea venitului la firma concurenta.

        A aratat ca o asemenea modalitate de adaptare rezultata din inscrisurile depuse la autoritatea contractanta de unde rezida clar solicitarea firmei concurente de eliminare de pe piata relevanta a apelantei, ce  genereaza suspiciunea de organizare oculta.

          S-a aratat ca, in litigiile de concurenta mijloacele de proba directe sunt reduse, instantele aplicand sanctiuni pe adaptari comportamentale, probe indirecte emise de terti, de tipul autoritatii contractante - ..., tipare ale unor comportamente suspecte, ce nu sunt explicate rezonabil.

            A sustinut ca in drept, cererea se intemeiaza pe: prevederile disp. art. 1, 1 ind. 1, 2, 3,7 din Legea nr. 11/1991 (actualizata) privind combaterea concurentei neloiale; art. 101 din TFUE;

precum si Directiva UE nr. 2016/943 a Parlamentului European si a Consiliului din 8 iunie 2016 privind protectia know-how-ului si a informatiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) impotriva dobandirii, utilizarii si divulgarii ilegale, in special prevederile art. 4,6,7,9,14 – daune interese.

          Pe cale de consecinta, a solicitat admiterea apelului, anularea sentintei civile nr. 282/20.12.2018 si trimiterea cauzei la instala competenta teritorial, functional; in subsidiar, schimbarea in tot a sentintei civile nr. 282/20.12.2018 pronuntata in dosarul nr. 1548/121/2017 aflat pe rolul Tribunalului Galati, Sectia a II-a civila in sensul admiterii cererii asa cum a fost formulata, precum si obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecata.

          Asupra probelor solicitate de parti in apel, Curtea s-a pronuntat prin incheierea din 24.04.2019, admitand in parte probele solicitate de apelanta – respectiv inscrisuri si martorul ... si proba cu martorul ... solicitata de intimati, respingand proba cu expertiza contabila solicitata de apelanta (incheiere dosar apel).

          Apelanta a depus la dosarul cauzei: OUG nr. 25/18.04.2019 si jurisprudenta CJUE (dosar apel).

          Curtea a procedat la audierea martorilor ... si ... (declaratii dosar apel).

           Intimatii au depus la dosarul cauzei concluzii scrise (dosar apel).

           Apelul declarat de reclamanta ... impotriva sentintei civile nr. 282/20.12.2018 si a incheierii de sedinta din 25.10.2017 pronuntate de Tribunalul Galati in dosarul nr. 1548/121/2017 este nefondat.

           Analizand cauza, prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente, Curtea retine urmatoarele:

          Reclamanta ... a investit Tribunalul Constanta – Sectia a II-a civila, la data de 17.11.2016 cu o cerere formulata in contradictoriu cu paratii ... si respectiv, ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ... si ..., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna: incetarea si interzicerea practicilor de concurenta neloiala din partea paratilor de captare-atragere a pilotilor maritimi salariatii reclamantei pentru desfasurarea activitatilor profesionale salariale sau de alta natura in cadrul societatii parate; incetarea si interzicerea practicilor de concurenta neloiala din partea paratilor de denigrare a reclamantei si/sau a serviciilor sale, realizata prin comunicarea ori raspandirea de catre parati de informatii care nu corespund realitatii despre activitatea reclamantei, de natura sa-i lezeze interesele; obligarea paratilor in solidar la recuperarea integrala a prejudiciului patrimonial cauzat reclamantei prin actiunile de concurenta neloiala, din dezorganizarea reclamantei, prin obligarea la plata sumelor de bani obtinute sub orice forma din aceste activitati, evaluate provizoriu la 279.795,76 lei; obligarea paratilor in solidar la recuperarea integrala a prejudiciului nepatrimonial cauzat reclamantei prin actiunile de concurenta neloiala in cuantum provizoriu de  10.000 lei si obligarea paratilor in solidar ca dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti sa suporte cheltuielile de publicare a dispozitivului prezentei hotarari judecatoresti intr-un ziar de larga circulatie, pe pagina de internet a ..., a ..., a ..., cu acordarea cheltuielilor de judecata.

            In drept, reclamanta si-a intemeiat cererea pe disp. art. 1 ind. 1, 2, 3, 7 din Legea nr. 11/1991, art. 1357, 1358, 1359, 1370, 1381, 1382, 1385 si 1386 din Legea nr. 287/2009, art. 254, 255 si 256 din Codul Muncii.

