Verificarea calitatii procesuale juridica a autoritatii publice emitente.

 

Art. 2 alin. (1) lit. b) si c) din Legea nr. 554/2004

 

Conform jurisprudentei constante a instantelor judecatoresti (a se vedea deciziile nr. 321 din 25 ianuarie 2012, nr. 1.352 din 2 martie 2007 si nr. 3.341 din 8 iunie 2011 ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal), in materia contenciosului administrativ nu prezinta relevanta personalitatea juridica a autoritatii publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative in exercitarea unor prerogative de putere publica ori a unui serviciu public.

Astfel, intr-un litigiu de contencios administrativ, pentru a avea calitatea de parat sau intimat, este suficient sa se faca dovada ca acea autoritate publica este emitenta actului administrativ contestat, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 sau ca aceasta autoritate a refuzat sa emita un act administrativ.

De asemenea, in materia contenciosului administrativ, pentru verificarea calitatii procesuale nu prezinta relevanta personalitatea juridica a autoritatii publice emitente, astfel cum este definita prin art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ci capacitatea ei de drept administrativ, constand in aptitudinea prevazuta de lege de a realiza prerogativele de putere publica, asigurand organizarea executarii si executarea in concret a legii. Astfel, transpusa in plan procesual, capacitatea administrativa confera autoritatii publice capacitatea de a sta in proces, indiferent daca are sau nu personalitate juridica si, deci, capacitate juridica in sensul juridic al notiunii.

(Decizia nr. 856/R-CONT/ 16 mai 2016)

 

Prin actiunea inregistrata la data de 23.10.2015, Sindicatul P - reprezentat legal prin presedinte, in numele si pentru membrii de sindicat functionari publici au chemat in judecata pe paratele U.A.T. Comuna Leordeni  si Primaria Comunei Leordeni – reprezentate prin primar Ibric Marian, solicitand obligarea acestora sa plateasca reclamantilor diferentele de salariu reprezentand premiul anual, incepand cu 01.01.2011 – 31.12.2014, sume actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective, plus dobanda legala aferenta, incepand cu aceeasi data pana la plata efectiva.

In motivare, reclamantii au aratat ca sunt functionari publici in cadrul Primariei UAT Leordeni, iar potrivit art.25 din Legea 330/2009 in variata in vigoare la dec.2010, acordarea premiului anual proportional cu timpul lucrat in anul respectiv si calculat in raport de media salariilor de baza sau a indemnizatiilor de incadrare era instituita in mod expres si distinct

Ulterior prin Legea 284/2010 s-a abrogat Legea 330/2009, iar prin Legea 285/2010 s-a majorat cu 15% cuantumul brut al salariilor de baza. Potrivit art.8 din Legea 2185/2010 sumele corespunzatoare premiului anual nu se mai acorda incepand cu luna ian.2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului bugetar Prin urmare s-a modificat modalitatea de plata a premiului anual pe 2010, fiind transformata intr-o executare succesiva. Cu toate acestea se constata ca in cuantumul indemnizatiilor lunare acordate petentilor incepand cu 16.04.2011 si pana in prezent nu a fost inclusa niciodata suma corespunzatoare premiului anual, lucru dovedit cu acte si recunoscut de altfel de  serviciul de contabilitate al intimatilor.

Mai mult, Curtea Constitutionala in decizia 115/2012, a stabilit ca inceteaza acordarea premiului anual intr-o suma unica deoarece sumele corespunzatoare vor fi cuprinse in cresterile salariale ce se acorda in anul 2011.

Prin sentinta civila nr.69 din 22 ianuarie 2016, pronuntata de Tribunalul Arges – Sectia civila, complet specializat contencios administrativ si fiscal a fost admisa actiunea Sindicatului si au fost obligate paratele sa plateasca reclamantilor diferenta de salariu reprezentand premiul anual pentru perioada 01.01.2011-31.12.2014 reactualizat in functie de indicele de inflatie, precum si la plata dobanzii legale aferenta, incepand cu data de 01.01.2011 si pana la data platii efective.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca reclamantii sunt functionari publici in cadrul Primariei com. Leordeni astfel ca sunt salarizati in conformitate cu disp. Legii 284/2010 si 285/2010.

In ce priveste acordarea sumelor cuvenite reclamantilor cu titlu de premiu anual, tribunalul a apreciat ca actiunea este intemeiata, cata vreme acesta este prevazut de lege a se acorda functionarilor publici si respectiv celorlalti salariati bugetari insa nu in modalitatea unei sume platite anual, ci incluse in indemnizatia  lunara, astfel ca sumele corespunzatoare ar fi trebuit sa se regaseasca in majorarile salariale acordate personalului din sectorul bugetar, asa cum prevede Legea 285/2010.

