Funcţionar public cu statut special. Dreptul de a beneficia de compensaţia lunară pentru chirie. Condiţii

 

Cuprins pe materii: Contencios administrativ şi fiscal

Indice alfabetic: Funcţionari publici. Drepturi salariale

Temei de drept: art. 40 alin. 2 din Legea nr. 293/2004, Ordinul MJ nr. 1443/C/26.05.2008, art. 555 Cod civil

Dreptul la compensarea lunară a chiriei nu se pierde în situaţia în care funcţionarul public dobândeşte doar nuda proprietate (1/2) dintr-un imobil sau a fost executat silit, apartamentul său fiind vândut la licitaţie.

Prin utilizarea de către legiuitor a sintagmei „au în proprietate” se subînţelege că titularul acestui drept trebuie să beneficieze implicit de toate atributele pe care le conferă dreptul de proprietate: posesie, folosinţă dispoziţie.

Prin urmare, în situaţia dobândirii doar a nudei proprietăţi, lipsind două din atributele esenţiale ale dreptului de proprietate, cel care i-ar conferi folosinţa bunului şi implicit un drept locativ recurentului, nu se poate reţine ca reclamantul este proprietar al apartamentului părinţilor săi..

In cazul particular al executării silite, nu putem vorbi de o înstrăinare a bunului recurentului, ci de o pierdere involuntară a proprietăţii acestuia, determinate de neachitarea creditului ipotecar aferent chiar respectivului imobil.

Curtea de Apel Iaşi, Secţia Contencios administrativ şi fiscal, Decizia civilă nr. 317/06.02.2018

Prin decizia civilă nr. 317/06.02.2018 a Curţii de Apel Iaşi a fost admis recursul declarat de recurentul X împotriva sentinţei civile nr. 799/c.a. din data de 11.10.2017 pronunţată de Tribunalul Vaslui, sentinţă care a fost casată, iar în rejudecare a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul X în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Vaslui şi a fost obligat pârâtului Penitenciarul Vaslui să îi plătească reclamantului X compensaţia lunară a chiriei, începând din data de 03.03.2017, în limitele prevăzute de dispoziţiile art. 40 alin. 2 din

Legea nr. 293/2004 (în cuantum de până la 50% din venitul net realizat lunar, dar nu mai mult decât chiria prevăzută în contractul de închiriere încheiat în condiţiile legii).

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Iaşi a reţinut că reclamantul X este funcţionar public cu statut special în cadrul Penitenciarului Vaslui potrivit Ordinului directorului unităţii nr. S/20/24.08.1999.

La data de 03.03.2017 recurentul s-a adresat Penitenciarului Vaslui prin cererea nr. M2- 150198/PVVS din 03.03.2017 în vederea acordării compensaţiei lunare pentru chirie în conformitate cu dispoziţiile art. 1 din OMJ nr. 1443/C/26.05.2008.

Prin răspunsul din 02.05.2017 conducerea unităţii a informat reclamantul că cererea sa a fost respinsă, întrucât este proprietarul unui imobil.

Referitor la situaţia locativă a recurentului, Curtea reţine că acesta în anul 2007, a achiziţionat prin credit ipotecar un apartament împreună cu soţia sa, dar datorita dificultăţilor economice (diminuarea salariilor, problemele de sănătate ale copilului), în luna noiembrie 2016 a fost executat silit, apartamentul fiind vândut la licitaţie, aşa cum reiese din procesul-verbal nr. 146/2016 al biroului executorului judecătoresc, fiind nevoiţi sa se mute efectiv cu chirie, aşa cum reiese din contractul de închiriere anexat.

De asemenea, în anul 1997, părinţii recurentului i-au înstrăinat acestuia şi fratelui său cota de 1/2 dintr-un apartament compus din două camere, însă, aşa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1332/18.03.1997, acesta fiind grevat de dreptul de uzufruct viager în favoarea vânzătorilor, urmând a intra în stăpânirea deplină a recurentului şi fratelui său doar la decesul ultimului vânzător.

În drept,
Ordinul nr. 1443/C/26.05.2008, la art. i, prevede că ”funcţionarii publici cu statut special cărora nu li s-a acordat locuinţa de serviciu potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 202/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi care nici ei şi nici soţul/soţia nu au în proprietate o locuinţă în localitatea unde îşi desfăşoară activitatea au dreptul la compensarea lunară a chiriei în cuantum de până la 50% din venitul net realizat lunar, dar nu mai mult decât chiria prevăzută în contractul de închiriere încheiat în condiţiile legii.” iar potrivit art. 38 alin. 4 din Legea nr. 293/2004 „funcţionarii publici cu statut special, inclusiv soţul/soţia acestora, care au înstrăinat o locuinţă proprietate personală, în localitatea în care îşi desfăşoară activitatea, după data încadrării în sistemul administraţiei penitenciare, nu beneficiază de prevederile alin. (1) şi (2)”.

