Identificarea, conservarea
S
i recuperarea bunurilor

Identificarea bunurilor, sigilarea, conservarea
S
i inventarierea bunurilor Art. 113

1. Vor fi puse sub sigilii: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenta comerciala, arhiva, dispozitivele de stocare Si prelucrare a informatiei, contractele, marfurile Si orice alte bunuri mobile apartinand averii debitorului.
2. In situatia prevazuta la art. 55, inventarul bunurilor debitorului se va face dupa obtinerea relatiilor scrise privind situatia bunurilor debitorului. Daca in urma demersurilor efectuate conform prevederilor art. 56 - 58, administratorul judiciar nu identifica nici un bun, inventarul se incheie pe baza comunicarilor scrise transmise de autoritatile relevante.
3. Nu vor fi puse sub sigilii:

1. obiectele care vor trebui valorificate de urgenta, spre a se evita deteriorarea lor materiala sau pierderea din valoare;
2. registrele de contabilitate;
3. cambiile Si alte titluri de valoare scadente sau care urmeaza a fi scadente in scurt timp, precum Si actiunile ori alte titluri de participatie ale debitorului, care vor fi luate de lichidator pentru a fi incasate sau pentru a efectua activitatile de conservare cerute;
4. numerarul pe care lichidatorul il va depune la banca in contul averii debitorului.

4. Cand debitorul are bunuri Si in alte judete, judecatorul-sindic va trimite notificari tribunalelor din acele judete, in vederea sigilarii de urgenta a bunurilor.
5. Documentele intocmite de alte tribunale, certificand ca sigiliile au fost aplicate, vor fi trimise judecatorului-sindic.
6.  In timpul actiunii de sigilare, lichidatorul va lua masurile necesare pentru conservarea bunurilor.

Art. 114

1.  Daca averea debitorului poate fi inventariata complet intr-o singura zi, lichidatorul va putea proceda imediat la inventariere, fara a aplica sigiliile. In toate celelalte cazuri el va proceda la inventariere in cel mai scurt timp posibil. Debitorul va trebui sa fie de fata Si sa asiste la inventar, daca judecatorul-sindic dispune astfel. Daca debitorul nu se va prezenta, el nu va putea contesta datele din inventar.
2. Lichidatorul, pe masura desfaSurarii inventarierii, ia in posesie bunurile, devenind depozitarul lor judiciar.

Art. 115

1.  Inventarul va trebui sa descrie toate bunurile identificate ale debitorului Si sa indice valoarea lor aproximativa la data inventarului. Cu aprobarea comitetului creditorilor, lichidatorul va angaja un expert evaluator, pe cheltuiala averii debitorului, pentru evaluarea bunurilor atat separat, cat Si ca unul sau mai multe ansambluri in stare de functionare, daca este cazul.

2. 
   Comentarii generale:
   
   

   Măsurile premergătoare lichidării referitoare la identificarea, conservarea şi recuperarea bunurilor reprezintă o etapă importantă a procesului de lichidare prin care se urmăreşte identificarea şi punerea în siguranţă a bunurilor (preluarea controlului asupra acestora) şi totodată stabilirea valorii orientative a acestora pe care să se fundamenteze analizele şi în consecinţă deciziile iniţiale ale lichidatorului care au ca bază valoarea activelor.

   Ori de câte ori este necesar, protecţia bunurilor trebuie să fie asigurată prin pază, folosind angajaţii debitorului (acolo unde este posibil, aceştia posedă calificarea necesară etc.) sau angajând societăţi de pază specializate. Tot legate de protecţia bunurilor sunt şi activităţile de conservare a acestora care sunt în anumite cazuri esenţiale pentru protejarea valorii bunurilor în cauză.

   Înaintea însă de angajarea unor astfel de cheltuieli suplimentare (pază şi conservare) este necesară întocmirea unor estimări referitoare la riscurile la care sunt supuse respectivele bunuri (deteriorare, furt etc.), precum şi la valoarea estimată a se recupera în urma valorificării lor, în vederea evitării înregistrării unor pierderi (valoarea de vânzare mai mică decât cheltuielile de pază şi conservare).

