Dreptul de port si folosire a unei arme letale. Notiunea de pericol pentru ordinea publica al unor acte de conduita.

Art. 14 alin.1 lit. f) din Legea 295/2004

 

Dreptul de port si folosire a unei arme nu se poate acorda cu larghete, mai ales daca este vorba despre arme letale, precum situatia din speta.

Este necesar sa se stabileasca, pe baza unor verificari amanuntite efectuate de persoane abilitate, daca detinatorul armei letale prezinta un pericol pentru ordinea publica sau daca la nivelul structurilor de Politie exista date si informatii despre aceasta persoana care sa determine anularea actului prin care s-a acordat dreptul de port si folosire a armei. Un posesor al unei arme letale trebuie sa fie asadar o persoana echilibrata, care sa stie si sa-si poata stapani sentimentele de ura, frustrare, impulsurile spre violenta, astfel incat, atunci cand este pus intr-o situatie critica, chiar si provocat fiind, sa nu recurga la violenta ci sa-si infraneze acest impuls, actionand pasnic, echilibrat, calm si lucid.

Prin pericol pentru ordinea publica al unor acte de conduita se intelege particularitatea acestora de a aduce atingere unor valori sociale de un anumit interes pentru societate. Pericolul constituie astfel o trasatura esentiala si comuna a tuturor faptelor prin care se incalca ordinea de drept. Incriminarea prin lege a unor categorii de fapte nu este decat consacrarea legala a existentei unui grad mai ridicat de pericol pentru faptele ocrotite de legea penala, dar acesta nu inseamna ca o persoana poate fi posesorul unei arme letale daca savarseste o fapta cu un grad mai mic de pericol.

 

(Decizia nr. 1482/R-CONT/05 Decembrie 2017)

 

Prin cererea formulata la data de 05.10.2016 si inregistrata pe rolul Tribunalului Arges, reclamantul DN, in contradictoriu cu paratul I.P.J. ARGES - Serviciul Arme, Explozivi si Substante Periculoase, a solicitat anularea Avizului negativ privind eliberarea unei autorizatii de procurare arma letala cu destinatia vanatoare, inregistrat sub nr. l58195 din 24.08.2016 si a Raspunsului negativ la plangerea prealabila inregistrat sub nr. 162024/16.09.2016 si obligarea paratului sa emita un nou aviz pozitiv privind eliberarea unei autorizatii de procurare arma letala cu destinatia vanatoare.

Prin sentinta nr. 525/10.04.2017, Tribunalul Arges - Sectia civila, Complet specializat de contencios administrativ si fiscal a admis in parte actiunea, a anulat avizul negativ privind eliberarea unei autorizatii de procurare arma letala cu destinatia vanatoare, inregistrat sub nr. l58195 din 24.08.2016 si raspunsul negativ la plangerea prealabila inregistrat sub nr. 162024/16.09.2016 si a constatat ca refuzul paratului cu privire la nerespectarea dispozitiilor art.14 alin.1 lit. f) din Legea nr. 295/2004 nu este justificat, astfel incat se impune a se analiza emiterea avizului dupa cercetarea indeplinirii si a celorlalte conditii de avizare.

Pentru a pronunta o astfel de solutie, tribunalul a retinut ca prin adresa nr. l58195 din 24.08.2016 (f. 15)  paratul a refuzat eliberarea unei autorizatii de procurare arma letala cu destinatia vanatoare in ceea ce-l priveste pe reclamant, apreciindu-se ca raportat la art. 14 alin.1 lit. f) din Legea nr. 295/2004  prezinta pericol pentru ordinea publica, siguranta nationala, viata si integritatea corporala a persoanelor, conform datelor si informatiilor existente la politie.

