Rolul lichidatorului

Art. 25

Principalele atributii ale lichidatorului, in cadrul prezentei legi, sunt:

2. conducerea activitatii debitorului;
3. introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, precum Si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale incheiate de debitor Si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
4.  aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor Si luarea masurilor corespunzatoare pentru conservarea lor;
5. mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor;
6.  verificarea creantelor Si, atunci cand este cazul, formularea de obiectiuni la acestea precum Si intocmirea tabelelor creantelor;
7. urmarirea incasarii creantelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta inaintea deschiderii procedurii; formularea Si sustinerea actiunilor in pretentii pentru incasarea creantelor debitorului, pentru aceasta putand angaja avocati
8.  primirea platilor pe seama debitorului Si consemnarea lor in contul averii debitorului;
9. vanzarea bunurilor din averea debitorului in conformitate cu prevederile prezentei

legi;

10.  incheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale sub conditia confirmarii de catre judecatorul-sindic;
11.  sesizarea judecatorului-sindic cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta;
12. orice alte atributii stabilite prin incheiere de catre judecatorul-sindic.

1. Comentarii generale

   În cazul intrării direct în faliment (procedura simplificată) atribuţiunile lichidatorului trebuie completate corespunzător cu cele ale administratorului judiciar.

   Comentarii la art. 25 lit. (b) - (l)

2. in procedura falimentului lichidatorul va fi cel care va conduce intreaga activitate economico-financiara a debitorului in functie Si de specificul acestuia. Lichidatorul va urmari cu precadere recuperarea datoriilor societatii in faliment, formuland actiuni in instanta daca respectivul debitor nu intelege sa-Si achite datoriile fata de aceasta Si vanzarea activelor aflate in proprietatea acesteia.

4. lichidatorul poate propune creditorilor efectuarea unei cheltuieli din averea debitorului in vederea asigurarii bunurilor aflate in proprietatea acestuia.
5. in situatia in care din analizarea contractelor incheiate intre debitor Si terti cum ar fi furnizori de materii prime, furnizori de utilitati, contracte de inchiriere etc. lichidatorul constata:

• ca in averea debitorului sunt fonduri insuficiente pentru onorarea acestora
• ca au fost incheiate in interesul personal al fostului administrator
• existenta unor terti care ofera aceleaSi servicii cu cele ce fac obiectul contractelor mentionate mai sus, dar in conditii mai avantajoase pentru debitor
• ca derularea unor contracte nu mai este necesara data fiind procedura in care se afla debitorul,

va proceda la denuntarea partiala sau totala a contractelor incheiate de debitor.

Tipuri de contracte care pot fi intalnite in aceasta etapa

1. contractul de credit - se pot modifica clauzele, astfel incat aceasta sa asigure echivalenta viitoarelor prestatii; modificarile presupun acordul institutiei de credit Si al creditorilor
2. contractul de vanzare-cumparare a unui imobil in care vanzatorul Si-a retinut titlul de proprietate pana la plata integrala a pretului vanzarii - va fi socotit executat de vanzator Si in consecinta nu va fi supus optiunii administratorului/lichidatorului de mentinerea sau denuntarea contractului
3. contractul de munca sau contractul de inchiriere in care debitorul este locatar -

va putea fi denuntat numai cu respectarea termenelor legale de preaviz prevazute de legislatia muncii Si legislatia civila

4. contractul de inchiriere in care debitorul este locator - nu va putea fi desfiintat de administratorul judiciar/lichidator, cu exceptia cazului in care in contract s-a stipulat astfel; contractul va fi desfiintat automat ca deschidere a procedurii
5. contractul care prevede plati periodice din partea debitorului - vor putea fi mentinute sau denuntate in functie de optiunea administratorului judiciar/lichidatorului; mentinerea unui contract cu prestari periodice, constand in plati datorate de debitor nu il va obliga pe administratorul judiciar/lichidator sa faca plati restante pentru perioadele anterioare inceperii procedurii, o astfel de creanta va putea fi inregistrata in tabelul de creante
6. contractul de leasing - daca utilizatorul debitor este supus unei proceduri de reorganizare judiciara sau faliment, drepturile reale ale locatorului finantator asupra bunului utilizat sunt opozabile judecatorului-sindic; aceasta opozabilitate se concretizeaza in dreptul locatorului finantator de a-Si recupera bunul; dupa luarea in posesie, creditorul va putea sa iSi exercite dreptul de a-Si satisface creanta cu bunul afectat garantiei, prin vanzarea in conditiile legii, fara a fi necesara interventia judecatorului-sindic, a administratorului judiciar/lichidator.

