Conflict negativ de competenta generat de obiectul actiunii in materia fondului funciar

Cuprins pe materii
:
Drept civil. Regulator de competenta. Conflict negativ de competenta, intre tribunal si judecatorie, in materia fondului funciar.

Legislatie relevanta
:
art. 94 pct. 1 lit. h si 95 pct. 1 C.proc.civ., art. 53-54 si 58 Legea nr. 18/1991, Legea nr. 10/2001.

Rezumat
:

Prin cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat sa se pronunta o hotarare prin care sa se dispuna obligarea autoritatilor competente in materia fondului funciar, la nivel local, judetean si national, respectiv a paratelor …,…,  …,  … si … din cadrul …., sa solutioneze cererea de reconstituire formulata in baza Legii nr.18/1991, Legii nr.10/2001, HG nr.790/2005, Legea nr.165/2013 prin emiterea unei dispozitii de restituire in natura sau prin echivalent despagubiri a imobilului in suprafetei de 2200 mp teren situat in cartierul …, iar in cazul restituirii in natura sa se inainteze dosarul autoritatii competente. Un alt capat de cerere al reclamantului, subsidiar, vizeaza pretentii banesti, respectiv obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata si la daune cominatorii de 100 lei/zi de la data introducerii actiunii si pana la data efectiva a emiterii actului care atesta dreptul de proprietate, concomitent cu obligarea paratei … la plata sumei de 10000 lei, reprezentand daune morale pentru ca nu a raspuns in termenul legal prevazut de Constitutia Romaniei.

Reclamantul si-a intemeiat cererea pe dispozitiile tuturor actelor normative emise in materia fondului funciar si a restituirii imobilelor preluate abuziv de vechiul regim, iar in fata …, prezent prin mandatar, reclamantul a indicat cu prioritate, ca isi intemeiaza cererile pe dispozitiile Legii nr. 18/1991.

Analizand obiectul pricinii, Curtea a concluzionat ca litigiul dedus judecatii este consecinta aplicarii Legii nr. 18/1991, retinand ca obiectul cererii de fata are legatura cu procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv, cu actele si masurile care trebuie luate de autoritatile competente in acest scop, conform legilor speciale in materia fondului funciar.

Potrivit dispozitiilor art. 58 din Legea nr. 18/1991, republicata: „Pe baza hotararii judecatoresti definitive, comisia judeteana, care a emis titlul de proprietate, il va modifica, il va inlocui sau il va desfiinta”.

Dispozitiile art. 53-54 din Legea nr. 18/1991 dispun in sensul ca plangerea poate fi exercitata impotriva hotararilor sau altor operatiuni juridice a comisiilor de fond funciar, urmarindu-se pe aceasta cale desfiintarea acestora, modificarea lor sau obligarea comisiilor de fond funciar la efectuarea acestora.

Prin modificarile aduse Legii fondului funciar nr. 18/1991 prin Legea nr. 169/1997 a fost largita sfera actelor care pot fi atacate cu plangere la judecatorie, intentia legiuitorului fiind aceea de a institui, ca regula, controlul judecatoresc al actelor respective prin aceasta cale de atac a plangerii.

 

Avand in vedere reglementarea expresa a unor situatii de exceptie in care nu se poate recurge la plangere, ci la dreptul comun, sau la alte legi speciale din materie, Curtea a dedus intentia legiuitorului de a supune controlului judecatoresc, pe calea plangerii prev. de art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicata, acele actele emise de organele carora le revin atributii in cadrul procedurilor de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Avand in vedere normele Legii nr. 18/1991 din care rezulta ca persoanele care au solicitat reconstituirea, constituirea, atribuirea sau restituirea terenurilor si care sunt nemultumite de hotararile autoritatilor cu prerogative in aplicarea Legilor fondului funciar si de celelalte acte ale acestora, au posibilitatea de a formula plangere, precum si faptul ca reclamantul este nemultumit de modul in care s-au analizat cererile sale de reconstituire a dreptului de proprietate in procedura legii fondului funciar, Curtea a constatat ca instanta competenta material sa solutioneze actiunea este judecatoria in raza careia se afla imobilul teren pentru care reclamantul sustine indreptatirea sa in procedura Legii nr.18/1991.

Referirile instantei initial investite cu solutionarea cauzei, exclusiv la dispozitiile Legii nr. 10/2001 si la cuprinsul Deciziei nr. 9/2006 a ICCJ fac abstractie de motivele de fapt si de drept dezvoltate de reclamant in cuprinsul cererii de chemare in judecata si chiar de primul capat de cerere al actiunii.

