Minor. Pluralitate de infractiuni

 

Cod penal, art. 129

 

Minorul trimis in judecata doar pentru comiterea unei singure fapte, nu i se vor aplica aceleasi dispozitii legale ca in cazul in care este trimis in judecata pentru savarsirea a doua sau mai multe infractiuni, din care una/unele savarsita/e in timpul minoritatii, iar cealalta/celelalte dupa majorat

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 736 din 13 august 2015.

 

Prin sentinta penala nr. 3832/29 decembrie 2014 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, in baza art. 386 NCPP s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei inculpatului I. R., din infractiunea
,
prevazuta de

art. prev. de art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit. i Cod penal, cu aplic.art.99 si urm. din Codul penal  in infractiunea prev. de 228 rap. la art.229 alin.1 lit.d  cod penal cu aplic.art.113 cod penal si art. 5 NCP. Si art. 396 alin . 10 c.p.p.

In baza art. 125 alin. 1 C. pen. s-a dispus luarea fata de inculpat, a masurii educative privative de libertate a internarii intr-un centru de detentie, pe o perioada de 2 ani.

S-a luat act de faptul ca partea vatamata nu s-a constituit parte civila in cauza.

In baza art.118 lit. e c.p. s-a confiscat de la inculpat a sumei de 450 lei .

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca la

data de 28.07.2011, a escaladat fereastra apartamentului nr. 1, situat la parterul blocului 7B, sc. A din loc. P, jud. Prahova si a patruns in locuinta partii vatamate S.A. de unde a sustras o cutie de metal ce continea suma de 450 de lei si diferite documente
.

Instanta de fond a constatat ca in speta se impune a se aplica principiul legii penale mai favorabile. Cu privire la limitele speciale de pedeapsa s-a constatat ca este evident favorabila prevederea din art. 228-229 Codul Penal, intrucat prevede limite de pedeapsa mai reduse fata de vechea reglementare.

Astfel in drept, s-a apreciat ca fapta inculpatului intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de 228 rap. la art.229 alin.1 lit.d  cod penal cu aplic.art.113 cod penal si art. 5 NCP. Si art. 396 alin . 10 c.p.p.

La individualizarea sanctiunii penale, instanta de fond a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 al.1 C.p. si a tinut seama, in acest sens, de limitele de pedeapsa fixate de textul de incriminare, de gradul de pericol social concret al infractiunii avand in vedere circumstantele reale ale faptei si imprejurarile savarsirii acesteia, de modalitatea de comitere a infractiunii, precum si circumstantele personale ale inculpatului.

In cadrul procesului complex de individualizare a sanctiunii penale, instanta de fond a apreciat ca activitatea infractionala trebuie raportata nu numai la pericolul social concret al faptei comise, dar si la urmarile ei (in speta urmarea imediata fiind starea de pericol creata), la ansamblul conditiilor in care au fost savarsita, precum si la orice element de natura sa caracterizeze persoana infractorului care nu este cunoscut cu antecedente penale si  a recunoscut savarsirea faptei.

In conformitate cu aceste criterii, instanta de fond a apreciat ca fapta inculpatului prezinta un pericol social ridicat, avand in vedere conduita acestuia si antecedentele penale.

Fata de imprejurarea ca inculpatul inainte de inceperea cercetarii judecatoresti a solicitat  judecarea in procedura recunoasterii invinuirii, intelegand sa pledeze pentru recunoasterea  vinovatiei asumandu-si  in totalitate fapta retinuta in sarcina sa prin actul de sesizare al instantei, in baza art. 125 alin. 1 C. pen. s-a dispus luarea fata de inculpat a masurii educative privative de libertate a ,,internarii intr-un centru de detentie,, pe o perioada de 2 ani, apreciind ca aceasta masura se impune pentru ca pedeapsa sa-si atinga scopul educativ.

Impotriva acestei hotarari a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Ploiesti, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, apreciind ca masura educativa aplicata in cauza inculpatului I.R. este nelegala, deoarece instanta de fond nu a retinut pozitiile art. 129 alin.2 Cod penal, prin raportare la antecedentele penale ale inculpatului, cat si la faptul ca in prezent, acesta se afla in executarea unei pedepse privative de libertate in Penitenciar.