   
   ^[4]
   

In toate cazurile de denuntare a contractelor, creantele pentru despagubiri se inregistreaza tot in dosarul de insolventa.

1. dupa inventarierea Si evaluarea bunurilor aflate in patrimoniul debitorului, lichidatorul va elabora un raport in care va propune metoda de vanzare a acestora Si va prezenta considerentele care au condus la alegerea respectivei metode. Acest raport va fi prezentat spre aprobare adunarii creditorilor ulterior primirii recomandarii comitetului creditorilor. Conform art. 116 din prezenta lege, vanzarea bunurilor din averea debitoarei se poate efectua prin negociere directa, licitatie publica sau o combinatie a celor doua.

j) cu privire la incheierea de tranzactii cu discount Si sau a unor cesiuni de creanta, lichidatorul va intocmi o nota de fundamentare in care va prezenta date despre debitorul respectiv, valoarea creantei, situatia juridica, motivul incheierii tranzactiei cu discount/cesiunii de creanta Si modalitatea de plata, pe care o va propune spre aprobare comitetului creditorilor sau adunarii creditorilor dupa caz.

In situatia in care comitetul creditorilor sau adunarea creditorilor accepta propunerea lichidatorului cu privire la incheierea respectivei tranzactii/cesiuni de creanta, aceasta se va incheia sub conditia confirmarii de catre judecatorul-sindic.

Incheierea data de catre judecatorul-sindic cu privire la confirmarea tranzactiei este cu recurs in termen de 10 zile de la comunicarea acesteia.

Raportul asupra cauzelor care au dus la incetarea de plati

Art. 25

1. examinarea activitatii debitorului asupra caruia se initiaza procedura simplificata, in raport cu situatia de fapt Si intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor Si imprejurarilor care au dus la insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila Si existentei premiselor angajarii raspunderii acestora in conditiile art. 138 din lege, Si supunerea acelui raport judecatorului-sindic intr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depaSi 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, daca un raport cu acest obiect nu fusese intocmit anterior de administratorul judiciar;

Comentarii generale

Urmare iniţierii procedurii simplificate, lichidatorul va elabora un raport asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi asupra existenţei premiselor angajării răspunderii acestora, în condiţiile art. 138 din lege.

Comentarii la art. 25 lit. (a)

Lichidatorul va elabora un raport asupra cauzelor Si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila Si asupra existentei premiselor angajarii raspunderii acestora, in conditiile art. 138 din lege, numai in situatia cand acest raport nu a fost intocmit anterior de administratorul judiciar.

Bune practici:

Prezentam mai jos principalele capitole care se vor analiza in cadrul acestui raport:

1. Preambul (legislatia aplicabila, numirea lichidatorului, premize avute in elaborarea raportului)
2. Obiectul de activitate, evolutia Si structura capitalului social a debitorului (daca exista date se va prezenta Si un scurt istoric al debitorului)
3. Analiza situatiei patrimoniale (se va face analiza pe bilant contabil, iar daca acesta este mai vechi de 12 luni, se vor lua in considerare informatiile financiare avute la dispozitie pentru perioada ulterioara ultimului bilant contabil)
4. Analiza indicatorilor bilantieri in istoric (pe 3 ani in urma de la data deschiderii procedurii)
5. Analiza contului de profit Si pierdere in istoric (pe 3 ani in urma de la data deschiderii procedurii)
6. Indicatori financiari Si evolutia acestora (pe 3 ani in urma de la data deschiderii procedurii)
7. Analiza activitatii comerciale desfaSurate (dupa caz se va face referire la marketingul societatii, analiza vanzarilor, a contractelor etc.)
8. Analiza litigiilor

1. Analiza litigiilor in care debitorul are calitatea de parat
2. Analiza litigiilor in care debitorul are calitatea de reclamant

9. Analiza notificarilor inregistrate de debitor in baza Legi 10/2001;
10. Organizarea (Organigrama) functionala Si de conducere a debitorului
11. Analiza resurse umane- evolutie
12. Analiza obligatiilor/nivel de indatorare/surse
13. Concluzii

Lichidatorul va analiza indicatorii de stare bilantieri in vederea stabilirii modului in care a fost sustinuta activitatea comerciala, respectiv daca aceasta a fost sustinuta din surse proprii sau a fost sustinuta din credite acordate de banci.

