Obligatia judecatorului de a determina calificarea juridica exacta a actelor si faptelor juridice deduse judecatii, adica a raportului juridic litigios insusi si, implicit, a pretentiei formulate si a cauzei acesteia, chiar daca reclamantul le-a dat o alta calificare juridica si insista asupra acesteia.

 

Art. 22 alin. (4) si (5) din Noul Cod de procedura civila

Art. 2 lit.c) din Legea nr.554/2004

 

In ceea ce priveste normele legale aplicabile, este real ca reclamantele au precizat ca temeiul pretentiilor se situeaza in afara contractului de achizitie publica si, pe cale de consecinta, ar fi aplicabile dispozitiile din materia contractelor administrative, asa cum sunt ele definite de art.2 lit.c) din Legea nr.554/2004.

Se retine insa ca instanta este investita cu obiectul adus in discutie de catre reclamant, dar si cu ratiunile pentru care acesta isi formuleaza pretentiile, cele ce se constituie intr-o cauza juridica a cererii de chemare in judecata.

In ceea ce priveste temeiul juridic, aplicabil situatiei de fapt evocata de catre reclamant, acesta poate fi schimbat de catre instanta de judecata pentru asigurarea unei corelatii intre starea de fapt si starea de drept.

Judecatorul este dator sa determine calificarea juridica exacta a actelor si faptelor juridice deduse judecatii - asadar, a raportului juridic litigios insusi si, implicit, a pretentiei formulate si a cauzei acesteia, chiar daca reclamantul le-a dat o calificare juridica si insista asupra acesteia. Aceasta concluzie se impune din analiza coroborata a dispozitiilor art. 22 alin. (4) si (5) NCPC, nefiind recunoscut dreptul reclamantului de a dispune de calificarea juridica a cererii sale, limitand astfel prerogativa instantei de a da sau de a restabili calificarea juridica exacta, dimensiune esentiala a functiei sale jurisdictionale.

Or, in cauza, partile nu contesta ca izvorul raporturilor obligationale deduse de lege este reprezentat de contractul de achizitie publica incheiat in conditiile OUG nr.34/2006, iar pretinsele lucrari al caror pret se solicita ar fi fost lucrari nu doar utile, ci necesare si obligatorii pentru finalizarea proiectului.

Nu este asadar vorba despre lucrari in afara obiectului contractului, ci de lucrari necesare realizarii acestuia.

Fata des aceste sustineri ale reclamantelor urmeaza a se retine ca litigiul de fata se supune dispozitiilor OUG nr.34/2006, urmand sa se observe daca in cauza s-au respectat aceste prevederi legale.

 

(Decizia nr. 870/R-CONT/08 Aprilie 2015)

 

Prin sentinta nr.3998 pronuntata de Tribunalul Valcea la 9 octombrie 2014 a fost respinsa actiunea formulata de reclamantele Regia Autonoma Drumuri si Poduri Valcea si SC D SRL impotriva paratului Municipiul Ramnicu Valcea – prin Primar.

Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca la 3 decembrie 2010, intre parti a intervenit un contract de achizitie publica al carui pret fara TVA a fost stabilit la 3.020.846,51 lei, durata de executare fiind de 18 luni.

Pe parcursul derularii contractului partile au incheiat dispozitii de santier, sustinand existenta unor situatii neprevazute ce au necesitat efectuarea altor lucrari decat cele stabilite initial, lucrari a caror contravaloare este de 215.232,10 lei, suma pe care reclamanta o pretinde in prezenta actiune.

Din interpretarea dispozitiilor art.122 lit.i) din OUG nr.34/2006 rezulta ca partile pot conveni prin negociere fara publicarea prealabila a unui anunt de participare, printr-un act aditional efectuarea altor lucrari, insa intr-o astfel de situatie se impune incheierea unui act scris prin care sa se deroge de la contractul initial cu indeplinirea tuturor conditiilor impuse de text.

Tribunalul a apreciat ca aceste cerinte nu sunt indeplinite, asa incat reclamantii nu sunt indreptatiti sa primeasca contravaloarea lucrarilor suplimentare.

La 24 noiembrie 2014 Tribunalul a dispus indreptarea erorii materiale din dispozitivul hotararii sub aspectul termenului de recurs care este de 5 zile si nu de 15 zile, asa cum din eroare se consemnase.

