Obligatia administratorilor societatii de a preciza domiciliul in ipoteza intervenirii unor modificari in privinta acestuia, cu consecinte asupra aplicarii ipotezei subsidiare, a comunicarii prin publicitate.

 

Art.21 lit. h) din Legea nr.26/1990 raportat la art.7 lit. e) din Legea nr.31/1990

 

Autoritatea fiscala era indreptatita, la nivelul anului 2011, sa procedeze la comunicarea prin posta catre domiciliul cunoscut al reclamantului fara a efectua alte demersuri in vederea identificarii unei alte adrese de corespondenta in vederea recomunicarii deciziei de angajare a raspunderii la nivelul anului 2011.

Organul fiscal nu era tinut sa efectueze verificari ale tuturor bazelor de date pentru a identifica adresa actuala a reclamantului, in contextul in care art.44 din Codul de procedura fiscala nu obliga la asemenea demersuri, prevazand dimpotriva modalitatea subsidiara a comunicarii prin publicitate atunci cand comunicarea personal sau prin posta nu este posibila, fara a arata ipotezele care fac imposibila o asemenea comunicare.

Prin urmare, acestea se pot datora insasi culpei contribuabilului care, desi avea obligatii legale de actualizare a datelor, nu a procedat ca atare, astfel ca intreaga corespondenta transmisa catre domiciliul cu care figura in evidentele autoritatii fiscale, respectiv la Registrul comertului, nu a fost ridicata astfel ca in mod corect s-a apelat la citarea prin publicitate.

Ca atare, reclamantul nu se poate prevala de neindeplinirea unei obligatii prevazute de lege in sarcina sa, pentru a se exonera de raspunderea pe care legea o prevede in sarcina administratorilor si asociatilor debitorilor persoane juridice, in conditiile art. 27 din O.G. nr.92/2003 si nici nu poate obtine repunerea in termenul de contestare prin cererea de recomunicare depusa la mai bine de 4 ani de la prima comunicare.

(Decizia civila nr. 748/R-CONT
/
15 Iunie 2017)

 

Prin cererea inregistrata la data de 21.06.2016, pe rolul Tribunalului Arges, reclamantul SM a chemat in judecata pe parata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Arges, solicitand anularea deciziei de angajare a raspunderii solidare nr.71713/18.04.2011 si a deciziei 84/2016.

In motivare, reclamantul a aratat ca actele sunt nelegale, deoarece nu mai locuieste la adresa la care i-a fost comunicata decizia de angajare a raspunderii solidare inca din anul 2006, facand dovada cu cartea de identitate. In acest fel, nu i-a fost comunicata in conformitate cu dispozitiile legii, respectiv art.44 din O.G. nr. 92/2003 decizia de angajare a raspunderii solidare, astfel ca nu a avut cunostinta de aceasta, iar considerarea contestatiei sale prealabile ca fiind tardiva, este nelegala pentru acelasi considerent si anume ca nu a avut cunostinta despre emiterea acestui act.

In sustinere, reclamantul a depus inscrisuri.

La data de 11.10.2016, parata a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, deoarece prin decizia 84/2016 nu s-a solutionat pe fond plangerea, astfel ca instanta nu poate analiza direct in faza de judecata motivele de legalitate si temeinicie a deciziei de angajare a raspunderii solidare.

Prin sentinta nr. 1152/05 decembrie 2016 Tribunalul Arges a admis actiunea formulata de reclamant, a desfiintat decizia nr. 84/2016 si a obligat pe parata sa solutioneze pe fond plangerea prealabila impotriva Deciziei de angajare a raspunderii solidare nr.71713/2011.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti, prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice Arges, solicitand admiterea acestuia, modificarea sentintei si respingerea cererii.

Se sustine ca hotararea a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a normelor de drept material, fiind incident art.488 alin.1 pct.8 Cod procedura civila.

Gresit retine tribunalul ca nu s-a comunicat legal decizia nr.84/2016, instanta neavand in vedere apararile formulate de parata si probele administrate, decizia de angajare a raspunderii solidare din 18.04.2011, fiind transmisa spre comunicare catre reclamant, in conditiile art.44 din O.G. nr.92/2003.