Lichidatorul va efectua o analiza detaliata a activului Si pasivului debitoarei Si a documentelor aferente, in vederea stabilirii existentei sau nu a premizelor incadrarii faptei administratorului debitoarei la lit. e) alin. (1) art. 138.

In situatia in care in desfaSurarea activitatii sale debitorul a angajat credite se va analiza daca a fost respectata destinatia acestora, pentru a putea decide daca exista premize ca fapta administratorului debitoarei sa poata fi incadrata sau nu la lit. a) alin. (1) art. 138._

In vederea stabilirii cauzelor care au condus la imposibilitatea sustinerii activitatii din surse proprii se va efectua o analiza a creantelor societatii privind modul in care echipa manageriala a incheiat contractele cu clientii Si a asigurat siguranta recuperarii acestora (lit.

3. alin. (1) art. 138).

De asemenea, in vederea stabilirii gradului de certitudine in recuperarea creantelor se va analiza modul in care acestea au fost securizate Si daca documentele emise, respectiv facturile, avizele de expediere a marfii, au fost intocmite conform Legii contabilitatii nr. 82/1991, cu modificarile Si completarile ulterioare (lit. d) alin. (1) art. 138).

Se vor analiza contractele incheiate cu diferiti furnizori de materii prime, utilitati, servicii etc. prin compararea ofertelor acestora cu ofertele financiare ale unor terti care ofereau aceleaSi servicii, in aceleaSi conditii dar in conditii financiare mai avantajoase pentru debitor. (lit. b) alin. (1) art. 138).

Prin analiza tuturor contractelor comerciale incheiate se urmareSte stabilirea provenientei blocajului financiar care nu i-a mai permis respectivei societati intrate in procedura Legii privind procedura insolventei achitarea datoriilor exigibile.

Daca situatia o impune, pentru descrierea tabloului de finantare a ciclurilor de exploatare se poate recurge la calcularea unor indicatori de finantare Si de exprimare a starii echilibrului financiar al firmei.

Din concluziile celor mentionate mai sus, lichidatorul va putea stabili daca activitatea manageriala a fost defectuoasa Si daca exista persoane a caror activitate a contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa in sensul art. 138.

Expertii

Art. 23

In vederea indeplinirii atributiilor sale, administratorul judiciar va putea desemna persoane de specialitate. Numirea Si nivelul remuneratiilor acestor persoane vor fi supuse aprobarii comitetului creditorilor, cu exceptia cazurilor in care s-a stabilit ca acestea vor fi achitate din fondul constituit conform art. 4 din prezenta lege.

Comentarii generale

În cadrul unei proceduri de faliment principalele domenii care necesită angajarea unor experţi independenţi sunt: evaluarea patrimoniului debitorului, tehnic, contabil, judiciar, mediu. Potrivit Codului de procedură civilă, când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanţa/judecătorul-sindic consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor (creditori, comitetul creditorilor) ori din oficiu, unul sau mai mulţi experţi, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunţe şi termenul în care trebuie să efectueze expertiza. În domeniile strict specializate, în care nu există experţi autorizaţi, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi judecătorul- sindic va putea solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalităţi ori specialişti din domeniul respectiv. Punctul de vedere va fi prezentat în camera de consiliu sau în şedinţă publică, părţile (creditorii, debitorul, comitetul creditorilor) fiind îndreptăţite să pună şi ele întrebări.

Comentarii la art. 23 Evaluarea patrimoniului debitorului

Evaluarea are ca scop estimarea valorii de lichidare a patrimoniului debitorului. Valoarea de lichidare a patrimoniului va fi estimata atat pentru varianta unei vanzari in bloc a patrimoniului, cat Si pentru varianta in care vanzarea acestuia se va face pe active sau chiar “la bucata”.

