Tăiere ilegală şi furt de arbori din fondul forestier naţional. Nelegalitate. Crearea unei lex tertia, corecta aplicare a deciziei nr. 265/2014 a CCR; încadrările juridice ale infracţiunilor de tăiere ilegală şi furt de arbori din fondul forestier naţional prevăzute de Codul Silvic - Legea nr. 46/2008, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 şi după data de 1.02.2014

 

Cuprins pe materii: Drept penal. Tăiere ilegală şi furt de arbori din fondul forestier naţional

Indice alfabetic: Legea penală mai favorabilă, criterii, interdicţia aplicării 'lex tertia" Temei de drept: art. 5 Cod penal, Legea nr. 46/2008

Constatând că, de la data săvârşirii faptelor si până la judecarea cauzei, importante modificări legislative au intervenit prin intrarea în vigoare a Codului penal adoptat prin Legea nr. 286/2009 la 1.02.2014 şi prin modificări substanţiale aduse legislaţiei speciale, prima instanţă a făcut analiza legii penale mai favorabile, dar a făcut o analiză greşită, creând o lex tertia, interzisă prin Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale.

Prima instanţă trebuia să constate că la data de 1.02.2014 a intrat în vigoare Codul penal, dar importante modificări au fost aduse şi Legii nr. 46/2008 privind Codul silvic.

Curtea de Apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, decizia penală nr. 237/5.04.2018

Prin sentinţa penală nr. 166 din data de 05.12.2017, pronunţată de Judecătoria Hârlău sau dispus următoarele:

„In baza art. 5 alin. 1 C.pen., stabileşte că
legea penală mai favorabilă

inculpatului din prezentul dosar este Legea nr. 46/2008 - respectiv art. 107 alin. 1 lit. a, alin. 2 lit. b, raportat la art. 41 alin. 2 şi art. 72-80 din vechiul Cod penal - şi nu actualul Cod penal, respectiv art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, raportat la art. 35 alin. 1 şi art. 74-79 din actualul Cod penal.

In baza art. 377 alin. 4 C.proc.pen., dispune
schimbarea încadrării juridice

a faptelor reţinute în sarcina inculpatului CAA, din infracţiunile de tăiere ilegală de arbori din fondul forestier naţional şi furt de arbori, fapte prev. de art. 107 alin. 1 lit. a) şi alin. 2 lit. b) şi art. 109 alin. 1 lit. a) şi alin. 2 lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. 1 şi art. 5 alin. 1 C.pen., în infracţiunile de tăiere ilegală de arbori din fondul forestier naţional şi furt de arbori, fapte prev. de art. 107 alin. 1 lit. a) şi alin. 2 lit. b) şi art. 109 alin. 1 lit. a) şi alin. 2 lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen. şi art. 5 alin. 1 C.pen.

În baza art. 107 alin. 1 lit. a şi alin. 2 lit. b din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen., raportat la art. 396 alin. 10 C.proc.pen.,
condamnă pe inculpatul

CAA,
la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere ilegală de arbori din fondul forestier naţional.

În baza art. 109 alin. 1 lit. a şi alin. 2 lit. b din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen., raportat la art. 396 alin. 10 C.proc.pen.,
condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori.

În baza art. 85 alin. 1 din vechiul C.pen.,
anulează suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare

stabilită prin sentinţa penală nr. 111/02.10.2014, pronunţată de Judecătoria Hârlău în dosarul nr. XX5/239/2014*, rămasă definitivă prin neapelare, la data de 21.10.2017.

În baza art. 33 lit. a din vechiul C.pen., constată că sunt concurente următoarele infracţiuni pentru care au fost stabilite următoarele pedepse:

• 3000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 184 alin. 1 şi 3 din vechiul C.pen., potrivit sentinţei penale nr. 219/24.11.2011 pronunţată de Judecătoria Hârlău în dosarul nr. 1350/239/2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 489/10.04.2012 a Curţii de Apel Iaşi;
• 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit sentinţei penale nr. 219/24.11.2011 pronunţată de Judecătoria Hârlău în dosarul nr. 1350/239/2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 489/10.04.2012 a Curţii de Apel Iaşi;
• 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor în formă

continuată, prev. de art. 198 alin. 1 din vechiul C.pen. cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen. raportat la

art. 396 alin. 10 C.proc.pen. coroborat cu art. 74 alin. 1 lit. c şi art. 76 alin. 1 lit. d din vechiul

C.pen. raportat la art. 41 alin. 2 şi art. 42 din vechiul C.pen., potrivit sentinţei penale nr. 111/02.10.2014 pronunţată de Judecătoria Hârlău în dosarul nr. XX5/239/2014* a rămas definitivă, prin neapelare, la data de 21.10.2014;

• 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere ilegală de arbori din fondul forestier naţional, faptă prev. de art. 107 alin. 1 lit. a) şi alin. 2 lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, potrivit prezentei sentinţe penale.
• 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori, faptă prev. de art. 109 alin. 1 lit. a) şi alin. 2 lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit prezentei sentinţe penale.

În baza art. 36 alin. 1 din vechiul C.pen. cu aplicarea art. 34 alin. 1 lit. e teza I din vechiul

C.pen. cu referire la art. 34 alin. 1 lit. b din vechiul C.pen. şi la art. 34 alin. 1 lit. d din vechiul

C.pen., contopeşte pedepsele arătate mai sus şi hotărăşte ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 2 (doi) ani închisoare

(fără aplicarea vreunui spor de pedeapsă).

Inculpatul va executa în final o pedeapsă rezultantă de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul şi în condiţiile dispoziţiilor art. 71 din vechiul C.pen. raportat la art. 5 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal,
aplică inculpatului pedeapsa accesorie

a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b din vechiul C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau funcţiile elective publice precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 81 alin. 1 lit. b şi c şi alin. 2 din vechiul C.pen. cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante stabilite prin prezenta sentinţă penală în sarcina inculpatului pe durata unei perioade de 4 (patru) ani, ce constituie termen de încercare pentru inculpat, conform art. 82 alin. 1 din vechiul C.pen., şi care va începe să curgă, potrivit art. 82 alin. 3 din vechiul C.pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza fostului art. 359 alin. 1 C.proc.pen.,
atrage atenţia inculpatului

asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 din vechiul C.pen., privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de încercare ori a neexecutării obligaţiilor civile.