Cum decizia nu a fost confirmata de primire de catre reclamant, s-a procedat la efectuarea comunicarii prin publicitate, fiind afisat anuntul colectiv nr.81547/3.05.2011, data comunicarii deciziei fiind 18.05.2011.

Contestatia formulata de catre reclamant, inregistrata la autoritatea fiscala la 11.05.2016, a fost depusa cu depasirea termenului prevazut de art.207 din O.G. nr.92/2003, astfel ca in mod corect organul fiscal a respins contestatia ca nedepusa in termen.

Sunt invederate prevederile pct.3.10 lit.a) si b) din Ordinul nr.2137/2011, potrivit cu care dispozitiile privind termenele din Codul de procedura civila se aplica in mod corespunzator, in sensul ca termenul de depunere a contestatiei se calculeaza pe zile libere, cu exceptia cazului in care prin lege se prevede altfel, neintrand in calcul nici ziua cand a inceput, nici ziua cand s-a sfarsit termenul, respectiv ca termenul care se sfarseste intr-o zi de sarbatoare legala sau cand serviciul este suspendat (de exemplu, zile de repaus saptamanal) se va prelungi pana la sfarsitul primei zile de lucru urmatoare.

Analizand sentinta atacata, prin prisma criticilor invocate, in raport de probatoriul administrat in cauza si de dispozitiile legale incidente, Curtea constata ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:

Prealabil, se retine ca tribunalul constata in finalul considerentelor ca reclamantului nu i s-a comunicat legal decizia nr.84/2016, de solutionare a contestatiei, desi in cauza nu s-a invocat si discutat tardivitatea contestatiei adresata instantei judecatoresti impotriva acestei decizii, ci tardivitatea contestatiei formulata de petent impotriva deciziei de angajare a raspunderii solidare nr.71713/2011, procedura finalizata cu emiterea deciziei nr.84/2016.

De asemenea, din perspectiva situatiei de fapt, se constata ca prima instanta a retinut ca trimiterea spre comunicare prin posta s-a realizat la adresa anterioara a reclamantului, respectiv P, schimbata in anul 2006, fara a analiza sustinerea paratului potrivit cu care comunicarea s-a facut la locul rezultat din evidentelor fiscale si cele ale Registrului Comertului, asa cum figurau acestea la nivelul anului 2011. Cu alte cuvinte, tribunalul retine ca nu s-a comunicat actul la noua adresa a reclamantului, desi aceasta nu era evidentiata la ORC, fiind obligata autoritatea fiscala sa faca demersuri pentru identificarea noilor date ale contribuabilului.

Curtea retine ca desi in cererea de chemare in judecata reclamantul sustine faptul ca nu mai locuieste din anul 2006 la adresa la care a fost comunicata decizia, conform cartii de identitate si depune la dosar o copie a CI, schimbata la 17.11.2006, nu face dovada mentionarii acestui aspect la Registrul comertului, acolo unde figura in calitate de administrator al societatii E SRL, evidenta cu consecinte importante din perspectiva vietii juridice a profesionistului.

Decizia de angajare a raspunderii solidare nr.71713/18.04.2011, a fost transmisa spre comunicare reclamantului, la adresa din ***, cunoscuta potrivit datelor din Registrul Comertului dupa ce, in prealabil, la nivelul anului 2010 a fost intocmit si comunicat societatii procesul verbal de declarare a starii de insolvabilitate din 24.09.2010, de asemenea la sediul rezultat din evidenta ORC.

Si in cazul respectiv, s-a procedat la aplicarea art.44 alin.3 din Codul de procedura fiscala, intrucat debitoarea nu a ridicat corespondenta, desi deschiderea procedurii insolventei a fost ceruta abia la inceputul anului 2015, ceea ce atesta activitatea societatii.

Or, Curtea retine ca potrivit art.21 lit. h) din Legea nr.26/1990, in forma in vigoare la data modificarii actului de identitate al reclamantului, in registrul comertului se inregistreaza mentiuni referitoare la orice modificare privitoare la actele, faptele si mentiunile inregistrate.

Textul nu lasa la latitudinea destinatarilor conduita de urmat ci impune obligatia   acestei inregistrari, care incumba administratorului societatii in conformitate cu prevederile susmentionate, raportat la art.7 lit. e) din Legea nr.31/1990.