   În cazul în care debitorul deţine bunuri la terţi acestea trebuie recuperate, având însă în vedere costurile aferente (decizia asupra destinaţiei bunurilor trebuie luată pe baza criteriilor economice).

   Actul de inventar va fi semnat de lichidator, de debitor, prin administratorul special, iar daca acesta nu participa la inventariere, numai de catre lichidator.

Comentarii la art. 113

Este ceruta punerea sub sigilii a tuturor bunurilor Si informatiilor detinute de catre societate, mai putin cele ce (din motive de perisabilitate) trebuie valorificate cat mai repede sau acele bunuri cu care se opereaza (registrele de contabilitate) sau asupra carora trebuie operat (numerar sau titluri de valoare etc.).

Cerinta de punerea sub sigilii a bunurilor trebuie in anumite cazuri interpretata diferentiat: chiar daca bunurile nu trebuie sau nu pot fi valorificate imediat pot exista cazuri (cum ar fi necesitatea practica de continuare a activitatii) in care sigilarea nu este posibila (ori nu este recomandabila).

In astfel de cazuri aceasta cerinta legala urmeaza sa fie satisfacuta in cazul in care lichidatorul poate sa faca dovada ca a luat acele masuri care sa dovedeasca in mod rezonabil ca a preluat controlul asupra bunurilor (de exemplu, paza acestora este asigurata Si/sau o evidenta stricta Si controlabila a miScarilor respectivelor bunuri este tinuta de sau sub controlul lichidatorului). Aceasta face ca oricand sa poata fi reconstituit un inventar la momentul initial (momentul la care ar fi trebuit sa aiba loc sigilarea bunurilor).

Aceasta abordare alternativa trebuie avuta in vedere Si in cazul in care volumul de activitate necesar pentru finalizarea activitatii de sigilare face ca aceasta sa se intinda peste o perioada de timp semnificativa.

Comentarii la art. 114

Prevederea referitoare la luarea in posesie a bunurilor trebuie inteleasa in sensul preluarii controlului acestor bunuri. Din momentul inventarierii lichidatorul este raspunzator pentru bunurile aflate in averea debitorului. Aceasta nu inseamna ca aceasta cerinta nu ii este aplicabila Si anterior acestui moment (vezi comentariile de la art. 111).

Dispozitiile Legii privind procedura insolventei se completeaza cu prevederile Legii nr. 16/1996 privind Arhivele Nationale

Imediat dupa deschiderea procedurii, administratorul/lichidatorul va trebui sa ia masura trecerii sub controlul sau a spatiilor in care se pastreaza documentele societatii Si, totodata, va solicita administratorilor predarea tuturor documentelor pe care aceStia le detin, pentru a preveni pierderea sau deteriorarea acestora.

Obtinerea custodiei asupra fondului arhivistic se face numai din punct de vedere al posesiei de fapt a acestuia. Cu privire la continutul fondului arhivistic, pana la realizarea inventarierii, vor ramane in continuare raspunzatoare persoanele care erau responsabile de gestionarea acestuia la intrarea societatii in procedura.

Avand in vedere lucrarile pe care administratorul judiciar/lichidatorul trebuie sa le efectueze pornind de la fondul arhivistic al debitorului (cum ar fi intocmirea rapoartelor asupra cauzelor intrarii in starea de insolventa, asupra posibilitatilor de reorganizare a activitatii etc.), obtinerea controlului asupra acestuia, urmat de o cat mai rapida inventariere, este cruciala.