Reclamantul, prin actiunea adresata justitiei, cu sesizarea obligarii … si a … la inaintarea intregii documentatii aferente emiterii dispozitiilor de restituire pentru suprafata de 2200 m.p., se situeaza in prevederile Legii nr. 18/1991, care include, prin redefinirea competentelor potrivit acestei legi speciale, si obligatii de a face in sarcina acestor institutii specializate ale statului, obligatii care nu pot fi privite in termenii Legii nr. 10/2001 sau ai Codului civil, ci in contextul si solutiile impuse de aceasta prima lege speciala in materia fondului funciar si reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor.

 

Decizia civila nr. 56 din 18 iunie 2018 a Curtii de Apel Galati

 

Prin cererea inregistrata la data de … sub dosarul nr. 5468/233/2017 pe rolul …, reclamantul ... a solicitat in contradictoriu cu paratii …,  …,  …,  … si …, sa fie obligata parata … sa solutioneze cererea de reconstituire formulata in baza Legii nr.18/1991, Legii nr.10/2001, HG nr.790/2005, Legea nr.165/2013 prin emiterea unei propuneri pe care sa o inainteze spre validare  impreuna cu intreaga documentatie … Totodata reclamantul a solicitat sa fie obligata … sa emita o hotarare de validare  a propunerii …, iar in situatia in care hotararea de validare se refera la restituirea in natura, sa fie obligata … sa emita ordin in acest sens. In situatia in care hotararea de validare se refera la  plata de despagubiri, reclamantul a solicitat sa fie obligata … sa inainteze …, respectiv … intreaga documentatie pentru finalizarea procedurii de despagubire prin echivalent. A mai solicitat reclamantul si obligarea … sa analizeze, sa evalueze dosarul si sa emita decizie reprezentand titlul de despagubire. Prin actiune, reclamantul a solicitat si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata si la daune cominatorii de 100 lei/zi de la data introducerii actiunii si pana la data efectiva a emiterii actului care atesta dreptul de proprietate, concomitent cu obligarea paratei … la plata sumei de 10000 lei, reprezentand daune morale pentru ca nu a raspuns in termenul legal prevazut de Constitutia Romaniei.

In motivarea in fapt a cererii, reclamantul a aratat, in esenta, ca dupa aparitia Legii nr.18/1991 a efectuat numeroase demersuri  pentru restituirea in natura a suprafetei de 2200 mp teren situat in …, ce a apartinut tatalui sau …, decedat in anul 1980, insa autoritatile competente tergiverseaza si refuza restituirea terenului.

In drept a invocat prevederile Legii nr.19/1991, Legea nr.1/2000, Legea nr.10/2002, Legea nr.554/2004, Legea nr.247/2005, HG nr.1095/2005, HG nr.890/2005, OUG nr.4/2012, Legea nr.117/2012, Legea nr.165/2013, art.6 din CEDO, Codul Civil, Constitutia Romaniei.

Legal informata asupra actiunii pornite impotriva sa, parata … din cadrul … a formulat intampinare prin care a invocat exceptia necompetentei materiale a …, apreciind ca dosarul este de competenta …, fata de dispozitiile art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013.

Totodata parata a invocat exceptia prematuritatii actiuni, iar pe fond a solicitat respingerea cererii reclamantului.

La randul sau informata asupra actiunii indreptata impotriva sa, parata … a formulat intampinare prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare in judecata, tardivitatea formularii acesteia si pe fond a solicitat respingerea actiunii.

In motivare, parata a amintit si prevederile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.

La primul termen de judecata, din 23.11.2017, instanta a pus in discutia partilor exceptia necompetentei materiale a judecatoriei, raportat la capetele de cerere principala. Prin incheierea de sedinta de la 11.01.2018, prima instanta investita cu solutionarea cauzei a dispus disjungerea ultimului capat de cerere si formarea unui nou dosar, in cadrul caruia a fost admisa exceptia necompetentei materiale a instantei si s-a dispus inaintarea cauzei spre competenta solutionarea … Fata de restul petitelor actiunii, instanta a ramas in pronuntare pe aceeasi exceptie a necompetentei sale materiale.