In acest context, administratorii societatii au obligatia de a preciza domiciliul in ipoteza intervenirii unor modificari in privinta acestuia, cu consecinte asupra aplicarii ipotezei subsidiare, a comunicarii prin publicitate, reglementate de art.44 din Codul de procedura fiscala.

Curtea retine ca intr-adevar, potrivit art.45 Cod procedura fiscala, in forma in vigoare la data trimiterii spre comunicare a deciziei de angajare a raspunderii, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului sau la o data ulterioara mentionata in actul administrativ comunicat, potrivit legii. Cu alte cuvinte, asa cum retine si tribunalul, pentru ca actul administrativ fiscal sa produca efecte este necesara comunicarea acestuia catre contribuabil.

Insa, din perspectiva comunicarii concrete, nu se poate retine, asa cum arata tribunalul, ca se impune dovada comunicarii prin confirmarea primirii de catre destinatar a corespondentei, ca unica modalitate de comunicare. Dimpotriva, pentru a apela la comunicarea prin publicitate este necesara aplicarea prealabila a dispozitiilor art.44 alin.2 lit.a), b)
sau
c) din Codul de procedura fiscala, in sensul incercarii de comunicare personal prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent sau in alt loc, cu consecinta primirii actului sub semnatura, ori prin posta, cu aceeasi consecinta a semnarii dovezii de primire, conform regulamentelor postale. Numai in ipoteza in care se releva imposibilitatea unei asemenea comunicari se procedeaza la comunicarea prin publicitate, conform art.44 alin.3 din O.G. nr.92/2003.

Astfel, potrivit alin.1 si 2 ale textului susmentionat in forma in vigoare la data trimiterii spre comunicare a deciziei de angajare a raspunderii, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului caruia ii este destinat. Actul administrativ fiscal se comunica dupa cum urmeaza: a) prin
prezentarea
contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal de catre acesta sub semnatura, data comunicarii fiind data ridicarii sub semnatura a actului; b) prin
remiterea
, sub semnatura, a actului administrativ fiscal de catre persoanele imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicarii fiind data remiterii sub semnatura a actului; c) prin
posta
, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia; d) prin
publicitate
.

Alin.3 al art.44 din Codul de procedura fiscala, reglementeaza modalitatea de comunicare prin publicitate, aratand ca aceasta se face prin afisarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent si pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, a unui anunt in care se mentioneaza ca a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. In cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevazute la art. 35, afisarea se face, concomitent, la sediul acestora si pe pagina de internet a autoritatii administratiei publice locale respective. In lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judetean. In toate cazurile, actul administrativ fiscal se considera comunicat in termen de 15 zile de la data afisarii anuntului.

Din dispozitia normativa mentionata, rezulta ca legea obliga la comunicarea actului administrativ catre destinatar, varianta optima fiind aceea a comunicarii sub semnatura, fie prin remiterea efectiva a actului destinatarului sau reprezentantului sau, de catre persoanele imputernicite ale organului fiscal, fie prin posta cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau chiar prin alte mijloace de comunicare, cum sunt fax, email etc., daca se asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia.

Comunicarea prin publicitate reprezinta o ipoteza subsidiara a modalitatii de comunicare mentionate, nefiind posibil ca organul fiscal sa procedeze direct la citarea prin publicitate, situatie in care s-ar incalca drepturile destinatarului acestuia, intrucat legea impune o anumita ordine de comunicare, asa cum s-a retinut si in decizia Curtii Constitutionale nr.536/28.04.2011.

Or, in speta, organele fiscale au transmis mai intai societatii la domiciliul fiscal din P. procesul verbal de insolvabilitate, corespondenta fiind inapoiata, nefiind ridicata, ulterior procesul verbal fiind comunicat prin publicitate.

La data de 25.01.2011, autoritatea fiscala a transmis reclamantului invitatia de a se prezenta la sediul sau, pentru determinarea starii de fapt fiscale, corespondenta fiind transmisa la aceeasi adresa, care figura in evidentele Registrului Comertului. Cum corespondenta nu a fost ridicata s-a procedat la comunicarea invitatiei prin publicitate, potrivit art.44 alin.3 din O.G. nr.92/2003.