În baza art. 71 alin. 5 din vechiul C.pen., suspendă pentru inculpat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 şi 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 şi 25 alin. 1 C.proc.pen.,
admite în totalitate acţiunea civilă a părţii civile Ocolul Silvic Hârlău şi obligă pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 155 (o sută cincizeci si cinci) lei
,
reprezentând daune materiale, constituind diferenţa dintre prejudiciul produs şi plăţile parţiale efectuate.

În baza art. 404 alin. 4 lit. e C.proc.pen. cu referire la art. 398 C.proc.pen. şi art. 276 alin.

1. C.proc.pen., ia act de faptul că partea civilă Ocolului Silvic Hârlău nu a solicitat cheltuieli judiciare în cadrul prezentului proces penal.

În baza art. 404 alin. 4 lit. e C.proc.pen., cu referire la art. 398 şi art. 274 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 272 alin. 1 C.proc.pen.,
obligă pe inculpat să plătească statului suma de 600 (sase sute) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat
,
din care suma de 400 lei reprezintă cheltuielile judiciare din timpul urmăririi penale iar suma de 200 lei reprezintă cheltuielile judiciare din timpul fazei judecăţii.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea minutei către persoana vătămată, inculpat şi procuror, conform art. 410 alin. 1 C.proc.pen.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05.12.2017.”

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Hârlău a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 119/P/2013, Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău a trimis în judecată în stare de libertate pe inculpatul CAA, pentru săvârşirea infracţiunilor de tăiere ilegală de arbori din fondul forestier naţional şi furt de arbori, fapte prev. de art. 107 alin. 1 lit. a) şi alin.

2. lit. b) şi art. 109 alin. 1 lit. a) şi alin. 2 lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind
   Codul silvic,
   cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. 1 şi art. 5 alin. 1 C.pen.

În fapt, s-a reţinut în rechizitoriu că, în noaptea de 16/17.01.2013, inculpatul CAA,, împreună cu inculpatul UMC, a tăiat de pe picior mai mulţi arbori din perdeaua protectoare situată în extravilanul comunei Deleni, de o parte şi de alta a D.E. 58 B, pe care i-a transportat cu o căruţă la locuinţa sa, cauzând un prejudiciu de aprox. 709,08 lei.

A fost pusă în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului, întrucât faptele ce fac obiectul prezentei cauze au fost comise de inculpat la data de 17.01.2013, anterior condamnării potrivit sentinţei penale nr. 111/02.10.2014, definitivă prin neapelare la 17.10.2014 (prin care a fost condamnat la o pedeapsa de 6 luni închisoare), aceste fapte sunt concurente (concurs real); de asemenea, s-a reţinut şi faptul că cele două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului sunt concurente între ele (concurs ideal).

Instanţa, din oficiu, a solicitat fişa actualizată de cazier judiciar a inculpatului din care rezultă faptul că acesta se află înscris în evidenţele cazierului judiciar cu două condamnări penale anterioare, dintre care prima pentru două fapte aflate în concurs.

Analizând actele şi lucrările dosarului de faţă, prin coroborarea probatoriilor administrate atât în cursul urmării penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:

La data de 17.01.2013, organele de poliţie au fost sesizate de către numitul RC, în calitate de pădurar în cadrul Ocolului Silvic Hîrlău, despre faptul că, în noaptea de 16/17.01.2013, inculpaţii UMC şi CAA au tăiat de pe picior mai mulţi arbori din perdeaua protectoare situată în extravilanul comunei Deleni, de o parte şi de alta a D.E. 58 B.

Petentul RC a declarat că îndeplineşte funcţia de pădurar în cadrul Ocolului Silvic Hârlău şi are în pază o perdea de pădure situată pe raza comunei Deleni, în punctul denumit popular
Halm,
de o parte şi de alta a D.E. 58 B Hârlău - Botoşani.

Acesta a mai declarat că, în noaptea de 16/17.01.2013, în jurul orelor 24

⁰⁰

, a efectuat o pândă în locul sus menţionat, ocazie cu care a observat o căruţă trasă de 2 cai care a intrat în pădure, după care cele două persoane aflate în căruţă au început să doboare arbori cu ajutorul unui fierăstrău mecanic, iar lemnele rezultate le încărcau în căruţă. Pădurarului, fiind singur, i-a fost frică să meargă la cei care tăiau copacii, întrucât aceştia erau în stare de ebrietate, însă i-a recunoscut ca fiind inculpaţii UMC şi CAA.

Susnumitul mai declară faptul că cei doi inculpaţi, după ce au încărcat căruţa, au transportat materialul lemnos la locuinţa inculpatului CAA.

Inculpaţii au recunoscut comiterea faptei, angajându-se că vor achita în întregime valoarea prejudiciului cauzat (conform declaraţiilor olografe date).

Inculpatul CAA a dat declaraţii ca suspect şi inculpat, recunoscând şi regretând săvârşirea

faptei.

Situaţia de fapt reţinută mai sus este probată de întreg materialul probator administrat în prezenta cauză, atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, coroborat cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului dată conform dispoziţiilor art. 375 şi 377 C.proc.pen., prin care a arătat că recunoaşte în totalitate fapta descrisă în cuprinsul actului de sesizare.

La acest moment, instanţa se va pronunţa asupra aplicării legii penale mai favorabile, constatând că în prezenta cauză penală s-au lămurit toate aspectele de fapt şi de drept ale speţei.