           Prin sentinta civila nr. 526/22.03.2017 pronuntata de Tribunalul Constanta – Sectia a II-a civila in dosarul nr. 7915/118/2016 a fost admisa exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Constanta - Sectia a II-a civila (invocata de parati) si a fost declinata competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Galati – Sectia a II-a civila – litigii cu profesionisti.

            La Tribunalul Galati – Sectia a II-a civila, cauza a fost inregistrata sub nr. 1548/121/2017.

            Apelanta-reclamanta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise solicitand instantei sa se pronunte potrivit art. 131 Cod de procedura civila asupra competentei generale, materiale, teritoriale, solicitand sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu conflict negativ de competenta intre doua instante de acelasi grad de pe raza a doua curti de apel diferite, aratand ca, in cauza, competenta materiala este absolut in favoarea Tribunalului Constanta, conform Codului Muncii si Legii nr. 11/1991, iar in ce priveste competenta functionala – intre sectia I si sectia a II-a – aceasta urmeaza a se stabili conform RIL – respectiv decizia nr. 18/2016 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie (vol. I dosar fond Tribunalul Galati).

           Prin incheierea de sedinta din 25.10.2017 pronuntata in cauza, Tribunalul Galati – Sectia a II-a civila, in baza art. 131 Cod de procedura civila a constatat ca este competent general, material, teritorial si functional sa solutioneze cauza, in raport de temeiurile de drept invocate de reclamanta, retinand, in privinta persoanelor fizice si in conformitate cu Legea nr. 11/1991, avand calitatea de fosti angajati ai reclamantei, pot fi chemate in judecata in baza acestor dispozitii legale; in ceea ce priveste temeiurile din Codul Muncii s-a constatat ca din dezvoltarea motivelor cererii de chemare in judecata, reclamanta nu a formulat critici cu privire la indeplinirea sau neindeplinirea obligatiilor din contractul de munca, ci invocarea acestor temeiuri de drept se refera la incalcarea obligatiei de loialitate fata de societatea angajatoare (incheiere dosar fond).

              In apel, reclamanta arata ca instanta competenta material, functional si teritorial sa solutioneze cauza este un complet specializat de litigii de munca din cadrul Tribunalului Constanta.

               Prin concluziile sustinute in dezbateri, la termenul din 12.06.2019 in ce priveste competenta, apelanta-reclamanta a sustinut ca are alegerea intre trei instante - respectiv dupa domiciliul reclamantei competenta ar apartine Tribunalului Constanta – daca s-ar stabili competenta functionala a sectiei I civila, iar daca s-ar socoti competenta sectia a II-a civila, intre Tribunalul Tulcea, unde domiciliaza o parte dintre parati, Tribunalul Braila, unde domiciliaza alta parte din parati, sau Tribunalul Galati, unde domiciliaza alti parati.

              A sustinut ca, intre aceste trei instante, potrivit regulilor de procedura civila, reclamanta are facultatea imposibil de controlat de a alege instanta competenta si in cazul in care apelanta isi alege competenta, aceasta este la Tribunalul Tulcea.

             Curtea constata ca incheierea de sedinta din 25.10.2017 pronuntata de Tribunalul Galati in cauza, cu privire la stabilirea competentei de solutionare a cauzei este legala si temeinica.

             In motivarea acestei incheieri, Tribunalul Galati – Sectia a II-a civila a retinut ca, in raport de obiectul cauzei si de dispozitiile legale incidente – competenta generala, materiala, teritoriala si functionala de solutionare apartine acestei instante – aspecte deopotriva retinute de Tribunalul Constanta – Sectia a II-a civila prin hotararea de declinare a competentei teritoriale in favoarea Tribunalului Galati.

          Pentru stabilirea competentei de solutionare a cauzei trebuie stabilita natura juridica a acesteia – respectiv litigiu cu profesionisti sau de dreptul muncii.

