Calitate procesuala activa pentru declararea caii de atac a recursului in  procedura insolventei. Creditor salarial ce nu figureaza in  tabelul definitiv al  creantelor.Incidenta art. 100 alin. 5 din Legea insolventei si conditiile in care poate fi votat planul de reorganizare de catre creditorii care direct sau indirect, controleaza , sunt controlati sau se afla sub control comun cu debitorul, in sensul  legislatiei pietii de capital.

 

Prin art. 73 din Legea nr. 85/2006 legiuitorul a conferit creditorului sau oricarei alte persoane interesate, prejudiciate in vreun fel, prin inscrierea sau neinscrierea in tabelul creantelor, posibilitatea contestarii acestuia in termen de 5 zile de la publicarea in Buletinul procedurilor de insolventa.

             In conditiile in care nu a valorificat aceasta posibilitate legala, recurenta pierde calitatea de creditor indreptatit in procedura insolventei, in sensul dispozitiilor legale mai sus citate.

             De asemenea, in calea de atac a recursului au calitate procesuala si pot sta in judecata in fata instantei aceleasi parti ca la judecata in fond.

            Or, in speta, recurenta nu figureaza in tabelul definitiv al creditorilor debitoarei, imprejurare in raport de care  nu are calitate de creditor in cauza, astfel incat nu justifica nici calitatea procesuala activa pentru promovarea caii de atac a recursului.

             In conformitate cu dispozitiile art. 100 alin. 5 din Legea insolventei, creditorii care direct sau indirect, controleaza sau sunt controlati sau se afla sub control comun cu debitorul, in sensul  legislatiei pietii de capital, pot participa la sedinte, dar pot vota cu privire la plan doar in cazul in care acesta le acorda mai putin decat ar primi in cazul falimentului.

Potrivit dispozitiilor art. 2 pct. 16 lit. b din Legea pietei de capital nr. 297/2004, controlul este definit ca fiind relatia dintre societatea mama si o filiala sau o relatie similara intre orice persoana fizica sau juridica si o societate comerciala; se considera legatura stransa si situatia in care doua sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate permanent de una si aceeasi persoana printr-o relatie de control.

Astfel, asa cum rezulta din definitia controlului in sensul Legii nr. 297/2004, creditorii recurenti in calitate de asociati ai societatii comerciale controleaza debitoarea (detinand 100% din partile sociale) si pot vota in favoarea planului numai daca prin plan ar primi mai putin decat in cazul falimentului.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de

Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 5416 din 21 noiembrie 2012.

 

Prin decizia nr. 5416/21.11.2012 Curtea de Apel Ploiesti a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a recurentei P E si a respins recursul acesteia, ca fiind formulat de o persoana fara calitate procesuala activa.

Totodata

a respins ca nefondate recursurile formulate de

debitoarea
SC A I SRL
si creditorii  
M L
,
Z F
,
S G
,
V M R
,
P R
impotriva sentintei nr. 1272 din 06 iulie 2012 pronuntata de Tribunalul Prahova – Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal,  in contradictoriu cu intimatul – lichidator
C.I.I. N C
pentru debitoarea
A I SRL
.

Referitor la recursul declarat de recurenta P E, Curtea a procedat la admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale active a acesteia, invocata de lichidatorul judiciar, avand in vedere urmatoarele:

Potrivit art.3 pct. 8 din Legea nr. 85/2006, creditorul indreptatit sa participe la procedura insolventei este acel creditor care a formulat si i-a fost admisa, total sau in parte, o cerere de inregistrare a creantei sale pe tabelul definitiv al creantelor contra debitorului si care are dreptul de a participa si de a vota in adunarea creditorilor, inclusiv asupra unui plan de reorganizare judiciara, de a fi desemnat in calitate de membru al comitetului creditorilor, de a participa la distributiile de fonduri rezultate din reorganizarea judiciara a debitorului sau din lichidarea averii debitorului, de a fi informat ori notificat cu privire la desfasurarea procedurii si de a participa la orice alta procedura reglementata de prezenta lege. Au calitate de creditori indreptatiti sa participe la procedura insolventei, fara a depune personal declaratiile de creanta, salariatii debitorului.

In speta, se invoca de catre recurenta, prin motivele de recurs formulate, faptul ca are calitatea de creditor salarial, iar administratorul judiciar nu a procedat la inscrierea acesteia in tabelul preliminar si definitiv, desi avea aceasta obligatie.

Raportat la aceste sustineri, Curtea observa ca legiuitorul, prin art. 73 din Legea nr. 85/2006 a conferit creditorului sau oricarei alte persoane interesate, prejudiciate in vreun fel, prin inscrierea sau neinscrierea in tabelul creantelor, posibilitatea contestarii acestuia in termen de 5 zile de la publicarea in Buletinul procedurilor de insolventa.

