Continutul notiunii de „ cauza reala si serioasa” in intelesul art.65 alin.2 Codul muncii, pentru concedierea care nu tine de persoana salariatului

 

Art.65 alin. 2 Codul muncii

 

Concedierea salariatului se poate dispune in conditiile art.65 din Codul muncii, daca locul de munca a fost desfiintat in mod efectiv dintr-o cauza reala si serioasa.

Cauza este reala atunci cand este impusa de situatii obiective pe care angajatorul trebuie sa le abordeze in mod necesar, potrivit cu scopul realizarii intereselor economice propuse

Necesitatea intervenirii angajatorului pentru cresterea productivitatii muncii sau adaptarii procesului de productie la evolutia noilor tehnologii, confera masurii desfiintarii locului de munca un caracter serios urmare a cauzei care a impus-o.

 

(Decizia civila nr.167/28.01.2015)

 

Prin cererea formulata la data de 22 februarie 2013, contestatorul O.N. R. a solicitat in contradictoriu cu intimata S.C. Oltchim S.A. Ramnicu Valcea prin administratori judiciari R. SPRL Bucuresti si B.R. SPRL Bucuresti, sa se dispuna , in conformitate cu disp. art.78 Codul Muncii, anularea deciziei nr.80/8.02.2013 si obligarea intimatei la reintegrarea in functia detinuta anterior emiterii deciziei plus plata drepturilor salariale, suma ce urmeaza a fi reactualizata, la care se adauga dobanda legala calculata de la data introducerii actiunii si pana la plata efectiva, cu cheltuieli de judecata.

In motivare contestatorul  a aratat ca fost angajat la societatea intimata la data de 15.04.2000, in functia de inginer chimist pe o perioada nedeterminata, aspect ce rezulta din contractul individual de munca inregistrat in registrul numerelor matricole sub nr.23742. La data de 18.08.2008 contestatorul a fost desemnat director general adjunct, prin decizia nr.1248 din aceeasi data, prilej cu care s-a intocmit si inscrisul intitulat „anexa la contractul individual de munca”.

La data de 1.10.2009 s-a dispus ca, contestatorul sa indeplineasca functia de director general adjunct productie investitii, aspect ce rezulta din anexa la contractul individual de munca, atributiile impuse de functia de conducere fiind detaliate in fisa postului.

Desi contestatorul si-a indeplinit toate obligatiile din contractul individual de munca cu modificarile survenite, precum si cele din contractul colectiv de munca, la 8.02.2013 a fost emisa decizia prin care s-a dispus incetarea contractului individual de munca ca urmare a desfiintarii postului de director general adjunct productie investitii, oferindu-i-se un alt loc de munca, respectiv inginer chimist la serviciul investitii.

Contestatorul a sustinut ca decizia nr.80/8.02.2013 este nelegala pentru urmatoarele considerente:

Astfel, in cuprinsul deciziei se retine ca masura desfiintarii efective a postului de director general adjunct s-a dispus in baza deciziei nr.259 /14.12.2012 a Consiliului de Administratie al S.C. Oltchim S.A. Potrivit art.65 alin.2 din Codul Muncii, desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa. Din verificarea noii organigrame generale se constata faptul ca postul de director general adjunct productie investitii nu a fost desfiintat, ci s-a inlocuit doar persoana care detinea aceasta functie, respectiv contestatorul. Acest fapt creeaza convingerea ca restrangerea activitatii de care se face vorbire in decizia contestata nu este reala si serioasa in sensul art.65 al.2 Codul Muncii.

Contestatorul a criticat si oferta facuta de intimata, sustinand ca postul propus nu este in concordanta cu pregatirea profesionala si experienta de care acesta se bucura.  Arata contestatorul ca in situatia in care demersurile intimatei ar fi fost reale si serioase, aceasta i-ar fi oferit un post proportional cu pregatirea acestuia sau ar fi creat cadrul organizarii unui concurs pentru ocuparea unui alt post de conducere in cadrul societatii.

Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata.

In motivare s-a aratat ca desfiintarea postului de director general adjunct productie investitii este efectiva. In organigrama societatii, aprobata prin decizia Consiliului de Administratie din 14.12.2012, nu se mai gasesc o serie de posturi intre care si cel detinut de contestator, acela de  director general adjunct productie investitii. Organigrama a fost  aprobata cu respectarea disp.art.22 lit.g din Actul Constitutiv al S.C. Oltchim S.A. si art.20 pct.20 din Regulamentul de organizare si functionare a Consiliului de Administratie al S.C. Oltchim S.A.