Desi adresa nu este motivata, astfel cum prevad dispozitiile art. 14 alin.3 din Legea nr. 295/2004, din continutul intampinarii reiese faptul ca refuzul avizului are la baza ordonanta nr. 4079/P/2007 din 03.12.2007 a Parchetului de pe langa Judecatoria Pitesti, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala cu privire la savarsirea infractiunilor de furt si furt calificat, aplicandu-se si amenda administrativa in cuantum de 250 lei, astfel cum rezulta din cazierul judiciar. Paratul a mai sustinut ca din verificarile efectuate pe raza corn Cuca, unde are domiciliul reclamantul, s-a stabilit ca acesta a fost cercetat impreuna cu fratele sau, DV in dosarul nr. 3009/P/2008 pentru infractiunea de taiere ilegala de arbori si furt de arbori din padurea Ocolului Silvic Cotmeana. Totodata, acesta din urma, cu care reclamantul pastreaza o relatie stransa, in prezent este condamnat tot pentru infractiuni silvice prin SP 944/26.04.2016 (dosar 9573/280/2015) fiind pusa in miscare actiunea penala pentru acelasi gen de fapte si in dosarul 3574/P/2015, fiind, de asemenea, sanctionat in mai multe randuri pentru contraventii la Legea 171/2010. Mai mult, din verificarile efectuate in alte evidentee specifice muncii operative, al caror caracter este clasificat, rezulta ca reclamantul nu indeplineste aceasta conditie.

Fata de aceasta din urma aparare, tribunalul, in urma analizei documentului clasificat, a constatat ca nu aduce date suplimentare fata de cele existente la dosarul cauzei, iar din ansamblul probator administrat nu se poate desprinde concluzia ca reclamantul este predispus la infractiuni silvice daca si fratele acestuia este, fiind cercetat in mod repetat. Reclamantul a probat faptul ca este detinatorul unui permis de vanatoare permanent iar din adeverinta nr. 48509/04.10.2016 si caracterizarile depuse rezulta ca in comunitatea locala, la serviciu si in societate in general are un comportament social ireprosabil. Nu a fost niciodata implicat in scandaluri sau alte incidente care sa tulbure ordinea si linistea publica sau care sa puna in pericol viata si integritatea corporala a persoanelor. In comunitatea in care locuieste este cunoscut ca o persoana pasnica, linistita, perfect integrata in societate, care respecta valorile sociale si normele de convietuire sociala. Desfasoara activitati licite, fiind angajat in munca in functia de confectioner cablaje la SC L Romania SRL.

Fata de toate acestea, a apreciat instanta de fond ca nu se poate retine ca reclamantul prezinta pericol pentru ordinea publica, siguranta nationala, viata si integritatea corporala a persoanelor, astfel incat sa se poata retine ca se impune refuzul privind eliberarea unei autorizatii de procurare arma letala cu destinatia vanatoare.

Retinand dispozitiile art. 14 din Legea nr. 295/2004 care reglementeaza conditiile de acordare a autorizatiei de procurare a armelor letale, tribunalul a constatat ca refuzul este cenzurat de instanta de contencios administrativ, insa instanta nu este in masura decat sa aprecieze asupra indeplinirii sau nu a conditiei considerata ca fiind neindeplinita si nu sa dispuna acordarea autorizatiei. Acest fapt cade in sarcina paratului dupa analiza tuturor celorlalte conditii impuse de textul de lege.

Inspectoratul de Politie al judetului Arges a formulat
recurs
impotriva sentintei nr. 525/10.04.2017, prin care a solicitat casarea hotararii si respingerea actiunii ca urmare a rejudecarii.

A sustinut recurentul ca instanta de fond a apreciat, raportat la inscrisurile depuse la dosar, ca reclamantul are, in general, un comportament social reprosabil in comunitatea locala, la serviciu si in societate.

Ori, un astfel de comportament trebuie sa existe in permanenta si cu privire la toate aspectele vietii sociale.

Intr-adevar, conform documentelor depuse la dosar, reclamantul nu este cunoscut in comunitate ca fiind o persoana violenta, insa acest aspect nu demonstreaza in mod neechivoc indeplinirea conditiei prevazuta de art. 14 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 295/2004, intrucat trebuie avute in vedere si retinerile lucratorilor Postului de politie Cuca, din care rezulta ca reclamantul este predispus la comiterea de infractiuni silvice.

De asemenea, sustine recurentul, la dosarul cauzei au fost depuse documente clasificate, intocmite in urma verificarilor efectuate in evidentele specifice muncii operative, de natura sa aduce elemente noi fata de datele existente la dosarul cauzei.

Dreptul de a obtine arma nu este un drept absolut, iar legiuitorul a prevazut ca si conditie de obtinere a autorizatiei  faptul ca persoana nu trebuie sa prezinte pericol pentru ordinea publica, siguranta nationala, viata si integritatea corporala a persoanelor, conform datelor si informatiilor existente la organele competente.