Prin sentinta civila nr. 108/2018 din 11.01.2018 … a admis exceptia necompetentei sale materiale si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea …  

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca,  potrivit RIL 9/2006 instanta de fond a considerat ca competenta de solutionare a cererii formulate impotriva persoanei juridice notificate, detinatoare a imobilului, de a emite decizie sau dispozitie motivata de restituire in natura sau de acordare despagubiri, potrivit Legii nr.10/2001, apartine sectiei civile a tribunalului in a carei raza teritoriala isi are sediul persoana juridica respectiva, respectiv … si prin sentinta civila nr.108/11.01.2018 a … a fost declinata competenta in favoarea acestei instante.

Pentru considerentele anterior aratate, dupa declinare, dosarul a fost inaintat …

Cauza a fost inregistrata pe rolul … la data de 19.01.2018, iar la termenul din data de 29.03.2018 instanta a invocat, din oficiu, exceptia necompetentei materiale a instantei in solutionarea cauzei.

Prin sentinta civila nr. 324/2018 din 29.03.2018, … a admis exceptia si si-a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea … Totodata, constatand ivit conflictul negativ de

competenta, a dispus suspendarea judecarii cauzei si inaintarea dosarului la instanta superioara, comuna celor doua instante, respectiv la Curtea de Apel Galati, in vederea solutionarii acestuia.

Pentru a hotari astfel asupra exceptie necompetentei sale, tribunalul a retinut ca in speta, prin cererea depusa de catre reclamantul … prin procurist la data de 16.03.2018 acesta considera ca competenta de solutionare a cauzei apartine Judecatoriei Galati, temeiul juridic invocat fiind prevederile Legii nr.18/1991.

A mai retinut tribunalul ca, astfel cum rezulta din continutul cererii de chemare in judecata, dar si din inscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamantul … a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 2200 mp, imobil situat in cartierul …, ce a apartinut tatalui sau … si de care a fost deposedat in anul 1957. Cererea de reconstituire este adresata …, respectiv …. S-a mai aratat de reclamant ca cererile de reconstituire formulate pana in anul 2016 au fost validate partial pentru suprafetele de teren solicitate, fiind emise Titlurile de Proprietate nr ...-... si nr....-14/1993.

Desi prin cererea de chemare in judecata a invocat atat prevederile Legii nr.18/1991, dar si alte acte normative, la … a invocat in mod expres prevederile Legii nr.18/1991, cu modificarile si completarile ulterioare.

Instanta a invedera apoi dispozitiile art.95 pct.1 C.proc.civ. potrivit carora tribunalele judeca in prima instanta toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altor instante si dispozitiile art. 94 pct.1 lit. h C.proc.civ. potrivit carora judecatoriile judeca in prima instanta cererile privind obligatiile de a face sau de a nu face neevaluabile in bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu exceptia celor date de lege in competenta altor instante.

In speta, prin cererea de chemare in judecata reclamantii au solicitat instantei sa dispuna obligarea paratelor sa isi indeplineasca atributiile stabilite prin legile fondului funciar si prin Legea nr.247/2005, privind solutionarea cererilor pe care le-au formulat atat in temeiul Legii nr.18/1991, cat si in temeiul Legii nr. 169/1997, respectiv in temeiul Legii nr.247/2005 pentru reconstituirea dreptului de proprietate, astfel incat capetele de cerere privesc obligatii de a face neevaluabile in bani, care nu sunt date prin nici o dispozitie legala in competenta unor anumite instante.

Pe de alta parte, potrivit dispozitiilor art.53 si 54 din Legea nr.18/1991 „hotararile comisiei judetene asupra contestatiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privata asupra terenului, conform dispozitiilor cuprinse in cap. II, si cele asupra masurilor stabilite de comisiile locale se comunica celor interesati prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. Impotriva hotararii comisiei judetene se poate face plangere la judecatoria in a carei raza teritoriala este situat terenul, in termen de 30 de zile de la comunicare.

Dispozitiile art. 53 alin. (1) se aplica si in cazul in care plangerea este indreptata impotriva ordinului prefectului sau oricarui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, in conditiile prevazute in cap. III. Dispozitiile art. 53 alin. (2) raman aplicabile”.

Desi in speta cererea reclamantului nu vizeaza o hotarare a comisiei judetene sau un ordin al prefectului, in conditiile in care aceasta invoca refuzul institutiilor implicate in procedura administrativa de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de a solutiona cererea sa, tribunalul a apreciat ca instanta este investita cu analizarea indreptatirii reclamantului la reconstituirea dreptului de proprietate la fel ca si in situatia in care s-ar ataca o hotarare a comisiei judetene de respingere a cererii, fapt ce atrage competenta de solutionare in favoarea judecatoriei.