A mai aratat intimata ca desfiintarea postului detinut de contestator este reala si serioasa, aceasta avand la baza atat reorganizarea administrativa a tuturor directiilor la nivel de societate,  cat si reorganizarea pe activitati specifice a productiei si cu costuri minime pe intrari si maximizarea profitului, tinand cont de rationalizarea fluxurilor de productie. De asemenea, s-au avut in vedere aspectele privind reorganizarea pe entitati distincte a unor centre de cost si profit, astfel incat acestea sa se poata sustina financiar prin propria activitate, precum si necesitatea de a eficientiza activitatea societatii si a imbunatati situatia financiara.

Intimata a sustinut ca este atributul exclusiv al angajatorului de a hotari asupra modului in care-si organizeaza activitatea. Prin decizia nr.259 din 14.12.2012 s-au adus modificari in structura organizatorica fiind desfiintate unele directii. De asemenea, unele activitati au fost subordonate in vederea coordonarii acestora de catre directorul general. Directia investitii din subordinea Directiei Productie si Investitii a fost desfiintata  si s-a transformat in Serviciul Investitii. In aceasta situatie, intimata , anterior emiterii catre contestator a preavizului de concediere, i-a oferit un alt post vacant la data respectiva si anume inginer chimist in cadrul Serviciului Investitii, conform adresei nr.25338/18.12.2012, post ce a fost refuzat de catre acesta, cu toate ca nu avea aceasta obligatie, dat fiind faptul ca in cauza nu sunt aplicabile disp. art.76 lit.c din Codul Muncii, cu trimitere la disp.art.54 din acelasi cod. In consecinta, postul de inginer chimist oferit anterior concedierii este un post adecvat pregatirii profesionale a contestatorului.

A mentionat intimata ca numai dupa ce i s-au oferit contestatorului alte locuri de munca si acesta le-a refuzat, s-a procedat, in conformitate cu disp. art.75 alin.1  din Codul Muncii si art. 39 alin.2 din Contractul Colectiv de Munca, la emiterea preavizului de concediere de 20 de zile lucratoare, comunicat la data de 14.01.2013 si insusit de contestator prin semnare.

La expirarea perioadei de preaviz, in data de 8.02.2013 a fost emisa decizia de concediere a reclamantului.

Prin emiterea deciziei nr.80 din 8.02.2013, intimata considera ca a respectat dispozitiile legale prev. de art.76 Codul Muncii referitoare la conditia formei scrise si conditia mentiunilor obligatorii  ad validitatem, precum si disp. art.75 alin.1 lit.c din Codul Muncii, in sensul ca anterior emiterii deciziei de concediere s-a acordat contestatorului  perioada de preaviz.

Intimata a mai aratat ca desi nu era obligata, i-a oferit contestatorului si alte locuri de munca pe care acesta le-a refuzat.

Intimata s-a mai aparat si in sensul ca reintegrarea contestatorului ar fi imposibil de realizat, dat fiind situatia actuala a acesteia, care se afla in procedura de insolventa. In cadrul acestei proceduri se incearca diminuarea cheltuielilor societatii, fapt ce a condus la disponibilizarea unui numar de 960 de salariati, prin aceste masuri  urmarindu-se reducerea cheltuielilor cu salariatii.

In ceea ce priveste drepturile salariale solicitate de contestator, prin intampinare intimata a sustinut ca se afla in imposibilitatea de a se apara in situatia in care contestatorul nu a precizat ce reprezinta aceste drepturi salariale si care este provenienta lor.

Fata de toate apararile formulate, intimata a sustinut ca in cauza a avut loc o concediere efectiva, reala si serioasa, motiv pentru care a solicitat respingerea contestatiei si mentinerea ca legala si temeinica a deciziei nr.80/8.02.2013.

Contestatorul a raspuns la intampinare, sustinand ca desfiintarea locului de munca nu este efectiva si nu a avut o cauza reala si serioasa intrucat postul de director general adjunct productie investitii nu a fost desfiintat, ci doar a fost inlocuita persoana care detinea aceasta functie. Nu au fost astfel respectate disp. art.65 alin.2 Codul Muncii.

Si cu privire la oferta facuta de intimata, contestatorul a precizat ca nu este in concordanta cu pregatirea sa profesionala si experienta acestuia.

La data de 8.10.2013, contestatorul si-a precizat cererea solicitand in temeiul art. 204 alin.1 c.pr.civ.  sa se ia act de precizarea potrivit careia drepturile salariale solicitate prin cererea de chemare in judecata reprezinta drepturi de natura pecuniara de care contestatorul ar fi beneficiat in functia detinuta anterior deciziei contestate.