La analizarea pericolului social pe care il prezinta persoana solicitanta, trebuie sa fie avut in vedere chiar si anturajul in care acesta traieste, iar la emiterea avizului negativ in cauza s-a avut in vedere inclusiv faptul ca intimatul-reclamant are o relatie foarte apropiata cu fratele sau, care a fost condamnat pentru savarsirea unor infractiuni silvice.

De asemenea, in anul 2007 intimatul a fost cercetat pentru savarsirea unor infractiuni de furt si furt calificat, chiar daca sanctiunea aplicata a fost de ordin administrativ. Desi sub aspectul pericolului social aceasta fapta nu a fost considerata infractiune, este relevant la aprecierea posibilitatii de incalcare a regulilor sociale de catre intimat.

Ar putea fi relevant faptul ca parte din infractiunile silvice la care reclamantul este predispus, cat si partidele de vanatoare se desfasoara in acelasi mediu, astfel ca solicitarea de autorizare poate avea scopul ca intimatul sa justifice prezenta intr-o anume zona, respectiv pentru a inlatura orice suspiciune cu privire la aceste aspecte.

A concluzionat recurentul ca o persoana care, in trecut a savarsit fapte neconforme cu normele sociale, care traieste intr-un anturaj cu un astfel de comportament, respectiv cu privire la care exista indicii privind predispozitia la savarsirea de infractiuni, nu poate fi considerata ca avand un caracter ireprosabil.

A invocat recurentul motivul de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila si art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Intimatul a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, aratand ca probele administrate in cauza au demonstrat ca nu este o persoana care sa prezinte pericol social pentru ordinea publica, siguranta nationala, viata si integritatea corporala a persoanelor. Mai mult, din certificatul de cazier judiciar rezulta ca nu a avut niciun fel de sanctiuni de natura penala.

Are un comportament social ireprosabil in comunitatea locala, la serviciu si in societate in general, nu a fost implicat in scandaluri sau incidente care sa tulbure ordinea si linistea publica, este angajat, casatorit si are in intretinere un copil minor. De asemenea, nu consuma bauturi alcoolice si are o locuinta stabila de peste 5 ani, in comuna Cuca, unde locuieste cu sotia si socrii.

Desi sustine recurentul ca refuzul avizului favorabil a avut in vedere sanctiunea administrativa aplicata prin Ordonanta nr. 4079/P/2007, trebuie retinut ca aceasta fapta a fost savarsita in minoritate si nu este o condamnare la pedeapsa penala, sanctiunea administrativa neatragand nicio decadere sau interdictie, conditia impusa de art. 14 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 295/2004 este lipsa unei condamnari prin hotarare judecatoreasca definitiva la pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de un an, cu executare, pentru infractiuni comise cu intentie ori pentru infractiuni prevazute de legea anterior mentionata.

Incidentul in discutie a avut loc in anul 2007, cand era minor si l-a insotit pe fratele sau in padure sa taie lemne, fara sa cunoasca daca acestea erau marcate sau nu, insa acesta a fost un incident izolat, de la acel moment pana in prezent nu a mai fost sanctionat penal, administrativ sau contraventional, fapt pentru care poate fi retinut comportamentul sau ireprosabil.

Analizand sentinta prin prisma criticilor invocate, materialului probator administrat si a dispozitiilor legale incidente, Curtea a apreciat ca recursul este fondat.

Curtea retine prealabil, in temeiul art.22 C.proc.civ., ca motivele invocate de recurenta sunt incadrabile in dispozitiile art.488 alin.1 pct.8 C.proc.civ., respectiv hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material, in speta, dispozitiile Legii 295/2004.  

Se retine ca reclamantului i s-a refuzat solicitarea de autorizare  pentru procurarea unei arme letale intrucat din verificarile efectuate  a rezultat ca nu sunt indeplinite conditiile prev. de Legea 295/2004, respectiv art.14 alin.1 lit.f.