Ulterior, ca urmare a intocmirii deciziei de angajare a raspunderii solidare la 18.04.2011, organul fiscal a incercat comunicarea acesteia catre administrator, la adresa rezultata din evidentele sale si prevazuta la Registrul Comertului, pe care acesta nu a modificat-o, potrivit noului sau act de identitate, in contextul in care aceasta obligatie ii incumba, potrivit art.21 lit.h) din Legea nr.26/1990, cu consecinte asupra inopozabilitatii noilor date in raport cu autoritatea fiscala.

Curtea mai retine ca reclamantul nu a invocat aspecte referitoare la incetarea activitatii societatii, sau la schimbarea administratorilor, de vreme ce a formulat cerere de deschidere a procedurii insolventei la inceputul anului 2015 (dosar nr.42/1259/2015), rezultand astfel ca autoritatea fiscala era indreptatita, la nivelul anului 2011, sa procedeze la comunicarea prin posta catre domiciliul cunoscut al reclamantului fara a efectua alte demersuri in vederea identificarii unei alte adrese de corespondenta in vederea recomunicarii deciziei de angajare a raspunderii la nivelul anului 2011.

Organul fiscal nu era tinut sa efectueze verificari ale tuturor bazelor de date pentru a identifica adresa actuala a reclamantului, in contextul in care art.44 din Codul de procedura fiscala nu obliga la asemenea demersuri, prevazand dimpotriva modalitatea subsidiara a comunicarii prin publicitate atunci cand comunicarea personal sau prin posta nu este posibila, fara a arata ipotezele care fac imposibila o asemenea comunicare.

Prin urmare, acestea se pot datora insasi culpei contribuabilului care, desi avea obligatii legale de actualizare a datelor, nu a procedat ca atare, astfel ca intreaga corespondenta transmisa catre domiciliul cu care figura in evidentele autoritatii fiscale, respectiv la Registrul comertului, nu a fost ridicata astfel ca in mod corect s-a apelat la citarea prin publicitate.

Ca atare, reclamantul nu se poate prevala de neindeplinirea unei obligatii prevazute de lege in sarcina sa, pentru a se exonera de raspunderea pe care legea o prevede in sarcina administratorilor si asociatilor debitorilor persoane juridice, in conditiile art.27 din O.G. nr.92/2003 si nici nu poate obtine repunerea in termenul de contestare prin cererea de recomunicare depusa la mai bine de 4 ani de la prima comunicare.

Pe de alta parte, din perspectiva formalitatilor pe care trebuia sa le indeplineasca autoritatea fiscala la nivelul anului 2011, pentru citarea prin publicitate, se constata ca art.44 alin.3 din Codul de procedura fiscala, in forma in vigoare la 18.04.2011, prevedea ca este necesara afisarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent si pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, a unui anunt in care se mentioneaza ca a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului.

La dosar au fost depuse anuntul individual in temeiul art.44 alin.3 Cod procedura fiscala, insotit de dovada publicarii pe site-ul ANAF mai intai a invitatiei de participare in procedura angajarii raspunderii solidare, iar ulterior, la 3.05.2011, a anuntului colectiv si a procesului verbal de publicare pe site-ul ANAF, a deciziei de atragere a raspunderii, fiind astfel indeplinite formalitatile impuse de lege pentru comunicarea prin publicitate, cu consecinte asupra termenului in care putea fi atacata decizia, implinit la nivelul anului 2011.

Pe cale de consecinta, solutia pronuntata de autoritatea fiscala prin decizia nr.84/2016 in raport de contestatia depusa la decizia de angajare a raspunderii solidare nr.71713/2011 este legala, contestatia trimisa la 11.05.2016 ca urmare a cererii de recomunicare a deciziei de angajare a raspunderii fiind tardiva in raport cu momentul comunicarii legale a acesteia, la nivelul anului 2011.

Pentru aceste considerente, in temeiul art.496 Cod procedura civila, raportat la art.20 din Legea nr.554/2004, Curtea a admis recursul, a casat sentinta si in rejudecare a respins contestatia.