           In raport de motivele invocate in actiune de catre reclamanta – respectiv fapta ilicita a paratilor persoane fizice constand in dezorganizarea/eliminarea de pe piata a reclamantei avand in vedere modul intempestiv in care au fost depuse demisiile, lipsa unei motivari temeinice a acestora si modalitatea de transmitere, angajarea acestora in cadrul paratei si concentrarea acestora intr-un singur loc – Curtea constata ca reclamanta a sesizat instanta cu solutionarea unei actiuni in raspundere civila delictuala, intemeiata pe invocarea savarsirii de catre parati a unor fapte de concurenta neloiala, si nu cu o actiune in raspundere contractuala de dreptul muncii, in acest sens invocand disp. art. 1 ind. 1, 2, 3 si 7 din Legea nr. 11/1991 si art. 1357 si urmatoarele Cod civil, solicitand astfel antrenarea raspunderii civile delictuale a paratilor si nu angajarea raspunderii contractuale, conform art. 254 Codul Muncii, respectiv nerespectarea unor obligatii asumate prin contractele individuale de munca.

           De altfel, si motivarea cererii este contrara ideii unui litigiu de munca, in cauza invocandu-se existenta unor asa-zise acte de concurenta neloiala, actiuni distincte de raportul de munca.

           Totodata, Curtea retine ca, paratii - persoane fizice, nu au avut impusa prin contractul de munca incheiat cu reclamanta o clauza de neconcurenta, astfel incat, in cazul nerespectarii acesteia, sa poata fi antrenata raspunderea contractuala conform art. 24 Codul muncii.

        Astfel, natura formei de raspundere civila a acestora este una delictuala, de tip special, conform Legii nr. 11/1991, fiind exclusa antrenarea raspunderii conform Codului muncii.

        Cum disp. Legii nr. 11/1991 acestea se completeaza cu dispozitiile Codului civil si Codului de procedura civila, actiunea se intemeiaza pe disp. art. 7 din Legea nr. 11/1991 rap. la art. 1357 si urm. Cod civil, urmand a fi dovedite caracterul ilicit al faptei in sine, prejudiciul suferit, vinovatia fostului angajat si raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.

          Raportul dintre raspunderea civila delictuala si cea contractuala este cel de la general la special, in sensul ca raspunderea delictuala alcatuieste dreptul comun al raspunderii civile; de aceea, daca intr-o situatie data nu sunt indeplinite conditiile raspunderii contractuale, in masura in care s-a produs un fapt ilicit culpabil, opereaza raspunderea delictuala pentru repararea prejudiciului.

             In ceea ce priveste fapta de concurenta neloiala presupus a fi savarsita de parata ... – aceasta in mod evident atrage competenta functionala in prima instanta a sectiei a II-a civila a tribunalului – fiind un litigiu cu profesionisti, conform art. 3 Cod civil.

            In ce priveste competenta teritoriala, prin chemarea in judecata a paratei ... ca si subiect al unui act de concurenta neloiala, in raport de disp. art. 7 din Legea nr. 11/1991, in conformitate cu care actiunile izvorand dintr-un act de concurenta neloiala sunt de competenta tribunalului locului savarsirii faptei sau in a carui raza teritoriala se gaseste sediul paratului sau inculpatului – aceasta apartine Tribunalului Galati, cum corect a retinut aceasta instanta prin incheierea de sedinta apelata.

             Fata de aceasta situatie, sustinerile apelantei in sensul ca instanta de fond nu a motivat incheierea cu privire la competenta teritoriala sunt neintemeiate.

              In raport de considerentele expuse, constatand ca fiind legala si temeinica incheierea de sedinta din 25.10.2017 pronuntata de Tribunalul Galati in cauza, apelul declarat impotriva acesteia urmeaza a fi respins ca nefondat.

               In ceea ce priveste apelul declarat impotriva sentintei civile nr. 282/20.12.2018 pronuntata de Tribunalul Galati in dosarul nr. 1548/121/2017, acesta este nefondat.

              In motivarea cererii de chemare in judecata, faptele de concurenta neloiala reclamate in privinta celor 14 parati persoane fizice au fost indicate de reclamanta astfel: la data de 03.09.2016 toti salariatii reclamantei angajati cu contract individual de munca pe postul de pilot maritim, sectorul de Dunare cuprins intre rada Sulina si km. 175 si-au depus demisia intempestiv prin fax, anuntand angajatorul despre vointa paratilor de a inceta raporturile de munca din initiativa angajatului, demisiile nu au avut o motivare temeinica, s-au angajat toti in aceeasi zi la parata ..., ceea ce denota o organizare vicleana pentru a determina dezorganizarea firmei reclamantei concomitent cu cresterea veniturilor paratei si pierderea suportata de reclamanta; de asemenea, din inscrisurile depuse reiese ca paratii aveau acces la secretele comerciale ale firmei, iar ulterior demisiei acestora, au utilizat informatiile la care au avut acces in scopul dezorganizarii reclamantei.

