Efectele lucrului judecat in noul cod de procedura civila

 

Art.431 alin.2 Noul Cod de Procedura Civila

 

Autoritatea de lucru judecat reprezinta unul dintre efectele hotararii judecatoresti, in sensul ca nimeni nu poate fi chemat in judecata in aceeasi calitate, pentru acelasi obiect si in temeiul acelorasi cauze, daca anterior s-a ,ai pronuntat o hotarare judecatoreasca.

Potrivit art.431 alin.2 NCPC, oricare dintre parti poate invoca autoritatea de lucru judecat intr-un alt litigiu daca are legatura cu cererea introductiva de instanta in curs de solutionare, ceea ce presupune ca efectul lucrului judecat se manifesta nu numai in cazul triplei identitati de: parti, obiect si cauza, dar si in cazul in care in cea de-a doua cerere de chemare in judecata este pusa in discutie o chestiune litigioasa solutionata anterior printr-o hotarare judecatoreasca, solutia pronuntata nemaiputand fi contrazisa in cauza pendinte.

(Decizia civila nr.2011/02.12.2015)

 

Prin cererea inregistrata, reclamantul D.V. a chemat in judecata paratii Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Parchetul de pe langa Tribunalul Valcea, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Pitesti si Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, pentru ca, prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratilor la plata sumei de bani reprezentand beneficiul nerealizat (
lucrum cessans
) cuvenit pentru ultimii trei ani din momentul formularii actiunii si pana la achitarea tuturor drepturilor salariale stabilite prin sentintele civile nr.572/26.05.2009, 133/28.10.2008, 44/30.09.2008 si 360/18.04.2008, toate pronuntate de Tribunalul Valcea.

In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca paratii ii datorau conform hotararilor judecatoresti irevocabile, drepturile salariale reprezentand spor de risc si suprasolicitare neuropsihic, spor de confidentialitate, indexari si stimulente.

Prin adoptarea OUG 71/2009 si reesalonarea platii titlurilor executorii pana in anul 2016 s-a ajuns la o situatie prejudiciabila pentru ea intrucat hotararile judecatoresti vor fi executate dupa 8 ani. Prejudiciul consta in beneficiul pe care l-ar fi putut realiza (
lucrum cessans
) daca sumele i-ar fi fost platite imediat si ar fi putut sa le depuna in banca incasand dobanzi.

A mai aratat reclamantul ca i se cuvine atat actualizarea sumelor cu indicele de inflatie, cat si dobanda legala aferenta, repararea prejudiciului trebuind sa fie integrala.

In fine, chiar daca reesalonarea platii sumelor stabilite prin titluri poate fi privita ca o forma de executare succesiva, in conditiile in care aceasta masura este dublata de suspendarea de drept a executarii silite si depaseste o durata rezonabila in valorificarea dreptului, acesta nu mai raspunde cerintelor de proportionalitate dintre scopul urmarit prin reglementarea adoptata si mentinerea unui just echilibru al intereselor in discutie.

S-a precizat ca Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia in interesul legii 2/17.02.2014 a hotarat ca: „pot fi acordate daune interese moratorii sub forma dobanzii legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in conditiile art.1 si 2 din OUG 71/2009, aprobata cu modificari prin Legea 230/2011.”

Paratul C.N.C.D. a depus la dosar intampinare prin care a aratat ca din analiza spetei deduse judecatii rezulta ca cele patru conditii necesare existentei unei discriminari nu sunt indeplinite (reclamantul nu prezinta persoane sau situatii aflate in pozitii comparabile sau analoage, nu evidentiaza in mod explicit un criteriu de discriminare in acceptiunea prevederilor OG 137/2000 si la dosar nu se gaseste punctul de vedere al paratului pentru stabilirea existentei sau inexistentei unei justificari obiective si legitime cu privire la aspectele semnalate).

La data de 27.02.2015, paratul Parchetul de pe langa I.C.C.J. a depus intampinare, prin care a invocat exceptia de necompetenta teritoriala a Tribunalului Valcea in raport de dispozitiile art.127 al.1 si 3 NCPC si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, in raport de dispozitiile art. 205, 245 si 247 Cod procedura civila.

Pe fondul cauzei a invocat decizia ICCJ nr.2/2014 si Decizia CCR nr.838/2009, solicitand respingerea cererii ca neintemeiata.

Paratul Parchetul de pe langa Curtea de Apel Pitesti a depus la dosar intampinare, prin care a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat,  aratand ca anterior au fost chemati in judecata de reclamant si altii, in dosarul nr.11697/90/2012 aflat pe rolul Tribunalului Valcea, care a fost solutionat irevocabil prin decizia civila nr.2986/19.09.2013. In aceasta cauza s-a solicitat obligarea paratilor la plata dobanzilor legale pentru perioada 2 iulie 2009 - 2 iulie 2012 si pentru viitor, pana la achitarea integrala a sumelor pe care le datoreaza in baza sentintelor civile nr.572/26.05.2009, nr.133/28.10.2008, nr.44/30.09.2008, nr.360/18.04.2008 si altele.