Bunurile care apartin tertilor trebuie identificate Si inventariate (sigilate, daca este cazul) urmand ca acestea sa fie predate tertilor in cazul in care aceStia nu au datorii fata de debitor. Notificarea tertilor despre astfel de bunuri urmeaza a fi facuta cat mai repede posibil, mai ales in cazul in care aceste bunuri necesita efectuarea unor cheltuieli de paza, conservare etc. In astfel de cazuri este necesara notificarea proprietarului bunurilor referitor la un termen rezonabil pana la care trebuie sa ridice bunurile in cauza, precum Si asupra cheltuielilor generate de pastrarea bunurilor peste acest termen, cheltuieli ce ar urma sa fie recuperate de la acesta.

Prevederile speciale ale cap. III sectiunea I din Legea nr. 16/1996 privind Arhivele Nationale sunt cele care reglementeaza cadrul de realizare a evidentei fondului arhivistic al unei societati

Evidenta este tinuta in conformitate cu nomenclatorul intocmit de catre creator Si aprobat de Arhivele Nationale sau de directiile judetene ale Arhivelor Nationale.

Scoaterea documentelor din evidenta fondului arhivistic se face numai cu aprobarea conducerii creatorilor sau detinatorilor fondului arhivistic Si cu avizul dat de Arhivele Nationale sau de directiile judetene ale Arhivelor Nationale, in urma selectionarii.

Multe societati nu au un nomenclator intocmit de catre creator Si aprobat de Arhivele Nationale sau de directiile judetene ale Arhivelor Nationale.

In unele judete, directiile judetene ale Arhivelor Nationale au propus intocmirea Si aprobarea unui nomenclator general al lichidatorului, care sa fie utilizat de catre acesta in toate cazurile societatilor aflate in procedura prevazuta de Legea privind procedura insolventei.

Prevederile speciale ale cap. III sectiunea a Il-a din Legea nr. 16/1996 sunt cele care reglementeaza cadrul de realizare a selectionarii fondului arhivistic al unei societati.

Selectionarea se realizeaza in conformitate cu nomenclatorul intocmit de catre creator Si aprobat de Arhivele Nationale sau de directiile judetene ale Arhivelor Nationale.

Comisia de selectionare a creatorului/detinatorului fondului arhivistic va hotari printr- un proces-verbal de selectionare care sunt documentele propuse spre eliminare.

Procesul-verbal de selectionare va fi inaintat spre aprobare Comisiei de selectionare a Arhivelor Nationale sau a directiilor judetene ale Arhivelor Nationale.

Numai dupa aprobarea procesului-verbal de selectionare se vor putea distruge documentele propuse spre eliminare.

Este recomandabila folosirea unor persoane, fizice sau juridice, agreate de Arhivele Nationale pentru realizarea unei astfel de lucrari.

Selectionarea fondului arhivistic se va face sub stricta supraveghere a lichidatorului: acesta, de exemplu, este cel mai in masura de a decide care dintre documentele selectionate in vederea eliminarii (facand parte, dupa lege, din aceasta categorie) mai sunt totuSi necesare procedurii de lichidare.

In cazul societatilor fara patrimoniu, nu exista resurse pentru acoperirea cheltuielilor cu servicii de gestionare a fondului arhivistic. O solutie ar fi crearea unui fond din care sa fie suportate astfel de cheltuieli. O alta solutie ar fi o procedura simplificata de predare in corpore a intreg fondului arhivistic, aSa cum este el gasit de catre administrator/lichidator, Arhivelor Nationale sau directiilor judetene ale Arhivelor Nationale.

Prevederile speciale ale cap. III sectiunea a III-a din Legea nr. 16/1996 sunt cele care reglementeaza cadrul de realizare a pastrarii fondului arhivistic al unei societati.

Pastrarea fondului arhivistic se realizeaza in spatii special amenajate.

Anumite documente se depun spre pastrare permanenta la Arhivele Nationale sau la directiile judetene ale Arhivelor Nationale.

Documentele cu valoare practica, in baza carora se elibereaza copii, certificate Si extrase privind drepturile individuale ale cetatenilor, vor fi pastrate de catre creatorii Si detinatorii de documente.