              In privinta paratei ..., s-a aratat ca aceasta a captat dolosiv angajatii – parati, de coniventa cu acestia, a determinat destabilizarea reclamantei pentru a asigura eliminarea acesteia de pe piata relevanta, practica de concentrare a salariatilor reclamantei la parata ... fiind un atentat la activitatea curenta a reclamantei, un comportament anormal, necinstit, prin care se obtine un avantaj material substantial in patrimoniul paratei ..., imposibil de obtinut in alte conditii.

            S-a aratat ca actele si faptele paratilor sunt contrare uzantelor cinstite in activitatea profesionala – comerciala, sunt contrare principiului general al bunei credinte in desfasurarea activitatilor profesionale-comerciale, fiind de natura sa lezeze drepturile si interesele legitime ale reclamantei prin dezorganizarea produsa, aducerea in situatia de a nu mai putea presta obligatiile contractuale asumate cu ..., potrivit contractului incheiat cu aceasta institutie.

             Din inscrisurile aflate la dosarul cauzei rezulta ca intre reclamanta si paratii persoane fizice au existat neintelegeri legate de conditiile de munca si cazare, de acordare a cheltuielilor de transport si a zilelor de concediu de odihna incepand cu luna ianuarie 2016, in acest sens fiind depusa solicitarea acestora catre reclamanta (vol. I dosar Tribunal Constanta).

            Paratii nu si-au dat demisia toti in aceeasi zi, ... si ... incetand activitatea la reclamanta la 07.09.2016, depunand cererile de demisie la 23.08.2016 si ceilalti depunandu-le la 03.09.2016, incetand activitatea la 18.09.2016- toate demisiile fiind cu preaviz (inscrisuri – vol.II dosar Tribunal Constanta, lista parata ... iulie-octombrie 2016 – vol. I dosar Tribunal Galati).

            Mai mult, odata cu paratii din cauza, au mai demisionat inca doi piloti angajati ai reclamantei – ... si ... (vol. III dosar Tribunal Galati).

             Astfel, lui ... ii inceteaza contractul de munca la 01.10.2016 (in perioada 21-26.09.2016 fiind in concediu de odihna), lui ... la 18.09.2016, acesta din urma fiind reangajat la 18.09.2016 (vol.I dosar Tribunalul Galati), iar lui ... la 18.09.2016.

            In sustinerea celor afirmate in raspunsul la interogatoriu, paratii au depus la dosarul cauzei, adresa nr. 1151/11.10.2016 raspuns ITM ... referitor la sesizarea formulata  (19.05.2016),  planse foto cu apartamentul unde li se asigura cazarea in Sulina, situatia curselor efectuate in 23-25 iunie 2015 port Constanta, raport manevre si voiaje pilot ... (2015-2016) pe Dunarea Maritima si mesaje SMS intre acesta si ... (vol. I dosar Tribunal Galati).

             In raspunsurile la interogatoriu paratii au aratat ca si-au dat demisia datorita neintelegerilor cu conducerea reclamantei referitoare la asigurarea conditiilor de cazare si salariu, nu si-au dat demisia in bloc, nu au fost contactati de parata ..., s-au angajat la aceasta firma pentru ca era singura optiune iar o parte au revenit la reclamanta pentru ca aceasta le-a marit salariile.

             ... a aratat ca dupa ce  a demisionat de la reclamanta nu s-a mai dus la munca nicio zi, o perioada lunga de timp nu a lucrat si ulterior, la insistentele reclamantei s-a angajat din nou la aceasta.

... a aratat ca s-a angajat la societatea parata, desi salariul era mai mic, aceeasi afirmatie fiind sustinuta  si de ... (vol. III dosar Tribunalul Galati), ... aratand, asemenea paratului ..., ca nu a desfasurat activitate la societatea parata.