A mai aratat paratul ca partile din cele doua dosare sunt aceleasi, respectiv reclamantul si paratii si obiectul cererii de chemare in judecata este acelasi, respectiv beneficiul nerealizat sub forma dobanzilor legale.

Intrucat Curtea de Apel Pitesti a respins in mod irevocabil cererea de acordare a dobanzilor legale aferente acelorasi titluri, este evident ca o noua cerere de chemare in judecata cu acelasi obiect nu mai poate fi primita, in speta operand autoritatea de lucru judecat prevazuta de art. 431 NCPC.

Acelasi parat a invocat si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in raport de dispozitiile art.2500 al.1 Cod civil, coroborate cu art.2517 si art.2523 Cod civil.

Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata aratand ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile OG nr.13/2011 intrucat intre reclamant si parati nu exista o conventie cu privire la acordarea dobanzilor. Totodata, a apreciat ca in conditiile in care s-a solicitat atat actualizarea cu inflatia (deja acordata), cat si beneficiul nerealizat, acestea se suprapun acoperind acelasi proces al presupusei prejudicieri a reclamantului si nu pot fi acordate concomitent.

Paratul a invocat si decizia CEDO din 4 septembrie 2012 in cauza D.D. si altii.

Reclamantul a depus la dosar raspuns la intampinari, prin care a raspuns exceptiilor si a reiterat sustinerile din actiune.

La termenul de judecata din 05.06.2015, reprezentantul Parchetului de pe langa C.A. Pitesti si Parchetului de pe langa Tribunalul Valcea a depus la dosarul cauzei cererea de chemare in judecata, hotararile pronuntate in dosarul nr.11697/90/2012 si practica judiciara, invederand instantei ca reclamantul este sofer in cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Horezu.

In temeiul art.131 NCPC, instanta a procedat la verificarea competentei si vazand ca reclamantul este sofer la Parchetul de pe langa Judecatoria Horezu, a constatat ca nu sunt aplicabile dispozitiile art.127 NCPC, competenta apartinand Tribunalului Valcea conform art.269 Codul muncii si ca atare a fost respinsa exceptia de necompetenta teritoriala invocata de PICCJ.

Prin sentinta civila nr.827 din data de 5 iunie 2015, Tribunalul Valcea a admis exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de paratii Parchetul de pe langa Curtea de Apel Pitesti si Parchetul de pe langa Tribunalul Valcea si, in consecinta, a respins actiunea formulata de reclamant, constatand  intervenita autoritatea de  lucru  judecat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut urmatoarele:

Potrivit dispozitiilor art. 431 NCPC,  nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceeasi calitate, in temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi obiect.

Astfel, pentru existenta autoritatii de lucru judecat este necesar ca in cele doua cauze sa existe identitate de parti, de cauza si de obiect.

Analizand cererea ce a facut obiectul dosarului nr.11697/90/2012 si cererea ce face obiectul cauzei de fata, s-a constatat ca reclamantul D.V. a avut aceeasi calitate si in dosarul anterior. Totodata, atat in cauza de fata cat si in cea anterioara, Parchetul de pe langa ICCJ, Parchetul de pe langa CAP si Parchetul de pe langa Tribunalul Valcea au avut calitatea de parati.

In ce priveste cauza actiunii, instanta a constatat ca in ambele cereri cauza o constituie plata cu intarziere a sumelor din titlurile executorii sentintele civile nr.572/26.05.2009, nr.133/28.10.2008, nr.44/30.09.2008, nr.360/18.04.2008 si altele, respectiv beneficiul nerealizat ca urmare a intarzierii, constituit de dobanda legala.

In ce priveste obiectul cererilor, desi formularea acestora este aparent diferita, obiectul este acelasi. Astfel, in prima cerere s-a solicitat plata dobanzilor legale pentru perioada 2 iulie 2009 - 2 iulie 2012 si pentru viitor, pana la achitarea integrala a sumelor pe care le datoreaza in baza sentintelor civile susmentionate, iar in cea de a doua cerere s-a solicitat plata sumei de bani reprezentand beneficiul nerealizat (
lucrum cessans
) cuvenit pentru ultimii trei ani din momentul formularii actiunii si pana la achitarea tuturor drepturilor salariale stabilite prin aceleasi sentinte civile.

Folosirea de catre reclamant a unei formulari diferite, respectiv aceea a beneficiului nerealizat, nu este de natura sa schimbe obiectul cererii in conditiile in care, pe de o parte, in motivarea in fapt a  primei  cereri a aratat ca dobanzile legale solicitate reprezinta beneficiul nerealizat pentru neexecutarea la termen a obligatiei de plata de catre parati, iar pe de alta parte, in cazul obligatiei de plata a unei sume de bani, beneficiul nerealizat de creditor nu poate imbraca decat forma dobanzii legale.