În drept, instanţa reţine că, potrivit art. 5 alin. 1 C.pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Astfel, pe tărâmul art. 5 din Codul penal, în cauza analizată, pentru a se stabili legea mai favorabilă, se va face comparaţia între sancţiunile prevăzute de Codul silvic, la art. 108 şi 110 prin raportare la sancţionarea concursului din vechiul Cod penal (art. 33 lit. a), pe de o parte, şi sancţiunea prevăzută de noul Cod penal la infracţiunea de furt calificat pe timpul nopţii (art. 229 alin 1 lit. b) prin raportare la dispoziţiile privind sancţionarea concursului de infracţiuni din noul Cod penal (art. 39 lit. b), pe de altă parte.

În acest sens, în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei care urmează să fie aplicată inculpatului, instanţa apreciază că instituţiile juridice mai favorabile
inculpatului din prezentul dosar sunt cele reglementate de Cod silvic (Legea nr. 46/2008) şi nu cele reglementate de noul Cod penal
. În considerarea acestei soluţii, în aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen., instanţa nu a avut în vedere strict doar limitele speciale de pedeapsă pentru această infracţiune, prevăzute de dispoziţiile art. 107 şi 109 din Legea nr. 47/2008 ori de dispoziţiile art.

228-229 din noul C.pen., ci şi celelalte dispoziţii referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepsei, circumstanţele atenuante, circumstanţele agravante, precum şi regimul juridic al acestor circumstanţe, tratamentul juridic sancţionator al concursului de infracţiuni şi individualizarea judiciară a executării pedepsei.

De aceea, raportat la toate aceste criterii şi considerente mai sus enunţate, instanţa stabileşte că, în ceea ce priveşte individualizarea judiciară în integralitatea ei a pedepsei, legea penală mai favorabilă inculpatului din prezentul dosar, în sensul art. 5 alin. 1 C.pen., este Legea nr. 46/2008 şi nu actualul Cod penal.

De aceea, instanţa, în baza art. 5 alin. 1 C.pen., va stabili că legea penală mai favorabilă inculpatului din prezentul dosar este Legea nr. 46/2008 - respectiv art. 107 alin. 1 lit. a, alin. 2 lit. b, raportat la art. 41 alin. 2 şi art. 72-80 din vechiul Cod penal - şi nu actualul Cod penal, respectiv art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, raportat la art. 35 alin. 1 şi art. 74-79 din actualul Cod penal.

De asemenea, în baza art. 377 alin. 4 C.proc.pen., instanţa va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, din infracţiunile de tăiere ilegală de arbori din fondul forestier naţional şi furt de arbori, fapte prev. de art. 107 alin. 1 lit. a) şi alin. 2 lit. b) şi art. 109 alin. 1 lit. a) şi alin. 2 lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. 1 şi art. 5 alin. 1 C. pen., în infracţiunile de tăiere ilegală de arbori din fondul forestier naţional şi furt de arbori, fapte prev. de art. 107 alin. 1 lit. a) şi alin. 2 lit. b) şi art. 109 alin. 1 lit. a) şi alin. 2 lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen. şi art. 5 alin. 1 C. pen.

Astfel, instanţa constată că, în prezenta cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. 1 C.pen. (”există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare”), având în vedere că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au fost comise la data de 16/17.01.2013, ulterior rămânerii definitive a sentinţei prin care a fost condamnat la amendă penală şi anterior pronunţării sentinţei prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, motiv pentru care această prevedere va fi înlăturată.

În drept, fapta inculpatului CAA, care, în noaptea de 16/17.01.2013, împreună cu inculpatul UMC, a tăiat de pe picior mai mulţi arbori din perdeaua protectoare situată în extravilanul comunei Deleni, de o parte şi de alta a D.E. 58 B, pe care i-a transportat cu o căruţă la locuinţa sa, cauzând un prejudiciu de aprox. 709,08 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tăiere ilegală de arbori din fondul forestier naţional şi furt de arbori, fapte prev. de art. 107 alin. 1 lit. a) şi alin. 2 lit. b) şi art. 109 alin. 1 lit. a) şi alin. 2 lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen. şi art. 5 alin. 1 C.pen.

Infracţiunea a fost comisă în formă consumată, infracţiunea consumându-se în momentul tăierii, fără a avea drept, de arbori din fondul forestier naţional. Instanţa reţine că această infracţiune a fost comisă de cei 2 inculpaţi în condiţii ce atrag incidenţa agravantei speciale a infracţiunii prevăzute de alin. 2 lit. b, şi anume pe timp de noapte.

Din punct de vedere al laturii subiective, instanţa reţine că poziţia psihică a inculpatului faţă de fapta comisă şi faţă de urmările acesteia a fost cea specifică intenţiei directe, prevăzute de dispoziţiile art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pen., acesta prevăzând rezultatul faptei sale, respectiv prejudiciul produs valorilor de natură patrimonială protejate prin legea penală, urmărind, totodată, producerea lui prin săvârşirea faptei.

Cu privire la infracţiunea de furt de arbori din fondul forestier naţional, sub aspectul laturii obiective, instanţa reţine că elementul material al infracţiunii de furt de arbori s-a realizat prin acţiunea de luare şi sustragere a arborilor care au fost tăiaţi (care au fost încărcaţi într-o căruţă), din posesia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-i însuşi pe nedrept, realizându-se astfel deposedarea persoanei vătămate şi imposedarea inculpatului, prin trecerea acelor bunuri în sfera sa de stăpânire.

Urmarea imediată a acestei infracţiuni comise constă în atingerea adusă valorilor de natură patrimonială protejate prin legea penală, faptele comise producând persoanei vătămate un prejudiciu patrimoniului acesteia; în acest caz, valoarea materialului lemnos depăşeşte valoarea de 5 până la 20 de ori inclusiv mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, conform cerinţelor legale.

Între elementul material şi urmarea imediată, mai sus analizate, există o legătură de cauzalitate, întrucât în lipsa elementului material, efectul, constând în urmarea imediată-dauna produsă patrimoniului părţii vătămate, nu s-ar mai fi produs.

Infracţiunea a fost comisă în formă consumată, furtul de arbori consumându-se în momentul trecerii bunului în posesia inculpatului. Instanţa reţine că această infracţiune a fost comisă de cei 2 inculpaţi în condiţii ce atrag incidenţa agravantei speciale a infracţiunii prevăzute de alin. 2 lit. b, şi anume pe timp de noapte.

