Netemeinicia pretentiilor succesorului la plata indemnizatiei de asigurare, in lipsa stipularii in contract a unei dispozitii in acest sens

 

Index tematic: Civil

 

Legislatie relevanta:

Legea nr. 136/1995;

art. 1284 – 1288, art.1350 din Noul Cod civil.

 

Rezumatul problemei de drept:

Pretentiile descendentului, in cazul decesului titularei contractului de asigurare, in ceea ce priveste plata indemnizatiei de asigurare sunt neintemeiate, in lipsa stipularii acestui lucru in contract, indiferent de motivul invocat (drept la despagubire sau reparatie pentru prejudiciul suferit) in situatia in care in respectivul contract este stipulat un tert beneficiar.

 

Identificare:

            
Curtea de Apel Ploiesti – Sectia a II-a Civila

Decizia nr. 184 din 22 aprilie 2019

 

Prin sentinta nr.931 din 3 aprilie 2018 Tribunalul P. a respins
apelul formulat de apelantul A, impotriva sentintei civile nr. 6555/2016 pronuntata de Judecatoria P., in contradictoriu cu  intimatul BRD A.V., ca  nefondat.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen legal reclamantul A, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie,
solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei in fond si admiterea cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata.

Sustine recurentul faptul ca, potrivit dispozitiilor art. 1282 alin. (1) din NCC, fiind succesor universal cu titlu universal al mamei sale, conform certificatului de mostenitor, a dobândit toate drepturile si obligatiile persoanei asigurate rezultând din contractul de asigurare, iar in plan procesual a dobândit calitate pentru a promova orice actiune intemeiata pe contractul de asigurare.

Precizeaza recurentul faptul ca, pe de o parte, in ceea ce priveste obligatiile ce ii reveneau, era exonerat de la plata soldului inregistrat fata de BRD F. IFN SA, aceasta obligatie urmând a fi indeplinita prin intermediul promitentului BRD A.V., iar pe de alta parte, in situatia nerespectarii de catre BRD A.V. a obligatiei de plata a indemnizatiei de asigurare catre tertul beneficiar BRD F. IFN S.A., ii revenea dreptul de a uza de toate mijloacele legale recunoscute persoanei asigurate de atragere a raspunderii asiguratorului in temeiul contractului.

In consecinta, având in vedere ca BRD A.V. a refuzat plata indemnizatiei de asigurare catre BRD F. IFN S.A., iar aceasta conduita a condus la necesitatea acoperirii de catre recurentul-reclamant a soldului inregistrat de mama sa, imprejurare fata de care, in opinia sa, se impunea atragerea raspunderii asiguratorului pentru neindeplinirea obligatiei asumate contractual, neindeplinire care i-a cauzat un prejudiciu in cuantum de 4.401,19 lei.

Se mai arata de catre recurent faptul ca mecanismul stipulatiei pentru altul pe care a fost grefat contractul de asigurare, astfel cum este reglementata de dispozitiile art. 1284 - 1288 din NCC, presupune drept obligatii corelative in sarcina promitentului-asigurator: atât obligatia de a achita indemnizatia de asigurare tertului beneficiar, in speta catre BRD F. IFN S.A., cât si obligatia de a repara prejudiciul cauzat stipulantului-persoana asigurata, respectiv mostenitorului acestuia, prin neindeplinirea acestei obligatii, raporturile juridice dintre stipulant si promitent ramânând supuse, neindoielnic, dispozitiilor art. 1.350 din NCC, drept comun in materie contractuala, in doctrina (Anexa nr. 1 la apel), stabilindu-se in mod expres ca promitentul poate fi obligat la acoperirea prejudiciului ocazionat stipulantului prin neexecutare obligatiilor asumate, in temeiul dispozitiilor art. 1350 alin. (2) din NCC.