Avand in vedere necesitatea minimizarii cheltuielilor de lichidare in scopul maximizarii sumelor care vor fi distribuite creditorilor, va fi preferata evaluarea patrimoniului in bloc sau pe active componente, evaluarea pe elemente singulare de patrimoniu urmand a fi facuta doar in cazul identificarii unor bunuri a caror valoare este maximizata numai in cazul unor tranzactii separate (ex. terenuri libere, imobile cu caracter rezidential etc.)

In acest sens in estimarea valorii de lichidare a patrimoniului se va avea in vedere componenta acestuia din punct de vedere al bunurilor incluse fata de existenta cererii Si ofertei pe piata pentru respectivele bunuri.

Astfel, in cazul bunurilor pentru care exista o piata activa, este de preferat ca valoarea estimata sa fie valoarea de piata, in timp ce in cazul bunurilor care se tranzactioneaza rar pe piata sau chiar deloc sau a bunurilor aflate intr-o stare avansata de degradare, valorile estimate sa fie, in principiu, valoarea de lichidare sau valoarea de recuperare. Dupa caz, in urma analizei facute de evaluatori, vor putea fi folosite Si alte tipuri de valori. Decizia privind tipul de valoare utilizata este la latitudinea evaluatorilor.

Expertii care vor efectua evaluarea patrimoniului debitorului vor fi selectionati numai dintre membrii ANEVAR. In cazul in care patrimoniul include elemente care nu sunt specifice ariilor de specializare a membrilor ANEVAR, evaluarea acestora va fi realizata de experti specializati Si atestati pe domeniul respectiv.

1. Evaluarea activelor din patrimoniul debitorului

Evaluarile facute de expertii ANEVAR vor fi elaborate numai in conformitate cu standardele internationale de evaluare elaborate de IVSC.

Expertii vor fi selectionati in functie de specializarea lor, astfel incat sa fie acoperite toate ariile de expertiza (ex.: proprietati imobiliare, bunuri mobile, stocuri, active financiare etc.). In cazul in care evaluarea patrimoniului va necesita angajarea mai multor experti care sa acopere ariile de expertiza mentionate rezultatele evaluarii vor fi prezentate in rapoarte separate, insotite de o scrisoare de transmitere care va prezenta sintetic valorile estimate semnate Si Stampilate de catre expertul/expertii care au participat la elaborarea acestuia. Dupa caz expertul/expertii vor face o analiza a structurii patrimoniului pe elemente componente Si vor colabora la identificarea activelor de baza, respectiv cele care participa la realizarea obiectului de activitate al debitorului Si activele complementare, respectiv cele care nu participa la realizarea obiectului de activitate al debitorului Si care pot face obiectul unei valorificari rapide.

2. Evaluarea activelor cu caracter special din patrimoniul debitorului

In cazul existentei unor active al caror specific este in afara ariilor de expertiza specifice ANEVAR (ex.: obiecte de arta, picturi, pietre pretioase Si bijuterii, marci filatelice, antichitati etc.) evaluarea acestora va fi facuta de experti specializati, atestati in domeniu.

De asemenea Si in cazul evaluarii unor bunuri imobile care apartin patrimoniului national sau care au in componenta lor fie elemente arhitectonice deosebite sau lucrari care pot fi considerate “de arta” este recomandabila consultarea unor experti specializati Si atestati in domeniu.

In functie de necesitatile impuse de derularea procedurii de faliment lichidatorul va proceda dupa caz la angajarea expertilor pe domeniile mentionate in cazul unor arbitraje, litigii, contestatii etc.

In cazul unor bunuri mobile de mare complexitate Si stricta specializare cum ar fi navele fluviale Si maritime Si aparatele de zbor evaluarea acestora va fi elaborata numai in baza unor rapoarte de inspectie efectuate de experti tehnici sau inspectori autorizati in domeniul respectiv Si care sunt, de preferinta, membri ANEVAR

3. Valori utilizate in evaluarea patrimoniului

Tipurile de valori aplicabile in evaluarea patrimoniului societatilor aflate in insolventa sunt cuprinse in standardele internationale de evaluare IVS 1 Si IVS 2. Aplicarea in evaluare a acestor standarde este obligatorie in Romania. Aceste standarde au un caracter general, definind cadrul unei evaluari Si din acest motiv sunt aplicabile Si in cazul particular al evaluarii patrimoniului societatilor aflate in insolventa.

Conceptul de valoare de piata Si definitia valorii de piata ca baza de evaluare sunt prezentate in standardul IVS 1.