Nici perioada pentru care s-au solicitat aceste drepturi nu este diferita in conditiile in care, in primul dosar s-au solicitat pentru perioada 2.07.2009 - 2.07.2012 si  in continuare pana la executarea integrala a sumelor din titluri, iar in prezenta cauza s-au solicitat pe ultimii teri ani anteriori introducerii cererii si pana la achitarea integrala, adica 8.01.2012 - pana la executarea integrala, perioada care este inclusa in perioada precizata in prima cerere.

Fata de toate aceste considerente, instanta a constatat ca este intrunita tripla identitate de parti, obiect si cauza, operand autoritatea de lucru judecat in raport de dosarul nr.11697/90/2012 si respectiv de decizia civila nr.2986/19.09.2013 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, prin care cererea a fost respinsa pe fond.

Ca urmare a fost admisa exceptia cu consecinta respingerii cererii reclamantului, constatand intervenita autoritatea de lucru judecat.

Intrucat solutia a fost pronuntata pe aceasta exceptie, nu au mai fost analizate celelalte exceptii si nici fondul cererii.

Impotriva sentintei civile nr.827 din data de 5 iunie 2015, pronuntata de Tribunalul Valcea, a formulat in termen apel reclamantul D.V., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, parati fiind Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Pitesti, Parchetul de pe langa Tribunalul Valcea si Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii.

In motivarea apelului, reclamantul a sustinut ca hotararea pronuntata este gresita intrucat exceptia autoritatii de lucru judecat pe care s-a intemeiat solutia pronuntata in cauza este neintemeiata.

Aceasta intrucat, daca in cele doua cauze, sunt aceleasi parti, temeiul juridic (cauza) al dreptului valorificat prin cerere este diferit.

De asemenea reclamantul a solicitat a fi avuta in vedere si Decizia nr.2/2014 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs, in interesul legii.

In acest context, reclamantul a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentintei si pe fond admiterea actiunii.

Prin decizia civila nr. 2011/2.12.2015, Curtea de Apel Pitesti a respins apelul formulat de reclamant retinand urmatoarele:

Astfel asa cum bine a retinut si instanta de fond, potrivit dispozitiilor art.431 Noul Cod de procedura civila „Nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceeasi calitate, in temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi obiect”.

Noul Cod de procedura civila, pe langa faptul ca o plaseaza explicit in randul efectelor hotararii judecatoresti, unifica reglementarea autoritatii de lucru judecat ca prezumtie legala absoluta si irefragabila a hotararii judecatoresti de adevar judiciar (cuprinsa in dispozitiile art.1200 pct.4 Cod civil 1864 –
res judicata pro veritate habetur
) si cea de exceptie procesuala de fond, peremptorie si absoluta reglementata anterior prin dispozitiile art.166 Cod procedura civila 1865 si art.1201 Cod civil 1864, iar in Noul Cod de procedura civila ea constituie obiect special al reglementarii cuprinse in art.432 Noul Cod de procedura civila, aceste constatari permitand concluzia ca prin noul cod acesteia i se atribuie exclusiv statutul de institutie de drept procesual.

Art.431 alin.(1) Noul Cod de procedura civila, invocat anterior, da expresie functiei negative a lucrului judecat, potrivit careia o actiune nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data, fiind interzisa reluarea aceleiasi judecati, in conditiile identitatii de parti, obiect si cauza, ca si in situatia de fata.

Mai mult pot fi avute in vedere si dispozitiile art.432 alin.(2) Noul Cod de procedura civila, ce reglementeaza prezumtia legala de lucru judecat si care reprezinta manifestarea pozitiva a autoritatii de lucru judecat.

In acest caz nu este necesar sa existe tripla identitate de parti, obiect si cauza, ci este suficient ca in judecata ulterioara sa fie adusa in discutie o chestiune litigioasa care sa aiba legatura cu ceea ce s-a solutionat anterior, asa incat aceasta sa nu poata fi contrazisa, indiferent daca aceasta rezolvare a fost data prin dispozitiv sau numai in considerente, date fiind dispozitiile art.430 alin.(2) Noul Cod de procedura civila, care dispun „Autoritatea de lucru judecat priveste dispozitivul, precum si considerentele pe care se sprijina, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasa”.

Exceptia autoritatii de lucru judecat, fiind o exceptie de fond absoluta, de ordine publica, peremptorie, este reglementata prin dispozitii cu caracter imperativ, menita sa asigure stabilitatea raporturilor juridice si eficienta intregii activitati judiciare.

De aceea in considerarea celor aratate mai sus, Curtea a apreciat ca hotararea pronuntata de tribunal este legala si temeinica, asa incat, conform dispozitiilor art.480 Noul Cod de procedura civila, a fost respins apelul formulat de reclamant.