Impotriva sentintei au formulat recurs reclamantele pentru motive incadrabile in dispozitiile art.488 pct.8 Cod procedura civila, sustinand in esenta urmatoarele:

- dupa inceperea lucrarilor s-a constatat ca documentatia tehnica nu este conforma situatiei din teren si de aceea partile au convenit realizarea altor lucrari, asa cum ele au fost consemnate in dispozitiile de santier ce au fost semnate atat de diriginte cat si de beneficiar. Astfel, s-a ajuns nu doar la o reducere a timpului de realizare a lucrarii, dar si la un pret inferior sumei stabilite initial;

- suma de 215.232,0 lei nu excedeaza costului total al contractului, insa incheierea actului aditional nu a fost posibila intrucat nu s-a obtinut acceptul Uniunii pentru Coordonarea si Monitorizarea Achizitiilor Publice din cadrul Ministerului Finantelor;

- raporturile obligationale dintre parti au avut la baza ofertele depuse de reclamante ce au fost declarate conforme, impunandu-se sa se retina insa ca nu sunt incidente dispozitiile art.122 lit.i) din OUG nr.34/2006, intrucat nu s-a obtinut acceptul U.C.M.A.P., fiind insa esential sa se retina ca au fost executate lucrari in afara contractului si pentru ele nu s-a platit un pret;

- lucrarile efectuate erau necesare si utile realizarii proiectului, iar acesta comunitatii, asa incat ar fi incalcate principiile de echitate si buna-credinta daca reclamantele nu-si pot recupera pretul materialelor si muncii prestate.

Examinand criticile formulate se apreciaza ca ele sunt fondate pentru cele ce se vor arata mai jos.

Paratul a initiat o procedura de achizitie publica finalizata prin incheierea cu asocierea reclamantelor a contractului de lucrari nr.36556/03.12.2010 in vederea executarii unei artere de legatura intre doua strazi si a unui pod peste raul Olanesti, durata contractului fiind de 18 luni, iar pretul fara TVA de 3.020.846,51 lei. In acest contract, la art.21, s-a convenit si ca pentru indeplinirea sa in conditiile legii poate fi incheiat un act aditional in masura in care se impun lucrari suplimentare ce nu au putut fi prevazute la initierea conventiei.

Trimiterea pe care textul o face la notiunea de act aditional are semnificatia unui act in care se exprima vointa cocontractantilor in sensul realizarii altor lucrari sau unor lucrari suplimentare celor avute initial in vedere, lucrari ce nu au putut fi identificate pana la acel moment si care se incadreaza in normele legale aplicabile.

In ceea ce priveste aceste norme, este real ca reclamantele au precizat ca temeiul pretentiilor se situeaza in afara contractului de achizitie publica si, pe cale de consecinta, ar fi aplicabile dispozitiile din materia contractelor administrative, asa cum sunt ele definite de art.2 lit.c) din Legea nr.554/2004.

Se retine insa ca instanta este investita cu obiectul adus in discutie de catre reclamant, dar si cu ratiunile pentru care acesta isi formuleaza pretentiile, cele ce se constituie intr-o cauza juridica a cererii de chemare in judecata.

In ceea ce priveste temeiul juridic, aplicabil situatiei de fapt evocata de catre reclamant, acesta poate fi schimbat de catre instanta de judecata pentru asigurarea unei corelatii intre starea de fapt si starea de drept.

Judecatorul este dator sa determine calificarea juridica exacta a actelor si faptelor juridice deduse judecatii - asadar, a raportului juridic litigios insusi si, implicit, a pretentiei formulate si a cauzei acesteia, chiar daca reclamantul le-a dat o calificare juridica si insista asupra acesteia. Aceasta concluzie se impune din analiza coroborata a dispozitiilor art. 22 alin. (4) si (5) NCPC, nefiind recunoscut dreptul reclamantului de a dispune de calificarea juridica a cererii sale, limitand astfel prerogativa instantei de a da sau de a restabili calificarea juridica exacta, dimensiune esentiala a functiei sale jurisdictionale.

Or, in cauza, partile nu contesta ca izvorul raporturilor obligationale deduse de lege este reprezentat de contractul de achizitie publica incheiat in conditiile OUG nr.34/2006, iar pretinsele lucrari al caror pret se solicita ar fi fost lucrari nu doar utile, ci necesare si obligatorii pentru finalizarea proiectului.

Nu este asadar vorba despre lucrari in afara obiectului contractului, ci de lucrari necesare realizarii acestuia.

Fata des aceste sustineri ale reclamantelor urmeaza a se retine ca litigiul de fata se supune dispozitiilor OUG nr.34/2006, urmand sa se observe daca in cauza s-au respectat aceste prevederi legale.

Asa cum s-a aratat mai sus, analizand vointa partilor contractante sub aspectul modificarii unor solutii tehnice si deci a incheierii unui act aditional, se apreciaza ca aceasta este dovedita in cauza.

O astfel de dovada este reprezentata de cele doua dispozitii de santier, ambele semnate de asocierea reclamanta, de dirigintele de santier, de proiectant si de beneficiarul lucrarii si din care rezulta ca „s-a descoperit prezenta unor infiltratii puternice in fundatia drumului existent” si astfel a fost necesara schimbarea solutiei din plan si a planselor pentru racordarea podetului prin realizarea altor lucrari decat cele stabilite initial.

Chiar daca aceste inscrisuri nu poarta denumirea de act aditional ele probeaza vointa tuturor partilor implicate in realizarea proiectului, de modificarea unor solutii tehnice, cu consecinte in planul lucrarilor ce urmau a fi executate.