Din punct de vedere al laturii subiective, instanţa reţine că poziţia psihică a inculpatului faţă de fapta comisă şi faţă de urmările acesteia a fost cea specifică intenţiei directe, prevăzute de dispoziţiile art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pen., acesta prevăzând rezultatul faptei sale, respectiv prejudiciul produs patrimoniului părţii vătămate şi a valorilor de natură patrimonială protejate prin legea penală, urmărind, totodată, producerea lui prin săvârşirea faptei.

Cele două infracţiuni au fost comise de inculpat, în concurs.

Chiar dacă în noul Cod penal nu se mai prevede pericolul social al faptei ca şi trăsătură esenţială a infracţiunii, pentru a da eficienţă aplicării legii penale mai favorabile, principiu constituţional consfinţit şi de art. 5 alin. 1 C.pen., instanţa va analiza şi acest aspect, ca element favorabil de care inculpatul poate încă să beneficieze.

De aceea, în ceea ce priveşte gradul de pericol social al faptei reţinute în sarcina inculpatului, instanţa constată că din probele administrate în cauză reiese în mod evident că aceasta prezintă un pericol social ridicat, astfel încât aceasta constituie infracţiune, neaflându-ne în prezenţa cauzei de înlăturare a caracterului penal al faptei prevăzută de fostul art. 18

¹

C.pen.

Constatând, aşadar, că sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. 2 C.proc.pen., respectiv că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptele reţinute în sarcina inculpatului există, constituie infracţiuni sub aspect obiectiv şi subiectiv şi au fost săvâşite de inculpat, instanţa va dispune condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar prin aplicarea unor pedepse în limitele prevăzute de lege.

Faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată fiind dovedite şi reţinute de către instanţă, urmează a se trece la individualizarea judiciară a acestora, în vederea stabilirii unor pedepse concrete, de natură să ducă la finalitatea legii penale.

La alegerea pedepselor ce-i vor fi aplicate inculpatului, precum şi pentru o justă individualizare a cuantumului acestora, instanţa va avea în vedere şi dispoziţiile art. 396 alin. 10 C.proc.pen., inculpatul recunoscând învinuirea care i s-a adus.

Instanţa va avea în vedere că funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o corectă proporţionare a acesteia, care să ţină seama şi de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate

Având în vedere legea veche stabilită ca fiind mai favorabilă inculpatului din prezentul dosar, după cum s-a stabilit mai sus, pentru stabilirea pedepselor care vor fi aplicate acestuia, instanţa va avea în vedere şi criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 alin. 1 din vechiul C.pen., respectiv dispoziţiile părţii generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În contextul elementelor de individualizare prevăzute de fostul art. 72 alin. 1 C.pen., instanţa reţine, în primul rând, faptul că limitele speciale de pedeapsă stabilite pentru infracţiunea de tăiere ilegală de arbori din fondul forestier naţional, faptă prev. de art. 107 alin. 1 lit. a) şi alin.

2. lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic sunt situate între 6 luni şi 3 ani închisoare sau amendă, majorate cu jumătate, iar pentru infracţiunea furt de arbori, faptă prev. de art. 109 alin. 1 lit. a) şi alin. 2 lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, sunt situate între 6 luni şi 3 ani închisoare sau amendă, majorate cu jumătate.

Faţă de dispoziţiile art. 396 alin. 10 C.proc.pen., instanţa reţine că inculpatul, recunoscând în totalitate faptele reţinute în sarcina sa şi fiindu-i admisă cererea sa de judecare potrivit procedurii în cazul recunoaşterii învinuirii, va beneficia de reducerea cu o treime a acestor limite speciale de pedeapsă cu închisoarea prevăzute de lege.

Aplicând, aşadar, în privinţa inculpatului cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de dispoziţiile art. 396 alin. 10 C.proc.pen., instanţa urmează să aplice acestuia pentru infracţiunea de tăiere ilegală de arbori din fondul forestier naţional, faptă prev. de art. 107 alin. 1 lit. a) şi alin. 2 lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic o pedeapsă situată între 6 luni şi

3. ani închisoare sau amendă, iar pentru infracţiunea furt de arbori, faptă prev. de art. 109 alin. 1 lit. a) şi alin. 2 lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, o pedeapsă situată între 6 luni şi 3 ani închisoare sau amendă.

În demersul de stabilire a cuantumului concret al pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului pentru cele două infracţiuni, între limitele speciale astfel reduse, instanţa va ţine seama şi de ansamblul celorlalte criterii de individualizare prescrise de textul art. 72 alin. 1 din vechiul C.pen.

Astfel, pentru aprecierea gradului de pericol social concret al faptelor comise de acesta, instanţa se va raporta la criterii precum modalitatea de săvârşire a faptei, la gradul de pericol la care au fost expuse valorile sociale ocrotite de lege, la urmările concrete pe care infracţiunea le-a produs sau ar fi putut să le producă, precum şi la rezonanţa pe care fapta a avut-o în rândul comunităţii din care infractorul face parte.

Se va avea, de asemenea, în vedere şi faptul că inculpatul are o condamnare penală anterioară, aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar a acestuia, ataşată la dosarul cauzei, dar şi atitudinea sinceră adoptată de acesta, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, precum şi faptul că a recunoscut şi regretat comiterea faptelor, colaborând în acest sens cu organele judiciare.

Cu toate acestea, la individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa urmează a nu reţine în favoarea inculpatului, în cazul infracţiunilor de care este acuzat, circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c din vechiul C.pen., constând în atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din comportarea sinceră a acestuia în cursul întregului proces penal, şi nici alte circumstanţe atenuante.