In acest sens, tribunalul a retinut ca in mod similar, in aplicarea dispozitiilor Legii nr.10/2001, prin Decizia in interesul Legii nr. XX/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a stabilit ca instanta de judecata este competenta sa solutioneze pe fond nu numai contestatia formulata impotriva deciziei/dispozitiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea in natura a imobilelor preluate abuziv, ci si actiunea persoanei indreptatite in cazul refuzului nejustificat al entitatii detinatoare de a raspunde la notificarea partii interesate, retinandu-se ca „intr-un astfel de caz, lipsa raspunsului unitatii detinatoare, respectiv al entitatii investite cu solutionarea notificarii, echivaleaza cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate ramane necenzurat, pentru ca nicio dispozitie legala nu limiteaza dreptul celui care se considera nedreptatit de a se adresa instantei competente, ci, dimpotriva, insasi Constitutia prevede, la art. 21 alin. (2), ca nicio lege nu poate ingradi exercitarea dreptului oricarei persoane de a se adresa justitiei pentru apararea intereselor sale legitime”. Ulterior pronuntarii acestei decizii sectiile civile ale tribunalelor au solutionat atat contestatiile prevazute de art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, cat si actiunile prin care s-a invocat refuzul unitatii detinatoare de a raspunde la notificare.

Cererea introductiva de instanta are, in mod cert si neindoielnic, ca obiect, o obligatie de a face neevaluabila in bani, intemeiata pe dispozitiile Legii fondului funciar.

Chiar daca reclamantul a invocat si dispozitiile Legii nr. 10/2001 aceasta imprejurare nu este de natura sa schimbe obiectul cererii pendinte, temeiul juridic al acesteia si cauza juridica pe care se intemeiaza cererea de chemare in judecata.

Sunt de competenta in prima instanta a Sectiei Civile a Tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul unitatii detinatoare, sau, dupa caz, al entitatii investite cu solutionarea notificarii, doar plangerile formulate de persoana care se pretinde indreptatita, impotriva deciziei sau dispozitiei de respingere a notificarii formulate in temeiul Legii nr. 10/2001.

Pentru toate motivele expuse mai sus, in temeiul dispozitiilor art. 132 C.proc.civ. tribunalul a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat competenta de solutionare a actiunii in favoarea Judecatoriei Galati si a constatat ivit conflictul negativ de competenta.

La Curtea de Apel Galati, dosarul a fost inregistrat la data de 07.06.2018.

Investita cu solutionarea conflictului negativ de competenta ivit intre Judecatoria Galati si Tribunalul Galati, Curtea de Apel Galati urmeaza a constata ca, in cauza, competenta de solutionare a cererii avand ca obiect „fond funciar” apartine Judecatoriei Galati, pentru urmatoarele considerente:

Din analiza actelor dosarului, Curtea de Apel constata ca obiectul dosarului nr. 5468/233/2017 este de fond funciar, derivat in principal din dispozitiile Legii nr. 18/1991.

Aceasta rezulta atat din cererile principale cuprinse in actiunea reclamantului, care a solicitat sa se pronunta o hotarare prin care sa se dispuna obligarea autoritatilor competente in materia fondului funciar, la nivel local, judetean si national, respectiv a paratelor …,  …,  …,  …. si … din cadrul …, sa solutioneze cererea de reconstituire formulata in baza Legii nr.18/1991, Legii nr.10/2001, HG nr.790/2005, Legea nr.165/2013 prin emiterea unei dispozitii de restituire in natura sau prin echivalent despagubiri a imobilului in suprafetei de 2200 mp teren situat in cartierul …, iar in cazul restituirii in natura sa se inainteze dosarul autoritatii competente. Un alt capat de cerere al reclamantului, subsidiar, vizeaza pretentii banesti, respectiv obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata si la daune cominatorii de 100 lei/zi de la data introducerii actiunii si pana la data efectiva a emiterii actului care atesta dreptul de proprietate, concomitent cu obligarea paratei … la plata sumei de 10000 lei, reprezentand daune morale pentru ca nu a raspuns in termenul legal prevazut de Constitutia Romaniei.

Retine, totodata, Curtea ca reclamantul si-a intemeiat cererea pe dispozitiile tuturor actelor normative emise in materia fondului funciar si a restituirii imobilelor preluate abuziv de vechiul regim, iar in fata Tribunalului, prezent prin mandatar, reclamantul a indicat cu prioritate, ca isi intemeiaza cererile pe dispozitiile Legii nr. 18/1991.