De subliniat, in aceasta ordine de idei, ca necesitatea efectuarii lucrarilor a caror contravaloare este pretinsa de reclamante a fost sustinuta si de catre proiectant in referatul de prezentare referitor la modul in care a fost realizat obiectivul  si ea rezulta si din documentele incheiate cu ocazia receptiei acestuia.

Din toate aceste probe rezulta asadar ca partile au convenit schimbarea solutiei tehnice, ca o astfel de schimbare era obligatorie pentru realizarea obiectivului, dar si ca au fost efectuate lucrarile pretinse de reclamante, a caror contravaloare nu este contestata.

Instanta de fond a retinut ca in cauza nu sunt intrunite cerintele art.122 lit.i) din OUG nr.34/2006, intrucat nu s-a incheiat un act scris de modificare a contractului si prin raportare la dispozitiile art.296

¹

lit.e) din ordonanta.

Din analiza normelor legale precitate se apreciaza ca se impune inlaturarea statuarii instantei de fond, retinandu-se ca in cauza sunt indeplinite toate cerintele la care se refera art.122 lit.i) din OUG nr.34/2006.

Potrivit textului „Autoritatea contractanta are dreptul de a aplica procedura de negociere fara publicarea prealabila a unui anunt de participare numai in urmatoarele cazuri: (…) i) atunci cand este necesara achizitionarea unor lucrari sau servicii suplimentare/aditionale, care nu au fost incluse in contractul initial, dar care datorita unor circumstante imprevizibile au devenit necesare pentru indeplinirea contractului in cauza, si numai daca se respecta, in mod cumulativ, urmatoarele conditii:

    - atribuirea sa fie facuta contractantului initial;

    - lucrarile sau serviciile suplimentare/aditionale nu pot fi, din punct de vedere tehnic si economic, separate de contractul initial fara aparitia unor inconveniente majore pentru autoritatea contractanta sau, desi separabile de contractul initial, sunt strict necesare in vederea indeplinirii acestuia;

    - valoarea cumulata a contractelor care vor fi atribuite si a actelor aditionale care vor fi incheiate pentru lucrari si/sau servicii suplimentare ori aditionale nu depaseste 20% din valoarea contractului initial; in cazuri temeinic motivate ordonatorul principal de credite poate aproba majorarea procentului pana la limita maxima de 50% din valoarea contractului initial pe baza unei note justificative in care vor fi precizate motivele care au condus la depasirea procentului de 20% si care este parte a dosarului achizitiei publice;”.

Din analiza textului rezulta ca in cauza s-a dovedit necesitatea unor lucrari suplimentare/aditionale care nu au fost incluse in contractul initial, dar care sunt obligatorii, obligativitate ce rezulta din circumstante imprevizibile, lucrarile au fost executate de contractantul initial, nu pot fi separate de obiectivul asupra caruia poarta achizitia publica, iar valoare alor se situeaza sub pragul de 20% din pretul contractului initial.

De altfel, sub acest ultim aspect s-a sustinut ca lucrarile, desi suplimentare prin modificarea tehnica impusa, au fost de natura sa reduca substantial pretul total al obiectivului realizat.

S-a apreciat de catre instanta de control judiciar ca, sub acest aspect nu se impun a fi facute probe, de vreme ce, chiar daca nu s-ar verifica sustinerea recurentelor-reclamante, ar urma sa se observe ca suma de 215.232,10 lei, suma ce cuprinde TVA, este inferioara pragului de 20% din valoarea totala a contractului de 3.020,846,51 lei (fara TVA).

Asadar, si aceasta ultima cerinta a textului este indeplinita si se apreciaza ca el este deplin aplicabil in cauza si de natura sa impuna admiterea caii de atac, in baza art.496 Cod procedura civila, casarea sentintei si admiterea actiunii.

Concluzia nu este inlaturata nici de trimiterea pe care instanta de fond o face la dispozitiile art.296

¹

lit.e) din OUG nr.34/2006, text ce se apreciaza ca nu are legatura cu litigiul de fata, de vreme ce statueaza asupra dreptului ANRMAP ca in situatia inexistentei unui control al contractelor de achizitie sa poata cere, in masura in care apreciaza ca se impune, constatarea nulitatii absolute a unui contract ce intra sub incidenta actului normativ precitat.

Acest aspect nu a facut si nu face obiectul cenzurii in prezenta cauza, asa incat nu este de natura sa inlature concluzia de mai sus.

Vazand dispozitiile art.453 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul declarat de reclamantele Regia Autonoma Drumuri si Poduri Valcea,

si SC D SRL, impotriva sentintei nr.3998 din 9 octombrie 2014, pronuntata de Tribunalul Valcea – Sectia a II-a civila, in dosarul nr.4589/288/2013, intimat fiind paratul Municipiul Rm. Valcea – prin Primar.

A fost casata sentinta si in rejudecare a fost admisa actiunea formulata de reclamantele-recurente si  a fost obligat paratul sa plateasca acestora suma de 215.232,10 lei, reprezentand contravaloarea lucrarilor efectuate si suma de 2.960 lei cheltuieli de judecata.