In conditiile in care nu a valorificat aceasta posibilitate legala, recurenta pierde calitatea de creditor indreptatit in procedura insolventei, in sensul dispozitiilor legale mai sus citate. Aceasta,chiar si in situatia in care, in calitatea sa de pretins creditor salarial „trebuia” sa fie „inregistrata din oficiu” ( asa cum sustine aceasta) in tabelul creantelor.

De asemenea, in calea de atac a recursului au calitate procesuala si pot sta in judecata in fata instantei aceleasi parti ca la judecata in fond.

Or, in speta, recurenta nu figureaza in tabelul definitiv al creditorilor debitoarei, imprejurare in raport de care  Curtea, a constatat ca nu are calitate de creditor in cauza, astfel incat nu justifica nici calitatea procesuala activa pentru promovarea caii de atac a recursului.

Faptul ca recurenta a formulat contestatie la tabelul definitiv al creantelor nu-i confera acesteia calitate procesuala activa pentru promovarea unei cai de atac motivata pe acelasi considerent,  respectiv a omisiunii administratorului judiciar de a trece creanta sa in tabelul creditorilor.

Mai mult, in situatia in care aceasta creanta constand in drepturi salariale, a luat nastere in timpul procedurii asa cum sustine administratorul judiciar, in cauza sunt incidente dispozitiile art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006.

Potrivit acestor dispozitii legale creantele nascute dupa data deschiderii procedurii vor fi platite conform documentelor din care rezulta, nefiind necesara inscrierea la masa credala.

Indiferent de situatie, Curtea a retinut insa ca in conditiile in care recurenta nu figureaza in tabelul definitiv de creante, nu justifica calitate de creditor in cauza, motiv pentru care in baza art. 312 Cod procedura civila
a respins recursul declarat de aceasta, ca fiind formulat de o persoana fara calitate procesuala activa.

In ceea ce priveste recursurile declarat de  recurenta debitoare SC A I SRL  si recurentii creditori  M L,  Z F, S G,  V M R,  P R, Curtea le-a analizat impreuna, intrucat cuprind aceleasi motive de recurs, apreciate ca nefondate pentru cele ce se vor arata in continuare:

Astfel, asa cum rezulta din procesul verbal al adunarii creditorilor din data de 21.06.2012, la aceasta adunare au participat reprezentati ai creditorilor din urmatoarele categorii:

                -creante garantate Banca I-R  SPA Italia Treviso – Sucursala Bucuresti Agentia Brasov, creditor majoritar care a votat impotriva adoptarii planului.

                   -creante bugetare – S P F L  si P Or. Predeal ,care au votat in favoarea adoptarii planului de reorganizare;

                   -creante chirografare – creditorii M L,  Z F, S G,  V M R,  P R care au invederat ca aproba planul de reorganizare si isi exprima acest punct de vedere chiar si in situatia  incidentei art. 100 al.5 din Legea nr. 85/2006,  intrucat „ prin plan primesc mai putin decat prin faliment, imobilele ramanand in patrimoniul debitoarei, dupa  realizarea planului si nu in patrimoniul lor”.

In conformitate cu dispozitiile art. 100 alin. 5 din Legea insolventei, creditorii care direct sau indirect, controleaza sau sunt controlati sau se afla sub control comun cu debitorul, in sensul  legislatiei pietii de capital, pot participa la sedinte, dar pot vota cu privire la plan doar in cazul in care acesta le acorda mai putin decat ar primi in cazul falimentului.

In conformitate cu dispozitiile art. 2 pct. 16 lit. b din Legea pietei de capital nr. 297/2004, controlul este definit ca fiind relatia dintre societatea mama si o filiala sau o relatie similara intre orice persoana fizica sau juridica si o societate comerciala; se considera legatura stransa si situatia in care doua sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate permanent de una si aceeasi persoana printr-o relatie de control.

Astfel, asa cum rezulta din definitia controlului in sensul Legii nr. 297/2004, creditorii recurenti in calitate de asociati ai societatii comerciale controleaza debitoarea (detinand 100% din partile sociale) si pot vota in favoarea planului daca prin plan ar primi mai putin decat in cazul falimentului.

Or, astfel cum rezulta din prognozele debitoarei cuprinse in plan, plata creantei subordonate in cuantum de 4.218.738 lei s-ar putea realiza in cadrul planului de reorganizare, pe cand in cazul falimentului, creanta subordonata ar ramane neplatita in integralitatea ei.

Aceasta situatie a fost retinuta, in mod corect si de catre judecatorul sindic si se poate desprinde cu usurinta din analiza planului de reorganizare, unde debitoarea a precizat valoarea activelor imobilizate (terenuri in valoare de 6.011.723 lei si cladiri in valoare de 2.065.900 lei).