Punând, aşadar, în balanţă ansamblul tuturor circumstanţelor de natură a caracteriza fapta şi persoana inculpatului, instanţa apreciază că, pentru prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către inculpat şi formarea unei atitudini corecte a acestuia faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, o pedeapsă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere ilegală de arbori din fondul forestier naţional, faptă prev. de art. 107 alin. 1 lit. a) şi alin. 2 lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, respectiv o pedeapsă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori, faptă prev. de art. 109 alin. 1 lit. a) şi alin. 2 lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, ambele fiind stabilite la limita minimă a pedepsei, având în vedere gravitatea minimă a faptelor comise, astfel cum s-a reţinut şi prin rechizitoriul parchetului (în care s-a pronunţat şi o soluţie de renunţare la urmărirea penală) sunt apte să răspundă scopului pedepsei penale.

Instanţa stabileşte că numai prin aplicarea acestor pedepse inculpatului, rolul coercitiv şi educativ al sancţiunii va fi atins pentru acesta, pedeapsa aplicată având, în acelaşi timp, şi un puternic rol preventiv în privinţa acestui gen de fapte antisociale.

Totodată, instanţa stabileşte că prin sentinţa penală nr. 111/02.10.2014, pronunţată de Judecătoria Hârlău în dosarul nr. XX5/239/2014*, rămasă definitivă prin neapelare, la data de 21.10.2017, inculpatul din prezenta cauză a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 184 alin. 1 şi 3 C.pen. şi art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. (care fuseseră aplicate prin sentinţa penală nr. 219/24.11.2011 pronunţată de Judecătoria Hârlău în dosarul nr. 1350/239/2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 489/10.04.2012 a Curţii de Apel Iaşi) şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor în formă continuată, prev. de art. 198 alin. 1 din vechiul C.pen. cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen. raportat la art. 396 alin. 10 C.proc.pen. coroborat cu art. 74 alin. 1 lit. c şi art. 76 alin. 1 lit. d din vechiul C.pen. raportat la art. 41 alin. 2 şi art. 42 din vechiul C.pen.,

Instanţa observă că această pedeapsă rezultantă de 2 ani a fost suspendată condiţionat pe o durată de 4 ani, ce a constituit termen de încercare pentru inculpat.

Analizând conţinutul acestei sentinţe penale, instanţa observă faptul că infracţiunile pentru care a intervenit condamnarea anterioară mai sus descrisă au fost săvârşite la data de 27.09.2010, respectiv în perioada februarie 2012 - aprilie 2012, iar infracţiunea din prezenta cauză a fost săvârşită de inculpat la data de 16/17/01.2013, în timp ce sentinţa penală nr. 111/02.10.2014 pronunţată de Judecătoria Hârlău în dosarul nr. XX5/239/2014* a rămas definitivă, prin neapelare, la data de 21.10.2014.

De aceea, raportat la toate aceste date, instanţa va face în prezenta cauză şi aplicarea art. 85 alin. 1 din vechiul C.pen. Astfel, dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează, aplicându- se, după caz, dispoziţiile legale referitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă. Totodată, instanţa stabileşte, conform alin. 2 al art. 85 din vechiul C.pen. şi faptul că infracţiunea care atrage anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei a fost descoperită înainte de expirarea termenului de încercare de 4 ani, termen stabilit prin sentinţa penală nr. 111/02.10.2014 pronunţată de Judecătoria Hârlău în dosarul nr. XX5/239/2014* a rămas definitivă, prin neapelare, la data de 21.10.2014.

De aceea, fiind în faţa unui caz special de anulare obligatorie a suspendării condiţionate a executării pedepsei, instanţa, în baza art. 85 alin. 1 din vechiul C.pen., va anula suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 111/02.10.2014 pronunţată de Judecătoria Hârlău în dosarul nr. XX5/239/2014* a rămas definitivă, prin neapelare, la data de 21.10.2014.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 lit. a din vechiul C.pen., observând data la care au fost săvârşite aceste infracţiuni (16/17.01.2013), precum şi data la care s-a pronunţat hotărârea penală anterioară de condamnare (02.10.2014), instanţa reţine că fapta condamnatului mai sus descrisă în prezenta sentinţă penală a fost săvârşită în stare de concurs real de infracţiuni, fiind săvârşite mai multe infracţiuni de către acelaşi inculpat mai înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.

În această ordine de idei, instanţa va face aplicarea în prezenta cauză şi a dispoziţiilor art. 36 alin. 1 din vechiul C.pen., referitoare la judecarea ulterioară pentru o infracţiune concurentă a unui infractor condamnat definitiv. Astfel, dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile art. 34 şi 35 din vechiul C.pen.

Pentru aceste considerente, în baza art. 36 alin. 1 din vechiul C.pen., instanţa va contopi aceste pedepse .

Împotriva sentinţei penale nr. 166/05.12.2017 pronunţată de Judecătoria Hârlău în dosarul nr. 1160/239/2017, a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău, criticând sentinţa penală sub aspectul netemeiniciei şi nelegalităţii.

Parchetul apreciază sentinţa instanţei de fond ca nelegală întrucât nu au fost respectate condiţiile de aplicare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, prev. de art. 81 din Vechiul Cod penal.

Astfel, conform art. 81 din Vechiul C.pen.
"
Instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

• pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă;
• infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;
• se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. "

Prin urmare, instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei poate fi aplicată doar dacă sunt îndeplinite condiţiile cumulative mai sus enunţate, printre care şi cea referitoare la lipsa unei condamnări anterioare la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni. Excepţiile prevăzute de art. 81 alin. (1) lit. b) teza a 11-a din Vechiul C.pen. se referă la.infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii, infracţiunile săvârşite din culpă, infracţiunile amnistiate sau faptele care nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală.

Conform Sentinţei penale nr. 219/24.11.2011, definitivă prin Decizia penală nr. 489/10.04.2012, numitul CAA a fost condamnat la o pedeapsă
de 2 ani închisoare
pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, nefiind aplicabilă niciuna din excepţiile prevăzute de lege. De asemenea, prin Sentinţa penală nr. 111/02.10.2014, definitivă prin neapelare la data de 17.10.2014, numitul CAA a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru săvârşirea faptei prev. de art. 198 alin. 1 Vechiul cod penal, fiind astfel modificată pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 219/24.11.2011, stabilindu-se în final condamnarea acestuia la o pedeapsă
de 2 ani închisoare.