In notele de sedinta din 5.11.2013, intimata a reluat apararile din intampinare si cu privire la drepturile salariale solicitate de contestator a aratat ca pana la data de 8.02.2013, data concedierii contestatorului, aceasta i-a achitat  drepturile salariale negociate in functia de director general adjunct productie investitii, iar dupa emiterea deciziei de concediere nr.809/8.02.2013, i-a achitat contestatorului indemnizatia de concediere prev. de art.38 alin.1 din CCM al S.C. Oltchim S.A.  Ramnicu Valcea.

Prin aceleasi note de sedinta intimata a solicitat disjungerea capatului de cerere privind obligarea la plata drepturilor salariale  si suspendarea acestui capat de cerere in conformitate cu disp.art. 36 din Legea nr.85/2006, sustinand ca, fiind in insolventa, se suspenda de drept toate actiunile judiciare, extrajudiciare si masurile de executare silita pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

La data de 25.02.2014 intimata a aratat inca odata temeiurile care au fost avute in vedere la emiterea deciziei de incetare a contractului de munca al contestatorului, precizand ca desfacerea contractului individual de munca al contestatorului s-a facut in temeiul disp. art.55 lit.c, art.58, art.65 si art.66 Codul Muncii, temeiuri ce sunt cuprinse in preambulul deciziei nr.80/8.02.2013.

Cu privire la criteriile care au stat la baza deciziei de concediere, intimata a mentionat ca in cauza nu a fost o concediere colectiva asa cum este definita prin art.68 Codul Muncii, aratand inca o data ca decizia contestata a fost emisa in urma aprobarii organigramei S.C. Oltchim S.A. prin decizia nr.259/14.12.2012 a Consiliului de Administratie, decizie prin care a fost desfiintat postul de director general adjunct productie investitii.

La notele scrise din 25.02.2014, intimata a depus anexat un tabel ce cuprinde calculul drepturilor banesti ce i s-ar fi cuvenit contestatorului in functia avuta, precum si sentinta nr.617 din 30.01.2013 a Tribunalului Valcea pronuntata in dosarul nr.887/90/2013 pentru deschiderea procedurii generale de insolventa a S.C. Oltchim S.A. Ramnicu Valcea.

Contestatorul a raspuns la notele scrise din 25.02.2014, prin observatiile din 25.03.2014, in care a reiterat traseul profesional al acestuia si a sustinut ca prin decizia intimatei nu s-a redus postul de director general adjunct productie investitii, ci doar s-au nuantat atributiile specifice postului respectiv, astfel ca atributiile organizatorice ale directorului general adjunct pe partea de productie si tehnica nu difera in mod substantial. Mai mult, dupa modificarea organigramei, intimata a angajat mai mult de 5 persoane din afara societatii pe posturi de directori sau divizii si peste 20 de persoane la nivelul S.C. Oltchim S.A. Niciunul din noile posturi de director sau echivalent de director pe partea tehnica nu i-au fost oferite contestatorului, asa cum l-ar fi indreptatit pregatirea sa profesionala si experienta sa in cadrul societatii intimate. De asemenea, a sustinut inca o data ca decizia de concediere a fost una indreptata impotriva persoanei sale si nu s-a tinut cont de fisa de post, de experienta si de pregatirea sa profesionala.

Prin sentinta civila nr.633 din data de 6 mai 2014, Tribunalul Valcea a respins cererea contestatorului, retinand in considerente urmatoarele:

Contestatorul a fost salariatul intimatei pana la data de 11.02.2013, indeplinind functia de director general adjunct productie investitii. La 8.02.2013 intimata a emis decizia nr.80 prin care a dispus incetarea contractului de munca al contestatorului, din initiativa angajatorului, pentru motive ce nu tin de persoana salariatului urmare a concedierii individuale.

Asa cum rezulta si din cuprinsul deciziei de incetare a contractului individual de munca, decizia mentionata a fost emisa ca urmare a deciziei nr.259/14.12.2012 a Consiliului de Administratie al S.C. Oltchim S.A.  prin care a fost aprobata organigrama societatii.

In conformitate cu dispozitiile art.22 lit.g din Actul Constitutiv al S.C. Oltchim S.A., Consiliul de Administratie „aproba structura organizatorica a societatii si a subunitatilor din competenta acesteia”.

In organigrama generala aprobata prin decizia nr.259/14.12.2012 functia de detinuta anterior de contestator, respectiv aceea de director general adjunct productie investitii, nu se mai regaseste, astfel ca apararea intimatei, in sensul ca desfiintarea locului de munca al contestatorului este efectiva, este confirmata de organigrama societatii.