Astfel, mentioneaza recurentul ca instanta de apel a considerat ca mostenitorul persoanei asigurate ar fi putut numai sa solicite ca promitentul sa achite indemnizatia de asigurare catre tertul-beneficiar, demers intreprins de catre reclamant, dar care s-a soldat cu un refuz din partea BRD A.V.; in plus, in promovarea unei actiuni in acest sens nu ar fi justificat interes, câta vreme reclamantul a fost nevoit sa achite intre timp soldul inregistrat de mama sa fata de BRD F. IFN S.A., neputând sa opuna creditorului existenta contractului de asigurare.

Mai mult decât atât, apreciaza ca instanta de fond a plecat de la o premisa gresita, cum ca reclamantul ar fi solicitat sa i se plateasca indemnizatia de asigurare, in frauda tertului-beneficiar BRD F. IFN S.A., desi pretentiile reclamantului au fost clar exprimate in sensul obligarii promitentului la plata prejudiciului ocazionat prin neindeplinirea obligatiei de plata a indemnizatiei de asigurare catre tertul-beneficiar BRD F. IFN S.A.

Totodata, precizeaza recurentul ca instanta de apel a concluzionat in mod surprinzator ca, totusi, pretentiile sale ar fi putut fi intemeiate pe o alta institutie juridica (a raspunderii civile delictuale - potrivit celor stabilite de instanta de fond si insusite de instanta de control), iar nu pe raspunderea civila contractuala; desi instanta de apel se afla in eroare cu privire la ceea ce reclamantul solicita si stabileste ca acesta nu poate primi indemnizatia de asigurare, considera ca pretentiile acestuia ar putea fi valorificate, cel mai probabil, in temeiul platii nedatorate.

Mai arata recurentul ca nu poate fi niciun moment pusa problema aplicarii acestei institutii juridice situatiei deduse judecatii, câta vreme obligatia de plata a soldului inregistrat fata de BRD F. exista, aceasta izvorând din contractul de credit, plata a fost facuta cu intentia de a produce efecte juridice, iar nu din eroare, reclamantul fiind nevoit sa achite sumele scadente in urma refuzului asiguratorului de a stinge debitul in numele mostenitorului promitentului.

Prin urmare, in considerarea dispozitiilor legale mai sus-enuntate, in opinia recurentului, instanta de apel trebuia sa constate nu numai ca mostenitorului persoanei asigurate este subiect al raportului juridic litigios si titularul dreptului afirmat, ci si ca sumele inaintate de catre reclamant tertului-beneficiar, ca urmare a neindeplinirii obligatiei asumate contractual de catre asigurator de a stinge debitul inregistrat de persoana asigurata, nu pot fi solicitate decât in temeiul raspunderii civile contractuale.

Fata de toate considerentele expuse, solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

La data de 5 noiembrie 2018 intimata-pârâta BRD A.V. a depus la dosar intâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei atacate ca fiind legala si temeinica.

Examinând decizia recurata prin prisma criticilor formulate si a temeiurilor prevazute de art.488 Noul Cod de procedura civila, Curtea retine ca recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmeaza
:

Prin decizia recurata, instanta de apel a respins ca nefondat apelul promovat impotriva sentintei civile nr. 6555/7.07.2016 a Judecatoriei P. si a mentinut aceasta sentinta, ca fiind legala si temeinica. Cele doua instante au apreciat ca reclamantul A, in calitate de mostenitor al stipulantei B, nu poate pretinde ca indemnizatia de asigurare sa ii fie achitata lui, acesta putând sa pretinda doar ca pârâta, in calitate de promitent, sa-si indeplineasca obligatiile contractuale fata de tertul beneficiar  BRD F. IFN SA, respectiv sa achite catre acesta suma datorata de catre stipulantul B la data decesului, având in vedere ca, asa cum a fost incheiat, contractul de asigurare dintre defuncta B si pârâta BRD A.V. SA are natura juridica a unui contract ce cuprinde o stipulatie pentru altul, respectiv pentru tertul beneficiar BRD F. IFN SA, expres reglementata de dispozitiile art. 32 din Legea nr. 136/1995 cu privire la asigurari si reasigurari, prin care dreptul de a primi prima de asigurare s-a nascut, din momentul incheierii contractului, direct si nemijlocit in patrimoniul tertului beneficiar.

