Litigiu privind funcţionarii publici. Sporul de dificultate pentru activitatea comisiilor de fond funciar

 

Cuprins pe materii: Contencios administrativ şi fiscal Indice alfabetic: Litigiu privind funcţionarii publici. Spor dificultate Temei de drept: Legea nr. 263/2006 privind aprobarea OUG nr. 209/2005, Legea nr. 284/2010

Sporul de dificultate a fost unul temporar, acordat pe perioadă determinată, de un an, calculată de la data intrării în vigoare a actului normativ, aşa cum a prevăzut expres legiuitorul, formularea fiind clară şi nelăsând loc de interpretări.

Faptul că în art. II alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 263/2006 se prevede că stabilirea beneficiarilor şi a cuantumului sporului se face „anual” se justifică prin necesitatea respectării disciplinei bugetare, în contextul în care perioada de acordare a sporului, de un an de la intrarea în vigoare a legii, respectiv de la 06.07.2006 până la 06.07.2007, se întinde pe parcursul a doi ani bugetari succesivi, iar sporul se acordă în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor, această alocare fiind anuală.

La data de 01.01.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 284/2010, care prevede în mod expres sporurile care se pot acorda personalului plătit din fonduri publice, sporuri printre care nu se regăseşte sporul de dificultate, cu menţiunea că drepturile salariale „ sunt şi rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege ” – art. 1 alin. (2).

împrejurarea că activitatea comisiilor de fond funciar nu s-a încheiat în termen de un an, că reclamanta a fost reconfirmată ca membru nu pot fi primite ca argument pentru acordarea în continuare a sporului, după expirarea termenului de un an de la data intrării în vigoare a actului normativ prin care a fost instituit, întrucât prin salariul sau indemnizaţia încasate conform legii membrii comisiilor sunt retribuiţi inclusiv pentru activitatea prestată în cadrul comisiilor, iar eventualele suplimente salariale nu pot fi acordate decât în condiţiile legii.

Curtea de Apel Iaşi, Secţia Contencios administrativ si fiscal, Decizia civilă nr.


1818/01.10.2018

Prin decizia nr. 1818/01.10.2018 a Curţii de Apel Iaşi a fost admis recursul declarat de recurentul Primarul comunei D. împotriva sentinţei civile nr. 2249/15.12.2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi, care a fost casată în parte, în rejudecare fiind respinsă, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta PVA în contradictoriu cu Primarul comunei D.

Curtea a reţinut în considerentele deciziei, că sentinţa instanţei de fond este nelegală, motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă invocate, vizând aplicarea greşită a normelor de drept material fiind fondate.

Potrivit art. II alin. 1 din Legea nr. 263/2006 privind aprobarea OUG nr. 209/2005, „Salariaţii instituţiilor publice implicaţi în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de un an calculată de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Stabilirea salariaţilor care beneficiază de acest drept şi a cuantumul sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituţiei implicate în aplicarea dispoziţiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietăţii funciare, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor”.

Prin OUG nr. 136/2006 pentru completarea Legii nr. 263/2006 s-a instituit un spor similar pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, alese sau numite, din administraţia publică locală şi centrală implicate în mod direct în organizarea executării şi executarea în concret a actelor normative din domeniul restituirii proprietăţilor. La art. II s-au prevăzut următoarele: „Sporul de dificultate prevăzut la art. I se asigură din bugetele administraţiei publice centrale sau locale la nivelul cărora sunt numite ori alese persoanele respective şi se acordă pe o perioadă de un an, calculată cu începere de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă”.

Din analiza acestor texte de lege rezultă că sporul de dificultate instituit a fost unul temporar, acordat pe perioadă determinată, de un an, calculată de la data intrării în vigoare a actului normativ, aşa cum a prevăzut expres legiuitorul, formularea fiind clară şi nelăsând loc de interpretări.

Faptul că în art. II alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 263/2006 se prevede că stabilirea beneficiarilor şi a cuantumului sporului se face „anual” se justifică prin necesitatea respectării disciplinei bugetare, în contextul în care perioada de acordare a sporului, de un an de la intrarea în vigoare a legii, respectiv de la 06.07.2006 până la 06.07.2007, se întinde pe parcursul a doi ani bugetari succesivi, iar sporul se acordă în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor, această alocare fiind anuală.

La data de 01.01.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 284/2010, care prevede în mod expres sporurile care se pot acorda personalului plătit din fonduri publice, sporuri printre care nu se regăseşte sporul de dificultate, cu menţiunea că drepturile salariale „sunt şi rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege” – art. 1 alin. (2).

Împrejurarea că activitatea comisiilor de fond funciar nu s-a încheiat în termen de un an, că reclamanta a fost reconfirmată ca membru nu pot fi primite ca argument pentru acordarea în continuare a sporului, după expirarea termenului de un an de la data intrării în vigoare a actului normativ prin care a fost instituit, întrucât prin salariul sau indemnizaţia încasate conform legii membrii comisiilor sunt retribuiţi inclusiv pentru activitatea prestată în cadrul comisiilor, iar eventualele suplimente salariale nu pot fi acordate decât în condiţiile legii.