Tinand cont ca datoria catre creditorul garantat este de peste 20 mil.lei, iar valoarea acestor active a fost estimata la peste 8 mil lei este evident faptul ca, in ipoteza falimentului recurentii creditori, cu o creanta subordonata nu vor fi in masura sa-si valorifice dreptul, adica sa primeasca cuantumul creantei.

Rapoartele de evaluare a bunurilor depuse in fata instantei de recurs si sustinerile recurentilor prin care se invedereaza ca valoarea activelor societatii este mai mare decat cea cuprinsa in plan nu pot fi avute in vedere de Curte, intrucat aceasta ar presupune o modificare a planului care nu este permisa de legiuitor in aceasta faza procesuala.

Chiar si in situatia in care Curtea ar accepta valoarea activelor mai mare, indicata de recurenti, trebuie observat ca aceasta trebuia calculata la data propunerii
si punerii in discutie a planului de reorganizare.

Este de observat faptul ca estimarile facute de debitoare prin planul de reorganizare propus pentru a fi analizat si votat de creditori nu au la baza un raport de evaluare, intocmit de un evaluator autorizat care sa permita o evaluare corecta si precisa a tuturor activelor. Aceasta cu atat mai mult cu cat in cauza, nu au fost respectate nici dispozitiile art. 95 alin. 5 lit. d din Legea nr. 85/2006, in sensul ca nu a fost precizata valoarea estimativa ce ar putea fi primita prin distribuire in caz de faliment, valoare care se calculeaza, de asemenea, la data propunerii planului de reorganizare.

In acest context probator si legal, in mod corect judecatorul sindic a apreciat ca valoarea tuturor bunurilor debitoarei este de  aproximativ 8 mil.lei,
singura valoare certa
care se desprindea din analiza planului de reorganizare.

In ce priveste faptul ca „valoarea creantelor poate fi acoperita si din atragerea raspunderii autoritatii fiscale, urmare stabilirii corespunzatoare a prejudiciului cauzat debitoarei”, sustinerea este nefondata si va fi cenzurata ca atare de Curte, in conditiile in care pretinsa creanta este incerta (facand obiectul unui litigiu) si nu reprezinta un mijloc financiar disponibil in sensul dispozitiilor art. 95 din Legea nr. 85/2006.

Nefondata este si sustinerea potrivit careia instanta de fond a incalcat prevederile art. 101 din Legea nr. 85/2006 potrivit carora planul de reorganizare trebuie votat de toate categoriile de creditori, cu referire la omisiunea administratorului judiciar de a convoca creditorul salariat, respectiv recurenta P E.

Or, asa cum s-a retinut de catre Curte in considerentele de mai sus, recurenta P E nu are calitatea de creditor indreptatit sa participe la procedura insolventei si implicit la votarea planului, aceasta nefiind cuprinsa in tabelul definitiv al creantelor, situatie fata de care la momentul convocarii adunarii creditorilor nu subzista in sarcina administratorului judiciar obligatia de convocare a acesteia.

De asemenea, faptul ca recurenta P E a formulat contestatie la tabelul definitiv al creantelor este lipsit de relevanta juridica in cauza, intrucat  legiuitorul, prin dispozitiile ce reglementeaza reorganizarea judiciara nu conditioneaza in vreun fel confirmarea sau infirmarea planului de reorganizare de  solutionarea unor astfel de contestatii.

In speta, judecatorul sindic constatand  fata de dispozitiile art. 101 pct. B din Legea nr. 85/2006, ca planul de reorganizare propus de debitoare nu poate fi confirmat, precum si faptul ca termenul pentru propunerea altui plan (chiar si a celui propus de debitoare, dar neaprobat de adunarea generala) a expirat in mod corect, fata de dispozitiile art. 102 alin. 3 din lege a  admis cererea de infirmare a planului formulata de administratorul judiciar si
a dispus inceperea de indata
a procedurii falimentului in conditiile art. 107 din lege.

Desigur la momentul dezbaterilor,recurentii au pus concluzii prin care au solicitat respingerea cererii de infirmare a planului ,cu toate consecintele ce rezulta din aceasta infirmare,motiv pentru care, raportat si la dispozitiile art. 102 alin. 3 din lege, sunt la fel de neintemeiate si sustinerile recurentilor in sensul ca judecatorul sindic a dispus intrarea in procedura generala a falimentului a societatii debitoare fara a pune in discutia partilor aceasta stare.

Fata de aceste considerente, Curtea in baza art. 312 Cod procedura civila a respins recursurile declarate de recurenta debitoare SC A I SRL Ploiesti si recurentii creditori  M L,  Z F, S G,  V M R,  P R, ca nefondate si a mentinut sentinta atacata ca fiind legala si temeinica.

 

(Judecator Mariana Tanasescu)