In fapt se retine ca, la data de 16.03.2011 intre defuncta B, in calitate de imprumutat, si BRD F. IFN SA, in calitate de creditor, s-a incheiat contractul de emitere card Mastercard nr. …, prin care persoana imprumutata a beneficiat de un credit in valoare de 4.000 lei. Imprumutul acordat a fost garantat, prin subscrierea persoanei imprumutate, cu asigurarea de viata de grup incheiata intre BRD F. IFN SA si BRD A.V. S.A., fiind desemnat beneficiar al asigurarii BRD A.V. S.A.

La data de 10.02.2014 a intervenit decesul persoanei asigurate, B, fiind emis la data de 4.06.2014 de catre SPN P.V. certificatul de mostenitor nr. 43 in care s-a stipulat in calitate de unic mostenitor reclamantul A.

Prin prezenta cerere, acesta din urma a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3.730,19 lei, reprezentând „despagubire” conform contractului de asigurare de viata.

In pronuntarea solutiilor expuse, atât judecatoria cât si tribunalul au avut in vedere faptul ca, in temeiul raspunderii civile contractuale, reclamantul A, in calitate de mostenitor al stipulantei B, nu poate pretinde ca indemnizatia de asigurare sa ii fie achitata acestuia, intrucât nu a fost prevazuta in contract o asemenea obligatie, cel mult acesta putând pretinde ca pârâta, in calitate de promitent, sa-si indeplineasca obligatiile contractuale fata de tertul beneficiar BRD F. IFN S.A., respectiv sa achite catre acesta suma datorata de catre stipulantul B, la data decesului, intrucât aceasta obligatie era prevazuta in contractul incheiat intre B si BRD A.V.

Impotriva deciziei instantei de apel, a formulat recurs reclamantul A, pentru motivele expuse pe larg in preambulul prezentei hotarâri.

Din analiza situatiei de fapt, asa cum este reflectata de probele administrate in cauza, Curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele argumente:

Prima critica indreptata impotriva hotarârilor anterioare vizeaza pretinsa interpretare si aplicare gresita a dispozitiilor art. 1284 si 1288 din Noul Cod civil, precum si a dispozitiilor art.1350 din Noul Cod civil privind raspunderea contractuala, sustinând recurentul-reclamant faptul ca BRD A.V. S.A. a refuzat plata indemnizatiei de asigurare catre BRD F. IFN S.A., iar aceasta conduita l-ar fi determinat sa acopere soldul inregistrat de catre mama sa, astfel ca se impune atragerea raspunderii asiguratorului pentru neindeplinirea obligatiei contractuale asumate, contractul de asigurare fiind grefat pe mecanismul stipulatiei pentru altul. In opinia recurentului, atât instanta de fond cât si cea de apel ar fi plecat de la rationamente gresite, intrucât titularul actiunii nu ar fi solicitat sa i se plateasca indemnizatia de asigurare in frauda tertului-beneficiar BRD F. IFN S.A.

Aceste sustineri sunt nefondate si nu corespund situatiei de fapt asa cum se reflecta in probele dosarului, iar rationamentul celor doua instante care s-au pronuntat anterior a fost unul corect.

Asa cum rezulta neindoielnic din petit-ul cererii introductive, recurentul-reclamant a solicitat „despagubire conform contractului de asigurare de viata”; ulterior a intervenit o precizare in sensul ca suma de bani urmeaza a-i fi platita ca despagubire pentru „prejudiciul” cauzat prin refuzul asiguratorului de achitare a indemnizatiei de asigurare beneficiarului asigurarii, anume BRD F. IFN S.A.; asadar, indubitabil, titularul actiunii a solicitat sa-i fie achitata suma de 3.730,19 lei.