Aşadar, coroborând dispoziţiile sus-menţionate din cele două acte normative rezultă că un funcţionar public cu statut special din cadrul Administraţiei Publice a Penitenciarelor are dreptul la compensarea lunară a chiriei în cuantum de până la 50% din venitul net dacă îndeplineşte, printre altele, două condiţii, respectiv să nu deţină, el sau soţia, o locuinţă proprietate personală în localitatea unde îşi desfăşoară activitatea sau să nu fi înstrăinat o astfel de locuinţă.

În raport de situaţia de fapt reţinută, în privinţa recurentului, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, după cum urmează: nici el şi nici soţia nu deţin în proprietate o locuinţă în localitatea unde îşi desfăşoară activitatea şi nu au înstrăinat o locuinţă proprietate personală.

Nu poate fi primită susţinerea intimatei însuşită de prima instanţă că nu este îndeplinită această condiţie întrucât recurentul deţine o cota de 1/2 dintr-un apartament compus din doua camere. Or, în ceea ce priveşte acest apartament, Curtea constată că recurentul are doar
nuda proprietate,
şi nu îl are în proprietate, fiind lipsit de posesia şi folosinţa acestuia.

Ca urmare a constituirii dreptului de uzufruct asupra imobilului, dreptul de proprietate se va alcătui din: nuda proprietate, care va reveni proprietarului, şi uzufructul propriu-zis, de care va beneficia titularul dreptului de uzufruct (uzufructuarul). Nuda proprietate (1/2) este un drept de proprietate care nu mai conţine atributele posesiei şi folosinţei, ca urmare a constituirii uzufructului. Aşadar, deşi se numeşte “proprietar”, în realitate beneficiază doar de un singur dezmembrământ al dreptului de proprietate - dreptul de dispoziţie, intrând în posesia şi folosinţa imobilului doar la decesul uzufructuarului. Nuda proprietate asupra cotei de 1/2 din imobil nu-i conferă (pe toata durata fiinţării dreptului de uzufruct constituit in favoarea uzufructuarului) un drept locativ propriu cu privire la imobilul în discuţie. De altfel chiar din conţinutul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1332/18.03.1997, paragraful 5, reiese ca “în stăpânire de fapt, vor intra (cumpărătorii) la moartea ultimului vânzător”.

Aşadar, momentan recurentul nu este beneficiarul unui drept de proprietate în sensul dispoziţiilor art. 555 din Codul civil, întrucât acesta nu poate beneficia de toate prerogativele oferite de lege pentru existenţa unui drept de proprietate în esenţa acestuia întrucât, deşi are drept de dispoziţie, nu are drept de folosinţă şi de posesie. Prin urmare lipsind două din atributele esenţiale ale dreptului de proprietate, cel care i-a conferi folosinţa bunului şi implicit un drept locativ recurentului, nu se poate reţine ca reclamantul este proprietar al apartamentului părinţilor săi, acesta având în prezent doar un drept de dispoziţie, lipsit de posesie şi folosinţă, urmând a beneficia pe deplin de toate prerogativele unui drept de proprietate doar la decesul uzufructuarului.

Prin utilizarea de către legiuitor a sintagmei „au în proprietate” se subînţelege că titularul acestui drept trebuie să beneficieze implicit de toate atributele pe care le conferă dreptul de proprietate: posesie, folosinţă dispoziţie. De altfel scopul legii nu ar putea fi atins dacă s-ar considera că este suficient să fii nud proprietar, pentru că scopul legii este tocmai de a acorda o compensaţie lunară pentru chiriei acelor funcţionari publici care nu pot
folosi
o locuinţă pentru că nu sunt proprietari a unei astfel de locuinţe.

În cauză nu are relevanţă faptul că în anul 2007, recurentul a achiziţionat prin credit ipotecar un apartament împreună cu soţia sa, întrucât acesta nu mai este în prezent proprietar al acestui imobil. Sub acest aspect, Curtea constată că în luna noiembrie 2016 recurentul a fost executat silit, apartamentul fiind vândut la licitaţie, aşa cum reiese din procesul-verbal nr. 146/2016 al biroului executorului judecătoresc. În acest caz particular, nu putem vorbi de o înstrăinare a bunului dobândit de către recurent (înstrăinare ce presupune un act de voinţă exercitat de recurent în acest sens, prin încheiere cu consimţământul său a unui act de vânzare, donaţie, schimb, etc.). În cauză recurentul
a pierdut
involuntar proprietatea sa ca urmare a executării silite, determinate de neachitarea creditului ipotecar aferent chiar respectivului imobil, şi nu ca urmare a înstrăinării acestuia.

Mai mult, aprecierile judecătorului fondului cu privire la distanţa mică dintre locul de muncă al reclamantului şi locul unde se solicită compensarea chiriei este lipsită de relevanţă, în textele de lege pe care se întemeiază acţiunea nefiind făcută o atare distincţie, cu privire la distanţa dintre locul de muncă şi cel pentru care se solicită compensarea chiriei.