Obiectul contractului de vânzare

Obiectul contractului de vânzare

În cazul vânzării obiectul contractului constă în transferul proprietății sau a altui drept.

Lucrul vândut

Lucrul vândut trebuie să fie posibil, nimeni neputând fi obligat la imposibil.
Dacă la momentul încheierii sale, una dintre părți se află în imposibilitatea de a-şi executa obligația, contractul este totuşi valabil.
Lucrul vândut trebuie să existe sau să poată exista.
Dacă părțile au avut în vedere un lucru existent, dar care pierise total la momentul încheierii contractului, vânzarea nu produce nici un efect.
Dacă bunul a pierit în parte, cumpărătorul care nu cunoştea acest fapt în momentul vânzării poate cere fie anularea acesteia, fie reducerea corespunzătoare a prețului.
În cazul în care bunul nu există în momentul încheierii contractului, dar poate exista în viitor, vânzarea este, de asemenea, posibilă. În acest caz, cumpărătorul dobândeşte proprietatea în momentul în care bunul s-a realizat.
Bunul este considerat realizat la data la care devine apt de a fi folosit potrivit destinatiei în vederea căreia a fost încheiat contractul.
Atunci când bunul sau, după caz, genul limitat nu se realizează contractul nu produce nici un efect.
Când bunul s-a realizat numai parțial, cumpărătorul are de ales, fie de a cere desființarea vânzării, fie de a pretinde reducerea corespunzătoare a prețului.
Dacă nerealizarea bunului este determinată de culpa vânzătorului, el este ținut să plătească daune-interese.
Când cumpărătorul şi-a asumat riscul nerealizării bunului sau genului limitat, după caz, el rămâne obligat la plata prețului.
Lucrul vândut trebuie să fie în circuitul civil.
Potrivit art.1657 Cod Civil, orice bun poate fi vândut în mod liber, dacă vânzarea nu este interzisă ori limitată prin lege sau prin convenție ori testament.
Bunurile aflate în circuitul civil sunt cele care pot fi dobândite sau înstrăinate prin acte juridice civile.
Sunt inalienabile bunurile de interes național sau local, care fac parte din domeniul public al statului, respectiv al unităților administrativ-teritoriale.
Lucrul vândut trebuie să fie determinat sau determinabil. Bunurile sunt determinate prin individualitatea lor.
Bunurile certe se determină prin prezentarea caracterelor individuale, indicându-se natura lor, poziția sau alte elemente de identificare.
În cazul bunurilor determinate generic, cerința este îndeplinită fie prin stabilirea precisă a cantității, calității, valorii, fie prin stabilirea numai a unor criterii de determinare.
Cerința trebuie respectată în toate cazurile, sub sancțiunea nulității absolute a contractului.
Lucrul vândut trebuie să fie licit şi moral, sub sancțiunea nulității absolute.
Lucrul vândut tebuie să fie proprietatea vânzătorului.