In cazul desfiintarii unui creator de documente, regula este ca pastrarea documentelor cu valoare istorica Si a celor cu valoare practica se face de catre continuatorul activitatii acestuia. In cazul in care nu exista un continuator al acestuia, pastrarea se face de catre Arhivele Nationale sau directiile judetene ale Arhivelor Nationale Si de catre Ministerul Muncii Si Protectiei Sociale sau directiile judetene ale acestuia. Nu se precizeaza care este situatia celorlalte documente din fondul arhivistic.

In cazul desfiintarii unui detinator de documente, nu se precizeaza care este situatia fondului arhivistic.

Este preferabil ca fondul arhivistic sa fie predat continuatorului activitatii societatii care se desfiinteaza. In functie de situatia de fapt, poate fi asimilat continuatorului activitatii societatea care a cumparat cea mai mare parte a activelor debitorului, proprietarul spatiului in care debitorul Si-a desfaSurat activitatea, societatea care a preluat personalul debitorului etc. Alternativa la predarea fondului arhivistic catre continuatorul activitatii este predarea spre pastrare unei societati specializate in acest sens, avand insa in vedere costurile aferente.

Atat Arhivele Nationale sau directiile judetene ale Arhivelor Nationale, cat Si Ministerul Muncii Si Protectiei Sociale sau directiile judetene ale acestuia se confrunta cu probleme majore in preluarea fondului arhivistic de la societatile care se desfiinteaza din motive legate in principal de lipsa de spatiu, ceea ce face ca in practica lichidatorii sa trebuiasca sa apeleze la primele doua solutii amintite (continuatorul activitatii sau o societate specializata).

Prevederile speciale ale cap. IV din Legea nr. 16/1996 sunt cele care reglementeaza cadrul de folosire a fondului arhivistic al unei societati.

Creatorii Si detinatorii de documente sunt obligati sa elibereze, potrivit legii, la cererea persoanelor fizice Si a persoanelor juridice, certificate, copii Si extrase de pe documentele pe care le creeaza Si le detin, inclusiv de pe cele pentru care nu s-a implinit termenul de pastrare, daca acestea se refera la drepturi care il privesc pe solicitant.

Eliberarea de certificate, copii Si extrase de pe documentele pe care le creeaza Si le detin, se poate face contra cost.

In cazul fondurilor arhivistice care au un grad mare de accesabilitate (de ex. cele dupa care se elibereaza numeroase certificate, copii Si extrase), acestea se pot vinde unor firme specializate pentru pastrarea Si folosirea fondurilor arhivistice.

In cazul predarii fondului arhivistic catre continuatorul activitatii, este importanta prevederea transferului dreptului Si obligatiei de accesare a fondului arhivistic catre acesta.

Comentarii la art. 115

O cerinta foarte importanta a acestui articol este cea referitoare la evaluarea bunurilor atat separat cat Si ca unul sau mai multe ansambluri in stare de functionare, daca este cazul. Aceasta ultima parte (referitoare la evaluarea ca unul sau mai multe ansambluri in stare de functionare) este necesara acolo unde debitorul mai desfaSoara activitate sau unde exista premise ca activitatea sa fie reluata, ceea ce ar putea sa duca la vanzarea bunurilor ca unul sau mai multe ansambluri in vederea creSterii cuantumului sumelor

recuperate. Acest lucru se poate realiza prin obtinerea unor valori de vanzare in cazul

mentionat mai mari decat la vanzarea individuala a bunurilor Si/sau prin scurtarea duratei procedurii, ceea ce duce la scaderea cheltuielilor de lichidare Si in consecinta la creSterea cuantumului sumelor disponibile a fi distribuite catre creditori.

Avand in vedere ca de multe ori, acolo unde se pune problema evaluarii

ansamblului sau a unor mai multe ansambluri in stare de functionare, acest lucru necesita

un interval de timp apreciabil datorita lucrarilor de evaluare laborioase, se impune practic semnarea inventarului fara ca acesta sa cuprinda valoarea aproximativa a bunurilor, urmand ca aceasta informatie sa fi adaugata ulterior.