              ... a aratat in raspunsurile la interogatoriu ca reclamanta le-a promis pilotilor care au demisionat conditii mai bune de munca si faptul ca se renunta la actiunea in justitie, astfel cum     s-a intamplat cu ... si ... (vol.III dosar Tribunalul Galati) – aceasta sustinere coroborandu-se cu inscrisul aflat la vol.III dosar Trib.Galati, cu declaratia martorului ..., audiat in apel (raspunsuri la interogatoriu – vol.III, vol.IV - dosar Trib. Galati, declaratie martor (dosar apel) si cu cererile de demisie ale unora dintre parati formulate in 15.12.2016, respectiv 16.12.2016 de la parata ..., fara preaviz (vol.I dosar Trib. Constanta).

           Din coroborarea probelor mai sus aratate, administrate in cauza, rezulta ca intre paratii persoane fizice si reclamanta au existat neintelegeri inca de la inceputul anului 2016 referitor la conditiile de munca si de cazare, la acordarea concediului de odihna si la nivelul salariilor ce au avut ca si consecinta initiativa fiecaruia dintre acestia de a demisiona, cu respectarea dispozitiilor legale in ce priveste preavizul, de la societatea reclamanta.

            Acestia nu au demisionat toti in aceeasi zi, astfel cum sustine reclamanta, iar angajarea ulterioara la societatea parata a fost singura posibilitate, avand in vedere ca in zona Galati - Sulina isi desfasoara activitatea doar doua societati comerciale – reclamanta si societatea parata – pentru activitati de deplasare a navelor intre rada  Sulina si km.175, adica zona Tulcea-Galati si Braila.

              Din interogatoriul paratilor coroborat cu declaratia martorului ... rezulta ca paratii, fiind detasati la Sulina, au transmis cererile de demisie prin unul dintre colegi, care le-a transmis prin fax la sediul reclamantei, astfel cele 12 cereri au ajuns la reclamanta in aceeasi zi.

             Fata de situatia prezentata, Curtea retine – astfel cum corect a retinut si instanta de fond – ca, in fapt, ceea ce a condus la demisionarea paratilor nu au fost eventuale manopere dolosive din partea societatii parate de a pleca de la reclamanta, ci tocmai atitudinea conducerii care nu a ajuns la o intelegere cu acestia referitor la revendicarile formulate inca din ianuarie 2016.

             Dovada in acest sens este si faptul ca ulterior, la numai cateva luni, parte dintre acestia au revenit la societatea reclamanta.

              Mai mult, desi in aceeasi situatie cu paratii de fata au mai fost doi piloti, pentru acestia reclamanta nu a inteles sa formuleze actiune in instanta, unul dintre acestia reangajandu-se la numai o luna de la demisie.

              Curtea retine ca instanta de fond, in considerentele sentintei civile apelate, a analizat cererea reclamantei in contradictoriu cu paratii persoane fizice din perspectiva raspunderii civile contractuale, retinand in mod gresit ca raspunderea civila delictuala a acestora nu poate fi atrasa conform Legii nr. 11/1991 si art. 101 si 102 din TFUE, intrucat se refera la fapte si  imprejurari desfasurate de intreprinderi.

             Asa cum s-a retinut in incheierea de sedinta din 25.10.2017, dar si in considerentele prezentei decizii referitor la competenta de solutionare a cauzei, Curtea constata ca natura formei de raspundere civila ce ar putea fi atrasa paratilor persoane fizice este una delictuala, de tip special, conform Legii nr. 11/1991.

             Din aceasta perspectiva, pentru a putea fi atrasa raspunderea civila delictuala a paratilor persoane fizice, pe langa conditiile impuse de dispozitiile legii speciale, trebuie intrunite conditiile raspunderii civile delictuale prev. de art. 1357 si urmat. Cod civil, respectiv fapta, prejudiciu cert, vinovatie, legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.

            Astfel, din probele administrate in cauza nu rezulta ca prin demisiile date si angajarea la societatea reclamanta acestia au actionat in mod organizat pentru dezorganizarea firmei reclamantei si crearea unui prejudiciu in patrimoniul acesteia.

              Contrar celor sustinute de reclamanta, din probele administrate rezulta ca paratii nu si-au dat demisia fara motive intemeiate si intempestiv, motivele fiind cele mai sus precizate, demisiile fiind date cu respectarea termenului de preaviz, faptul ca parte din acestia s-au angajat la societatea parata neputand conduce la o alta concluzie, in contextul mai sus aratat, in care aceasta era singura optiune.

              In ceea ce priveste accesul la secretele comerciale ale firmei si utilizarea acestora ulterior demisiei pentru a dezorganiza reclamanta, Curtea retine ca reclamanta nu a indicat in concret la ce fel de secrete comerciale ar fi avut acces paratii.