În consecinţă, având în vedere faptul că numitul CAA a fost anterior condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, este nelegală aplicarea regulilor suspendării condiţionate a executării pedepsei, prev. de art. 81 Vechiul C.pen..

Pentru aceste motive, solicită, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C.proc.pen., admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale numărul 166/05.12.2017 pronunţată în dosarul nr. 1160/239/2017 al Judecătoriei Hârlău şi pronunţarea unei noi hotărâri, cu respectarea cerinţelor legale.

Procedura în apel : inculpatul intimat
CAA s-a prezentat în faţa instanţei de apel, fiind asistat de avocat ales, nu a formulat cereri ,nu a ridicat excepţii, nu a propus probe şi nu a dorit să formuleze noi declaraţii, fiindu-i adus la cunoştinţă dreptul de a fi audiat şi în faţa instanţei de apel.

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu, în raport de prevederile art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul procurorului este fondat pentru toate motivele indicate, fiind identificate şi din oficiu aspecte de nelegalitate, în operaţiunea de analiză şi identificare a legii penale mai favorabile aplicabile inculpatului, cu consecinţe asupra legalei încadrări juridice a faptelor reţinute în sarcina acestuia.

Prima instanţă a procedat în mod temeinic, echitabil şi imparţial, la interpretarea, analizarea, şi evaluarea tuturor probelor cauzei, inclusiv din perspectiva susţinerilor şi apărărilor inculpatului, şi la explicarea problemelor de drept invocate, într-o manieră convingătoare, susceptibilă a înlătura orice dubiu cu privire la existenţa faptei, la comiterea acesteia de către inculpat şi la vinovăţia acestuia.

Astfel, fiind investită cu judecarea cauzei, instanţa de fond a parcurs iniţial procedura de camera preliminara la finele căreia, prin încheierea din
27.06.2017,
dată de judecătorul de camera preliminara, s-a dispus începerea judecăţii. În continuare, în faţa instanţei de la Judecătoriei Hârlău s-a desfăşurat judecata în primă instanţă care, faţă de manifestarea de voinţă exprimata de inculpatul CAA, a avut loc potrivit procedurii simplificate a recunoaşterii învinuirii.

În acest context procesual, judecata în primă instanţă a avut loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, cu audierea inculpatului CAA care a recunoscut în totalitate faptele reţinute în sarcina sa prin actul de inculpare, solicitând proba cu acte în circumstanţiere, probă încuviinţată motivată şi administrată.

În etapa deliberării, judecătorul fondului a realizat o analiză şi o evaluare judicioasă şi completă a întregului material probator strâns în cursul urmăririi penale, pe baza căruia a reţinut o situaţie de fapt corectă, conformă cu realitatea obiectiva dovedit petrecută în noaptea de 16/17.01.2013, pe care, de altfel, şi inculpatul CAA a recunoscut-o în totalitate în condiţiile prevăzute de art. 374 alin. (4), art. 375 şi art. 396 alin. (10) Cod procedura penală.

Judecătorul fondului a dat eficienţă dispoziţiilor art. 103 Cod de procedură penală, făcând o apreciere şi o interpretare corecta, analitică a probelor administrate în cauza, după ce în prealabil, de o maniera imparţială şi echitabilă, a examinat toate mijloacelor de proba existente la dosar.

În considerentele sentinţei penale supusa prezentei analize, sunt prezentate, într-o manieră dezvoltată, argumentele care au stat la baza soluţiei de condamnare dispusa, fiind explicitată vinovăţia, sub forma intenţiei directe, reţinută în sarcina inculpatului în comiterea infracţiunilor de tăiere ilegală şi de furt de arbori din fondul forestier naţional.

Din probele administrate în cursul urmării penale şi necontestate de inculpat, rezultă în afara oricărei îndoieli rezonabile că în noaptea de 16/17.01.2013, împreună cu inculpatul UMC, inculpatul CAA, fără a deţine autorizaţia corespunzătoare eliberată de autorităţile silvice, a tăiat de pe picior 26 de arbori nemarcaţi ca atare de autorităţile silvice din perdeaua protectoare situată în extravilanul comunei Deleni, de o parte şi de alta a D.E. 58 B (arbori din specia salcâm, cireş, salcie, frasin, mojdrean paltin), pe care i-a transportat cu o căruţă la locuinţa sa, însuşindu-şi pe nedrept cantitatea de material lemnos rezultată şi cauzând astfel un prejudiciu de aprox. 709,08 lei, valoare ce depăşeşte de 8,34 ori valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior (la data de 17.01.2013, valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior fiind de 85 de lei, conform Ordinului Ministerului Mediului şi Pădurilor nr. 3283/24.08.2012).

Constatând că de la data săvârşirii faptelor şi până la judecarea cauzei importante modificări legislative au intervenit prin intrarea în vigoare a Codului penal adoptat prin legea nr. 286/2009 la 1.02.2014 şi prin modificări substanţiale aduse legislaţiei speciale, prima instanţă a făcut analiza legii penale mai favorabile, dar a făcut o analiză greşită, creând o lex tertia, interzisă prin Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale.

Prima instanţă trebuia să constate că la data de 1.02.2014 a intrat în vigoare Codul penal, dar importante modificări au fost aduse şi legii nr. 46/2008 privind Codul silvic .

Constatând că din probele administrate rezultă că la data de 17.01.2013, inculpatul CAA, în timpul nopţii şi, împreună cu altul în calitate de coautor, a tăiat fără drept un număr de 26 de arbori din fondul forestier naţional, însuşindu-şi cantitatea de material lemnos rezultată, cu consecinţa producerii unui prejudiciu ce depăşeşte de 8,34 ori valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data săvârşirii faptelor, prima instanţă urmă să se raporteze la :

1. legea nouă, la
   infracţiunile de
   : tăiere ilegală de arbori prev. de art. 107 alin. 1 lit. a şi alin. 2 lit. b din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen., şi furt de arbori prev. de art. 109 alin. 1 lit. a şi alin. 2 lit. b din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen.;
2. legea veche -
   infracţiunile de:
   - tăiere ilegală de arbori prev. de art. 108 alin. 1 lit. a şi alin. 2 lit. a şi c din Codul Silvic - Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare în forma în vigoare la 17.01.2013, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969 şi art. 33 lit. a Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen. şi furt de arbori prev. de art. 110 alin. 1 lit. a şi alin. 2 lit. a şi c din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic, cu modificările şi completările ulterioare în forma în vigoare la 17.01.2013 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969 şi art. 33 lit. a Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen.