Tribunalul a mai retinut ca desfiintarea postului detinut de contestator este reala si serioasa.

Din referatul directiei Resurse Umane - Serviciul Organizare, Normare,  Salarizare al intimatei, rezulta ca desfiintarea postului de director general adjunct productie investitii, ca si a altor posturi din cadrul societatii intimate, s-a intemeiat pe modificarile de strategie la nivelul conducerii S.C. Oltchim S.A., fapt ce a dus la reproiectarea organizatorica a societatii, reorganizare atat sub aspectul procesual cat si cel structural. Potrivit referatului mentionat, s-a urmarit o dezvoltare a sistemului organizatoric si restrangerea unor activitati cu implicatii directe asupra structurii posturilor si dimensionarii cu resurse umane, in raportul mentionat fiind redata evolutia numarului de personal pe perioada 2010 – 2012, din care rezulta ca pentru luna noiembrie 2012 se estima un numar de 3311 persoane si in realitate era un numar de 3321 persoane. Tinand cont de intreaga activitate a societatii intimate, prin referatul din 12.12.2012 s-au propus modificari ale structurii organizatorice, intre altele si a postului detinut de contestator.

Asa cum s-a aratat, desfiintarea de posturi din cadrul intimatei, printre care si cel detinut de contestator, a fost supusa spre aprobare Consiliului de Administratie si aprobata conform deciziei nr.259/14.12.2012.

Din inscrisurile dosarului rezulta astfel ca, contractul contestatorului a fost desfacut cu respectarea disp. art.55 lit.c , art.58 , art.65 si 66 din Codul Muncii.

Potrivit disp. art. 65 din Codul Muncii, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului, reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat din unul sau mai multe motive, fara legatura cu persoana acestuia.

Aliniatul 2 al aceluiasi articol stipuleaza ca desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa. Or, in speta, cu inscrisurile depuse de parti la dosar s-a facut dovada situatiei speciale in care se afla societatea intimata, fapt care a dus la deschiderea procedurii generale de insolventa prin sentinta nr.617 din 30 ianuarie 2013 a Tribunalului Valcea – Sectia II-a Civila in dosarul nr.887/90/2013.

Intimata si-a dovedit si sustinerile potrivit carora, desi nu avea o obligatie legala in acest sens, a oferit contestatorului un alt loc de munca potrivit pregatirii sale profesionale, acela de inginer chimist la serviciul investitii, propunere refuzata de contestator.

In urma acestei situatii a fost emis preavizul de concediere cu respectarea prevederilor art.75 alin.1 Codul Muncii si s-a emis decizia nr.80/8.02.2013.

Concluzionand in sensul ca decizia de concediere a fost comunicata in scris salariatului si cuprinde motivele care determina concedierea, fiind respectate in acest sens disp. art.76 Codul Muncii de catre societatea intimata, tribunalul a respins contestatia.

Impotriva sentintei civile nr.633 din data de 6 mai 2014 pronuntata de Tribunalul Valcea, a formulat in termen apel contestatorul Olaru Nicolae Radu, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, intimata fiind S.C. Oltchim S.A.

In motivarea apelului, dupa consideratiile prealabile sustinute de contestator, se arata ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art.65 Codul Muncii, intrucat postul pe care l-a detinut nu a fost desfiintat efectiv, postul de Director General Adjunct Productie a fost mentinut si a fost ocupat in continuare tot de un inginer chimist. Postul a pastrat atributiile pe care le avea si contestatorul, conform fisei postului.

Prin urmare apreciaza contestatorul, postul sau nu a fost desfiintat efectiv, fiind evident ca prin modificarile de denumire ale postului nu s-a urmarit decat destituirea si concedierea sa.

Aceste sustineri au fost dovedite cu probele administrate in cauza si care au inlaturat apararile formulate de intimata.

Fata de toate cele aratate se solicita admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei si pe fond admiterea contestatiei cu obligarea intimatei la reintegrarea in functia detinuta anterior si la plata tuturor drepturilor salariale ce i se cuvin.

Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Prin decizia civila nr.167/28.01.2015, Curtea de Apel Pitesti, Sectia I civila a respins apelul formulat de contestator.

Pentru a hotari astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele:

Astfel potrivit art.65 alin.(2) Codul Muncii, desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa. In caz de litigiu instanta judecatoreasca este cea care apreciaza caracterul real si serios al motivelor  invocate de angajator la concedierea salariatului, formandu-si convingerea pe baza probatoriului administrat.