  Analizand obiectul pricinii, Curtea constata ca litigiul dedus judecatii este consecinta aplicarii Legii nr. 18/1991, retinand ca obiectul cererii de fata are legatura cu procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv, cu actele si masurile care trebuie luate de autoritatile competente in acest scop, conform legilor speciale in materia fondului funciar. Asa cum corect a invederat si tribunalul in considerentele care au determinat admiterea exceptiei necompetentei sale materiale.

 Potrivit dispozitiilor art. 58 din Legea nr. 18/1991, republicata: „Pe baza hotararii judecatoresti definitive, comisia judeteana, care a emis titlul de proprietate, il va modifica, il va inlocui sau il va desfiinta”.

 Dispozitiile art. 53-54 din Legea nr. 18/1991 dispun in sensul ca plangerea poate fi exercitata impotriva hotararilor sau altor operatiuni juridice a comisiilor de fond funciar, urmarindu-se pe aceasta cale desfiintarea acestora, modificarea lor sau obligarea comisiilor de fond funciar la efectuarea acestora.

 Prin modificarile aduse Legii fondului funciar nr. 18/1991 prin Legea nr. 169/1997 a fost largita sfera actelor care pot fi atacate cu plangere la judecatorie, intentia legiuitorului fiind aceea de a institui, ca regula, controlul judecatoresc al actelor respective prin aceasta cale de atac a plangerii.

 Avand in vedere reglementarea  expresa a unor situatii de exceptie in care nu se poate recurge la plangere, ci la dreptul comun, sau la alte legi speciale din materie, Curtea deduce intentia legiuitorului de a supune controlului judecatoresc, pe calea plangerii prev. de art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicata, acele actele emise de organele carora le revin atributii in cadrul procedurilor de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

 In aplicarea normelor Legii nr. 18/1991 - chiar inainte de modificarile aduse art. 2 pct.1 lit.b din Codul de procedura civila din 1865 prin art. I pct.1 din Legea nr. 219/2005,  care exceptau din competenta tribunalului cererile privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, dupa caz, posesorii, formulate de tertii vatamati in drepturile lor prin aplicarea legilor in materia fondului funciar – in practica judiciara si in doctrina, in mod constant, s-a aratat ca judecatoria in a carei raza teritoriala se afla terenurile este instanta competenta sa judece toate plangerile formulate conform Legii nr.18/1991, intrucat aceasta competenta a fost instituita de legiuitor din ratiunea asigurarii celeritatii proceselor in materia fondului funciar.

Avand in vedere aceste considerente din care rezulta ca persoanele care au solicitat reconstituirea, constituirea, atribuirea sau restituirea terenurilor si care sunt nemultumite de hotararile autoritatilor cu prerogative in aplicarea Legilor fondului funciar si de celelalte acte ale acestora, au posibilitatea de a formula plangere, precum si faptul ca reclamantul este nemultumit de modul in care s-au analizat cererile sale de reconstituire a dreptului de proprietate in procedura legii fondului funciar, Curtea constata ca instanta competenta material sa solutioneze actiunea este judecatoria in raza careia se afla imobilul teren pentru care reclamantul sustine indreptatirea sa in procedura Legii nr.18/1991.

Referirile instantei initial investite cu solutionarea cauzei, exclusiv la dispozitiile Legii nr. 10/2001 si la cuprinsul Deciziei nr. 9/2006 a ICCJ fac abstractie de motivele de fapt si de drept dezvoltate de reclamant in cuprinsul cererii de chemare in judecata si chiar de primul capat de cerere al actiunii.

Reclamantul, prin actiunea adresata justitiei, cu sesizarea obligarii … si a … la inaintarea intregii documentatii  aferente emiterii dispozitiilor de restituire pentru suprafata de 2200 m.p., se situeaza in prevederile Legii nr. 18/1991, care include, prin redefinirea competentelor potrivit acestei legi speciale, si obligatii de a face in sarcina acestor institutii specializate ale statului, obligatii care nu pot fi privite in termenii Legii nr. 10/2001 sau ai Codul civil, ci in contextul si solutiile impuse de aceasta prima lege speciala in materia fondului funciar si reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Pentru aceste considerente, in temeiul art. 135 alin. 4 C.proc.civ., Curtea de Apel urmeaza a stabili ca, in cauza, competenta de solutionare a cererilor ce formeaza obiectul dosarului nr. 5468/233/2017, dupa disjungere, apartine Judecatoriei Galati, instanta careia i-a  fost inaintat dosarul in vederea continuarii judecatii, iar nu Tribunalului Galati.