Actiune in obligarea angajatorului la plata sporului de 100% din salariul de baza pentru munca prestata, zilele de sarbatoare legala
27 martie 2020Angajarea raspunderii membrilor organelor de conducere, art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006
27 martie 2020
Actiunea pauliana (revocatorie) Conditii de exercitare
Domeniu asociat: Actiunea pauliana (revocatorie)
Curtea de Apel Iasi, Sectia civila, Decizia civila nr. 710/23 octombrie 2017
Instanta de control judiciar noteaza ca, potrivit art. 975 Cod civil de la 1864 (aplicabil conventiei incheiate in aprilie 2011), creditorii pot „in numele lor personal, sa atace actele viclene, facute de debitor in prejudiciul drepturilor lor”.
Jurisprudenta si doctrina dezvoltate pe marginea textului citat au stabilit ca - pentru a se putea intenta actiunea pauliana - este necesara indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: actul atacat sa fi creat creditorului un prejudiciu, prin cauzarea ori marirea unei stari de insolvabilitate, ce trebuie dovedita de creditor; frauda debitorului, in sensul ca acesta a avut cunostinta de rezultatul pagubitor al actului fata de creditor; creditorul sa fi avut o creanta certa, lichida, exigibila si, in principiu, anterioara actului atacat; complicitatea la frauda a tertului cu care debitorul a incheiat actul atacat.
Este de esenta actiunii pauliene existenta unei creante certe, lichide si exigibile, anterioare actului atacat.
In speta, in pofida celor sustinute prin cererea de apel, aceasta conditie nu era indeplinita la momentul incheierii contractului in discutie. Apelanta se raporteaza la momentul formularii cererii de chemare in judecata, iar nu la anul 2011, atunci cand invedereaza ca debitoarea figureaza in evidentele fiscale la data formularii actiunii pauliene cu o creanta totala in suma de 1.678.827 lei, din care 963.796 lei reprezinta debite si 715.031 lei accesorii.
Este anodin ca reclamanta ar avea o creanta certa, lichida si exigibila, cum pretinde, cata vreme aceasta nu exista la data vanzarii in litigiu.
Curtea de apel constata ca judicios a apreciat tribunalul - referitor la contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. XX02/2011 - ca reclamanta nu a probat (desi sarcina probei ii revenea, in puterea regulii instituite de art. 249 Cod procedura civila) ca aceasta conventie ar fi creat ori macar marit starea de insolvabilitate a paratei debitoare, in conditiile in care, pana la proba contrara, rezulta ca pretul de 238.080 lei a intrat in patrimoniul societatii.
Din bilantul depus de societate la data de 27.04.2012, pentru anul 2011, rezulta ca aceasta a avut, in anul 2011, capitaluri proprii de 5.491.698 lei si un profit de 530.329 lei, inregistrand active circulante de 8.011.277 lei si o cifra de afaceri de 24.197.903 lei.
Din materialul probator administrat in cauza nu reiese faptul ca debitoarea a urmarit sau, cel putin, a acceptat pagubirea creditoarei, iar din inscrisurile constand in decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii nr. 123/24.09.2015, avizele de ipoteca si titlurile executorii emise in perioada 10.06.2015-11.09.2015 nu rezulta existenta unei creante anterioare acestui act pretins fraudulos. Dimpotriva, din certificatul de atestare fiscala nr. 13298 din data de 23.08.2012, rezulta ca, la data de 31.07.2012, societatea nu figura cu datorii reprezentand obligatii de plata ori sume de rambursat/restituit.
In ceea ce priveste complicitatea la frauda a tertilor dobanditori, este de observat ca - la momentul incheierii contractului in discutie - vanzarea unor bunuri din patrimoniul societatii catre administrator era permisa, in conditiile art. 150 din Legea nr. 31/1990.
De asemenea, la data incheierii acestui contract nu era declansata vreo executare silita impotriva debitoarei, astfel incat nu se poate considera ca respectiva conventie de vanzare- cumparare a avut o cauza ilicita, in sensul celor afirmate de reclamanta in cererea de chemare in judecata, pentru a opera nulitatea absoluta a contractului, conform art. 966 Cod civil de la 1864 („obligatia ... nelicita nu poate avea nici un efect.”).
Este de principiu ca se prezuma valabilitatea cauzei, indiferent de faptul redarii ei in inscrisul constatator al actului juridic, prezumtie relativa, a carei rasturnare este in sarcina celui care invoca nevalabilitatea cauzei.
Referitor la contractele incheiate sub imperiul Noului Cod civil, pentru actiunea revocatorie se verifica prevederile art. 1562 alineat (1): „Daca dovedeste un prejudiciu, creditorul poate cere sa fie declarate inopozabile fata de el actele juridice incheiate de debitor in frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul isi creeaza sau isi mareste o stare de insolvabilitate.”
Din analiza textului rezulta ca si acesta impune creditorului sa dovedeasca fraudarea drepturilor sale prin incheierea actului juridic contestat, precum sunt actele prin care se creeaza ori se mareste, de catre debitor, o stare de insolvabilitate.
Pentru contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 73/15.02.2013 instanta de control judiciar noteaza ca nu se vadeste caracterul fraudulos. S-a mentionat si se prezuma ca s-a si platit pretul convenit - de 7.500 lei - si in perioada tranzactiei (in anul 2013), parata SC „T” SRL a realizat venituri de peste 500.000 lei, avand o cifra de afaceri, la finalul anului, de aproximativ 8.000.000 lei si imobilizari corporale de 4.669.262 lei.
Este judicioasa statuarea tribunalului, potrivit careia, la momentul incheierii contractului, creanta reclamantei nu avea o existenta dovedita, fapt confirmat si de mentiunile certificatelor de atestare fiscala din 23.08.2012, 08.07.2013, 10.07.2013, 01.08.2013 si 10.09.2013. imprejurarea instrainarii imobilelor catre o societate comerciala administrata de un membru al familiei administratorului vanzatoarei nu este apta sa sustina, prin ea insasi si in lipsa altor elemente, complicitatea tertului dobanditor.
in ceea ce priveste contractele de vanzare-cumparare privind mijloace de transport, din cursul lunilor iunie-iulie 2015, este adevarat ca - prin adresele nr. 6819/26.05.2015 si nr. 7875/19.06.2015 - organul fiscal a solicitat debitoarei informatii referitoare la bunurile mobile inregistrate in evidenta financiar-contabila, iar instrainarea celor 12 vehicule a coincis in parte cu perioada de efectuare de verificari, de catre reclamanta.
Curtea retine, insa, ca o parte dintre bunuri au fost vandute anterior comunicarii adreselor mentionate, iar din facturile fiscale depuse rezulta ca in patrimoniul paratei SC „T” SRL a intrat pretul corespunzator vehiculelor instrainate. Nu rezulta indeplinirea conditiei de creare sau marire a starii de insolvabilitate a societatii parate, prin incheierea respectivelor contracte de vanzare-cumparare bunuri mobile, in sensul dispozitiilor art. 1562 Cod civil.
Raportat considerentelor ce preced si in aplicarea art. 480 alineat (1) Cod procedura civila curtea a respins apelul si a pastrat sentinta Tribunalului Iasi.