Valoarea de piata

este definita ca fiind suma estimata pentru care o proprietate va fi schimbata, la data evaluarii, intre un cumparator decis Si un vanzator hotarat, intr-o tranzactie cu pret determinat obiectiv, dupa o activitate de marketing corespunzatoare, in care partile implicate au actionat in cunoStinta de cauza, prudent Si fara constrangere.

(NU se iau in considerare costurile de vanzare/cumparare sau taxele asociate).

In marea majoritate a cazurilor de evaluare pentru proceduri de insolventa se intalnesc situatii in care conceptul de valoare de piata nu este aplicabil cel putin pentru o parte din bunurile debitorului sau chiar pentru tot patrimoniul acestuia fie datorita unor aspecte specifice procedurii de faliment, fie datorita faptului ca nu au o piata activa.

Aceasta situatie conduce la utilizarea in cadrul evaluarii a altor tipuri de valori ca baze de evaluare. Aceste valori sunt prezentate in standardul IVS 2, cateva dintre valorile mai des intalnite fiind prezentate in continuare.

Valoarea de lichidare

sau valoarea de vanzare fortata. Suma care ar putea fi primita, in mod rezonabil, din vanzarea unei proprietati, intr-o perioada de timp prea scurta pentru a fi conforma cu perioada de marketing necesara, specificata in definitia valorii de piata. In unele tari, valoarea de vanzare fortata, in particular poate implica, de asemenea, un vanzator obligat sa vanda Si un cumparator sau niSte cumparatori care cumpara, fiind conStienti de dezavantajul vanzatorului.

Valoarea de recuperare.

Valoarea unei proprietati, cu exceptia terenului, data mai degraba de valorile materialelor pe care le contine decat de continuarea utilizarii, fara a necesita reparatii sau adaptari speciale. Poate fi redata in forma bruta sau neta, in a doua situatie prin scaderea costurilor de vanzare din valoarea de recuperare bruta. In ultimul caz, aceasta poate fi egala cu valoarea realizabila neta. In orice situatie, elementele incluse sau excluse trebuie sa fie identificate.

Valoarea de utilizare.

Valoarea pe care o anumita proprietate o are pentru o utilizare specifica Si pentru un anumit utilizator Si de aceea nu este in relatie cu piata. Acest tip de valoare se refera strict la valoarea cu care o anumita proprietate contribuie in intreprinderea din care face parte, fara a avea in vedere cea mai buna utilizare a proprietatii sau suma de bani ce poate fi obtinuta in urma vanzarii sale. Definitia data de contabilitate valorii de utilizare este valoarea actualizata a fluxurilor viitoare de numerar, ce se aSteapta sa fie generate din utilizarea continua a unui activ Si din cedarea lui la sfarSitul duratei de viata utila.

Valoare de investitie sau subiectiva.

Este valoarea proprietatii pentru un anumit investitor sau pentru o categorie de investitori sau pentru obiective (scopuri) de investitii identificate. Acest concept subiectiv face legatura dintre o proprietate anumita Si un anumit investitor, grup de investitori sau entitate care au obiective de investitii Si/sau criterii identificabile pentru efectuarea investitiei. Valoarea de investitie sau valoarea subiectiva a unui activ al proprietatii poate fi mai mare sau mai mica decat valoarea de piata a acelui activ. Conceptul valoarea de investitie sau valoarea subiectiva nu trebuie confundat cu valoarea de piata a unei investitii imobiliare. TotuSi, valoarea de piata poate sa reflecte o plaja de estimari individuale a valorii de investitie sau a valorii subiective a unui activ particular. Valoarea de investitie sau valoarea subiectiva este asociata cu valoarea speciala.

Valoarea de exploatare continua.

Valoarea unei intreprinderi in ansamblul ei.

Conceptul presupune evaluarea unei intreprinderi care-Si va continua activitatea Si a carei valoare de exploatare continua poate fi alocata pe partile sale componente, reflectand astfel contributia acestora la valoarea totala; dar valoarea unei componente, astfel determinata, nu reflecta valoarea sa de piata. Ca urmare, conceptul valoare de exploatare continua poate fi aplicat numai pentru proprietatea care reprezinta o parte a unei intreprinderi sau entitati.

Valoarea de asigurare.