Prima instanţă nu a observat că inculpatul CAA a fost trimis în judecată cu încadrarea juridică legală prevăzută de legea nouă, pe care a considerat-o greşit, ca fiind prevăzută de legea veche. Comparând această încadrare cu dispoziţiile art. 228 - 229 din Codul penal şi aplicând apoi Codul penal din 1969 la încadrarea prevăzută de legea nouă, Judecătoria Hârlău a creat o a treia lege, cu consecinţa pronunţării unei hotărâri nelegale.

Faţă de aspectele consemnate în fişa de antecedente penale a inculpatului CAA,
prima instanţă trebuia să constate următoarele:

• pedepsele prevăzute în cele două legi succesive pentru infracţiunile săvârşire de inculpat sunt identice ;
• sunt îndeplinite condiţiile de existenţei a recidivei postcondamnatorii potrivit ambelor legi succesive ;
• sunt îndeplinite condiţiile negative impuse prin art. 81 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, art. 86 indice 1 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969 şi de art. 91 alin. 1 lit. b Cod penal în vigoare,
  astfel încât inculpatul
  CAA
  nu putea beneficia, indiferent de legea aplicabilă de suspendarea condiţionată simplă sau sub supraveghere a executării pedepsei,
  întrucât el a suferit
  anterior
  o condamnare la 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 219/2011 a judecătoriei Hârlău definitivă prin decizia penală nr. 489/10.04.2012 a Curţii de Apel Iaşi;.
• că
  indiferent de legea penală aplicabilă în cauză,
  erau incidente dispoziţiile art. 15 din legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 286/2009 privind Codul penal în situaţia tranzitorie dată, suspendarea condiţionată a executării pedepsei dispuse în baza art. 81 Cod penal din 1969 urmând a fi anulată conform art. 85 Cod penal din 1969;
• dispoziţiile legii noi privind sancţionarea pluralităţii de infracţiuni sunt mult mai severe.

Legea nu prevede criteriile după care trebuie să fie determinată legea penală mai

favorabilă. În ştiinţa dreptului penal şi-n practică este în genere admis ca, pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie să fie examinate şi comparate între ele legile succesive sub raportul condiţiilor de incriminare a faptei, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare. Trebuie să se ţină seama nu numai de pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea săvârşită, dar şi de toate normele şi instituţiile incidente în cauză şi care influenţează răspunderea penală a făptuitorului. În folosirea criteriilor de determinare a legii penale mai favorabile trebuie respectate anumite reguli care asigură realizarea deplină şi corectă a principiului
mitior lex.
Corolarul acestei reguli este inadmisibilitate combinării dispoziţiilor mai favorabile cuprinse în legile succesive şi a creării în acest fel a unei alte legi (lex
tertia).
O altă regulă priveşte necesitatea verificării diferitelor criterii de determinare a legii mai blânde nu în mod abstract, ci în concret, ţinându-se seama de fiecare situaţie în parte.

Aplicând aceste criterii la situaţia concretă a inculpatului CAA constată instanţa de apel că legea penală mai favorabilă acestuia este legea veche. La stabilirea legii penale mai favorabile se au în vedere nu doar limitele de pedeapsă, ci şi criteriile concrete de aplicare a acesteia. Or, în cauză nu au intervenit modificări ale limitelor de pedeapsă. În acest context trebuie analizate celelalte instituţii cu incidenţă mai ales în cuantumul pedepsei rezultante
, având în vedere că modalitatea de executare a acesteia nu poate fi decât executarea în penitenciar
.

Faţă de criteriile şi observaţiile individualizate mai sus, Curtea constată că legea penală mai favorabilă situaţiei juridice a inculpatului CAA este legea penală veche, Codul penal din 1969 şi Codul Silvic - legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare în forma în vigoare la 17.01.2013, întrucât prin aplicarea dispoziţiilor relative la sancţionarea pluralităţii de infracţiuni se ajunge în concret la o pedeapsă rezultantă mai mică aplicabilă acestuia.

În baza art. 386 C.proc.pen. se impune aşadar a se
schimba încadrarea juridică a infracţiunilor
pentru care inculpatul CAA a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 119/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău,
din infracţiunile de
tăiere ilegală de arbori prev. de art. 107 alin. 1 lit. a şi alin. 2 lit. b din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen. şi furt de arbori prev. de art. 109 alin. 1 lit. a şi alin. 2 lit. b din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare,cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen.,
în infracţiunile de:
tăiere ilegală de arbori prev. de art. 108 alin. 1 lit. a şi alin. 2 lit. a şi c din Codul Silvic - legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare în forma în vigoare la 17.01.2013, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969 şi art. 33 lit. a Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen. şi furt de arbori prev. de art. 110 alin. 1 lit. a şi alin. 2 lit. a şi c din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic, cu
modificările şi completările ulterioare în forma în vigoare la 17.01.2013 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969 şi art. 33 lit. a Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen.

Pedepsele de 6 luni închisoare aplicate inculpatului pentru fiecare dintre cele două infracţiuni pentru care a dispus condamnarea sunt legale şi temeinic individualizate.

În acest context, în plus faţă de motivarea instanţei de fond, reţine Curtea de Apel că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului CAA, pentru infracţiunile concurente criteriile de individualizare au fost corect apreciate de judecătorul fondului.