         Potrivit art. 1 ind. 1 lit. b din Legea nr. 11/1991 secretul comercial semnifica – informatiile care indeplinesc urmatoarele cerinte: 1. sunt secrete in sensul ca nu sunt, ca intreg sau astfel cum se prezinta sau se articuleaza elementele acestora, cunoscute la nivel general sau usor accesibile persoanelor din cercurile care se ocupa, in mod normal, de tipul de informatii in cauza; 2. au valoare comerciala prin faptul ca sunt secrete; 3. au facut obiectul unor masuri rezonabile, in circumstantele date, luate de catre persoana care detine in mod legal controlul asupra informatiilor respective, pentru a fi pastrate secrete.

            Din motivele invocate in actiune de catre reclamanta, nu rezulta aspecte ce ar determina incidenta dispozitiilor legale enuntate.

            Sustinerile reclamantei in apel in sensul ca parata ... a utilizat informatii secrete – cum ar fi datele de contact ale pilotilor - personal cheie – invocandu-se in acest sens prevederile art. 2 din Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului si a Consiliului din 8 iunie 2016 privind protectia know-how-ului, sunt neintemeiate, din probele administrate nerezultand captarea pilotilor de catre societatea parata prin accesarea datelor personale ale paratilor persoane fizice.

           Aspectul ca paratii, pentru a putea presta activitatea si a aduce venituri angajatorului, trebuie sa urmeze pregatire profesionala specializata, costurile de formare fiind suportate de angajator, nu a fost contestat in cauza, insa acest aspect nu poate conduce la concluzia ca prin demisiile date de parati in conditiile anterior precizate, acestia ar fi urmarit destabilizarea societatii reclamante.

           Fata de situatia prezentata, Curtea constata ca nu pot fi retinute in sarcina paratilor faptele reclamate, astfel incat nu poate fi antrenata raspunderea civila delictuala speciala.

            In privinta paratei ..., reclamanta a sustinut ca aceasta a urmarit captarea angajatilor sai prin manopere dolosive, urmata de angajarea acestora dupa ce si-au dat demisia.

           Astfel cum corect a retinut instanta de fond, din probele administrate in cauza nu rezulta ca vreun angajat al societatii parate, direct sau indirect, a realizat manopere viclene de atragere a personalului societatii reclamante, nici ca a denigrat societatea ori a urmarit desfiintarea sau perturbarea grava a activitatii acesteia.

           Audiat la cererea apelantei reclamante, in apel, martorul ..., angajat al reclamantei din 14.03.2009 – fiul acestuia fiind actionar in cadrul societatii reclamante – in legatura cu demisia paratilor, a aratat ca numitii  ... si ... i-au spus ca paratii din prezenta cauza au fost contactati ... pentru a-si depune demisiile si pentru a fi angajati la ...; i-au spus, de asemenea, ca aceeasi propunere le-a fost facuta si celor doi, insa au refuzat-o.

            Martorul a mai declarat ca, din ceea ce stie de la cei doi, discutiile au fost in sensul de a fi eliminati din acest contract cu ... cei de la ... si sa lucreze numai ..., avand in vedere ca plecand in bloc reclamanta nu mai indeplinea conditiile si contractul ar fi fost reziliat de drept.

            In privinta revendicarilor paratilor, a aratat ca au existat nemultumiri privind concediul pe perioada verii, cand solicitau mai multi deodata sa efectueze concediul, lucru ce nu era posibil pentru ca programul de lucru stabilit de ... consta in 15 zile de lucru urmate de 15 zile libere; de asemenea, in legatura cu conditiile de cazare, a aratat ca paratii aveau pus la dispozitie un apartament, situat la etajul 4, martorul necunoscand conditiile de locuit din acest apartament si ca, la cererea paratilor, a fost schimbat cu un apartament situat mai in centrul orasului ..., de inchirierea acestuia ocupandu-se societatea prin intermediul lui ...

           Martorul a mai declarat ca ... i-a contactat pe ... si ... in mod direct, personal, prin intermediul lui ..., insa nu stie cum au fost contactati paratii si nu cunoaste modalitatea in care li s-a propus angajarea la ... sau daca au existat conditionalitati in acest sens (declaratie martor dosar apel).