Conform  art. 14 alin.1 din Legea 295/2004 „  Autorizatia de procurare a armelor letale se acorda persoanelor prevazute la art. 13 alin. (2) - (5), daca indeplinesc, cumulativ, urmatoarele conditii:    a) au implinit varsta de 18 ani;    b) detin calitatea impusa de lege, atestata prin prezentarea unor documente stabilite in normele metodologice de aplicare a prezentei legi, in functie de destinatia armelor;    c) nu au fost condamnate, prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, la pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de un an, cu executare, pentru infractiuni comise cu intentie ori pentru infractiuni prevazute de prezenta lege;    d) nu sunt inculpate in cauze penale pentru fapte savarsite cu intentie, prevazute de Codul penal, Partea speciala, 
titlurile I
, II, III, X, XI, XII si 
art. 269
, 280, 281, 283, 285, 286, 287, 342, 346, 348, 369, 371, 375, 381, 383, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si de 
Legea nr. 143/2000
 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;    e) sunt apte din punct de vedere psihologic si medical pentru a detine si folosi arme si munitii
;   
f) nu prezinta pericol pentru ordinea publica, siguranta nationala, viata si integritatea corporala a persoanelor, conform datelor si informatiilor existente la organele competente;    g) au absolvit un curs de instruire teoretica si practica, organizat de o persoana juridica autorizata pentru aceasta activitate, in conditiile prevazute in normele metodologice de aplicare a prezentei legi;    h) nu le-a fost anulat in ultimii 2 ani dreptul de procurare, detinere sau, dupa caz, port si folosire a armelor letale ori a armelor neletale supuse autorizarii, cu exceptia situatiilor in care masura anularii s-a dispus ca urmare a pierderii calitatii prevazute la art. 13 alin. (2) - (5);    i) nu au pierdut sau nu le-au fost sustrase in ultimii 5 ani arme letale sau arme neletale supuse autorizarii, din motive imputabile lor, procurate in conditiile prezentei legi.”

Cand legiuitorul a folosit sintagma ,,pericol pentru ordinea publica, siguranta nationala, viata si integritatea corporala a persoanelor” nu s-a referit doar la pericolul social al unei fapte de natura penala, in sensul in care acesta este definit de Codul penal, ci in sens mai larg, astfel fiind indreptatit legiuitorul sa instituie masuri de ocrotire a interesului general al societatii constand in analizarea  in concret a  indreptatirii unei persoane de a detine o arma letala.

Dreptul de port si folosire a unei arme nu se poate acorda cu larghete, mai ales daca este vorba despre arme letale, precum situatia din speta.

Este necesar sa se stabileasca, pe baza unor verificari amanuntite efectuate de persoane abilitate, daca detinatorul armei letale prezinta un pericol pentru ordinea publica sau daca la nivelul structurilor de Politie exista date si informatii despre aceasta persoana care sa determine anularea actului prin care s-a acordat dreptul de port si folosire a armei. Un posesor al unei arme letale trebuie sa fie asadar o persoana echilibrata, care sa stie si sa-si poata stapani sentimentele de ura, frustrare, impulsurile spre violenta, astfel incat, atunci cand este pus intr-o situatie critica, chiar si provocat fiind, sa nu recurga la violenta ci sa-si infraneze acest impuls, actionand pasnic, echilibrat, calm si lucid.

Prin pericol pentru ordinea publica al unor acte de conduita se intelege particularitatea acestora de a aduce atingere unor valori sociale de un anumit interes pentru societate. Pericolul constituie astfel o trasatura esentiala si comuna a tuturor faptelor prin care se incalca ordinea de drept. Incriminarea prin lege a unor categorii de fapte nu este decat consacrarea legala a existentei unui grad mai ridicat de pericol pentru faptele ocrotite de legea penala, dar acesta nu inseamna ca o persoana poate fi posesorul unei arme letale daca savarseste o fapta cu un grad mai mic de pericol.

Caracterizarile reclamantului de la locul de munca si  din localitatea Cuca contureaza un comportament al acestuia pasnic, fara accese de violenta, implicari in scandaluri.

In trecut insa, reclamantul intimat  a fost cercetat pentru infractiunea de  furt calificat, asa cum rezulta din cazierul judiciar, fapta pentru care i s-a aplicat o sanctiune cu caracter administrativ, si desi acest aspect al trecutului reclamantului nu este, prin el insusi, determinant pentru a-i fi refuzat dreptul de a poseda o arma letala,  nici nu poate fi ignorat.

Acest aspect, coroborat cu datele furnizate de evidentele muncii operative,   prin intermediul documentelor clasificate puse la dispozitia instantei, formeaza convingerea ca la acest moment reclamantul, intr-adevar,   nu indeplineste conditia prev. de art.14 alin.1 lit.f din Legea 295/2004.

Fata de aceste considerente, Curtea, in temeiul art. 496 cod proc.civ., a admis recursul, a casat sentinta si, pe fond, a respins contestatia ca neintemeiata.