Potrivit art. 72 C.pen. la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere:

1. împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;
2. starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
3. natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii;
4. motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;
5. natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
6. conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal;
7. nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Inculpatul nu este la primul contact cu legea penală şi rigorile ei. Inculpatul a mai fost

sancţionat administrativ pentru săvârşirea unei fapte de furt şi are antecedente penale multiple. Deşi a beneficiat de clemenţă din partea organelor judiciare, inculpatul a perseverat în comportamentul său ilicit, încălcând o varietate de norme penale.

În acest context este evident că perseverenţa inculpatului în încălcarea unor norme legale de aceeaşi natură şi de natură diferită este una deosebită, fapt ce impune sancţionarea sa cu severitate, pedepsele aplicate de instanţa de fond, orientate spre minimul special, fiind astfel individualizate în considerarea poziţiei procesuale a acestuia şi a recuperării parţiale a pagubei produse .

Deşi este adevărat că inculpatul a avut o atitudine procesuală corectă şi a recunoscut comiterea faptelor, aceasta a fost strategia de apărare, iar instanţa de fond a dat efect acestei recunoaşteri coborând pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente spre minimul legal prevăzut de textul de incriminare, de 6 luni închisoare.

În temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. 2 Cod procedură penală se va dispune aşadar condamnarea
inculpatului
CAA la următoarele pedepse:

• la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere ilegală de arbori

prev. de art. 108 alin. 1 lit. a şi alin. 2 lit. a şi c din Codul Silvic - legea nr. 46/2008, cu

modificările şi completările ulterioare în forma în vigoare la 17.01.2013, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969 şi art. 33 lit. a Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen.,cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală

• la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori prev. de

art. 110 alin. 1 lit. a şi alin. 2 lit. a şi c din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic, cu

modificările şi completările ulterioare în forma în vigoare la 17.01.2013 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969 şi art. 33 lit. a Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală .

Aşa cum s-a arătat şi anterior, sunt fondate criticile procurorului cu privire la modalitatea de individualizare a executării aplicate şi la modalitatea în care prima instanţă a rezolvat antecedenţa penală a inculpatului.

Analizând fişa de antecedente penale a inculpatului, precum şi sentinţele penale anexate din oficiu la dosarul cauzei, Curtea constată că faptele deduse judecăţii, comise la 17.01.2013, sunt concurente cu infracţiunea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală pentru care
inculpatul CAA
a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 111/2.10.2014 a Judecătoriei Hârlău, definitivă prin neapelare la 17.10.2014 şi comise în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de condamnarea inculpatului
CAA pentru săvârşirea infracţiunii
de părăsire a locului accidentului prev. de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, dispusă prin sentinţa penală nr. 219/2011 a judecătoriei Hârlău definitivă prin decizia penală nr. 489/10.04.2012 a Curţii de Apel Iaşi.

În consecinţă, în temeiul art. 15 din legea nr. 187/2012 se impune ca, în baza dispoziţiilor art. 85 Cod penal din 1969
să fie anulată suspendarea condiţionată
a executării pedepsei 2(doi) ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 111/2.10.2014 a Judecătoriei Hârlău, definitivă prin neapelare la 17.10.2014 .

Constată Curtea, de asemenea, că prin sentinţa penală nr. 111/2.10.2014 a Judecătoriei Hârlău, definitivă prin neapelare la 17.10.2014, s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 219/2011 a judecătoriei Hârlău definitivă prin decizia penală nr. 489/10.04.2012 a Curţii de Apel Iaşi, conform dispoziţiilor art. 85 Cod penal din 1969, pedeapsă ce a devenit astfel executabilă.

În temeiul dispoziţiilor art. 85 alin. 1 Cod penal din 1969 ,coroborate cu disp. art. 39, art.37 lit. a Cod penal din 1969, art. 33 lit. a şi 34 lit. b Cod penal din 1969, văzând şi Decizia pronunţată de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii nr. 42 din 13 octombrie 2008, publicata in Monitorul Oficial nr. 204/2009,
se impune a se contopi pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 111/2.10.2014 a Judecătoriei Hârlău, definitivă prin neapelare la 17.10.2014, cu pedepsele aplicate prin prezenta
,
de 6 luni
închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere ilegală de arbori prev. de art. 108 alin. 1 lit. a şi alin. 2 lit. a şi c din Codul Silvic - legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare în forma în vigoare la 17.01.2013, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969 şi art. 33 lit. a Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen.
şi de 6 luni închisoare
pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori prev. de art. 110 alin. 1 lit. a şi alin. 2 lit. a şi c din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic, cu modificările şi completările ulterioare în forma în vigoare la 17.01.2013 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969 şi art. 33 lit. a Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen., urmând
ca inculpatul CAA să execute pedeapsa cea mai grea şi anume pedeapsa de 2 ( doi) ani închisoare, sporită cu 4 (patru) luni de închisoare.

Faţă de multitudinea infracţiunilor comise de inculpat se impune agravarea pedepsei celei mari cu 4 luni închisoare, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni de către inculpat şi pentru ca pedeapsa rezultantă să reflecte gravitatea ansamblului infracţional comis de inculpat.

Pedeapsa unică rezultantă de executat pentru inculpatul CAA - 2 ani închisoare şi 4 luni de închisoare.

În baza art. 12 din legea 187/2012 rap. la art. 71 C.pen. din 1969 se impune a se aplica inculpatului
CAA pedeapsa accesorie
a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.pen. din 1969.

Analizând actele şi lucrările dosarului şi sub celelalte aspecte de fapt şi de drept, Curtea constată că nu există alte motive de modificare a acesteia, în plus faţă de cele deja reţinute care impun desfiinţarea integrală a hotărârii în latură penală. În latură civilă, în mod legal a fost obligat inculpatul la plata sumelor solicitate de partea civilă ca diferenţă între valoarea dovedită a prejudiciului şi valoarea achitată de inculpat, fiind obligat inculpatul corect şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii în primă instanţă.

Curtea menţine, aşadar, celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate (dispoziţii privind soluţionarea acţiunii civile şi stabilirea cheltuielilor judiciare) care nu sunt contrare prezentei decizii.

În temeiul disp. art. 275 alin, 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluţionarea apelului promovat de procuror rămân în sarcina acestuia.