Examinand apelul formulat, prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, a criticilor invocate, cat si sub toate aspectele conform art. 417 alin.2 Cod proc. penala, Curtea a apreciat ca aceasta cale de atac este nefondata, avand in vedere urmatoarele considerente.

Probele administrate in faza de urmarire penala, la care a achiesat inculpatul, prin declaratia data in fata instantei de fond prin care a solicitat sa fie judecat in baza procedurii simplificate prev. de art. 374, 375 cu consecinta disp. art. 396 alin.10 Cod proc. penala, au condus la concluzia ca situatia de fapt a fost corect retinuta prin sentinta apelata.

Astfel, s-a constat ca inculpatul la

data de 28.07.2011, a escaladat fereastra apartamentului nr. 1, situat la parterul blocului 7B, sc. A din loc. P., jud. Prahova si a patruns in locuinta partii vatamate S.A. de unde a sustras o cutie de metal ce continea suma de 450 de lei si alte inscrisuri.

In mod justificat aceasta fapta a fost apreciata ca intruneste elementele infractiunii prev. de art. 228 rap. la art.229 alin.1 lit. d  cod penal cu aplic.art.113 cod penal, avand in vedere ca desi a fost comisa sub imperiul legii penale anterioare, legea penala intrata in vigoare la 01.02.2014 este mai favorabila atat din punct de vedere al cuantumului pedepsei principale stabilite de catre legiuitor, dar mai ales pentru ca inculpatului nu i se poate aplica o pedeapsa cu inchisoarea, deoarece era minor la data comiterii infractiunii.

Referitor la sanctiunea penala ce se impunea a fi aplicata inculpatului, se constata, asa cum s-a mentionat in paragraful anterior, ca legea penala intrata in vigoare la data de  01.02.2014 prevede prin intermediul art. 114 Cod penal doar aplicarea fata de minorul infractor a masurilor educative.

In motivarea caii de atac, procurorul a facut trimitere la dispozitiile art. 129 alin. 2 Cod penal, fara a mentiona la care dintre literele cuprinse intre a)-d) se refera.

Textul de lege invocat prevede ca:

 „In cazul savarsirii a doua infractiuni, dintre care una in timpul minoritatii si una dupa majorat, pentru infractiunea comisa in timpul minoritatii se ia o masura educativa, iar pentru infractiunea savarsita dupa majorat se stabileste o pedeapsa, dupa care:

a) daca masura educativa este neprivativa de libertate, se executa numai pedeapsa;

b) daca masura educativa este privativa de libertate, iar pedeapsa este inchisoarea, se aplica pedeapsa inchisorii, care se majoreaza cu o durata egala cu cel putin o patrime din durata masurii educative ori din restul ramas neexecutat din aceasta la data savarsirii infractiunii comise dupa majorat;

c) daca pedeapsa aplicata pentru infractiunea savarsita dupa majorat este detentiunea pe viata, se executa numai aceasta pedeapsa;

d) daca masura educativa este privativa de libertate, iar pedeapsa este amenda, se executa masura educativa, a carei durata se majoreaza cu cel mult 6 luni, fara a depasi maximul prevazut de lege pentru aceasta”

Analizand aceasta dispozitie legala, Curtea a apreciat ca reglementeaza ce sanctiune penala poate fi aplicata unui infractor in cazul in care este trimis in judecata pentru savarsirea a doua sau mai multe infractiuni, din care una/unele savarsita/e in timpul minoritatii, iar cealalta/celelalte dupa majorat.

In speta de fata, se constata insa, ca nu ne gasim in ipoteza reglementata de acest text de lege, intrucat inculpatul I. R. a fost trimis in judecata doar pentru o singura infractiune, fapta din 28.07.2011, comisa de acesta in timpul minoritatii, motiv pentru care in mod judicios instanta de fond a aplicat inculpatului masura educativa a internarii intr-un centru de detentie.

Pe de alta parte s-a constatat ca pluralitatea intermediara a fost pusa in discutie  prima oara doar in calea de atac a apelului. Aceasta modalitate contravine in primul rand art. 6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil, intrucat inculpatul nu mai beneficiaza de o cale de atac care sa cenzureze aspectul invocat de procuror.

Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea in baza art. 421 pct.1 lit. b) Cod proc. penala, a respins apelul ca nefondat.

(
Judecator Florentin Teisanu )