Insa, reiese clar din fisele de salarizare ale fiecarui reclamant in parte din perioada 2011 si pana in prezent ca aceste drepturi, nu au fost incluse efectiv in indemnizatiile acordate acestora.

Mai mult, desi s-a sustinut ca premiul anual in perioada 2011 – 2014 a fost inclus sub forma unor majorari salariale conform art.1 din Legea 285/2010 in indemnizatia acordata, cu toate acestea, recunoaste implicit in raspunsurile la plangerile prealabile ale petentilor ca nu se regasesc modificari in cuantumul retributiilor raportat la anul 2010 fata de 2011-2014 si in prezent.

Or, Curtea Constitutionala si-a exprimat opinia in sensul ca s-a modificat exclusiv doar modalitatea de acordare a acestor sume fara a fi afectate cuantumul si intinderea creantei, ceea ce raportat la observatia instantei cum ca drepturile salariale ale petentilor au fost mentinute la acelasi nivel din ian.2011, mai putin procentele care le-au reintregit dupa diminuarea cu 25%, atrage concluzia ca in realitate si efectiv premiul anual cuvenit petentilor nu a fost inclus in retributia calculata si platita in perioada 2012 si pana in prezent.

In cauza, reclamantii isi fundamenteaza solicitarea de acordare a daunelor-interese moratorii, sub forma dobanzii legale, pe disp. art. art.1088 C.civ. (din 1864), aplicabil litigiului in temeiul art.3 din Legea nr.71/2011.

Astfel, conform acestui temei legal daunele-interese pentru neexecutare, constand numai in dobanda legala, se cuvin creditorului, fara ca acesta sa fie nevoit sa justifice vreo paguba, din ziua cererii de chemare in judecata, cu exceptia situatiei cand, potrivit legii, dobanda curge de drept.

In cauza insa obligatia de plata are ca obiect drepturi salariale si prin urmare paratii sunt de drept in intarziere, conform art.1081 coroborat cu art.1079 alin.2 pct.3 C.civ. (1864) raportat la art.166 alin.4 C. muncii, potrivit caruia intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.

Pentru aceste considerente, tribunalul a pronuntat solutia sus mentionata.

Impotriva acestei solutii a declarat recurs de parata UAT - Comuna Leordeni, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub mai multe aspecte:

Instanta de fond a omis sa se pronunte asupra exceptiilor ridicate prin intampinare de catre parata, a apreciat in mod gresit probele, respectiv inscrisurile depuse la dosar.

A fost invocata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si a lipsei de folosinta a Primariei Leordeni, intrucat primaria este o structura functionala, fara personalitate juridica.

De asemenea s-a mai precizat de catre recurenta ca hotararea pronuntata este data cu aplicarea gresita a legii, respectiv cu nerespectarea deciziei nr.115/2012 a Curtii Constitutionale , care a retinut ca legiuitorul prin art.8 din Legea nr.285/2010 a prevazut ca sumele aferente premiului anual pe anul 2010 sa fie avute in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului de sectorul bugetar prin includerea acestora in salariul/solda/indemnizatia de baza a angajatului, potrivit reglementarilor din aceeasi lege.

Reclamantul, pentru membrii sai de sindicat a formulat intampinare (f.36-37) a solicitat respingerea recursului si mentinerea solutiei instantei de fond. A precizat reclamantul ca, asa cum a dovedit cu inscrisurile depuse la dosar, functionarii publici din cadrul primariei Leordeni nu au beneficiat de majorari salariale in anul 2011 prin includerea in salariau a premiului anual, asa cum prevede art.8 din Legea nr.285/2010 si nici de alte majorari salariale.

Curtea analizand recursul formulat a retinut urmatoarele:

Un aspect al disponibilitatii vizeaza limitele in care partile inteleg sa se judece in calea de atac, ceea ce inseamna ca partea din hotararea primei instante impotriva careia nu a fost exercitata vreo cale de atac, se bucura de autoritate de lucru judecat din momentul pronuntarii acesteia. Instanta de recurs nu poate judeca decat ceea ce i s-a cerut, partea fiind obligata sa indice in cuprinsul cererii de recurs motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza calea de atac si dezvoltarea lor astfel cum prevad dispozitiile art.486 C.proc.civ..

