Clasificarea obligațiilor civile

 

• După izvoare – acte juridice ( unilaterale şi contracte) şi fapte juridice ( fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, gestiunea de afaceri, plata nedatorată, îmbogățirea fără justă cauză).
• După obiect – obligații de a da, de a face şi de a nu face; obligații pozitive ( a da şi a face), obligații negative ( a nu face); obligații de rezultat ( determinate) şi obligații de mijloace ( de prudență şi diligență).
• După sancțiune – obligații perfecte şi obligații imperfecte.
• După gradul de opozabilitate – obligații obişnuite, obligații reale ( propter rem), obligații opozabile terților ( scriptae in rem).
• După complexitate – simple şi complexe. Cele complexe pot fi afectate de modalități ( termen, condiție) sau pot fi plurale având pluralitate de subiecte ( obligații conjuncte, solidare şi indivizibile) sau pluralitate de obiecte ( obligații alternative, facultative).

 

Obligații care se nasc din acte juridice sau fapte juridice

 

Actul juridic reprezintă manifestarea de voință, unilaterală, bilaterală sau multilaterală, săvârşită cu intenția de a produce efecte juridice.

Faptul juridic reprezintă evenimentul sau acțiunea unei persoane, săvârşită fără intenția de a produce efecte juridice, dar care se produc, totuşi, în temeiul legii.

Faptele ilicite cauzatoare de prejudicii dau naştere la obligații de reparare a prejudiciului cauzat în cadrul răspunderii civile delictuale.

Faptele licite sunt faptele voluntare săvârşite fără intenția de a produce efecte juridice, dar care se produc în temeiul legii independent de voința autorului sau chiar împotriva acestei voințe, deoarece afectează interesele altuia.

Faptele juridice licite sunt: gestiunea de afaceri, plata nedatorată, îmbogățirea fără justă cauză.

Gestiunea de afaceri reprezintă operațiunea prin care o persoană, numită gerant, fără să fie obligată, gestionează în mod voluntar şi oportun afacerile altei persoane, numită gerat, care nu cunoaşte existența gestiunii sau, cunoscând gestiunea, nu este în măsură să desemneze un mandatar ori să se îngrijească în alt fel de afacerile sale.

Plata nedatorată reprezintă executarea de către o persoană a unei obligații, din eroare, şi pe care a făcut-o fără intenția de a plăti datoria altuia.

Îmbogățirea fără justă cauză reprezintă faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului unei alte persoane, fără ca pentru aceasta să existe vreun temei juridic.

 

Obligații civile în funcție de obiectul lor

 

Obligația de a da, de a face şi de a nu face ceva

 

Obligația de a da reprezintă îndatorirea debitorului dintr-un raport juridic obligațional, de a transmite sau de a constitui în folosul creditorului un drept real asupra unui lucru. Obligația de a da, include şi obligația de a preda lucrul.

Obligația de a face reprezintă îndatorirea debitorului dintr-un raport juridic obligațional, de  a presta un serviciu sau de a executa o lucrare.

Obligația de a nu face reprezintă îndatorirea debitorului dintr-un raport juridic obligațional de a se abține de la anumite acțiuni au inacțiuni, pe care ar fi putut să le facă în lipsa obligației asumate față de creditor.

Obligații pozitive şi obligații negative

Obligațiile pozitive implică o acțiune: de a da, de a face.

Obligațiile negative implică o inacțiune: a nu face.

 

Obligații de rezultat şi obligații de mijloace

 

Obligația de rezultat ( determinată) este îndatorirea debitorului față de creditorul unui raport obligațional de a desfăşura o anumită activitate în scopul de a ajunge la un rezultat bine stabilit. Neîndepliniea rezultatului prevăzut conduce la tragerea la răspundere a debitorului, existând prezumția de culpă a acestuia.

Obligația de mijloace (prudență şi diligență) este îndatorirea debitorului față de creditor într-un raport obligațional, de a depune tot efortul şi stăruința în vederea atingerii unui anumit rezultat.

 

Obligații perfecte şi obligații imperfecte

 

Obligația perfectă este aceea a cărei executare poate fi adusă la îndeplinire, în caz de nevoie, prin apelare la forța de constrângere a statului.

Obligația imperfectă (naturală) este cea a cărei executare nu poate fi adusă la îndeplinire prin apelare la forța de constrângere a statului, dar dacă este executată de bună voie, debitorul nu poate cere restituirea prestației.

 

Obligații obişnuite, reale şi opozabile terților

 

Obligația obişnuită este aceea pe care debitorul are îndatorirea să o aducă la îndeplinire față de creditor aşa cum rezultă din raportul juridic obligațional.

Obligația reală (propter rem) este obligația titularului unui drept real asupra unui bun determinat pe care o dobândeşte împreună cu bunul – de regulă, în temeiul legii – din considerente precum importanța bunului pentru societate, exploatarea în condiții optime sau păstrarea calităților unui anumit bun.

Obligația de opozbilitate (scriptae in rem) este obligația debitorului dintr-un contract, care este atât de strâns legată de  obiectul contractului, încât se transmite şi unui terț care nu a participat la încheierea contractului.

 

Obligații simple şi obligații complexe

 

Obligațiile complexe sunt:

• Obligații afectate de modalități, de termen sau de condiție.

Obligația afectată de termen este acea obligație care trebuie executată la împlinirea temenului ( un anumit eveniment viitor şi sigur ca realizare) sau care se stinge la împlinirea termenului.

Obligația afectată de o condiție este acea obligație a cărei existență depinde de un eveniment viitor şi nesigur ca realizare.

• Obligații plurale – pot fi cu pluralitate de subiecte şi cu pluralitate de obiecte ( obiecte alternative şi facultative).

Obligația alternativă este acea obligație care are ca obiect 2 prestații principale, dintre care debitorul, pentru stingerea obligației, trebuie să execute numai una.

Obligația facultativă este acea obligație prin care debitorul se obligă la o singură prestație principală, cu facultatea de a se elibera de obligație, executând o altă pestație determinată.