In temeiul raspunderii civile contractuale, asa cum se deduce din dispozitiile contractului intervenit intre parti, reclamantul nu poate pretinde ca indemnizatia de asigurare sa ii fie achitata lui, intrucât nu a fost prevazuta in contract o asemenea obligatie. Cele doua instante au aplicat un rationament corect, considerând faptul ca acel contract de asigurare incheiat intre defuncta B si BRD A.V. S.A. are natura juridica a unui contract ce contine o stipulatie pentru altul, respectiv tertul beneficiar BRD F. IFN S.A., aceasta institutie fiind expres reglementata de dispozitiile art. 32 din Legea nr. 136/1995 cu privire la asigurari si reasigurari, prin care dreptul de a primi prima de asigurare s-a nascut, din momentul incheierii contractului, direct si nemijlocit in patrimoniul tertului beneficiar. Este fara putere de tagada faptul ca reclamantul A, in calitate de mostenitor al stipulantei B, nu poate pretinde ca indemnizatia sa-i fie achitata lui, putând pretinde doar ca pârâta sa-si indeplineasca obligatiile contractuale fata de tertul beneficiar; dreptul BRD F. IFN S.A. de a primi despagubirea, in calitate de beneficiar reiese atât din cadrul cererii de asigurare formulata de defuncta, cât si din conditiile generale ale contractului de asigurare.

Dispozitiile Legii nr. 136/1995 (art. 32) sunt clare in sensul ca indemnizatia de asigurare se plateste in primul rând beneficiarului desemnat de persoana asigurata si doar daca aceasta din urma nu a desemnat un beneficiar, indemnizatia se plateste mostenitorilor sai legali; or, numita B, ca persoana asigurata, a desemnat in mod expres BRD F. IFN S.A. in calitate de beneficiar al asigurarii, ceea ce face ca reclamantul-recurent sa nu poata pretinde niciun drept.

Pe calea celei de-a doua critici, in baza acelorasi argumente neviabile, recurentul sustine ca instanta de apel s-ar fi aflat in eroare cu privire la ceea ce ar fi cerut, considerând in mod gresit ca pretentiile acestuia nu ar putea fi valorificate doar in temeiul platii nedatorate, institutie inaplicabila in opinia recurentului intrucât obligatia de plata a soldului inregistrat fata de BRD F. IFN S.A. izvoraste din contractul de credit, iar plata a fost facuta cu intentia de a produce efecte juridice, recurentul platind in locul asiguratorului care a refuzat sa stinga debitul.

Nici aceste sustineri nu sunt fondate si nu pot conduce la reformarea celor doua hotarâri anterioare. In afara argumentelor deja expuse, se retine si faptul ca refuzul BRD A.V. S.A. de a solutiona cererea de plata a indemnizatiei de asigurare (care ar fi fost achitata beneficiarului BRD F. IFN S.A.) a avut temei contractual si a fost de acord cu dispozitiile legale incidente. Asa cum reiese din probele administrate, la incheierea contractului de asigurare, defuncta B nu a facut declaratii conforme cu realitatea privind starea sa de sanatate la momentul semnarii cererii de asigurare iar potrivit art. 8.2 din conditiile generale ale asigurarii, „daca Asiguratorul afla despre informatii false, in momentul evaluarii unei cereri de despagubire, el poate refuza plata indemnizatiei”.

Imprejurarea ca recurentul a achitat catre de BRD F. IFN S.A. soldul creditului din momentul decesului defunctei poate constitui, cel mult, un act juridic cu caracter licit care sa-i dea dreptul la restituire, in cadrul unei alte actiuni, intemeiata pe beneficiul altei institutii juridice.

Potrivit considerentelor expuse, retinând ca decizia recurata este temeinica si legala, sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, in baza dispozitiilor art. 496 noul Cod de procedura civila, a respins recursul ca nefondat, in cauza nefiind incident niciunul din motivele prevazute de art. 488 Noul Cod de procedura civila.

 

Autorul sintezei,

Judecator Ana Roxana Tudose