Valoarea proprietatii data de unele definitii continute intr-o polita sau contract de asigurare.

Valoarea speciala.

Un termen legat de un element extraordinar al valorii, peste valoarea de piata. Valoarea speciala poate proveni, de exemplu, ca urmare a asocierii fizice, functionale sau economice a proprietatii cu orice alta proprietate, de exemplu cu una invecinata. Este un supliment de valoare care poate fi aplicabil unui anumit proprietar sau utilizator, sau unui potential cumparator sau utilizator al proprietatii, mai degraba decat pietei in general; cu alte cuvinte, valoarea speciala este aplicabila numai unui cumparator cu interese speciale. Valoarea din fuziune, adica valoarea suplimentara rezultata din contopirea a doua sau mai multe participatii la proprietate, reprezinta o forma particulara a valorii speciale. Valoarea speciala ar putea fi asociata cu elemente ale valorii de exploatare continua Si cu valoarea de investitie, sau subiectiva. Evaluatorul trebuie sa se asigure ca Si criteriile utilizate pentru evaluarea unor astfel de proprietati sunt diferite de cele utilizate pentru estimarea valorii de piata, prin prezentarea clara a oricarei ipoteze speciale utilizate.

Din punct de vedere practic, fiecare activ al unei societati in insolventa poate imbraca oricare “tip de valoare” - in sensul definitiilor cuprinse in Standardele Internationale de Evaluare (IVS 1 Si IVS 2).

Cele mai des intalnite tipuri de valori in procedura de insolventa sunt valoarea de piata Si valoarea de lichidare.

^[5]

Scenarii de evaluare Si modalitati de vanzare

Legea privind procedura insolventei prevede la art. 115 ca raportul de evaluare va fi insotit de propuneri vizand modalitatile de vanzare

Aceste propuneri se bazeaza pe analizarea patrimoniului debitorului urmata de elaborarea unor scenarii in baza carora se realizeaza evaluarea. Propunerile privind modalitatile de vanzare sunt formulate in baza scenariilor de evaluare.

Din practica procedurii de insolventa s-au cristalizat 4 scenarii alternative pentru evaluarea activelor unei societati in insolventa, in directa legatura Si cu modalitatile de vanzare:

Evaluarea societatii in insolventa ca un tot unitar

Patrimoniul societatii se vinde ca un tot unitar, cu sau fara mentinerea obiectului de activitate initial. Activele sunt evaluate pe baza contributiei lor la valoarea totala a societatii.

Evaluarea societatii in insolventa separata pe active cu mentinerea partiala a obiectului de activitate initial

Societatea este separata in:

1. active care participa la realizarea obiectului de activitate al societatii Si pentru care exista posibilitatea vanzarii cu mentinerea obiectului de activitate initial - Aceste active se vand in ansamblul lor cu mentinerea obiectului de activitate initial - ca parte integranta a unei celule productive/a unei subdiviziuni independent functionale din societatea initiala sau din cea reorganizata; activele sunt evaluate pe baza contributiei lor la valoarea ansamblului functional (viabil)
2. active in exces - Aceste active se vand, dupa caz, in ansamblul lor, grupate sau individual cu sau fara mentinerea obiectului de activitate initial. Ele se tranzactioneaza ca bunuri excedentare societatii initiale sau devenite excedentare in cadrul societatii reorganizate; activele sunt evaluate pe baza potentialului de valorificare individuala (vanzare ordonata), pe o piata secundara.

Evaluarea societatii in insolventa separata pe active fara mentinerea obiectului de activitate initial

In aceasta situatie limita activele societatii se tranzactioneaza individual bucata cu bucata sau grupate pe criterii care NU au legatura cu functionalitatea in comun; activele sunt evaluate pe baza potentialului de valorificare individuala (vanzare rapida), pe o piata secundara specifica fiecarui bun

Expertiza de mediu

In cazul unei necesitati exprese, cum ar fi intentia de continuare a activitatii debitorului Si in timpul procedurii de faliment, in conditiile expirarii autorizatiei de mediu sau a existentei in patrimoniul debitorului a unor substante cu potential poluant ridicat, administratorul judiciar va angaja un expert de mediu pentru elaborarea expertizelor specifice in vederea asigurarii unei derulari corespunzatoare a procedurii de lichidare.