 Imprejurarea ca instanta de recurs poate invoca din oficiu motive de ordine publica, astfel cum statueaza prevederile art. 489 alin (3)  C. proc. civ., se constituie intr-o limita a caracterului de disponibilitate a procesului civil, fara, insa, ca o astfel de posibilitate sa reprezinte o atingere adusa puterii de lucru judecat a acelor aspecte care nu au format obiect de cenzura din partea instantei de control judiciar nici sub aspectul disponibilitatii si nici sub cel al oficialitatii.

In plus, astfel cum rezulta din analiza dispozitiile art.489 alin (3) C.proc.civ. instanta poate invoca din oficiu doar motivele de ordine publica.

In speta, astfel cum rezulta din motivarea recursului, recurenta a criticat sentinta doar prin  prisma respingerii exceptii lipsei calitatii procesuale  pasive si respectiv a exceptiei capacitatii de folosinta si prin prisma faptului ca instanta de fond  a incalcat legea prin faptul ca nu a aplicat Decizia Curtii Constitutionale nr.115/2012, fara a fi formulate critici privind fondul litigiului. Prin urmare, Curtea avand in vedere considerentele expuse anterior si faptul ca nu au fost invocate  motive de recurs de ordine publica, urmeaza sa analizeze cerere in cadrul acestor limite stabilite de catre recurente.

In ce priveste critica de recurs privind gresita solutionare a exceptiilor Curtea retine ca este neintemeiata.

Curtea apreciaza ca, in contextul reglementarii constitutionale a dreptului persoanelor vatamate de o autoritate publica si a garantiilor inerente acestui drept, este esentiala stabilirea calitatii procesuale pasive a subiectelor de drept care emit acte de putere publica, intrucat reprezinta una dintre conditiile de admisibilitate a actiunii in contenciosul administrativ.

Astfel, Curtea retine ca art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 defineste "autoritatea publica" ca fiind orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Referitor la acest aspect, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 97 din 30 aprilie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 210 din 27 august 1997, a retinut ca notiunea de autoritate publica, pe care Constitutia o utilizeaza la art. 52, o include pe cea de autoritate administrativa, fara a se limita la ea.

Astfel, in doctrina s-a aratat ca, in actiunile in contencios administrativ, calitatea de parat nu este limitata la categoria autoritatilor din sistemul administratiei publice, ci pot avea aceasta calitate procesuala si alte autoritati publice, daca prin actele lor au fost lezate drepturi sau interese legitime ale unor persoane fizice sau juridice.

De asemenea, conform jurisprudentei constante a instantelor judecatoresti (a se vedea deciziile nr. 321 din 25 ianuarie 2012, nr. 1.352 din 2 martie 2007 si nr. 3.341 din 8 iunie 2011 ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal), in materia contenciosului administrativ nu prezinta relevanta personalitatea juridica a autoritatii publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative in exercitarea unor prerogative de putere publica ori a unui serviciu public.

Astfel, intr-un litigiu de contencios administrativ, pentru a avea calitatea de parat sau intimat, este suficient sa se faca dovada ca acea autoritate publica este emitenta actului administrativ contestat, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 sau ca aceasta autoritate a refuzat sa emita un act administrativ.

De asemenea, in materia contenciosului administrativ, pentru verificarea calitatii procesuale nu prezinta relevanta personalitatea juridica a autoritatii publice emitente, astfel cum este definita prin art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ci capacitatea ei de drept administrativ, constand in aptitudinea prevazuta de lege de a realiza prerogativele de putere publica, asigurand organizarea executarii si executarea in concret a legii. Astfel, transpusa in plan procesual, capacitatea administrativa confera autoritatii publice capacitatea de a sta in proces, indiferent daca are sau nu personalitate juridica si, deci, capacitate juridica in sensul juridic al notiunii.

In speta, in mod corect a retinut instanta de fond ca a fost justificata legitimarea procesuala pasiva a recurentei-parate Primaria Leordeni avand in vedere natura litigiului.

In ce priveste critica de recurs privind neaplicabilitatea Deciziei Curtii Constitutionale nr.115/2012 este de asemenea neintemeiata. Potrivit art.147 alin.(1) lit.c) din Constitutie, dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare constatate ca fiind neconstitutionale isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale, daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pune de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept.

Prin urmare, prin norma constitutionala se consacra caracter obligatoriu doar deciziilor Curtii Constitutionale prin care s-a admis exceptii de neconstitutionalitate.

In speta, prin decizia nr.115/2012 a Curtii Constitutionale s-a respins exceptia de neconstitutionalitate, astfel ca nu se poate invoca faptul ca instanta de fond nu a respectat decizia mai sus mentionata.

Pentru aceste considerente Curtea in baza art.20 din Legea nr.554/2004 a respins recursul ca nefondat.