           Astfel, din declaratia martorului ..., propus de apelanta, data in apel, rezulta ca acesta nu a luat cunostinta direct de propunerea facuta de ... numitilor ... si ..., ci ar fi aflat de la acestia ca li   s-a facut o propunere de angajare, insa acestia au refuzat.

           In ceea ce priveste pe paratii din prezenta cauza, a aratat ca nu cunoaste cum au fost contactati si nici modalitatea in care li s-a propus angajarea la ... sau daca au existat conditionalitati in acest sens.

          Aspectul ca prin demisiile date de parati si angajarea acestora la ..., aceasta societate a urmarit eliminarea de pe piata a societatii reclamante nu este sustinut de probele dosarului.

            Prin adresa din 21.09.2016, ... a comunicat ... ca din motive obiective – conflicte de munca- independent si obiectiv de vointa sociala a intreprinderii, va asigura minim 30% din activitate, pentru o perioada provizorie, pana la remedierea conflictului, conform art. 6.2.14 din Contractul nr. 68/29.06.2012, solicitand ca ... sa considere aplicabile prevederile art. 6.2.14 privind cererea de efectuare a prestatiei de catre beneficiar – ... – urmand ca apoi contravaloarea acestei prestatii sa fie scazuta din suma datorata de catre beneficiar (adresa vol.I dosar Tribunal Constanta).

         Astfel, reclamanta a asigurat pe perioada in discutie doar 30% din activitate conform clauzelor din contractul incheiat cu ..., modalitatea de plata pentru aceasta perioada rezultand din adresa comunicata de ... reclamantei si paratei (vol.I dosar Tribunal Constanta), neputand fi pusa in discutie in acest context eliminarea de pe piata.

          Adresa din 17.10.2016 comunicata de ... catre ... constituie o sesizare a acesteia referitoare la adoptarea unui regim nediscriminatoriu fata de cele doua societati – singurele de altfel - care prestau astfel de activitati pe sectorul de Sulina in discutie - dovada fiind si raspunsul ..., in acest sens, indicandu-se clauzele contractuale existente in contractele incheiate cu ambele societati (adrese vol. III dosar Tribunal Galati).

         Fata de situatia prezentata, Curtea retine ca din probele administrate in cauza, atat la instanta de fond cat si in apel, respectiv inscrisuri (depuse de parti sau comunicate la cererea acestora de ...), interogatoriile paratilor, declaratiile martorilor ... si ... – nu au fost dovedite faptele imputate paratei ... prin cererea de chemare in judecata, nefiind astfel indeplinite cumulativ conditiile prevazute de dispozitiile legale invocate – atat cele din legislatia nationala (Codul civil si Legea nr.11/1991), cat si cele din dreptul Uniunii Europene (TFUE, Directiva UE 2016/943 a Parlamentului si Consiliului din 8.06.2016).

         Astfel cum corect a retinut instanta de fond, societatea parata nu a desfasurat o practica de concurenta neloiala prin angajarea a 14 piloti (in fapt 13) dintre fostii angajati ai societatii reclamante, cat timp nu s-a putut dovedi ca a angajat un numar atat de mare dintre cei 50 de piloti atestati, incat sa se poata aprecia ca prin aceasta angajare parata a contribuit la inlaturarea de pe piata a societatii reclamante.

            Totodata, astfel cum s-a aratat anterior, la doar cateva luni de la demisiile din septembrie 2016, o parte din parati au revenit la reclamanta, urmare ofertelor facute privind salarizarea si conditiile de munca (decembrie 2016).

            In raport de considerentele expuse, constatand ca fiind legala si temeinica sentinta civila apelata, apelul declarat de reclamanta urmeaza a fi respins ca nefondat.

            Fiind in culpa procesuala, in baza art. 453 alin. 1 Cod de procedura civila, reclamanta urmeaza a fi obligata la plata a cate 1000 lei catre fiecare dintre paratii ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ... si ..., cu titlu de cheltuieli de judecata – reprezentand onorariul pentru aparatorul ales (chitante dosar apel).

              In ceea ce priveste solicitarea apelantei reclamante de a se respinge cererea paratilor mentionati de acordare a cheltuielilor de judecata, aceasta nu va putea fi admisa, dovada cheltuielilor fiind facuta de acestia conform art. 452 Cod de procedura civila in ref. la art. 482 Cod de procedura civila, respectiv la data inchiderii dezbaterilor in apel.