Caracterul efectiv, real al desfiintarii locului de munca ocupat de salariat, rezulta din programul de restructurare si reorganizare a societatii, proiectul de concediere colectiva, tabelul nominal al personalului disponibilizat, organigramele si statele de functii ale unitatii anterioare si ulterioare concedierii.

Din probele administrate in cauza a rezultat ca, concedierea contestatorului a intervenit la momentul in care societatea avea deja probleme economice grave, ca nu a vizat persoana acestuia, ci reorganizarea a vizat buna functionare a intimatei prin reasezarea organigramei in raport de sectiile care functionau si de asemenea a reiesit si caracterul efectiv al desfiintarii postului, prin compararea tuturor organigramelor si a evolutiei acestora.

De altfel examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.65 alin.(2) din Legea nr.53/2004 – Codul Muncii, republicata, Curtea Constitutionala a constatat ca prevederile de lege criticate stabilesc conditiile in care angajatorul poate dispune concedierea salariatului din motive ce nu ii sunt imputabile acestuia. Aceste conditii urmaresc sa stabileasca un echilibru intre cele doua parti ale contractului de munca, respectiv intre necesitatea de a asigura angajatorului libertatea de a dispune cu privire la desfiintarea unor locuri de munca atunci cand considerente obiective o impun, dificultati economice, transferari tehnologice, reorganizarea activitatii, pe de o parte, si nevoia de a proteja salariatul de o eventuala atitudine abuziva a angajatorului, de cealalta parte.

Pentru aceste ratiuni, legea prevede nu doar cerinta ca desfiintarea locului de munca sa fie efectiva, ci si pe aceea de a fi justificata de o cauza reala si serioasa, sau altfel spus, de a fi determinata de o cauza obiectiva, de o anumita gravitate care sa impuna, cu adevarat, aceasta masura.

Sintagma ”cauza reala si serioasa” evoca fapte, ipoteze determinabile care sa excluda abordarile subiective.

Cauza este reala, cand prezinta un caracter obiectiv, fiind impusa de nevoia surmontarii unor dificultati tehnice, economice, de imperativul economic al cresterii productivitatii muncii, al adaptarii la evolutiile noilor tehnologii.

Cauza este serioasa atunci cand situatia unitatii angajatorului este una grava, amenintand evolutia sau chiar viabilitatea ei.

Toate aceste garantii ar ramane lipsite de efect daca nu ar putea fi supuse controlului instantelor de judecata, care sa administreze probe in vederea evidentierii existentei cauzei reale si serioase ce a determinat desfiintarea locului de munca.

Asa cum s-a aratat mai sus, si asa cum a statuat si Curtea Constitutionala, Codul Muncii nu contine o enumerare a cauzelor reale si serioase care pot determina desfiintarea locului de munca.

Aceasta demonstreaza intentia legiuitorului de a lasa in competenta instantelor judecatoresti interpretarea situatiilor concrete ce se incadreaza in spiritul si litera legii, prin administrarea probelor considerate, pertinente si utile, care sa dovedeasca buna credinta a angajatorului in ceea ce priveste desfiintarea locului de munca, justificata exclusiv de necesitatea eficientizarii propriei activitati si obtinerea unui randament maxim cu minimum de resurse umane si financiare.

Hotararea pronuntata in cauza respecta aceste principii, si de asemenea in astfel de cauze instanta de judecata nu analizeaza oportunitatea deciziei de restructurare interna a angajatorului, si nici nu cenzureaza masurile luate in acest scop, ci efectueaza, potrivit competentei sale, controlul de legalitate prin care se asigura ca aceasta masura corespunde unei nevoi obiective, reale si serioase a societatii si nu ascunde o concediere abuziva.

De asemenea desi nu avea obligatia de a oferi salariatului un alt loc de munca, in cazul desfiintarii acestuia potrivit art.65 Codul Muncii si asa cum dispune obligatoriu si Decizia nr.6/2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii, totusi intimata a oferit contestatorului, un post pe care acesta l-a refuzat, si ca atare masura nu a vizat persoana acestuia, ci a fost determinata de modificari ale structurii organizatorice, in aceeasi situatie aflandu-se si alti salariati ai intimatei, dificultatile economice cu care aceasta s-a confruntat fiind de notorietate.

De aceea, avand in vedere toate cele expuse mai sus, Curtea a apreciat ca hotararea pronuntata  este legala si temeinica, si pe cale de consecinta apelul nu este fondat si ca atare in baza art.480 din Noul Cod de procedura civila, va fi respins.