Infracțiunea continuată

Unitatea şi pluralitatea de infracțiuni Unitatea legală

Reprezintă o pluralitate de acțiuni sau inacțiuni care, prin determinarea legii, realizează o singură infracțiune.

Conform art.35 Cod Penal, infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp,  dar în realizarea aceleiaşi rezoluții şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiaşi infracțiuni.

Condiții:

• Unitate de subiect activ şi subiect pasiv

Aceeaşi persoană trebuie să săvârșească toate actele de executare, indiferent de calitate: autor, complice, instigator;

Dacă o persoană participă la un singur act de executare, se reține participația la infracțiunea continuată numai dacă a cunoscut ori prevăzut că ceilalți participanți săvârșesc infracțiunea în formă continuată;

Dacă nu este vizat acelaşi subiect pasiv, nu se reține forma continuată, ci concursul de infracțiuni;

Există unitate de subiect pasiv când bunurile care constituie obiectul infracțiunii se află în coproprietatea mai multor persoane, dar şi atunci când infracțiunea aduce atingere unor subiecți pasivi secundari diferiți, dar subiectul pasiv principal este unic.

• pluralitate de acțiuni sau inacțiuni săvârșite la anumite intervale de timp;

această condiție este de esența infracțiunii continuate;

fiecare dintre acțiuni sau inacțiuni trebuie să poată forma singură, elementul material al infracțiunii, dacă ar fi fost săvârșită în formă simplă.

• Unitate de conținut;

Fiecare acțiune sau inacțiune trebuie să realizeze conținutul aceleiaşi infracțiuni, lezând acelaşi obiect juridic;

Există unitate de conținut atunci când sunt săvârșite elemente materiale alternative ale aceleiaşi infracțiuni şi atunci când infracțiunea are variante agravante, chiar dacă unele acte sunt comise în forma de bază, iar altele în variantă agravată;

Unele fapte rămân în tentativă, iar altele sunt consumate, întreaga activitate raportându-se la fapta consumată.

• Unitate de rezoluție infracțională;

Făptuitorul trebuie să aibă reprezentarea ansamblului activităților înainte de comiterea primului act şi să dorească să realizeze în timp acțiunile sau inacțiunile din conținutul aceleiaşi infracțiuni;

Rezoluția trebuie să se mențină pe tot parcursul activității infracționale;

Forma de vinovăție este numai intenția.

• Săvârșirea actelor la diferite intervale de timp;

Intervalele de timp trebuie să fie rezonabile ca durată, pentru a nu afecta caracterul unic al rezoluției infracționale; astfel, intervalele trebuie să fi mai mari decât întreruperile fireşti şi mai mici decât timpul dintre două acte ce ar duce la concluzia că s-a rupt rezoluția unică.

Infracțiuni ce nu pot fi săvârșite în formă continuată:

• Infracțiuni cu rezultat ireversibil;
• Infracțiuni săvârșite din culpă;
• Infracțiuni săvârșite cu intenție depășită;
• Infracțiuni de obicei.

Infracțiunea continuată se consumă la al doilea act de executare şi se epuizează când se săvârșește ultima acțiune sau inacțiune.

Conform art.36 Cod Penal, infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege

pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.

Dacă cel condamnat definitiv pentru o infracțiune continuată este judecat ulterior şi pentru alte acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul aceleiaşi infracțiuni, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei, se stabileşte o pedeapsă corespunzătoare care nu poate fi mai uşoară decât cea pronunțată anterior.

Reținerea săvârșirii unei infracțiuni continuate reprezintă o cauză de agravare facultativă a pedepsei.

Prin Decizia nr.7/2014, Înalta Curte de Casație şi Justiție a stabilit că în aplicarea legii penale mai  favorabile, potrivit art.6, alin.1 Cod Penal, în cazul infracțiunilor continuate, prin sintagma „maxim special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită” se înțelege maximul special prevăzut de lege pentru infracțiune, fără luarea în considerare a cauzei de majorare a pedepsei prevăzută pentru infracțiunea continuată.

Pedeapsa pentru infracțiunea continuată se aplică într-o singură etapă, atât pentru persoana fizică, cât şi pentru persoana juridică.

Potrivit Curții Constituționale, nu este permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condițiile de existență şi sancționare a infracțiunii în formă continuată.

Decizia 5/2014 a Înaltei Curți de Casație şi Justiție a stabilit că  în aplicarea art.5 Cod Penal, se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile. Constată că nu este permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condițiile de existență şi sancționare a infracțiunii în formă continuată.